Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p.. Decizia nr. 353/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 353/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 353/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător M. C.
Grefier E. A.
Ministerul Public P. de pe lângă C. de A. Iași a fost reprezentat prin
procuror C. I.
Pe rol judecarea cauzei penale privind apelul declarat de condamnatul revizuent B. D. D., împotriva sentinței penale nr. 13 din 7.04.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.) – revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul apelant, în stare de deținere asistat de avocat D. A., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare cât și despre faptul că, prin serviciul de registratură condamnatul a depus la dosar concluzii scrise, după care:
Instanța procedează la identificarea condamnatului comparând datele de stare civilă declarate de acesta oral cu cele înscrise în actele cauzei,interpelat arată că menține apelul declarat împotriva sentinței penale pronunțate de Tribunalul V..
Avocat D. A. în prealabil luând legătura cu condamnatul apelant, depune la dosar din partea acestuia un memoriu – notă de probe.
Instanța aduce la cunoștință condamnatului că în ceea ce privește cererea de probe depusă la dosar, Tribunalul V. s-a pronunțat pe admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, C. de A., la acest moment, este investită cu apelul împotriva acestei sentințe, respectiv să se stabilească dacă cererea de revizuire este admisibilă în principiu sau nu. După ce se va trece de această etapă procesuală în raport de soluția care se va da, se poate pune în discuție sau nu administrarea probelor.
Interpelate părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe admisibilitatea cererii de revizuire.
Avocat D. A. pentru condamnatul revizuent solicită să se constate că apelul urmează a fi admis, că cererea de revizuire formulată de condamnat este admisibilă în principiu raportat la dispozițiile legale precum și la aspectele invocate de acesta. Prin cererea de revizuire depusă la fond și prin concluziile depuse în apel de către condamnat se precizează faptul că ar exista fapte și împrejurări noi care au fost descoperite ulterior judecării cauzei și pe care instanța de fond nu le-a cunoscut la momentul la care a judecat cauza și la momentul la care i-a aplicat pedeapsa. Având în vedere aceste aspecte, având în vedere că inclusiv la termenul de azi petentul condamnat înaintează instanței de judecată o solicitare de probe, respectiv audierea de martori, consideră că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, că martorii sunt persoane noi și pot releva situații și împrejurări noi cu privire la modalitatea de desfășurare a evenimentelor. Pentru aceste motive solicită să se admită apelul și pe care de consecință solicită să se constate că cererea de revizuire este admisibilă putându-se proceda la revizuirea și judecarea întregului dosar.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că, față de actele cauzei în dosar este un apel împotriva unei hotărâri de primă instanță și anume tribunalul, care era investit să judece o cerere de revizuire și, în această etapă tribunalul a stabilit că cererea nu întrunește elementele necesare pentru a fi admisibilă în principiu. Potrivit legii, petentul când se adresează instanței trebuie să respecte niște cerințe ale revizuirii care sunt trecute în codul de procedură penală pentru ca, pe baza acelor date instanțele să poată să verifice și cum legea stabilește clar că verificarea în principiu este o procedură nepublică petiționarul are obligația să treacă toate datele inclusiv ce se dorește, ce martori vrea să fie audiați, care este împrejurarea necunoscută și, nu simpla afirmare că sunt împrejurări necunoscute ori, prima instanță a constatat că cererea nu are suficiente elemente. Din aceste motive hotărârea primei instanțe este corectă, solicită să se respingă apelul ca nefondat, prima instanță nu a greșit cu nimic, a aplicat corect legea iar petentul are la dispoziție să revină oricând cu o cerere de revizuire potrivit legii.
Condamnatul B. D. D. în ultimul cuvânt mai depune la dosar un memoriu.
Declarând închise dezbaterile,instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
C. DE A.
Asupra apelului penal de față, C. constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 13/C/07.04.2014 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul cu nr._, în temeiul prevederilor art. 459 rap. la art. 453 Cod procedură penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de către condamnatul B. D. D., fiul lui N. si al Teodorei, ns. la data de 20.01.1977, actualmente deținut în cadrul Penitenciarului Iași, privind revizuirea sentinței penale nr.199, pronunțată la data de 11.08.2010 de către Tribunalul V., în cauza înregistrată sub nr._, rămasă definitivă prin decizia nr.677/ 22.02.2011 a Înaltei Curți de Justiție și Casație-Secția Penală. În baza art.275 alin. 2 Cod de procedură penală, a fost obligat revizuentul B. D. D. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul V. a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.02.2014 sub numărul_, condamnatul a formulat o cerere de revizuire a sentinței penale nr. 199, pronunțată la data de 11.08.2010 de către Tribunalul V., în cauza înregistrată sub nr._, rămasă definitivă prin decizia nr.677/ 22.02.2011 a Înaltei Curți de Justiție și Casație-Secția Penală.
Condamnatul nu și-a motivat în scris cererea formulată, neindicând motivul de revizuire indicat.
În dovedirea cererii de revizuire, condamnatul B. D. D. nu a propus administrarea de probe.
Instanța, analizând cererea de revizuire prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a constatat că cererea de revizuire formulată de B. D. D. este inadmisibilă.
Prin sentința penală nr. 199, pronunțată la data de 11.08.2010 de către Tribunalul V., această instanță a dispus, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cod penal, condamnarea inculpaților HULUBA C., și B. D.- D., la câte o pedeapsă de 14 ( paisprezece ) ani închisoare.
Pe durata executării pedepselor a interzis inculpaților Huluba C. și B. D. -D. drepturile prev.de art. 64 lit.a, teza a II-a și b Cod penal, în condițiile prev.de art. 71 Cod penal.
În baza art.350 alin.1 Cod penal a menținut starea de arest a inculpaților Huluba C. și B. D. D. și a dedus din pedepsele aplicate acestora,conf. art.88 alin.1 Cod penal, durata arestării preventive de la 18.12.2009 la zi.
În baza art. 118 lit.b Cod penal, a confiscat de la inculpatul Huluba C. un băț și o secure, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a instanței și înregistrate la poziția nr. 54/2009 din registrul de corpuri delicte.
În baza art. 113 Cod penal, a obligat inculpatul Huluba C. la tratament medical până la însănătoșire, măsură ce va fi pusă în executare conform art.429 Cod pr.penală.
A luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C.pr.penală, a obligat inculpații Huluba C. și B. D. D. la câte 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1200 lei, reprezentând onorarii pentru avocați din oficiu asigurați inculpaților la urmărirea penală și judecată, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut faptul că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații Huluba C. și B. D. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.183 Cod penal.
S-a reținut că în ziua de 16.12.2009, în domiciliul inculpatului Huluba C., acesta, împreună cu inculpatul B. D. D., într-o acțiune conjugată, au aplicat victimei B. M. lovituri active cu obiecte și mijloace contondente, cauzându-i astfel victimei leziuni traumatice severe, care au condus la decesul victimei după câteva ore.
Inculpatul Huluba C. are vârsta de 72 de ani și este locuitor al satului Tulești, .. Vecin cu el este coinculpatul B. D. D. în vârstă de 32 de ani.
Inculpatul Huluba C. locuia singur și era consumator de băuturi alcoolice. Între el și victima B. M. care avea vârsta de 69 de ani și era locuitor al satului Băbuța, . relație de prietenie, în sensul că victima venea deseori la inculpat, locuia câteva zile la acesta și îl ajuta la diferite treburi gospodărești. Cei doi consumau frecvent împreună băuturi alcoolice.
Cu aproximativ o săptămână înainte de data de 16 decembrie 2009 victima B. M. a venit la locuința inculpatului Huluba C., locuind la acesta și ajutându-l la diferite treburi prin gospodărie. În dimineața zilei de 16 decembrie 2009, inculpatul Huluba C. și victima B. M. au început să consume băuturi alcoolice pe care inculpatul le-a cumpărat de la un magazin din . dat în locuința lui Huluba C. a venit și inculpatul B. care consumase și el acasă băuturi alcoolice și voia să împrumute niște bani de la Huluba C..
La acel moment, între inculpatul Huluba C. și victimă începuse un conflict determinat de faptul că inculpatul Huluba C. acuza victima că i-ar fi sustras niște bani pe care el nu îi găsea.
Inculpatul B. D. D. a intervenit în conflict, cerându-i victimei B. D. să dea banii și apoi împreună cu celălalt inculpat au lovit victima în repetate rânduri.
Inculpatul B. D. D. a mers la domiciliul său și i-a spus concubinei sale că victima B. D. i-a furat pensia inculpatului Huluba C.. Deși a fost sfătuit de concubina sa să nu mai meargă la Huluba C., inculpatul B. D. D. a mers din nou la acesta și pe fondul aceleiași stări conflictuale, determinată de lipsa banilor, cei doi inculpați au lovit victima atât cu pumnii cât și cu alte obiecte contondente.
La locuința inculpatului Huluba C. s-a găsit o secure ce prezenta urme de sânge și cu care acesta a lovit probabil victima. Această concluzie este justificată și de constatarea medicului legist precum că hemoragia meningo-cerebrală care a dus la decesul victimei este consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură cu înfundare temporală dreaptă. A fost identificat ca agent vulnerant un obiect tăietor-despicător, posibil securea pusă la dispoziție pentru examinare.
Inculpatul B. D. D., mult mai tânăr decât victima a lovit-o pe aceasta cu pumnii și cu picioarele și probabil cu o bucată de lemn cu o formă alungită. Un astfel de obiect vulnerant a fost identificat de medicul legist ca fiind cel cu care a fost lovită victima cauzându-i-se leziuni multiple cu consecința unei hipoperfuzii și hipoxii cerebrale care a concurat la decesul victimei.
Dată fiind starea în care se aflau inculpații determinată de consumul de alcool, precum și starea mentală a inculpatului Huluba C. care la vârsta de 72 de ani prezintă diagnosticul de tulburare organică de personalitate pe fond toxic etilic și are discernământul scăzut, nu s-a putut stabili cu certitudine ce leziuni au produs fiecare dintre cei doi inculpați victimei. Declarațiile inconstante ale inculpaților, care inițial au încercat să paseze vinovăția fiecare asupra celuilalt, iar ulterior inculpatul Huluba C. a încercat să-și asume singur răspunderea evident la sugestia și sub presiunea făcută de inculpatul B. D. D. trebuie apreciate în contextul în care s-au derulat faptele și în măsura în care aceste declarații se coroborează cu alte probe din dosar. Este evident că inculpații au fost amândoi prezenți în casă la Huluba C. unde se afla și victima B. M.. Toți erau sub influența băuturilor alcoolice. Când B. D. D. a intrat în camera în care se aflau ceilalți doi, tocmai izbucnise scandalul între Huluba C. și victima B. M.. Inculpatul acuza victima că i-ar fi sustras niște bani, ultimii pe care de altfel inculpatul îi mai avea din pensie. Victima nega că ar fi sustras banii, fapt ce l-a irita pe B. D. D. care venise la Huluba C., tocmai să împrumute niște bani pentru a-și cumpăra țigări.
Potrivit declarațiilor inițiale ale lui Huluba C., inculpatul B. D. D. ar fi început să lovească victima cu pumnii la cap și în zona coastelor. Susține inculpatul că B. D. D. bătea victima „ca la hoții de cai”. Inculpatul Huluba C. acceptă că și el ar fi lovit victima și că este posibil să o fi lovit chiar cu securea.
Inculpatul B. D. D. a negat constant participarea la săvârșirea faptei, susținând că a intervenit doar pentru a-i despărți pe cei doi și că a lovit victima doar de vreo trei ori cu pumnii.
Având în vedere multiplele leziuni pe care le-a prezentat victima și topografia lezionară constatată la autopsia cadavrului victimei rezultă că ambii inculpați au lovit victima, că aceștia au acționat conjugat și simultan împotriva victimei cauzându-i astfel leziunile care au dus la decesul victimei în seara zilei de 16 decembrie 2009.
Ulterior agresiunii, inculpatul B. D. a mers la domiciliul său având urme de sânge pe mâini și pe haine și i-a spus concubinei sale că a bătut victima. Inculpatul era extrem de agitat, avea o conduită agresivă, lovea cu pumnii în pereți și se lăuda cu fapta sa, amenințând că vrea să mai bată pe cineva. Ulterior, a venit și inculpatul Huluba C. care a spus că și el a bătut victima B. M., dar că aceasta a fost bătută mai rău de inculpatul B. D. D..
Starea în care se afla inculpatul B. D. și conduita extremă a acestuia a determinat-o pe concubina lui, martora D. Crenguța să plece la locuința mamei sale.
În seara zilei de 16 decembrie 2009 inculpatul Huluba C. a constat că victima B. M. a decedat în locuința lui pe patul unde căzuse în urma loviturilor aplicate de cei doi inculpați. A mers să anunțe unei vecini cărora le-a spus doar că are o persoană decedată în locuință. Vecinii l-au respins însă, cunoscându-l că este bețiv și inculpatul s-a întors în locuința sa dormind în acea noapte în aceeași cameră cu cadavrul victimei B. M..
A doua zi dimineață, inculpatul B. D. D. a povestit celor cu care s-a întâlnit că în casă la inculpatul Huluba C. ar fi decedat victima B. M. și că aceasta ar fi murit fiind bătută de Huluaba C. pentru niște bani. De asemenea, și inculpatul Huluba C. a povestit celor cu care s-a întâlnit că victima ar fi decedat în locuința lui din cauza unor leziuni pe care le-ar fi suferit fie prin cădere de pe un pod, fie în condiții necunoscute. Susținea inculpatul că victima ar fi venit bătută la el acasă și că ar fi decedat.
Martora M. C. a mers, la sugestia lucrătorului de poliție sesizat, acasă la Huluba C., fiind însoțită de soțul ei. În fața casei, la Huluba C. erau ambii inculpați iar cel care le-a spus martorilor că pot să intre în casă a fost inculpatul B. D. D.. De această dată ambii inculpați au prezentat varianta precum că victima ar fi venit bătută din . murit acasă la Huluba C.. Martorii au constatat că prin casă se făcuse curățenie, nu existau urme de sânge care să ateste că ar fi existat un conflict în casă.
Fiind sesizate organele de urmărire penală s-a dispus autopsierea cadavrului victimei. Din raportul de expertiză medico-legală întocmit rezultă că moarte victimei a fost violentă și a avut drept cauză o comă cerebrală profundă care este urmarea unei hemoragii meningo cerebrale, consecință a unei traumatism cranio-cerebral cu fractură cu înfundare temporală dreaptă precum și a unei himoperfuzii și hipoxii cerebrale, produse prin hemoragie internă și externă, consecințe ale multiplelor leziuni din cadrul politraumatismului.
Leziunile s-au produs prin loviri cu și de corpuri dure, majoritatea prin loviri active. . craniană s-a produs prin lovirea activă cu corp dur, posibil și cel mai probabil, prin lovire cu muchia securii.
Între politraumatism și moarte există o legătură directă de cauzalitate. Sângele recoltat de la cadavru conținea 2,20 gr la mia de alcool iar urina 2,90 gr la mie alcool.
Concluziile medicului legist evidențiază faptul că victima a fost agresată a recepționat multiple lovituri cu corpuri dure, posibil și mijloace de atac proprii omului (leziunile de la nivelul buzelor, feței, chiar pieptului) dar și lovituri cu corp contondent alungit (posibil coada unei unelte, chiar a securii), precum și lovituri cu muchia unei securi; plaga de la nivelul antebrațului stâng s-a putut produce prin lovire cu obiect tăietor (posibil secure); victima a recepționat lovituri și la nivelul extremității cefalice aplicată probabil cu muchia toporului.
În contextul în care s-au derulat faptele și având în vedere modul în care fapta a fost comisă, datele ce rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză medico-legală de autopsie și declarațiile martorilor se coroborează, Tribunalul a reținut că ambii inculpați au lovit victima acționând conjugat și concomitent cauzându-i astfel leziunile care au dus la deces.
Faptele inculpaților realizează conținutul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev.de art.183 Cod penal. Este evident că inculpații nu au acționat cu intenția de a ucide victima, însă în condițiile date raportat la vârsta victimei, stare de intoxicație etilică a acesteia trebuiau și puteau să prevadă rezultatul mai grav al acțiunilor intenționate de a lovi victima.
Pentru infracțiunile comise, inculpaților li s-a stabilit câte o pedeapsă la individualizarea cărora, în cadrul general prevăzut de art.52 și 72 Cod penal vor fi avute în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, datele privind persoana inculpaților, atitudinea acestora în timpul procesului penal.
S-a avut în vedere contribuția concretă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptei, conduita preponderent nesinceră din cursul procesului, discernământul scăzut al inculpatului Huluba C., precum și încercările repetate ale inculpatului B. D. D. de a induce în eroare organele judiciare și a scăpa astfel de răspundere penală.
Vinovăția revizuentului B. D. a fost stabilită de către instanța de judecată prin analiza probelor administrate, declarațiile sale fiind interpretate ca parțial sincere, respectiv a procesului - verbal de cercetare la fața locului, si a fotografiilor anexate acestuia, a raportului de expertiză medico-legală(autopsie) nr. 346/N din data de 18.12.2009, ale inculpatului Huluba C., ale martorilor D. Crenguța A., D. G., P. Vergina, M. C., Ț. A., P. V., a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A_ .
În drept, potrivit art. 453 alin. 1 Cod de procedură penală, revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută: a) când au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a săvârșit o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia și f) când o hotărâre s-a întemeiat pe o prevedere legală declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Pentru a se conferi activității de înfăptuire a justiției un caracter de stabilitate s-a decis că hotărârile judecătorești definitive sunt executorii și au autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este considerată ca fiind acel principiu care nu permite declanșarea unei noi judecăți cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăți pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitivă. În virtutea autorității de lucru judecat, hotărârea judecătorească penală este considerată ca o expresie a adevărului (res judicata pro veritate habetur).
Cu toate acestea, în practică a reieșit că, în anumite situații, chiar hotărârile judecătorești rămase definitive sunt nelegale și netemeinice, motiv pentru care în Codul de procedură penală s-au reglementat căile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conțin hotărârile judecătorești penale rămase definitive.
În această categorie de remedii procesuale se încadrează și revizuirea, cale de atac extraordinară, prin care pot fi atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt. Prin revizuire se urmărește o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Astfel cum sunt reglementate motivele de revizuire în Noul Codul de procedură penală și raportând cererea revizuentului B. D. D. la textele de lege indicate, s-a reținut faptul că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă în principiu, neîncadrându-se în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege.
***
În termenul prev. de art. 410 raportat la art. 459 alin. 7 C. proc. pen., hotărârea Tribunalului V. a fost apelată de către revizuentul B. D. D., care a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, neavându-se în vedere că probele din dosarul în care a fost condamnat au fost obținute prin tortură, solicitând a fi audiați o . martori: Verbal V., Verbal V., P. Vergina, P. V., V. N., V. M., M. S., D. V., D. M., D. L..
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod proc. pen., Curteaconstată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, cum corect a statuat instanța de fond, cererea de revizuire de față este inadmisibilă, nefiind incident niciunul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen. Prin cererea sa, revizuentul-apelant a susținut că probele din dosarul penal în care a fost condamnat au fost obținute prin violență, prin tortură, fără a detalia în ce constă afirmația sa.
În conformitate cu art. 453 din Codul de procedură penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia, precum și în cazul admiterii unei excepții de neconstituționalitate a unei prevederi legale pe care s-a întemeiat hotărârea de condamnare, după ce aceasta a devenit definitivă, în raport de efectele încălcării dispoziției constituționale.
Pentru ca o cerere de revizuire bazată pe dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală să poată fi admisă – ca unic temei de drept ce poate fi identificat de instanță pentru cererea de revizuire, date fiind motivele de fapt invocate -, este necesar să fie descoperite fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Dacă prin solicitările formulate de revizuent nu se tinde la acestui aspect, ci la prelungirea probațiunii referitor la fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanță, la readministrarea unor probe din cadrul judecății în fond a procesului, cum este cazul în speță, în condițiile în care revizuentul nici nu a precizat nimic în concret, cererea sa fiind foarte succintă, cererea de revizuire nu poate fi admisă.
Pentru toate aceste considerente, C., în conf. cu disp. art. 459 raportat la art. 453, art. 410 și urm. C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul B. D. D. împotriva sentinței penale nr. 13/07.04.2014 a Tribunalului V., sentință care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza disp. art. 275 alin. 2 C. proc. pen., va fi obligat apelantul - revizuent B. D. D. la plata a 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în care va fi inclus și onorariul apărătorului din oficiu, 200 lei, care va fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție, către Baroul de Avocați Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul revizuent B. D. D., fiul lui N. li al Teodorei, născut la 20.01.1977, deținut în P. Iași, împotriva Sentinței penale nr. 13/07.04.2014 a Tribunalului V., pe care o menține.
Obligă apelantul să achite suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2014.
Președinte,Judecător,
A. PrelipceanMihaela C.
Grefier,
E. A.
Red. P.A/tehnored. P.A/2 ex/04.07.2014
Judecător fond: B. M.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 354/2014.... → |
|---|
