Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 478/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 478/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-08-2014 în dosarul nr. 478/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 478/2014
Ședința publică de la 13 August 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător A. P.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul L. C., fiul lui G. și C., împotriva sentinței penale nr. 621 din 29.05.2014, pronunțată in dosarul nr. _ al Tribunalului Iași, având ca obiect omorul (art.188 NCP) tentativa
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.08.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. I..
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data 08.08.2014, și apoi pentru azi 13.08.2014, când:
C.
Asupra apelului penal de față, C. constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 621/NCPP/29.05.2014 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge sesizările privind schimbarea încadrării juridice.
Condamnă pe inculpatul L. C., fiul lui G. și C., născut la data de 3.06.1959, în Iași, jud Iași, fără antecedente penale, căsătorit, trei copii majori, fără ocupație, CNP_, domiciliat în ., jud Iasi la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66, lit. a, b, h, l, N.c.p. pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev și ped de art.32 N.c.p. rap la art.188, alin.1 N.c.p. cu aplicarea art.5 N.c.p.
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev și ped de art. 253 alin. 4 N.c.p. cu aplicarea art. 5 N.c.p.
În baza art. 38,alin.1 N.c.p. cu aplicarea art.39,alin.1, lit.b N.c.p. și art. 45, alin.1 N.c.p. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă principală de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66, lit.a, b, h, l, N.c.p. pe o durată de 4 ani .
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66, alin.1,lit. a, b, h, l N.c.p. pe durata și în condițiile art. 65 N.c.p.
În baza art. 399, alin.1 C.p.p. menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.72 N.c.p. din durata pedepsei aplicată prin prezenta se va deduce durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 5.12.2013 la zi.
În baza art.112, lit.b N.c.p. se va confisca de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea faptei, aflată în prezent la Arhiva depozit a Tribunalului Iasi, coletul 3, plicul nr.5.
În baza art.7 din Legea 76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului N. de Date Genetice Judiciare se vor preleva probe biologice de la inculpat în vederea introducerii acestora în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.
În baza dispozițiilor art. 397 alin.1 C.p.p. rap la art. 313 din Legea nr.95/2006, modificată și completată prin O.U.G. nr.72/2006, coroborate si cu dispozițiile art. 19 C.p.p. rap. la art. 1357 din Codul civil, obligă pe inculpatul L. C. să plătească părții civile S. C. de N. Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 3945,78 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare.
În baza art.397 alin.1 C.p.p. și art.19 C.p.p. rap la art.1357 C.civ. obligă pe inculpatul L. C. să plătească părții civile T. G. G., domiciliat în . suma de 2600 lei cu titlu de daune materiale și 20.000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 274, alin.1 C.p.p. obligă pe inculpat să plătească suma de 2100,47 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății.
În baza art.274,alin.1, teza finală C.p.p. suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cursul urmăririi penale, (delegație nr._/5.12.2013) se va plăti, către Baroul Iași, din fondurile Ministerului Public”.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iasi in dosarul 1401/P/2013 a fost trimis în judecată inculpatul L. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor prev si ped. de art.32 C.p. rap la art.188 C.p. și distrugere prev și ped de art.253,alin.4 C.p., ambele cu aplicarea art.38 C.p. constând în aceea că „ în seara de 26.11.2013 a pătruns prin efracție în incinta unui imobil din ., jud. Iași, aparținând socrului său, P. A., iar în interior a dat foc gazului dintr-o butelie, căreia i-a tăiat furtunul de la conexiunea cu aragazul, stropind cu benzină butelia și podeaua, apoi opunându-se imobilizării și scoaterii afară din încăpere, lovind cu un cuțit pe șeful formației de pompieri T. G. G., de 52 de ani, cauzându-i acestuia o plagă înjunghiată paravertebrală stângă cu traiect oblic ascendent cu interesare medulară și sindrom de secțiune medulară postero-laterală stângă, parapareză crurală stângă, care necesită 90-100 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare”
În cursul urmăririi penale a fost administrat următorul material probator:
- proces verbal de intervenție ISU la eveniment, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, raport de constatare medico-legală nr.4393/2014, raport de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului, declarații ale persoanelor vătămate, declarații de martori și declarații ale inculpatului, probe materiale reprezentând rucsacul și obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului, urme biologice, telefonul mobil al inculpatului, cuțitul corp delict.
În cursul judecății a fost audiat, cu respectarea dreptului la tăcere, inculpatul, care a beneficiat de asistenta unui apărător ales, persoanele vătămate si martorii din lucrări a căror audiere a fost solicitată de către inculpat .
Persoana vătămată T. G. G. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând suma de 4000 lei cu titlu de daune materiale și 20.000 lei cu titlu de daune morale, sens în care a depus la dosar înscrisuri.
Totodată, instanța a încuviințat și a administrat, la solicitarea inculpatului, proba cu înscrisuri în circumstanțiere și proba cu martorii B. I., A. M., R. M., S. C., fiind respinsă proba cu noua expertiză medico-legală psihiatrică solicitată de inculpat, pentru considerentele expuse în încheierea de la termenul din 26.05.2014.
Analizând probele aflate la dosar, instanța a reținut, în fapt și în drept urmatoarele:
Inculpatul L. C., în vârstă de 54 de ani, căsătorit de aproximativ 30 de ani și având 4 copii majori, locuia în ., jud Iași. Întrucât se confruntau cu dese neînțelegeri generate de lipsa banilor și atitudinea inculpatului care nu avea un loc de muncă, soția acestuia, martora P. S. s-a mutat de la domiciliu la părinții săi care locuiau în ., intenționând să divorțeze.
În acest context, inculpatul a considerat că influența socrilor săi a determinat ruptura în căsnicia sa astfel încât a început să-i jignească și să-i amenințe, atât pe socrii cât și pe soția sa.
Văzând că soția persistă în decizia sa de a divorța și a se muta la părinți, inculpatul s-a hotărât să pună în aplicare amenințările adresate acestora. În acest scop, la data de 26.11.2013, în jurul orei 17, s-a deplasat către locuința socrilor săi din ., având asupra sa un rucsac în care se aflau niște haine de schimb, un cuțit cu lama de 12 cm și două sticle de aproximativ 700 gr pline cu benzină.
Ajuns la locuința socrilor, inculpatul a sărit gardul și a urcat pe terasă, a încercat să pătrundă în partea de est a clădirii, nereușind însă întrucât ușa era încuiată. Ca urmare inculpatul s-a deplasat la cealaltă ușă de pe terasă și a sunat, adresând amenințări socrilor și cerându-le să-i deschidă. Având în vedere situația conflictuală dintre părți, atitudinea inculpatului și amenințările sale anterioare aceștia au refuzat să deschidă ușa, spunându-i că vor suna la 112, lucru pe care l-au și făcut. Inculpatul a tăiat însă cablul de telefon din afara casei, folosind cuțitul pe care îl avea asupra sa, întrerupând convorbirea, după care s-a deplasat pe laterala din est a casei, a forțat o fereastră, a escaladat peretele exterior și a pătruns în locuință, pe holul acesteia.
În continuare inculpatul a încuiat ușa metalică pe interior cu siguranța, a pătruns în bucătărie și a tăiat furtunul de alimentare a aragazului, scoțând butelia pe hol, după care a stropit pe jos cu benzină, a deschis butelia, rotind la maxim robinetul acesteia, a aprins bricheta și a dat foc.
Între timp, socrul inculpatului, persoana vătămată P. A. a plecat din casă să ceară ajutor, alertând vecinii care au venit cu găleți cu apă pentru a stinge incendiul care izbucnise. Martorul C. I. C. a forțat ușa metalică de la .-o cu piciorul și reușind astfel să pătrundă în interior după care martorul T. C. a reușit să închidă robinetul buteliei care ardea și a aruncat-o pe fereastră, în grădina din estul casei. Apoi, aflând că în interior se află inculpatul, cei doi martori împreună cu șeful formațiunii de pompieri, persoana vătămată T. G. G., ajuns, între timp, la fața locului, au intrat în cameră cu intenția de a-l scoate afară.
Persoana vătămată T. G. G. a încercat să poarte un dialog cu inculpatul care nu părea că intenționa să părăsească locuința, dimpotrivă amenințând că se va tăia dacă se apropie de el. În momentul în care persoana vătămată s-a apropiat și l-a prins pe inculpat cu mâna de partea din spate a pantalonilor, iar mâna dreaptă i-a pus-o în jurul gâtului, inculpatul l-a lovit pe salvatorul său în spate, folosind cuțitul pe care îl avea în mână. În acel moment persoana vătămată nu și-a mai simțit picioarele, nemaiavând posibilitatea de a se susține, a picat în genunchi, spunându-le celor care îl însoțeau că a fost înjunghiat, împrejurare față de care martorul C. I. C. l-a scos afară pe T. G. G..
Ulterior, martorul C. I. C. împreună cu alte persoane și cu polițistul S. C., ajuns la fața locului au intrat din nou în locuință și l-au scos afară pe inculpat, acesta stând, fără vreo reacție, așezat pe canapea și având o rană în dreptul pieptului pe care și-a cauzat-o cu același cuțit cu care îl înjunghiase pe T. G..
Situația de fapt reținută de către instanță a rezultat din analiza coroborată a declarațiilor persoanei vătămate P. A. și ale martorei P. S. privind modalitatea în care inculpatul a pătruns în locuință, declarații care se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexate dar și cu declarațiile inculpatului însuși. În ceea ce privește incendierea casei și modalitatea în care au intervenit membrii comunității dar și persoană vătămată T. G. G. pentru stingerea incendiului și salvarea inculpatului instanța a reținut declarațiile persoanei vătămate T. G. G. care se coroborează cu declarațiile martorilor C. I. C., T. C., L. Ș. A., S. C., cu toții arătând că la data incendiului inculpatul se afla în locuință, că persoana vătămată T. G. G. a intervenit pentru salvarea inculpatului, că acesta avea un cuțit în mână pe care l-a folosit atât pentru agresarea persoanei vătămate cât și pentru autoagresare, declarații care se coroborează cu raportul de constatare medico-legală nr.4393/OF/30.01.2014 al IML Iași potrivit căruia persoana vătămată T. G. G. prezintă plagă înjunghiată toracală paramedian stg T9, sindrom de cordon posterior D9stg, retenție urină în remisie, necesitând 90-100 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Relevante sub aspectul situației de fapt reținute de către instanță sunt și mijloacele materiale de probă ridicate de la fața locului respectiv cuțitul corp delict și rucsacul aparținând inculpatului precum și declarațiile inculpatului însuși care nu neagă săvârșirea faptelor încercând însă să acrediteze ideea că atât incendiul cât și agresarea persoanei vătămate au fost, în realitate, un accident, susținerii care nu pot fi primite în contextul în care inculpatul s-a deplasat din . în ., având asupra sa două sticle cu benzină și un cuțit, a pătruns fără voia socrilor săi în locuință, a tăiat furtunul de alimentare a aragazului, scoțând butelia pe hol, după care a stropit pe jos cu benzină, a deschis butelia, rotind la maxim robinetul acesteia, a aprins bricheta și a dat foc.
În ceea ce privește susținerea inculpatului în sensul că agresarea persoanei vătămate T. G. G. a fost urmarea unui accident survenit în contextul în care acesta încerca să îl scoată afară din casa incendiată, instanța a constatat că probele administrate în cauză, respectiv declarația martorilor C. I. C., T. C., S. C. coroborate cu declarațiile persoanei vătămate și cu raportul medico-legală nr.4393/OF/30.01.2014 al IML Iași exclud această posibilitate, inculpatul având în mână cuțitul și opunându-se la scoaterea sa din casă prin lovirea activă a persoanei vătămate în spate. Faptul că între declarațiile martorilor C. I. C., T. C., S. C. există anumite neconcordanțe legate de persoanele și modul în acre au participat efectiv la incident, de discuțiile care s-au purtat instanța a reținut că acestea nu privesc aspecte esențiale ale cauzei și sunt justificate în contextul unei situații de urgență (un incendiu)în care evenimentele au avut loc și au acționat martorii.
Având in vedere situatia de fapt astfel retinuta, instanța a constatat că faptele săvârșite de către inculpat se circumscriu elementelor constitutive ale infractiunilor de tentativă de omor prev și ped de art.32 N.c.p. rap la art.188, alin.1 N.c.p. cu aplicarea art.5 N.c.p. și distrugere prev și ped de art. 253, alin. 4 N.c.p. cu aplicarea art. 5 N.c.p.
Având în vedere că de la momentul săvârșirii faptelor a intervenit o nouă lege penală, instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.5 din N.c.p. care impun aplicarea legii penale mai favorabile.
În acest sens instanța a avut în vedere Decizia 265/2014 a Curții Constituționale, care, reiterând jurisprudența sa anterioară în materie a statuat în mod general obligatoriu, faptul că principiul mitior lex impune aplicarea legii penale mai favorabile în ansamblu și nu doar aplicarea unora dintre dispozițiile mai favorabile ale acelei legi.
Cu alte cuvinte stabilirea legii penale mai favorabile presupune compararea legilor, și nu combinarea acestora. Având în vedere condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și cuantumul pedepselor, mult mai redus în cazul infracțiunii de distrugere, de la 15 ani închisoare la 7 ani închisoare, identic în cazul infracțiunii de tentativă de omor, limita redusă a cuantumului pedepselor complementare și accesorii, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea noii legi penale, în ansamblul său.
Faptul că noul cod penal prevede obligativitatea unui spor de pedeapsă în cazul concursului de infracțiuni nu conduce la o situație mai grea pentru inculpat în contextul în care limitele de pedeapsă, potrivit legii penale noi, sunt mult mai reduse și chiar cuantumul sporului obligatoriu este mai redus, în concret, față de sporul de pedeapsă prevăzut de vechiul cod penal, chiar și facultativ, dar posibil, respectiv până la maximul de pedeapsă prevăzut de lege, la care se poate adăuga un spor de până la 5 ani închisoare.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intentiei directe, în ceea ce privește infracțiunea de distrugere, prevăzând si urmărind producerea unei pagube și lezarea integrității bunurilor aparținând persoanei vătămate P. A. prin incendierea acestora.
În ceea ce privește infracțiunea de tentativă de omor, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției indirecte, prevăzând că lovind cu un cuțit în spate pe persoana vătămată T. G. G. există posibilitatea survenirii decesului, împrejurare pe care, deși, nu a urmărit-o, a acceptat-o.
Nu au fost primite susținerile apărării în sensul că inculpatul a acționat din culpă în raport de atingerea adusă integrității corporale a persoanei vătămate, în contextul în care acesta a folosit un cuțit având lama de 12 cm, instrument cu potențial tanatogenerator, a lovit în mod activ și cu intensitate persoana vătămată în zona spatelui cauzându-i o leziune gravă, respectiv plagă înjunghiată toracală paramedian stg T9, sindrom de cordon posterior D9stg, necesitând 90-100 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Mai mult, după săvârșirea faptei inculpatul a adoptat o atitudine de indiferență față de soarta victimei. Deși apărarea invocă o anumită stare psihică în care se afla inculpatul, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, inculpatul a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social-juridice ale faptei, având discernământ prezent și nu prezenta tulburări psihopatologice manifeste.
Faptul că în raportul de constatare medico-legala se arată că leziunile nu au fost de natura să pună în primejdie viața persoanei vătămate nu poate constitui, în sine, un argument pentru schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul solicitat de către inculpat. Noțiunea de punere în primejdie a vieții, utilizată în actele medico-legale, privește aspectele medicale, în timp ce tentativa la infracțiunea de omor, aspectele juridice la care instanța a făcut referire mai sus (a se vedea in acest sens si Dp.107/2010 a ICCJ) .
Pentru aceste considerente instanța a respins ca neîntemeiată sesizarea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea de vătămare corporală.
Constatând ca faptele există, constituie infracțiuni si au fost săvârșite de către inculpat, instanța a dispus condamnarea inculpatului, conform dispozițiilor art.396 alin.2 C.p.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare s-a ținut seama, pentru fiecare faptă de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, de dispozițiile privind sancționarea concursului de infracțiuni, de gravitatea faptelor prin care sunt lezate valori sociale fundamentale precum dreptul la viață al persoanei, dreptul de proprietate și la integritatea bunurilor, de împrejurările săvârșirii lor, prin incendierea locuinței propriilor socrii și înjunghierea de către inculpat a propriului salvator aflat în misiune, de lipsa vreunei motivații pentru această conduită infracțională adoptată de către inculpat, dar și de datele personale specifice acestuia, respectiv lipsa antecedentelor penale, manifestarea regretului pentru faptele săvârșite, inserția socială bună, fiind căsătorit și având 4 copii majori, prestând activități lucrative pentru a se întreține,neexistând însă împrejurări sau circumstanțe reale sau personale care să impună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Faptul că în prezent inculpatul suferă de . reactiv cu tentativă autolitică prin înjunghiere nu a putut fi reținut de către instanță în contextul în care este, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, o împrejurare survenită ulterior săvârșirii faptelor.
Ținând cont de cuantumul pedepsei principale aplicată pentru infracțiunea de tentativă de omor, de caracterul obligatoriu al aplicării pedepsei complementare, de natura și gravitatea faptei, de împrejurările săvârșirii sale, de mijloacele folosite pentru săvârșirea faptei, instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat,dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a se afla în . prevăzute de art. 66, alin.1, lit. a, b, h,l N.C.p., pe o durată de 4 ani.
Instanța a constatat că persoana vătămată T. G. G. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale și 4000 lei daune materiale. Totodată S. C. de N. Iași, prin reprezentanții săi legali, s-a constituit parte civilă pentru suma de 3945,78 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare.
În acest sens instanța a avut în vedere că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale având în vedere fapta ilicită, săvârșită de inculpat cu vinovăție și cauzatoare a unor prejudicii materiale și morale certe.
Sub aspectul daunelor morale, instanța a reținut că stabilirea cuantumului daunelor morale, procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial nu este expresia unei realități materiale însă urmează a fi stabilit un cuantum rezonabil și suficient, proporțional și adecvat scopului preventiv-educativ, dar și reparator al răspunderii civile delictuale, în această modalitate specifică.
În acest context, raportat la urmările faptei asupra integrității fizice a persoanei vătămate, activitatea de pompier pe care o desfășura persoana vătămată anterior săvârșirii faptei și împiedicarea sa de a mai presta această activitate, ca urmare a faptei inculpatului, gradul de afectare a situației personale, familiale și sociale a persoanei vătămate, instanța a apreciat că suma de 20.000 lei solicitată cu titlu de daune morale este justă.
În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale, instanța a reținut că, sub acest aspect sarcina probei revine persoanei vătămate, constituită parte civilă. Analizând înscrisurile depuse în acest sens de partea civilă instanța a constatat că a fost dovedit un prejudiciu material cert în cuantum de 2600 lei.
În temeiul art. 274 alin.1 C.p.p. instanța a obligat pe inculpat să plătească suma de 2100,47 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, în baza și în limita culpei sale procesuală, raportat la numărul și complexitatea actelor procedurale administrate în cauză,precum și costul administrării probelor.
În baza art. 274 alin.1, teza finală C.p.p. suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cursul urmăririi penale, (delegație nr._/5.12.2013) se va plăti, către Baroul Iași, din fondurile Ministerului Public.
***
În termenul prev. de art. 410 C. proc. pen., hotărârea Tribunalului Iași a fost apelată atât de inculpatul L. C., cât și de către P. de pe lângă Tribunalul Iași.
În motivarea cererii de apel, P. de pe lângă Tribunalul Iași a susținut că sentința apelată este netemeinică, dat fiind cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului L. C., orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, tentativă de omor.
Astfel, nu s-a ținut cont la individualizarea pedepsei de circumstanțele concrete ale comiterii faptei, de împrejurare că victima agresiunii era chiar șeful formațiunii de pompieri din cadrul Primăriei P., venită să stingă incendiul, că inculpatul a dat cu cuțitul în stânga și în dreapta, într-o încăpere plină de fum.
Totodată, sentința apelată a fost criticată și sub aspectul obligării Ministerului Public la plata sumei de 200 lei, reprezentând asistența juridică din timpul urmăririi penale, cu nerespectarea art. 1 alin. 2 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, încheiat între Ministerul Justiției și UNBR sub nr._/2008.
La rândul său inculpatul L. C. a criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie, susținând că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea mare. Astfel, greșit s-a constatat că fapta nu s-ar încadra la vătămare corporală, ci la tentativă de omor, neexistând elemente certe de natură a evidenția intenția cu care a acționat inculpatul când a lovit cu cuțitul pe partea vătămată T. G. G.. Potrivit concluziilor medicului care a întocmit Raportul de constatare medico legal, leziunile nu au fost de natură să pună în primejdie viața părții vătămate.
Prima acțiune a inculpatului a vizat autovătămarea, tentativa de sinucid cu cuțitul, abia apoi lovind inculpatul cu același cuțit partea vătămată. Starea sa psihică era una precară, pe fondul certurilor și neînțelegerilor cu soția și părinții acesteia. Inculpatul fusese părăsit de soție și de copii, aceștia părăsind domiciliul comun, iar soția promovase acțiune de divorț.
Situația de fapt, respectiv împrejurarea că inculpatul își provocase leziuni prin lovire cu cuțitul și se afla într-o stare confuză, aproape inconștientă, de autoapărare și că evenimentele s-au petrecut în întuneric, în condiții de fum gros sunt de natură a evidenția faptul că fapta a fost comisă cu forma de vinovăție a praeterintenției, fără a exista intenția de a suprima viața niciunei persoane.
Afirmația inculpatului ”cine îndrăznește să se dea la mine, îl înjunghii” nu a mai fost confirmată de martori pe parcursul cercetării judecătorești.
Pe latură civilă, inculpatul apelant a susținut că suma acordată cu titlu de daune morale este excesivă.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelanți, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod proc. pen., C. constată că apelul declarat de inculpatul L. C. este nefondat, iar apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași este fondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen, C. constată că infracțiunile au fost comise de inculpat sub imperiul vechiului Cod penal, fiind incriminate la acel moment de art. 20 raportat la art. 174 – 175 lit. f și i Cod penal din 1968 (tentativă de omor) și art. 217 alin. 1, 4 Cod penal din 1968 (distrugere), fiind pedepsite cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, respectiv cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Odată cu . noului Cod penal, la 01.02.2014, faptele inculpatului sunt incriminate de art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, respectiv de art. 253 alin. 4 Cod penal, limitele pedepsei închisorii pentru ambele infracțiuni fiind mai mici, de la 5 la 10 ani, pentru tentativa de omor și de la 2 la 7 ani, pentru infracțiunea de distrugere.
C. reține așadar că există identitate de incriminare în cele 2 acte normative succesive privind infracțiunile dovedit a fi comise de inculpat, regimul sancționator fiind mai ușor potrivit noului Cod penal, chiar dacă legea penală nouă sancționează mai aspru concursul de infracțiuni, în reglementarea art. 39,40 Cod penal.
În ceea ce privește situația particulară a inculpatului-apelant, lipsa antecedenței sale penale, dată fiind și Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, aplicarea legii penale mai favorabile trebuind a se face global, C. reține că pentru inculpatul apelant legea penală mai favorabilă este legea penală nouă, încadrare în baza căreia a fost, de altfel, și trimis în judecată inculpatul.
În ceea ce privește motivele de apel atât ale inculpatului, cât și ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, vizând modificarea cuantumul pedepsei aplicată inculpatului de instanța de fond, o rezultantă de 6 ani închisoare, după contopirea pedepsei de 5 ani închisoare pentru tentativă de omor, cu pedeapsa de 3 ani închisoare pentru distrugere, C. constată că nu sunt întemeiate.
Astfel, C. constată că potrivit art. 74 C. pen. (lege penală mai favorabilă), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de gravitatea infracțiunii săvârșite, de periculozitatea infractorului, evaluată după criteriile enunțate la lit. a-g, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.
Or, instanța de fond, reținând manifestarea regretului pentru faptele săvârșite, inserția socială bună, fiind căsătorit și având 3 copii majori, prestând activități lucrative pentru a se întreține, lipsa antecedentelor penale, a apreciat corect atunci când a dozat pedeapsa spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune. Este adevărat că faptele comise sunt grave, însă, pentru a-și putea îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei, dar potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Susținerile inculpatului cum că ar fi lipsit intenția inculpatului de a ucide partea vătămată sunt nefondate. Intenția indirectă a acestuia este probată, acesta, chiar și în condițiile unei stări psihice alterate, putând prevedea că atunci când va lovi cu cuțitul în întuneric, prin fum dens, va putea omorî pe cineva. Cuțitul avea lama de 12 cm, fiind un instrument cu potențial tanatogenerator, lovirea a fost activă și cu intensitate, dovada fiind leziunea gravă în zona spatelui persoanei vătămate, respectiv plagă înjunghiată toracală paramedian stg T9, sindrom de cordon posterior D9stg, necesitând 90-100 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Nu poate constitui un argument în sine, cum corect a statuat și instanța de fond, faptul că în raportul de constatare medico-legala se arată că leziunile nu au fost de natura să pună în primejdie viața persoanei vătămate, noțiunea de punere în primejdie a vieții, utilizată în actele medico-legale, vizând strict aspecte de natură medicală, în timp ce tentativa la infracțiunea de omor se analizează sub aspectul întrunirii cumulative a elementelor constitutive prevăzute de lege, așa cum a statuat ÎCCJ în jurisprudența sa constantă (Decizia penală nr. 107/2010) .
În ceea ce privește daunele morale acordate, un al doilea motiv de apel al inculpatului, C. constată că acestea au fost în sumă de_ lei, o sumă modică, dacă ne raportăm la suferința psihică inerentă, dar și la suferința fizică certă a părții civile, care persistă și în prezent, astfel, cum rezultă din actele dosarului, de faptul că acesta este pompier, că a fost înjunghiat în timpul serviciului, în încercarea sa de a salva viața celor aflați în imobilul incendiat. Ca atare, nu se impune reconsiderarea sumei acordate cu acest titlu părții civile
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, invocat de parchet, vizând obligarea Ministerului Public la avansarea din buget a cheltuielilor judiciare ocazionate de urmărirea penală, C. reține că este fondat.
Astfel, în condițiile existenței Protocolului privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, încheiat între Ministerul Justiției și UNBR sub nr._/2008, art. 1, 5, 9, coroborat cu art. 82 alin. 1 și art. 85 alin. 1 in L. nr. 51/1995, cheltuielile de asistență juridică în materie penală, indiferent de stadiul procedurii penale, se suportă din sumele distinct cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției.
Pentru toate aceste considerente, C., în conf. cu disp. art. 421 C. proc. pen., va dispune în sensul sus-arătat.
În temeiul disp. art. 275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în apelul parchetului vor rămâne în sarcina acestuia.
În temeiul disp. art. 275 alin. 2 C. proc. pen., va fi obligat inculpatul apelant L. C. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I. Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. C., fiul lui G. și C., născut la data de 03.06.1959 în mun. Iași, cu domiciliul în ., județul Iași, CNP_, cetățenie română, fără antecedente penale, împotriva sentinței penale nr. 621 din 29.05.2014, pronunțată in dosarul nr. _ al Tribunalului Iași.
II. Admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale 621 din 29.05.2014, pronunțată de Tribunalul Iași in dosarul nr. _ al Tribunalului Iași, sentință pe care o desființează, in parte, cu privire la dispoziția de plată a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, în cursul urmăririi penale, din fondurile Ministerului Public.
Rejudecând cauza in limitele arătate:
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 teza finală Cod procedură penală, suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale (delegația nr._/05.12.2013) se va plăti către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 29.05.2014 la zi.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Iași, rămân în sarcina statului.
În baza disp. art. 275 alin. 2 C. proc. pen., obligă apelantul - inculpat L. C. la plata a 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.08.2014.
Președinte,Judecător,
D. AntonAlina P.
Grefier,
C. B.
Red.tehnored. A. P.
2 ex. – 26.08.2014
Tribunalul Iași
Judecător A. N. T.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 116/2012. Curtea de... | Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... → |
|---|
