Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 56/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 56/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:043._
DOSAR NR._
- Art. 459 C.P.P. -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 56
Ședința publică din data de 19.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. M.
JUDECĂTOR - C.-G. T.
Grefier - M. G.
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de revizuentul C. S. G. V. împotriva Sentinței penale nr. 1089/22.10.2015 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, la ședința de judecată participând procuror A. M. de la D.N.A. - S. Teritorial Iași, când, în temeiul art. 391 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură penală, instanța a stabilit pronunțarea pentru astăzi, 19.01.2016.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului formulat în cauză, constată următoarele:
PrinSentința penală nr. 1089/22.10.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ ,s-au dispus următoarele:
În baza disp.art.459 al.5 Cod procedură penală, a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de condamnatul C. S. G. V., fiul lui V. si L., născut la data de 22.07.1971, deținut în prezent în P. Iași.
În baza disp.art.272 Cod procedură penală a dispus plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 260 lei care se va achita inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza disp.art.275 al.2 Cod procedură penală a obligat pe condamnatul C. S. G. V. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in sumă de 360 lei, în cuantumul acestora fiind inclus si onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
Tribunalul Iași deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulată de petentul C. S. G. V. cu privire la sentința penală nr.91/28.02.2013 a Tribunalului Iași, modificată si rămasă definitivă prin decizia penală nr.508/_ a Curții de Apel Iași, prin care a fost condamnat la pedeapsa principală de 8(opt)ani închisoare si 3(trei) ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a, lit.b si c VCP a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, petentul a formulat cerere de revizuire arătând că: nu a putut beneficia pe parcursul procesului său de disp. art. 320 ind.1 VCP, dispoziții care nu i-au fost aduse la cunoștință de niciuna dintre instanțele în fața căreia s-a aflat; există contrarietate între sentința penală nr.91/28.02.2013 a Tribunalului Iași, modificată si rămasă definitivă prin decizia penală nr.508/_ a Curții de Apel Iași și sentința penală nr.953/26.04.2006 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr.1020/21.12.2006 a Tribunalului București—Secția I Penală.
Potrivit disp.art.453 al.1 Cod procedură penală, „revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a)s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate in cauză;
b)hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă in cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c)un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată in cauză;
d)un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune in legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată in cauză;
e)când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală cea a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.”
Din perspectiva acestor cazuri de revizuire reglementate limitativ apreciază instanța, raportat la considerentele cererii de revizuire formulate de către petentul C. S. G. Vasilecă, că motivele invocate de către acesta fie se situează în afara acestor situații în prezenta cărora o cerere de revizuire este admisibilă (critica referitoare la neaplicarea disp.art.320 ind.1 VCP putând fi invocată doar cu prilejul judecății pe fond a cauzei) ori acestea, raportat la datele spetei, nu atrag aplicabilitatea vreunei dispoziții care reglementează un caz de revizuire, respectiv a disp. art. art.453 al.1 lit. e Cod procedură penală, susținerea revizuientului referitoare la existența unei contrarietăți între sentința penală nr.91/28.02.2013 a Tribunalului Iași, modificată si rămasă definitivă prin decizia penală nr.508/_ a Curții de Apel Iași și sentința penală nr.953/26.04.2006 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr.1020/21.12.2006 a Tribunalului București—Secția I Penală nefiind întemeiată în condițiile în care nu numai că această ultimă hotărâre a fost avută în vedere la stabilirea situației juridice a petentului, dar ea a devenit ca urmare a aplicării art. 83 VCP parte a condamnării penale definitive dispuse prin decizia penală nr.508/17.06.2015 a Curții de Apel Iași.
A reținut totodată instanța că revizuientul și-a retras apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 91/28.02.2013 a Tribunalului Iași.
Pentru aceste considerente, apreciind că cererea de revizuire formulată de petentul C. S. G. V. cu privire la sentința penală nr.91/28.02.2013 a Tribunalului Iași, modificată si rămasă definitivă prin decizia penală nr.508/_ a Curții de Apel Iași, este inadmisibilă, în baza art.459 al.5 Cod procedură penală, Tribunalul Iași a dispus în sensul respingerii acesteia.
Împotriva sentinței penale nr. 1089/22.10.2015 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr._, în termen legal, a formulat apel revizuentul C. S. G. V..
A solicitat revizuirea situației sale juridice în baza art. 394 alin. 1 lit. a și lit. e din Codul de procedură penală deoarece nu a putut beneficia de dispozițiile art. 320 ind. 1 din vechiul Cod de procedură penală întrucât instanța nu a i-a pus în vedere, așa cum era obligată de legă, că recunoașterea faptelor conduce la aplicarea imperativă a textului art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
Fiind întrebat cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, a declarat că dorește să uzeze de dreptul la tăcere și că înțelege să se judece în baza probatoriului administrat în cauză.
Apreciază că față de această atitudine procesuală, instanța avea obligația de a-i aduce la cunoștință dispozițiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală deoarece a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate la dosar, și, pe cale de consecință, instanța trebuia să îi pună în vedere că recunoașterea faptelor conduce la aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală prin care urma să beneficieze de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Întrucât nu a fost informat în legătură cu aceste prevederi legale, apreciază că un drept fundamental i-a fost înfrânt.
Prin atitudinea sa procesuală de retragere a apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 91/28.02.2013 a Tribunalului Iași, arată că a înțeles, de fapt, recunoașterea evidentă a faptelor și că această recunoaștere va avea consecința aplicării prevederilor legale care conduceau la reducerea limitelor pedepselor prevăzute de lege.
Un alt doilea motiv de revizuire, se referă la încălcarea dispozițiilor art. 394 lit. e, în sensul că există hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia.
Prin sentința penală nr. 953 din 26.04.2006 a Judecătoriei Sectorului 3 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1020/28.12.2006 a Tribunalului București Secția I Penală, a fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei.
La această dată se afla în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare pronunțată de Judecătoria Iași prin Sentința penală nr. 5312/28.11.2003 pentru infracțiuni concurente cu infracțiunea pentru care a primit pedeapsa cu suspendarea executării. Ținând cont de cele mai sus arătate, se cerea aplicarea art. 85 alin. 1 Cod penal 1969, care arată că pedepsele mai mari de 2 ani închisoare nu pot beneficia de aplicare art. 81 și 82 Cod penal 1969.
De asemenea, solicită a se ține cont că infracțiunile pentru care a fost condamnat în dosarul nr._ au fost făcute în perioada 2006-2008, deci în perioada de încercare a suspendării executării pedepsei de 3 ani pronunțate prin Sentința penală nr. 953/2006.
Apreciază că Sentința penală nr. 953/2006 a Judecătoriei Sectorului 3 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1020/2006 este în contradicție cu Sentința penală nr. 91/28.03.2013 a Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 508/17.06.2015.
Din oficiu, s-a dispus atașarea dosarului nr._ al Tribunalului Iași în care a fost pronunțată sentința penală cu privire la care a fost formulată cererea de revizuire.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, în raport de criticile formulate de apelant, dar și din oficiu, în baza efectului devolutiv al apelului și al limitelor sale, în conformitate cu dispozițiile art. 417 și art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Condamnatul C. S. G. V. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 91/28.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 508/17.06.2015 a Curții de Apel Iași, prin care a fost condamnat la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit.b si c Cod penal din 1969, invocând drept cazuri de revizuire faptul că nu a putut beneficia pe parcursul procesului său de dispozițiile art. 3201 vechiul Cod de procedură penală, dispoziții care nu i-au fost aduse la cunoștință de niciuna dintre instanțele în fața căreia s-a aflat și că există contrarietate între sentința penală nr. 91/28.02.2013 a Tribunalului Iași, modificată si rămasă definitivă prin decizia penală nr. 508/17.06.2015 a Curții de Apel Iași și sentința penală nr. 953/26.04.2006 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1020/21.12.2006 a Tribunalului București—Secția I Penală.
Curtea apreciază că, în acest cadru procesual, instanța de fond a realizat o analiză corectă și completă a condițiilor privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire prevăzute de art. 459 Cod procedură penală formulată de revizuentul condamnat C. S. G. V..
Astfel, instanța de fond a verificat cu prioritate condițiile prevăzute de art. 459 alin. 3 lit. c și e Cod procedură penală, respectiv au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale și faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, cu trimitere la dispozițiile art. 453 alin.1 Cod procedură penală care reglementează cazurile de revizuire.
Curtea constată că instanța de fond a analizat temeinic cele două cazuri de revizuire invocate de revizuentul condamnat C. S. G. V., concluzionând că acestea nu sunt incidente în speța de față.
Așa cum a arătat și instanța de fond, primul caz de revizuire invocat, respectiv neaplicarea dispozițiilor art. 3201 vechiul Cod de procedură penală, dispoziții care nu i-au fost aduse la cunoștință de niciuna dintre instanțele în fața căreia s-a aflat, nu reprezintă un caz de revizuire, așa cum sunt acestea regelementate expres și limitativ în dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură penală.
Referitor la cel de-al doilea caz de revizuire invocat prev. de art. 453 alin.1 lit. e Cod procedură penală – când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia, concretizat în speță prin susținerea revizuentului că există contrarietate între sentința penală nr. 91/28.02.2013 a Tribunalului Iași, modificată si rămasă definitivă prin decizia penală nr. 508/17.06.2015 a Curții de Apel Iași și sentința penală nr. 953/26.04.2006 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1020/21.12.2006 a Tribunalului București—Secția I Penală, Curtea constată, de asemenea, că instanța de fond a argumentat corect concluzia inexistenței unei astfel de contrarietăți.
Așa cum s-a reținut în mod corect și în cuprinsul sentinței penale nr. 91/28.02.2013 a Tribunalului Iași, modificată si rămasă definitivă prin decizia penală nr. 508/17.06.2015 a Curții de Apel Iași, infracțiunile pentru care revizuientul a fost condamnat prin această sentință au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 alin.1 lit. a Cod penal din 1968, respectiv după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 953/26.04.2006 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1020/21.12.2006 a Tribunalului București—Secția I Penală, infracțiunile vizate de cele două condamnări nefiind în concurs.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 953/26.04.2006 a Judecătoriei Sector 3 București și executarea efectivă a acesteia cumulată cu pedeapsa din condamnarea ulterioară, dând astfel eficiență juridică dispozițiilor imperative ale art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1968 în vigoare la data stabilirii pedepselor.
Nemulțumirea revizuentului față de modul în care a fost individualizată executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală menționată anterior și care i-a profitat pe deplin la acea dată, executarea pedepsei fiindu-i suspendată condiționat, nu vine în contradicție cu următoarea condamnare penală definitivă, revocarea acestui beneficiu acordat de lege reprezentând o sancțiune pentru persistența în comportamentul infracțional.
Examinând și din oficiu cauza, Curtea, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată că nu sunt date motive de nelegalitate sau de netemeinicie ale hotărârii apelate.
Față de considerentele prezentate, Curtea, în temeiul art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul C. S. G. V., C.N.P._, aflat la P. Iași, împotriva Sentinței penale nr. 1089/22.10.2015 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr._, pe care o menține.
Reținând culpa procesuală în formularea apelului, în temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe apelant la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuielile judiciare către stat, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. Z. C., potrivit delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 17.368/04.12.2015, se va avansa către Baroul Iași din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul C. S. G. V., C.N.P._, aflat la P. Iași, împotriva Sentinței penale nr. 1089/22.10.2015 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă apelantul revizuent la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuielile judiciare către stat. din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. Z. C., potrivit delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 17.368/04.12.2015, se avansează către Baroul Iași din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2016.
Președinte Judecător
M. M. C. G. T.
Grefier
M. G.
Red., tehnored. M.M.
6ex./23.01.2016
Tribunalul Iași – judecător M. C. S.
P. comunicări emise:
- revizuent,
- P. Iași
- D.N.A. – S. Teritorial Iași;
- Intimat – parte civilă.
Data comunicării:
| ← Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 39/2016. Curtea de Apel IAŞI | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 45/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
