Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 43/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 43/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:043._
DOSAR NR._
- art. 453 Cod proc. pen.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 43
Ședința publică din data de 19.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. M.
JUDECĂTOR - C.-G. T.
Grefier - M. G.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de revizuentul M. C. G. S., împotriva sentinței penale nr. 23/04.11.2015 pronunțate de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, la ședința de judecată participând procuror D. E. L. de la P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, când, în temeiul art. 391 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură penală, instanța a stabilit pronunțarea pentru astăzi, 19.01.2016.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului formulat în cauză, constată următoarele:
PrinSentința penală nr. 23/04.11.2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ ,s-au dispus următoarele:
În temeiul prevederilor art. 459 rap. la art. 453 Cod procedură penală, a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de către condamnatul M. G. -S., fiul lui C. și M., ns. la data de 12.02.1974, în ., jud. V., CNP_, actualmente deținut în cadrul Penitenciarului Iași, privind revizuirea sentinței penale nr.507/5.11.2008 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._, menținută prin decizia penală nr. 94 din 29.06.2009 a Curții de Apel Iași, definitivă la data de 28.09.2009,prin decizia penală nr.3014, pronunțată la data de 28.09.2009 a I.C.C.J, prin care a fost condamnată la pedeapsa de 18 ani închisoare și și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a si b)N.C.pen sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prev.de art.174-175 lit.i) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, modificată în ceea ce privește pedeapsa complementară prin sentința penală nr. 311/26.03.2014 a Tribunalului G., definitivă la data de 07.04.2014 prin necontestare.
În baza art.275 alin. 2) Cod de procedură penală, a obligat pe revizuientul M. G. S. la plata către stat a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 260 lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu(delegația nr. 536/ 2.09.2015) se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul V. a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. la data de 27.08.2015 sub nr,_, condamnatul M. G. S. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. nr.507/5.11.2008 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._, menținută prin decizia penală nr. 94 din 29.06.2009 a Curții de Apel Iași, definitivă la data de 28.09.2009,prin decizia penală nr.3014, pronunțată la data de 28.09.2009 a I.C.C.J, prin care a fost condamnată la pedeapsa de 18 ani închisoare și și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a si b)N.C.pen sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prev.de art.174-175 lit.i) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, modificată în ceea ce privește pedeapsa complementară prin sentința penală nr. 311/26.03.2014 a Tribunalului G., definitivă la data de 07.04.2014 prin necontestare.
În drept, revizuentul a invocat prevederile art. 453 lit.a) Cod procedură penală.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a arătat faptul că la săvârșirea faptei reținute în sarcina sa a participat și numitul P. G., astfel încât în mod greșit acesta nu a fost trimis în judecată și condamnat ca și coautor.
Prin sentința penală nr. 507, pronunțată la data de 5 noiembrie 2008 de către Tribunalul V., pronunțată în dosarul nr._, menținută prin decizia penală nr. 94 din 29.06.2009 a Curții de Apel Iași, definitivă la data de 28.09.2009,prin decizia penală nr.3014, pronunțată la data de 28.09.2009 a I.C.C.J, această instanță a dispus condamnarea inculpatului M. G. S. la pedeapsa de 18 ani închisoare și și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a si b)N.C.pen sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prev.de art.174-175 lit.i) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, modificată în ceea ce privește pedeapsa complementară prin sentința penală nr. 311/26.03.2014 a Tribunalului G., definitivă la data de 07.04.2014 prin necontestare.
Pe perioada prev. de art. 71 alin. 1 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) Cod penal.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență că faptul că inculpatul M. G. S., în ziua de 12.04.2008, instigat și susținut moral de către tatăl său P. C., i -a aplicat victimei I. V., în loc public, mai multe lovituri cu un topor cauzându-i leziuni care au condus la deces.
Inculpatul a fost prins după 6 zile de la comiterea faptei, în ziua de 18.04.2008.
Din raportului de constatare medico-legală de autopsie nr. 30/C/2008 întocmit de CML Bîrlad,s-a concluzionat că moartea numitului I. V. a fost violentă. Ea s-a datorat comei cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut cu plagă contuză regiunea parietală dreapta, fractură de calotă și bază de craniu, contuzie și dilacerare cerebrală. Traumatismul a putut fi produs prin lovire cu un obiect contondent (muchie de secure), posibil din spate lateral dreapta victimei, fiind sigur și direct mortal.
Victima a mai prezentat o plagă contuză fața dorsală mâna stângă, care a putut fi produsă prin lovire cu un obiect contondent (muchie de secure), nu are legătură de cauzalitate cu decesul și a fost produsă ulterior leziunii de la nivelul capului și care, în condițiile supraviețuirii victimei, ar fi necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Excoriațiile de la nivelul feței și antebrațului drept puteau fi produse prin lovire cu obiecte și mijloace contondente, după ce victima a căzut la pământ, nu au legătură de cauzalitate cu decesul și, în condițiile supraviețuirii victimei, ar fi necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Fracturile coastelor C(II), C(III), C(IV) stânga au putut fi produse în condițiile manevrelor de resuscitare și nu au legătură de cauzalitate cu decesul.
In momentul decesului victima se afla sub influenta intoxicației alcoolice. Sângele recoltat de la cadavru aparține grupei sanguine A(II).
În drept, potrivit art. 453 alin. 1 Cod de procedură penală, revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută: a) când au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii; b) când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere influențând soluția pronunțată; c) când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, împrejurare care a influențat soluția pronunțată d) când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a săvârșit o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză.
Pentru a se conferi activității de înfăptuire a justiției un caracter de stabilitate s-a decis că hotărârile judecătorești definitive sunt executorii și au autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este considerată ca fiind acel principiu care nu permite declanșarea unei noi judecăți cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăți pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitivă. În virtutea autorității de lucru judecat, hotărârea judecătorească penală este considerată ca o expresie a adevărului (res judicata pro veritate habetur).
Cu toate acestea, în practică a reieșit că, în anumite situații, chiar hotărârile judecătorești rămase definitive sunt nelegale și netemeinice, motiv pentru care în Codul de procedură penală s-au reglementat căile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conțin hotărârile judecătorești penale rămase definitive.
În această categorie de remedii procesuale se încadrează și revizuirea, cale de atac extraordinară, prin care pot fi atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt. Prin revizuire se urmărește o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Ceea ce particularizează revizuirea față de alte căi extraordinare de atac, raportat la prevederile art. 453 al.1 lit.a) Cod procedură penală, este faptul că are menirea de a desființa o hotărâre definitivă care conține erori de fapt, erori ce pot fi puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute instanței, adică neexistente în materialul probator de la dosar.
Din analiza dispozițiilor art. 453 al.1 lit.a) Cod procedură penală, rezultă că revizuirea întemeiată pe acest text de lege este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluție diametral opusă (de achitare în cazul de față).
Prin cererea formulată în scris, revizuientul a arătat, în esență, faptul că la săvârșirea faptei a participat ca și coautor și numitul P. G., cu privire la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rechizitoroiul procurorului.
Din analiza dispozițiilor art. 453 Cod de procedură penală, rezultă că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condițiile legii și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanța putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra probe noi, dacă este necesar. În consecință, cele două condiții trebuie întrunite cumulativ.
Astfel, în primul rând, în cadrul revizuirii, cale extraordinară de atac, nu sunt considerate „probe noi” în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate, așa cum este și solicitarea revizuientei de a fi audiați alți martori, dar cu privire la aceleași aspecte de fapt discutate în fața instanței de fond, respectiv cea privind faptul că nu este autoarea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Textul art. 453 al. 1 lit. a) Cod de procedură penală este foarte clar din acest punct de vedere, în sensul că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza ori a se obține o condamnare a unie persoane cu privire la care nu s-a dispus trimiterea în judecată.
În realitate, în cererea sa revizuientul nu invocă elemente de fapt noi cu caracter informativ, ci solicită reanalizarea aceleiași situații de fapt care a fost avută în vedere de instanțele care s-au pronunțat anterior.
În consecință, constatând că nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea în principiu a cererii, în temeiul prevederilor art. 459 rap. la art. 453 Cod procedură penală, a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de către condamnatul M. G. S. privind revizuirea sentinței penale nr.507/5.11.2008 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._, menținută prin decizia penală nr. 94 din 29.06.2009 a Curții de Apel Iași, definitivă la data de 28.09.2009, prin decizia penală nr.3014, pronunțată la data de 28.09.2009 a I.C.C.J.
Împotriva sentinței penale nr. 23/04.11.2015 pronunțate de Tribunalul V. în dosarul nr._, a formulat apel revizuentul M. C. G. S.invocând aceleași aspecte ca și în cererea de reizuire, fără a arăta care sunt motivele pentru care sentința instanței de fond ar fi nelegală și/sau netemeinică.
La primul termen de judecată din data de 12.01.2016, revizuentul M. C. G. S., fiind asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. M. A., potrivit delegației de substituire nr. 3867/11.01.2016, fila 19, care a substituit pe apărătorul desemnat din oficiu L. G., potrivit delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 17.820/23.12.2015, fila 10, a solicitat să se ia act de manifestarea sa de voință în sensul retragerii apelului formulat.
Față de această situație de fapt, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 415 alin.1 Cod procedură penală potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat, motiv pentru care va lua act de manifestarea de voință a revizuentului M. C. G. S., exprimată personal în fața instanței de apel.
Reținând culpa procesuală a apelantului revizuent în formularea prezentului apel, în temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata sumei de 360 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului, din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. L. G., potrivit delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 17.820/23.12.2015, se va avansa către Baroul Iași din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 415 alin. 1 Cod procedură penală, ia act de retragerea apelului declarat de revizuentul M. C. G. S. împotriva sentinței penale nr. 23/04.11.2015 pronunțate de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelantul revizuent la plata sumei de 360 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului, din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. L. G., potrivit delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 17.820/23.12.2015, se avansează către Baroul Iași din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2016.
Președinte Judecător
M. M. C. G. T.
Grefier
M. G.
Red., tehnored. M.M.
7 ex./24.01.2016
Tribunalul V. – judecător L.-M. B.
Cinci comunicări emise:
- revizuent,
- P. de pe lângă Curtea de Apel Iași,
- P. Iași,
- doi intimați.
Data comunicării:
| Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 39/2016. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
