Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 68/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 68/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
DECIZIA PENALĂ Nr. 68/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier L. A.
Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – S. T. Iași
– a fost reprezentat de procuror: L. Z.
Pe rol judecarea contestațiilor formulate de inculpații C. R. C. și P. G., împotriva încheierii de ședință din 26.09.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ *,prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații contestatori, în stare de arest preventiv, C. R. C. asistat de avocat Gust V., apărător desemnat din oficiu și P. G. asistat de avocat .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că la dosarul cauzei Baroul Iași a înaintat delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați.
Instanța procedează la verificarea identității inculpaților, după care, interpelat, inculpatul C. R. C. învederează instanței că înțelege să își retragă contestația formulată.
Interpelat, inculpatul P. G. precizează că își menține contestația formulată.
Instanța procedează la luarea unei declarații inculpatului C. R. C., în sensul retragerii acesteia, depoziția sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța, din oficiu, pune în discuția contradictorie a părților excepția tardivității formulării contestațiilor de către inculpații C. R. C. și P. G., având în vedere că acestuia i-a fost comunicată încheierea contestată la data de 26.09.2015, iar contestația fost formulată la data de 29.09.2014
Avocat Gust V., pentru inculpații-contestatori, solicită instanței să ia iact de declarația de retragere a contestației dată la termenul de astăzi de inculpatul C. R. C..
Cu privire la inculpatul P. G., în ceea ce privește excepția invocată de instanță, solicită respingerea acesteia, apreciind că aceasta a fost formulată în termenul legal prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea contestației, apreciind că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate, având în vedere că scopul procesului penal poate fi atins și în această modalitate, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost audiat, martorii au fost audiați în cauză, neexistând nicio temere că odată pus în libertate, acesta ar putea zădărnici aflarea adevărului. În consecință, solicită admiterea contestației formulată de inculpatul P. G., casarea, în parte, a încheierii pronunțate de Tribunalul Iași și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de respingere a contestației formulate de inculpatul P. G., ca fiind tardiv formulată, având în vedere dispozițiile art. 269 alin. 2 și art. 271 din Codul de procedură penală privind modalitatea de calcul a termenelor în cazul măsurilor privative de libertate.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea contestației formulată de inculpatul P. G., în mod corect instanța de fond a dispus menținerea arestării preventive a acestuia, având în vedere că temeiurile avute în vedere, inițial, la luarea măsurii preventive, dar și ulterior, la prelungirea și menținerea acestei măsuri, nu s-au modificat și nu au încetat. Solicită instanței să aibă în vedere modalitatea de comitere a faptei și împrejurările, respectiv faptul că inculpatul a exploatat partea vătămată minoră, fapta acestuia producând consecințe pe plan psihic părții vătămate care a fost obligată la prostituție.
Cu privire la inculpatul C. R. C., solicită instanței să ia act de manifestarea de voință a acestuia de la termenul de astăzi, având în vedere că acesta și-a retras contestația.
Inculpatul P. G., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și judecarea sa în stare de libertate, arătând că nu este de acord cu acuzațiile ce i se aduc. Se află de 5 luni de zile în arest preventiv pentru o faptă pe care nu a c omis-o, astfel că solicită punerea sa în libertate pentru a fi alături de familie. Are o familie, 3 copii minori, iar unul dintre aceștia face naveta pentru a urma cursurile școlare la o unitate de învățământ situată la 17 km de domiciliu, familia nedispunând de mijloace materiale pentru a-i asigura cele necesare, astfel că prezența sa alături de familie este mai mult decât necesară.
Inculpatul C. R. C. solicită a se lua act de declarația de retragere a contestației.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare .
CURTEA DE APEL,
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea din data de 26.09.2014, Tribunalul Iași, în baza dispozițiilor art. 362 alin.2 rap. la art. 208 alin. (4) Cod procedură penală, a verificat și constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații: C. R. C., fiul lui C. și Cocuța, născut la data de 24.12.1987 în mun. P., jud. Iași, domiciliat în . Seacă, jud. Iași, CNP_, T. C., fiul lui C. și L., născut la data de 02.11.1986 în Orș. Hîrlău, jud. Iași, domiciliat în ., CNP_, R. V., fiul lui G. și M., născut la data de 26.12.1988 în mun. R., jud. N., domiciliat în ., jud. N., CNP_, P. G., fiul lui T. și I., născut la data de 22.10.1967 în ., domiciliat în ., jud. Iași, CNP_, deținuți în P. Iași în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 36/U/20.060.2013, 37/U/20.060.2013, 38/U/20.060.2013, 39/U/20.060.2013, emise de Tribunalului Iași, în dosarul nr._, măsură pe care a menținut-o.
În temeiul art. 362 alin. 1 Cod proc. pen. a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, formulată de inculpatul P. G..
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele :
„Prin rechizitoriul nr. 219D/P/2012 din data de 09.10.2013 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T.-S. T. Iași, înregistrat la această instanță sub nr. (inițial)_/99/2013, s-a dispus, între altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:
- C. R. C., fiul lui C. și Cocuța, născut la data de 24.12.1987 în mun. P., jud. Iași, domiciliat în . Seacă, jud. Iași, CNP_, cercetat sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de „inițierea sau constituirea unui grup care nu este grup infracțional organizat ” faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Lg. 39/2003, și „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001;
- T. C., fiul lui C. și L., născut la data de 02.11.1986 în Orș. Hîrlău, jud. Iași, domiciliat în ., CNP_, cercetat sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de „inițierea sau constituirea unui grup care nu este grup infracțional organizat ” faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001;
- R. V., fiul lui G. și M., născut la data de 26.12.1988 în mun. R., jud. N., domiciliat în ., jud. N., CNP_, cercetat sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de „inițierea sau constituirea unui grup care nu este grup infracțional organizat ”faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001;
- P. G., fiul lui T. și I., născut la data de 22.10.1967 în ., domiciliat în ., jud. Iași, CNP_, cercetat sub acuzația săvârșirii infracțiunii de „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001;
S-a reținut, în esență, că inculpații C. R. C., T. C., R. V., ar fi constituit, aderat, sprijinit un grup infracțional care nu este grup infracțional organizat în scopul exploatării sexuale prin recrutarea, transportarea, transferarea, gãzduirea sau primirea a două victime minore, în scopul exploatãrii acestora, prin obligarea la practicarea prostituției, în unele cazuri prin amenințare, violențã sau alte forme de constrângere, prin înșelãciune și abuz de autoritate. Cu privire la inculpații R. I. și P. G. s-a reținut, în actul de sesizare a instanței, că au cazat, transportat și exploatat prin obligarea la practicarea prostituției pe partea vătămată minoră A. A. C..
În sarcina tuturor inculpaților menționați mai sus s-a mai reținut că au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C., când aceasta avea vârsta de doar 14 ani.
Pentru aceste acuzații, prin încheierea penală nr. 86/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a celor dintâi inculpați, pentru o durată de 29 de zile, de la data de 20.06.2013 la data de 18.07.2013, inclusiv, pentru fiecare inculpat, măsura fiind ulterior menținută prin hotărâri rămase definitive.
În ședința publică din data de 23.09.2104, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, reprezentantul D. – S. T. Iași a solicitat menținerea față de inculpați a măsurilor preventive.
Inculpatul P. G., prin apărător, a depus la dosar o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, motivele cererii fiind, în esență, faptul că a nu are antecedente penale, este arestat preventiv de peste 15 luni, cercetarea judecătorească a fost finalizată, astfel că nu mai are cum să influențeze desfășurarea procesului penal.
Prezent la termenul fixat, după ce i s-au adus la cunoștință disp. art. 83 alin.1 lit. a Cod proc. pen., inculpatul a declarat că se prevalează de dreptul la tăcere, iar în ultimul cuvânt a declarat că va respectat obligațiile impuse de instanță.
La același termen de judecată, instanța a procedat la audierea inculpaților R. V., C. R. C. și Topița C., declarațiile lor fiind consemnate în precese-verbale atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului în procedura de verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, examinând și temeinicia cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați, instanța constată următoarele:
Pentru a dispune arestarea preventivă a inculpaților, instanța a reținut, în esență, că din întreg ansamblul mijloacelor probatorii aflate la dosar rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 și a celor stabilite de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în special existența în mod suficient a pericolului social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaților, avându-se în vedere împrejurările și modalitatea de comitere a faptelor, numărul de persoane implicate în activitatea infracțională și caracterul de clandestinitate al acesteia.
La alegerea măsurii preventive s-au avut în vedere dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, relativ la scopul măsurii, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care sunt cercetați.
Conform disp. art. 362 alin.2 Cod proc. pen., în cauzele în care față de inculpați s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive,procedând potrivit dispozițiilor art. 208
Potrivit disp. art. 208 alin. 2 C.proc.pen., instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, iar conf. alin. 4, în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive ți a măsurii arestului la domiciliu față de inculpat.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de aceste prevederi, instanța reține că măsura arestării preventive dispuse față de inculpații C. R. C., T. C., R. V., P. G. este legală continuând să se circumscrie cazurilor prevăzute de legiuitor în art. 223 C.proc.pen., neapărând împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea acesteia.
Astfel, potrivit art.223 alin.2 C.proc.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit intenționat una dintre infracțiunile enumerate în textul de lege, și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Instanța reține că materialul probator administrat administrat pe parcursul procesului penal, în ambele faze procesuale și care a fundamentat soluția procurorului de trimitere în judecată a inculpaților furnizează suficiente elemente probatorii din care poate rezulta suspiciunea rezonabilă că inculpații C. R. C., T. C., R. V., P. G. ar putea fi autorii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Instanța apreciază că, în materia măsurilor preventive, prezumția de nevinovăție trebuie să fie o constantă, evitându-se judecarea fondului cauzei, și, deci, recurgerea la probele certe de vinovăție necesare în vederea angajării răspunderii penale.
Astfel se reține că existenta unei presupuneri rezonabile în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, rezultă din existența unui ansamblu de date verosimile și credibile, care conturează un ansamblu de indicii temeinice, în sensul noțiunii prevăzute de art. 202 Cod procedură penală, fără a se confunda cu probele certe de vinovăție.
În aprecierea elementelor de fapt, asemenea instanței europene în materia protecției drepturilor omului, instanța se bazează pe principiul probei "dincolo de orice îndoială rezonabilă", însă admite că o asemenea probă poate rezulta, în materia măsurilor preventive și dintr-un ansamblu de indicii sau de prezumții necontestate, suficient de grave, precise și concordante.
Analizând dacă, lăsarea inculpaților în libertate, la acest moment procesual este de natură să creeze o stare de pericol pentru ordinea publică, instanța va avea în vedere gravitatea faptelor presupus a fi comise, modul și circumstanțele de comiterea a acestora, anturajul și mediul din care provin inculpații și alte împrejurări privitoare la persoana acestora.
Astfel, instanța reține că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt deosebit de grave, gravitate ce rezidă atât în limitele sancționatorii prevăzute de legiuitor, pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, respectiv de la 1 la 5 ani, că presupusele activități ilicite s-au executat pe o perioadă relativ îndelungată de timp, asupra unor victime minore, toate acestea fiind de natură să releve în continuare o stare de pericol pentru ordinea publică.
Chiar dacă cercetarea judecătorească în primă instanța a fost finalizată, instanța reține că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, mai mult, cu ocazia declarațiilor date la termenul de judecată din data de 23.09.2014, inc. R. V. și C. R. C. au revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, prezentând o cu totul altă situație de fapt decât cea inițială, invocând presupuse acte de influențare din partea organelor de anchetă
Examinând dacă cererea inculpatului P. G. de înlocuire a măsurii arestării cu o măsură mai ușoară, respectiv cea prev. de art.202 alin.4 lit. d sau b C.proc.pen. poate fi admisă instanța reține următoarele:
Potrivit art.242 alin.2 C.proc.pen., măsura preventivă se înlocuiește la cerere sau din oficiu, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.proc.pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv cea a arestului la domiciliu ori a controlului judiciar, nu este întemeiată în condițiile în care la acest moment procesual niciuna dintre măsurile preventive propuse nu este de natură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
De menționat este că această cerere este formulată după 5 zile de la data la care instanța a soluționat o cerere similară, pe care a respins-o.
Astfel, deși s-ar putea susține că la acest moment procesual, după ce cercetarea judecătorească a fost finalizată în primă instanță, urmând a fi pronunțată o soluție prevăzută de lege, și după trecerea unui interval de timp în care inculpatul s-a aflat arestat preventiv, considerat suficient de către apărare, s-ar putea înlocui măsura preventivă cea mai aspră cu cea imediat următoare ca și gravitate, dar mai ușoară, instanța consideră că în cauză nu s-au făcut nici un fel de dovezi că arestul la domiciliu și-ar vădi eficiența față de inculpat.
Aceeași argumentare este valabilă și în condiția în care instanța ar fi decis să se oprească asupra măsurii preventive mai ușoare, cea a controlului judiciar, solicitată, în condițiile în care pentru buna desfășurare a procesului penal instanța ar fi ajuns la concluzia că o garanție eficientă ar putea constitui limitarea libertății de mișcare a inculpatului.
Tribunalul apreciază că, raportat la natura și complexitatea cauzei, paleta largă a valorilor ocrotite de legea penală, bănuit a fi fost lezate prin acțiunile imputate inculpaților, în interesul bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea acestora în stare de arest preventiv.
În considerarea celor mai sus-expuse, instanța apreciază că, o altă măsura preventivă, cel puțin la acest moment procesual, nu ar fi eficientă pentru protejarea ordinii publice dar și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru toate aceste considerente, constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin, instanța, constatând atât legalitatea cât și temeinicia măsurii arestării preventive luate împotriva inculpaților, va menține starea de arest a acestora.
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc. pen., va fi respinsă ca nefondată cererea inc. P. G. de înlocuire a măsurii arestării preventive.”
Împotriva încheierii de ședință din 26.09.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ *, inculpații C. R. C. și P. G. au exercitat calea de atac a contestației.
În cererile formulate în scris, inculpații nu au indicat motivele contestațiilor.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma respectării termenului legal de promovare a căii de atac a contestației, aspect care primează, in raport cu analiza pe fond a caii de atac, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 206 alin. (1) Cod procedură penală „ Împotriva încheierilor prin care instanța dispune, în primă instanță, asupra măsurilor preventive, inculpatul și procurorul pot formula contestație în termen de 48 de ore de la pronunțare, sau după caz, de la comunicare”.
Referitor la calculul termenelor procedurale pe ore, art. 269 alin.(2) Cod procedură penală prevede că ” la calcularea termenelor pe ore sau … nu se socotește ora … de la care începe să curgă termenul, nici ora … în care acesta se împlinește”.
În dosarul de față, judecătorul fondului a pronunțat minuta încheierii de ședință din 26.09.2014, în lipsa inculpaților arestați preventiv, aspect în considerarea căruia, inculpaților li s-a comunicat câte o copie de pe dispozitivul hotărârii judecătorești astfel pronunțată.
Așa cum reiese din adresa nr. X/8854 din 29.09. 2014 a Penitenciarului Iași coroborată cu mențiunile de pe dovada de primire din 26.09.2014, inculpatul P. G. a primit efectiv copia minutei încheierii de ședință din 26.09.2014 a Tribunalului Iași, în ziua de 26.09. 2014, ora. 14.00.Rezultă că data și ora anterior menționată reprezintă momentul de la care a început să curgă termenul de 48 de ore în care inculpatul avea posibilitatea să exercite calea de atac a contestației.
Procedând la calcularea termenului de 48 ore, în deplină conformitate cu dispozițiile art. 269 alin. 2 Cod procedură penală, în raport de momentul de debut susmenționat (ora 14.00 a zilei de 26.09.2014), instanța de control judiciar constată că termenul procedural menționat s-a împlinit la data de 28.09.2014 ora. 14.00.
Din cuprinsul cererii scrise de contestație, aflată la dosar, se observă că inculpatul a declarat calea de atac a contestației în ziua de 29.09.2014, ora 9,00 adică după împlinirea termenului legal de 48 de ore în care ar fi trebuit să exercite calea de atac.
Față de cele sus redate, reținând că este vorba de un termen procedural al cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, Curtea constată că cererea de contestație promovată inculpatul P. G. împotriva încheierii din 26.09.2014, este tardivă , motiv pentru care va fi respinsă ca atare.
La termenul de judecată din 1.10.2014, inculpatul C. R. C. a declarat că își retrage contestația.
Față de această situație, având în vedere că, potrivit art. 425 ind. 1 alin. 3 rap. la art. 415 Cod procedură penală, inculpatul poate dispune de contestația sa prin retragere, Curtea va lua act de manifestarea sa de voință.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedura penala, care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardivă, contestația formulată de inculpatul P. G., fiul lui T. și I., născut la data de 20.10.1967, în prezent aflat în P. Iași, împotriva încheierii de ședință din 26.09.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ *, încheiere pe care o menține.
Ia act de retragerea contestației formulată de inculpatul C. R. C., fiul lui C. și Cocuța, născut la data de 24.12.1987 în mun. P., jud. Iași, domiciliat în . Seacă, jud. Iași, CNP_, în prezent aflat în P. Iași, împotriva aceleiași încheieri de ședință pronunțată de Tribunalul Iași.
Obligă inculpații-contestatori să plătească suma de câte 100 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma în care a fost inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei ce va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publica, azi, 01.10.2014.
Președinte,
E. S.
Grefier,
L. A.
Red. S.E.
Tehnored. A.L.
2 ex. la 10.10.2014
Tribunalul Iași: judecător I. D.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 133/2012. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 414/2015. Curtea de... → |
|---|
