Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 19/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-02-2016 în dosarul nr. 19/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:052._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI – CPJ
Dosar nr._
Decizia penală nr. 19
Ședința publică din 12.02.2016
Instanța constituită din:
Președinte M. M.
Grefier R. E. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași – reprezentat prin procuror S. C.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de către inculpatul S. A. împotriva încheierii din data de 02.02.2016, pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul contestator S. A., personal, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales B. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că este primul termen de judecată.
Instanța procedează la verificarea identității inculpatului contestator S. A., acesta având următoarele date de identificare: fiul lui C. și M., născut la data de 15.07.1990.
La interpelarea instanței, inculpatul contestator S. A. precizează că menține contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul ales al inculpatului contestator S. A., doamna avocat B. L., având cuvântul, precizează că a formulat contestației împotriva încheierii Tribunalului Iași din data de 02.02.2016, soluția pronunțată fiind nelegală și netemeinică dat fiind faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu mai subzistă. Arată că la momentul la care s-a discutat propunerea de luare a măsurii arestării preventive, era vorba despre o faptă penală, săvârșită cu violență și nu se cunoșteau concret toate datele săvârșirii acesteia, cum ar fi starea de sănătate a victimei, iar raționamentul a fost a se institui o măsură preventivă severă avându-se în vedere caracterul violent al faptei. Menționează, în continuare, că dosarul se află în faza de judecată, instanța de fond fiind învestită a judeca, iar rechizitoriul cuprinde totalitatea probatoriului și nu există vreun dubiu că lăsarea în libertate sau sub puterea unei alte măsuri preventive mai puțin severe ar putea prejudicia bunul mers al procesului penal. Solicită a se avea în vedere poziția procesuală a inculpatului care, încă de la momentul discutării luării măsurii arestării preventive, a recunoscut fapta și a regretat-o. Consideră că un aspect important de care trebuie ținut cont la discutarea măsurii preventive îl reprezintă profilul moral al acestui inculpat, respectiv el este un tânăr care, încă din primul minut, a avut un comportament responsabil, a sunt la salvare, a sunat la organele de poliție. El este un infractor primar, nu are antecedente penale și a luat victima cu mașina spre a o transporta și a ajunge cât mai repede la medici. Apreciază că acest comportament conturează un profil uman al inculpatului. Precizează că a fost vorba despre un conflict spontan, inculpatul a răspuns provocărilor verbale ale persoanei vătămate, apoi și-au aplicat lovituri și, ulterior, fiind flancat de către persoana vătămată și de încă o persoană, a scos briceagul pe care îl avea în mașină și pe care îl folosea la deschis colete, el lucrând la o firmă de curierat. Arată că la dosar există un certificat medico – legal care atestă o legătură de cauzalitate între loviturile aplicate și existența agresiunilor dar, foarte important, este că medicul legist a precizat că persoana vătămată are nevoie de 25 – 30 zile de îngrijiri medicale și loviturile primite nu i-au pus în primejdie viața, concluzia fiind aceea că intensitatea cu care inculpatul a lovit victima a fost una moderată. Precizează că instanța urmează a reanaliza situația inculpatului dar apreciază că acesta poate fi judecat și sub o altă măsură preventivă, mai puțin severă. Susține faptul că măsura arestului la domiciliu este o măsură suficientă, oportună, proporțională, pe deplin aplicabilă în situația de față, inculpatul știind că trebuie să respecte toate obligațiile ce ar fi impuse în sarcina sa. Mai adaugă faptul că inculpatul a precizat că dorește să fie judecat conform procedurii simplificate. Având în vedere toate motivele expuse, susține că se poate reanaliza situația inculpatului și solicită admiterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că, deși se contestă legalitatea și temeinicia încheierii Tribunalului Iași, nu poate fi vorba despre o nelegalitate a acestei încheieri având în vedere faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu au dispărut, nici măcar nu s-au diminuat. Precizează că este vorba despre acele temeiuri care vizează posibilitatea pentru un observator neutru să constate suspiciunea rezonabilă că s-a comis o faptă penală și autorul acestei fapte este inculpatul. Menționează că însăși apărarea admite că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și, din punctul de vedere al unei măsuri preventive, acest aspect reprezintă un temei care să conducă la acea suspiciune rezonabilă. Consideră că, cel mult, poate fi discutată temeinicia sau netemeinicia măsurii preventive. Susține că măsura arestului preventiv este temeinică și consideră că judecătorului fondului a punctat foarte bine faptul că măsura este proporțională cu gravitatea faptei, cu mijloacele de comitere a acesteia pentru că, până la urmă, poziția procesuală a inculpatului de a suna la serviciul de urgență sau de a face orice demersuri pentru a salva viața victimei ține mai mult de cuantumul unei pedepse în eventualitatea stabilirii vinovăției și nu ține de existența sau nu a acelor suspiciuni cu privire la fapta penală. Limitele care trebuie avute în vedere, chiar și sub aspectul temeiniciei, sunt acelea că, pe stradă, în urma unui conflict spontan, un cetățean a apelat la o armă și a aplicat lovituri unui alt cetățean, lovituri care au determinat anumite leziuni. Apreciază că nu este relevant dacă loviturile respective i-au pus sau nu în pericol viața victimei întrucât ceea ce a fost relevant a fost reținut în actul de sesizare, mai exact că, deși loviturile nu au pus în pericol viața, prin ele însele, prin intensitatea, numărul, zona vizată, precum și prin instrumentul folosit, această faptă trebuie încadrată la tentativă de omor. Menționează că instanța de fond a punctat și scopul măsurii preventive, în înțelesul dispozițiilor art. 202 Cod procedură penală, respectiv în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, cercetarea judecătorească aflându-se la început. Solicită respingerea contestației ca nefondată.
Inculpatul contestator S. A., având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat sub măsura arestului la domiciliu.
INSTANȚA,
Asupra contestației penale de față,
Prin încheierea din data de 02.02.2016, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
„În baza dispozițiilor art. 362 alin. (2) Cod procedură penală, cu referire la art. 208 alin. (4) Cod procedură penală, verifică și constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul S. A., fiul lui C. și M., născut la data de 15.07.1990, în Iași, domiciliat în Tomești, ., ., jud. Iași, CNP_, de cetățenie română, studii 12 clase, fără antecedente penale, în prezent aflat în P. Iași, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. și pedepsită de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal., măsură pe care o menține.”.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, emis în dosarul nr.1658/P/2015 la data de 21 decembrie 2015, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 21.12.2015 sub nr. de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului S. A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului S. A. că, la data de 28.11.2015, în jurul orelor 14,00, acesta aflându-se în preajma blocului 39, .. Iași, în urma unui conflict spontan, a lovit persoana vătămată S. S. cu un briceag în zona toracică, cauzându-i acesteia plăgi înjunghiate (hemitorace drept, parasternal, umăr stg, pneumotorax parțial drept, fractură metacarpian II mâna stângă, leziuni care s-au produs prin lovire activă cu mijloace și corpuri contondente și obiect tăietor-înțepător(posibil cuțit, briceag), leziuni care au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și care nu au fost de natură să pună în primejdie viața persoanei vătămate,
Față de inculpatul S. A., Tribunalul Iași a luat măsura arestării preventive prin încheierea nr. 318/JDL din 29.11.2015 pronunțată în dosarul penal nr._, pentru o perioadă de 30 zile, de la data de 29.11.2015 până la data de 28.12.2015 inclusiv, emițând mandatul de arestare preventivă nr.105/UP/29.11.2015 (fil.43).
Măsura preventivă a fost menținută în cursul procedurii de cameră preliminară prin încheierile din data de 22.12.2015 și 15.01.2016.
Prin încheierea de ședință din data de 15.01.2016, în temeiul art. 346 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.1658/P/2015 din 21 decembrie 2015, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și a dispus începerea judecății.
Potrivit dispozițiilor art. 362 alin. 2 Cod procedură penală „ în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, in cursul judecății, in ședință publică, legalitatea si temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208 Cod procedură penală.
La acest moment procesual, examinând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive în conformitate cu dispozițiile art. 362 raportat la art. 208 Cod procedură penală, instanța reține că temeiurile care au stat la baza luării și apoi a menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului S. A., nu au încetat și nici nu s-au schimbat, astfel încât să impună revocarea sau înlocuirea măsurii preventive menționate, iar datele referitoare la gravitatea faptei imputată inculpatului, necesitatea asigurării în continuare a bunei desfășurări a cercetării judecătorești, la caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației, impun cu necesitate menținerea celei mai severe măsuri preventive pentru următoarele considerente:
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză până în prezent(procese-verbale de consemnare a plângerii orale formulată de persoana vătămată-filele 4-5, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto – filele 8, 10-16, declarația persoanei vătămate S. A.-filele 21-22, declarațiile martorilor P. D. G. – filele 23-24, M. L. C. – filele 25-26, B. N. – filele 27-28,declarații suspect/inculpat – filele 30-31, 35-36,coroborate cu raportul de primă expertiză medico-legală nr. 8257 din 17.12.2015, întocmit de I.M.L. Iași – fil.17- 18,, instanța apreciază că nu au intervenit împrejurări noi de natură să conducă la o reconsiderare de esență a bazei factuale care a stat la baza luării în raport de inculpatul din cauză a măsurii preventive a arestului.
Instanța reține că statuarea asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului este o activitate specifică fondului cauzei, în procedura de verificare a legalității și temeiniciei măsurilor preventive fiind restrânsă posibilitatea examinării ansamblului probator doar sub aspectul decelării existenței unor indicii și probe pe baza cărora să se poată aprecia într-o măsură rezonabilă asupra suspiciunii de implicare a inculpatului în presupusa comitere a infracțiunii cercetate și că la baza dispunerii măsurii preventive a arestării față de inculpat nu a stat și nu stă vinovăția acestuia în comiterea faptei pentru care este cercetat, ci existența unor elemente probatorii care continuă să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea fi implicat în comiterea faptei penale grave care i se impută.
Instanța reține totodată că la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului au fost avute în vedere: gravitatea faptei presupus a fi comisă de acesta, modul și împrejurările în care se presupune că fapta cercetată a fost comisă (prin lovire activă cu mijloace și corpuri contondente și obiect tăietor-înțepător(posibil cuțit, briceag), urmările produse, cauzarea de leziuni grave persoanei vătămate, (plăgi hemitorace drept, parasternal, umăr stg, pneumotorax parțial drept, fractură metacarpian II mâna stângă), care au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și care nu au fost de natură să pună în primejdie viața persoanei vătămate, precum și datele referitoare la persoana inculpatului.
Instanța va examina în cele ce urmează în ce măsură temeiurile care au stat la baza luării față de inculpatul S. A. a celei mai severe măsuri preventive se mențin și dacă în raport de toate aceste temeiuri, se mai impune pe viitor menținerea acestei măsuri.
Instanța constată că din perspectiva gravității faptei cercetate în cauză – infracțiune apreciată ca având o gravitate ridicată atât in abstracto, de către legiuitor, față de gravitatea sancțiunilor pe care le riscă inculpatul, cât și in concreto, din perspectiva modului și împrejurărilor în care se presupune că fapta imputată inculpatului a fost comisă, prin lovituri repetate aplicate victimei cu obiect tăietor-înțepător într-o zonă vitală, urmările produse punerea în primejdie a vieții victimei stadiului procesual al cauzei - reținându-se că în cauză se impune audierea inculpatului și eventual administrarea unor probe care trebuie ferite de orice influență din partea inculpatului, examinarea tuturor acestor aspecte și criterii conduce la aprecierea că menținerea în continuare a măsurii arestării preventive față de inculpatul din cauză continuă să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și în scopul bunei desfășurări a procesului penal, cu eliminarea riscului de sustragere a inculpatului de la judecată, măsura fiind totodată proporțională cu gravitatea acuzației aduse și suficientă pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Instanța reține că măsura arestului preventiv se impune a fi menținută în scopul prevăzut de art. 202 Cod procedură penală, respectiv în interesul bunei desfășurări a cercetării judecătorești, în condițiile în care în cauză urmează să înceapă cercetarea judecătorească.
Instanța mai reține și că raportata la momentul luării măsurii preventive a arestului față de inculpat, durata măsurii preventive este una rezonabilă.
Instanța reține că, în raport de toate datele cauzei, văzând și persoana inculpatului, la acest moment procesual niciuna dintre măsurile preventive mai ușoare, nu este de natură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată și prevenirea riscului de influențare a probatoriului, o măsură preventivă mai ușoară nu este nici proporțională cu gravitatea acuzației adusă inculpatului.
De aceea, în aprecierea interesului particular al inculpatului privind dreptul la libertate și al interesului general a societății de apărare a ordinii de drept, instanța va constata preeminența celui din urmă, menținerea arestării preventive a inculpatului din cauză impunându-se pentru realizarea scopului măsurilor preventive prev. de art. 202 Cod procedură penală.
Față de cele expuse instanța, în baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, verificând din oficiu și constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul S. A., va menține starea de arest a acestuia.
Instanța urmează, potrivit art.208 alin.4 Cod procedură penală, să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în intervalul de 60 de zile prevăzut de lege.”
* * * * *
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat contestație inculpatul S. A..
În susținerea contestației, inculpatul, prin apărător ales, a arătat, în esență, că soluția pronunțată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
- temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu mai subzistă;
- la acest moment, când dosarul se află în faza de judecată, nu există vreun dubiu că lăsarea în libertate sau sub puterea unei alte măsuri preventive mai puțin severe ar putea prejudicia bunul mers al procesului penal;
- a avut o poziție procesuală de recunoaște a faptei și de regret;
- a avut un comportament responsabil, a sunt la salvare, a sunat la organele de poliție și a luat victima cu mașina spre a o transporta și a ajunge cât mai repede la medici;
- certificatul medico – legal atestă o legătură de cauzalitate între loviturile aplicate și existența agresiunilor dar, foarte important, este că medicul legist a precizat că persoana vătămată are nevoie de 25 – 30 zile de îngrijiri medicale și loviturile primite nu i-au pus în primejdie viața, concluzia fiind aceea că intensitatea cu care inculpatul a lovit victima a fost una moderată;
- măsura arestului la domiciliu este o măsură suficientă, oportună, proporțională, pe deplin aplicabilă în situația de față, inculpatul știind că trebuie să respecte toate obligațiile ce ar fi impuse în sarcina sa.
* * * * *
Analizând actele și lucrările dosarului precum și încheierea de ședință criticate, prin prisma motivelor de contestație invocate, în limitele și condițiile prevăzute de art. 425 ind. 1 alin. 4 Cod procedură penală, rap. la art. 416 și art. 418, C. constată că prezenta contestație este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
C. constată că nu pot fi decelate aspecte de nelegalitate care să conducă la desființarea încheierii de ședință din data de 02.02.2016, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Examinând încheierea atacată prin prisma temeiniciei, se constată că prima instanță a apreciat în mod corect existența temeiurilor care au stat la baza menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului.
Astfel, din mijloacele de probă administrate până la acest moment procesual, rezultă cel puțin suspiciunea rezonabilă că la data de 28.11.2015, în jurul orelor 14,00, inculpatul S. A., aflându-se în preajma blocului 39, .. Iași, în urma unui conflict spontan, a lovit persoana vătămată S. S. cu un briceag în zona toracică, cauzându-i acesteia plăgi înjunghiate (hemitorace drept, parasternal, umăr stg, pneumotorax parțial drept, fractură metacarpian II mâna stângă, leziuni care s-au produs prin lovire activă cu mijloace și corpuri contondente și obiect tăietor-înțepător(posibil cuțit, briceag), leziuni care au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și care nu au fost de natură să pună în primejdie viața persoanei vătămate.
Instanța de fond, apreciind asupra subzistenței temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive fata de inculpatul S. A. a evaluat în mod judicios materialul probator administrat în cauză și corect a reținut, pe de o parte ca în cauză există indicii că inculpatul a săvârșit pretinsa faptă pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, măsura preventivă a fost luată cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne și de art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică dedus din gravitatea faptelor, circumstanțele în care în mod rezonabil se poate presupune că s-a comis fapta, din circumstanțele personale ale inculpatului.
Trebuie precizat că la baza menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului nu stă vinovăția acestuia în comiterea faptei pentru care este cercetat, ci existența unor indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit pretinsa faptă penală ce i se impută.
Așa cum rezultă și din practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Georgiev c. Bulgaria), arestarea unei persoane este legală dacă există bănuiala plauzibilă de comitere a unei infracțiuni, caracterul plauzibil al bănuielii presupunând existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea. Faptele care ar putea să dea naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (O”H. c. Regatului Unit, Murray c. Regatului Unit).
Instanța are în vedere că analiza probelor administrate în faza de urmărire penală, (respectiv: procese-verbale de consemnare a plângerii orale formulată de persoana vătămată-filele 4-5, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto – filele 8, 10-16, declarația persoanei vătămate S. A.-filele 21-22, declarațiile martorilor P. D. G. – filele 23-24, M. L. C. – filele 25-26, B. N. – filele 27-28,declarații suspect/inculpat – filele 30-31, 35-36,coroborate cu raportul de primă expertiză medico-legală nr. 8257 din 17.12.2015, întocmit de I.M.L. Iași – fil.17- 18), relevă existența de date probatorii suficiente în baza cărora se poate presupune în mod rezonabil că inculpatul ar putea fi autorul faptei pentru care fost trimis în judecată.
Datele existente în cauză până în acest moment procesual, fără a se confunda cu probele certe ale vinovăției inculpatului, conturează un minim de indicii care justifică puternic bănuiala legitimă, verosimilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta gravă prin care a produs o perturbare socială deosebită atât la nivelul comunității locale în care a acționat dar și la nivelul întregului corp social.
Deși nu este cunoscut cu antecedente penale, în cauză există presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis o faptă de violență deosebită, aspect ce probează nesocotirea, în mod deliberat, a normelor de drept care protejează valori sociale fundamentale, strâns legate de personalitatea umană și ignorarea consecințele faptelor sale.
Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudență, pericolul pe care l-ar reprezenta pentru societate lăsarea în libertate a inculpatului nu se presupune, ci el trebuie probat în mod cert, iar pericolul social concret pentru ordinea publică nu poate deriva exclusiv din gradul de pericol social al faptei săvârșite, ci legitimitatea acestei măsuri trebuie să rezulte dintr-o ordine publică realmente amenințată.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, instanța se bazează, pornind de la premisa faptei săvârșite și a valorilor sociale ocrotite, și pe elemente care conturează convingerea că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, respectiv capacitatea inculpatului de a conștientiza pe deplin comportamentul antisocial, raportat atât la valorile comunității din care face parte cât și la propria persoană, posibilitatea comiterii de alte fapte în viitor sau profilul predispoziției infracționale.
Noțiunea de pericol concret pentru ordinea publica vizează în esență împrejurări mai extinse decât circumstanțele indicate anterior, acesta fiind dedus pe baza unui raționament juridic bazat pe analiza coroborata a tuturor datelor cauzei referitoare la faptei de care este acuzat inculpatul precum și la profilul său personal, demers în care instanța nu poate face abstracție de o anumita marja de apreciere în privința a ce anume ar putea realiza conținutul pericolului concret pentru ordinea publica in ipoteza lăsării inculpatului în libertate.
Inculpatul a invocat în susținerea lăsării sale în libertate sau a plasării sale sub incidența unei măsuri preventive mai blânde, faptul că nu are antecedente penale, că a recunoscut și regretat fapta, dorind în cursul judecății să uzeze de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, însă aceste susțineri nu reprezintă argumente pentru dispunerea unei soluții mai blânde, în condițiile gravității concrete a faptei și periculozității sporite a persoanei sale. În plus, raportarea exclusivă a inculpatului la centrul intereselor sale individuale și lipsa empatizării cu situația victimei (chiar dacă a susținut că a sunat la Salvare și la Poliție ulterior comiterii faptei, aspect care ar putea, eventual, fi valorificat la individualizarea sancțiunii, dacă se va stabili vinovăția sa) dovedesc lipsa asumării și conștientizării implicațiilor conduitei sale.
Instanța apreciază, în funcție de datele concrete din dosar, expuse în cele ce preced, că săvârșirea, în acest context, a pretinsei fapte ce face obiectul prezentei cauze, atestă, în persoana inculpatului, o conștiință juridică afectată de o apreciere eronată asupra modalității de raportare la valorile sociale cu care intră în contact.
Instanța subliniază că gravitatea faptei reliefată de modalitatea și împrejurările în care se presupune că aceasta a fost comisă în speța de față, importanța valorilor sociale ocrotite de normele penale de incriminare a infracțiunii pentru comiterea căreia inculpatul este cercetat, și nu în ultimul rând, sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în rândul societății faptele de genul celei imputate inculpatului, conturează prezența unui pericol social substanțial, real, concret și actual, în sensul cerut de legiuitor.
Este adevărat că măsura arestării preventive este o măsură de excepție, însă, în speță, la fel de real este și că tulburarea socială produsă de fapta presupus comisă de inculpat și cea care, escaladată, s-ar putea produce prin însăși prezența acestuia în libertate trebuie să rămână excepții de la climatul social guvernat de ordinea de drept, ca principiu general.
Instanța reține că menținerea, în mod preventiv, a măsurii arestării față de inculpat privește în principal un interes obiectiv, public, concretizând dreptul prioritar al societății, prin membrii săi, de a se apăra împotriva oricărei fapte ilicite. Desigur că orice măsură preventivă produce consecințe negative asupra drepturilor individuale, dar acesta este numai urmarea directă a protejării interesului general, care este precumpănitor în raport cu interesul particular, subiectiv, al inculpatului de cercetare în stare de libertate.
Din perspectiva sentimentului general de insecuritate socială, se cuvine a fi menționat că datele cauzei pun în evidență suficiente elemente care susțin ipoteza existenței unei manifestări de violență extremă din partea inculpatului asupra victimei, prin lovituri repetate aplicate victimei cu obiect tăietor-înțepător într-o zonă vitală, date fiind multiplele leziuni corporale cauzate victimei, aducând astfel atingere celui mai important drept al omului (dreptul la viață), a unui riscul ca, odată lăsat în libertate, acesta să fie tentat, în contexte similare, să comită, fapte grave, în condițiile în care datele cauzei denotă o manifestare spontană de violență din partea inculpatului.
Vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, conduita imediat după săvârșirea faptei imputată, conduita procesuală sunt împrejurări care urmează a fi luate în considerare în procesul de individualizare a pedepsei în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva inculpatului.
De reținut este că infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este foarte gravă (chiar dacă apărarea a susținut că leziunile produse victimei nu i-au pus acesteia viața în pericol, de esența tentativei la omor nefiind împrejurarea dacă, în concret, leziunile produse au pus sau nu în primejdie viața, atâta timp cât raportat la intensitatea loviturilor, zona vizată, instrumentul folosit și poziția psihică a autorului, aceste lovituri erau apte și au fost îndreptate către scopul suprimării vieții victimei), iar interesul public de înfăptuire a justiției și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal primează față de regula cercetării unei persoane în stare de libertate, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control judiciar apreciind că scopul măsurilor preventive, prevăzut de art. 202 alin. 2 Cod procedură penală, interpretat în conformitate cu art. 5 paragraf I din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, impune necesitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpatul S. A..
Pentru toate considerentele anterior expuse, apreciind că încheierea contestată este legală și temeinică, în raport de criticile aduse împotriva ei, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată contestația formulată de inculpatul-contestator S. A., fiul lui C. și M., născut la data de 15.07.1990 în Iași, C.N.P._, în prezent deținut în P. Iași, împotriva încheierii de ședință din data de 02.02.2016 pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr._, încheiere pe care o va menține.
Urmare a soluției asupra contestației, reținând culpa procesuală a contestatorului în promovarea căii de atac care i-a fost respinsă, în temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul-contestator S. A. la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondată contestația formulată de inculpatul-contestator S. A., fiul lui C. și M., născut la data de 15.07.1990 în Iași, C.N.P._, în prezent deținut în P. Iași, împotriva încheierii de ședință din data de 02.02.2016 pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr._, încheiere pe care o menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul-contestator S. A. la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2016.
Președinte,Grefier,
M. MarcelRoznovăț E. M.
Red./Tehnored. M.M
2 ex. + 3 ex./12.02.2016
Tribunalul Iași
Judecător A. I. L.
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri. Art.375 NCP. Decizia nr.... | Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p..... → |
|---|
