Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 39/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 39/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 39/2016
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător M. C.
Grefier C. B.
Ministerul Public P. de pe lângă Curtea de Apel Iași
reprezentat prin procuror L. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de inculpatul P. S. D. împotriva sentinței penale nr. 1532/30.06.2014 a Judecătoriei V. în dosar_, având ca obiect ultrajul (art.257 Cod penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică prezintă inculpatul apelant asistat de avocat H. R. ce substituie pe I. M. apărător desemnat din oficiu; lipsă partea vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință; s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Avocat H. pentru inculpatul apelant depune la dosar înscrisuri și acte medicale – 32 file - .
Instanța, având în vedere că împotriva sentinței penale nr. 1532/30.06.2014 a Judecătoriei V. inculpatul a mai formulat o dată apel, pune în discuție excepția inadmisibilității apelului.
Reprezentantul parchetului arată că este de acord cu excepția invocată de instanță din oficiu, apreciind că apelul de față nu poate fi primit, având în vedere că inculpatul a mai promovat un apel împotriva sentinței penale nr. 1532/30.06.2014 a Judecătoriei V..
Avocat H. solicită instanței ca la soluția ce va pronunța să aibă în vedere dispozițiile legale.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, apreciază apelul său este admisibil.
Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
INSTANȚA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1532 din data de 30.06.2014, Judecătoria V. a hotărât următoarele:
„În baza art.396 al.1,2 Cod pr. pen. condamnă pe inculpatul P. S. D., fiul lui M. și D., născut la 26.11.1970 în loc. Dărmănești, jud. Bacău, cetățean român, domiciliat în loc. Dărmănești, ., jud. Bacău, recidivist, C.N.P.-_, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj prevăzută de art.257 al.1 C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen. (art.239 al.1,2 V. Cod pen. cu apl. art.37 lit. a V. Cod pen.) și cu aplic. art. 5 N. Cod penal.
Respinge solicitarea apărătorului inculpatului de reținere a circumstanței provocării ca neîntemeiată.
În baza art.39 V. Cod pen. rap. la art.5 C. pen. contopește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu restul de 14 zile de închisoare rămas de executat din pedeapsa de 450 zile de închisoare aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 2817/25.10.2012 a Judecătoriei Sector IV București, astfel că inculpatul P. S. D. va executa, în final, pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.
Conform art.12 al.1 din Lg. nr.187/2012 rap. la art.5 N. Cod pen, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b V. Cod. pen. în condițiile prev. de art. 71 al.1,2 V. Cod. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată durata executată de la data de 04.12.2012 la 18.12.2012.
Analizând global, constată că legea penală veche este mai favorabilă.
În baza art.19, art.25 și art.397 al.1 Cod pr. pen. constată că persoana vătămată I. A., domiciliat în V., ., ., ., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.274 al.1 C. pr. pen. obligă inculpatul P. S. D. la plata către stat a sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.”.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„La data de 04.12.2012, în jurul orei 15,05, inculpatul P. S. D., încarcerat în P. V., nemulțumit de faptul că nu a primit răspuns de la instanța de judecată cu privire la liberarea condiționată a executării pedepsei, a venit la grația tronsonului de la biroul supraveghetorului de pe secția E 2 și a scos o lamă provenită de la un aparat de bărbierit de unică folosință. Cu lama respectivă și-a provocat mai multe tăieturi pe antebrațul stâng, după care s-a deplasat pe holul secției E 2, unde a spart geamul de la hidrantul din cadrul secției de deținere. Apoi a luat furtunul și cheia specială pentru asamblarea dispozitivelor pentru incendii, a dat drumul la apă și s-a deplasat spre biroul supraveghetorului, ținând jetul de apă îndreptat spre acesta.
Partea vătămată I. A., supraveghetor agent șef adjunct de penitenciare, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pentru a se proteja de jetul de apă a închis ușa de termopan de la ., rămânând în dreptul acesteia, jetul de apă izbindu-se de geam.
După aceea, inculpatul s-a apropiat la aprox. 3 metri de ușa respectivă, moment în care a aruncat cu cheia specială în geamul ușii de la tronsonul secției, cu intenția de a lovi pe partea vătămată care se afla în dreptul ușii, astfel că bucăți din sticlă i-au sărit părții vătămate în față, lovind-o în zona capului și a feței.
In acel moment, în sprijinul părții vătămate au venit agenții C. I. și Sorea C..
Inculpatul a fost somat să înceteze actele de agresiune, însă acesta nu a încetat.
Partea vătămată, în aceste condiții, a deschis ușa și a prins furtunul cu mâna în scopul de a îndrepta jetul de apă în altă direcție, încercând în același timp imobilizarea inculpatului care continua să opună rezistență.
Ceilalți doi agenți au intervenit cu ajutorul mijloacelor de imobilizare și, împreună cu partea vătămată, au reușit să-1 imobilizeze pe inculpatul P. S. D.. Cu prilejul imobilizării partea vătămată I. A. s-a zgâriat la nivelul mâinilor.
Inculpatul se afla în evidențele cabinetului medical cu diagnosticul .-S., iar în urma imobilizării acestuia partea vătămată I. A. s-a zgâriat la mâini și a intrat în contact cu sângele învinuitului.
Din concluziile Certificatului Medico-Legal nr. 819/ din 06.12.2012 rezultă următoarele:
Partea vătămată I. A. a prezentat leziuni traumatice de tipul hemoragiei subconjunctivale și excoriații. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente cu și de obiecte contondente, posibil obiecte înțepătoare-tăietoare de tipul cioburilor de sticlă. Pot data din 04.12.2012. A necesitat 6-7 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
Din probele administrate în cauză, respectiv proces verbal încheiat pe data de 05.12.2012, notele raport precum și din declarația martorului C. I. M., rezultă că în timpul incidentului produs inculpatul a adresat și amenințări cu privire la acte de violență, de distrugere și autoagresiune.
În cauză a fost audiată și partea vătămată I. A. care a declarat că în ziua de 04.12.2012, în timp ce se afla la serviciu, fiind programat supraveghetor E 2, a fost amenințat și s-au exercitat violențe asupra sa de către inculpatul P. S. D.. De asemenea, aceasta a relatat că, în jurul orei 15,00, inculpatul și-a aplicat mai multe tăieturi pe antebrațul stâng cu o lamă de la un bic, anunțând despre aceasta șeful de tură și componenți grupei de intervenție. A precizat că în acest timp inculpatul a spart geamul de la hidrantul contra incendiilor cu cotul, a luat o cheie folosită la asamblarea furtunelor și a scos furtunele, dând drumul la apă spre el, iar în momentul în care inculpatul a început să dea cu apă a închis ușa, moment în care inculpatul a spart sticla de la ușa termopan de pe holul secției cu cheia pe care o avea asupra sa, sărindu-i fragmente de sticlă în ochiul drept.
Partea vătămată a relatat că s-a adăpostit în partea stingă a ușii pentru a se apăra pentru că inculpatul a încercat să o lovească cu partea metalică a furtunului, fiind nevoit să-1 imobilizeze pe inculpat deși avea tăieturi de la sticlă în zona feței și a mâinii stângi.
De asemenea, partea vătămată a precizat că în momentul în care a aplicat cătușele metalice la mâinile inculpatului a fost posibil să fi avut contact cu sângele acestuia.
În timpul urmăriri penale au fost audiați ca martori și numiții Sorea C. C. I. M..
Astfel, martorul Sorea C. a declarat că în ziua de 04.12.2012 se afla la serviciu împreună cu martorul C. M. I. și a observat când inculpatul a scos furtunul de la hidrant și la îndreptat spre ei, iar cu ajutorul unei chei metalice pe care a luat-o de la hidrant a spart geamul termopan al ușii.
Cei doi martori au relatat că au văzut când partea vătămată I. A. s-a tăiat la frunte, față și mână în momentul în care inculpatul a spart geamul, deoarece cioburile de la geam i-au venit în față.
Martorul C. I. M. a declarat că inculpatul, având în mână cheia de la hidrant și furtunul, a dat cu jetul de apă spre ei și spre partea vătămată, după care acesta s-a apropiat de partea vătămată cu intenția de a-1 lovi.
Martorul mai sus menționat a relatat că partea vătămată a închis ușa din termopan, iar inculpatul a aruncat cu cheia în geamul de termopan de la ușă, iar părții vătămate i-au sărit cioburi de sticlă în ochi, pe față și pe frunte, acesta fiind tăiat și în zona mâinii. Ulterior, partea vătămată 1-a prins de un braț pe inculpat și cu ajutorul lor acesta a fost imobilizat.
Martorul C. I. M. a relatat că în timpul incidentului produs inculpatul a adresat amenințări părții vătămate, urmând să vadă ei ce va urma, spunând că va distruge și dacă încearcă să-1 oprească se va tăia.
De altfel, incidentul produs a fost filmat de camerele de supraveghere amplasate în secția de deținere și parțial cu camera video din dotarea șefului de tură.
Situația de fapt reținută este dovedită cu următoarele mijloace de probă:
- sesizarea Penitenciarului V.,adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria V., cu privire la comiterea infracțiunii de ultraj,
- proces verbal de constatare încheiat la data de 04.12.2012,
- notă raport întocmită de către agentul principal de penitenciare Sorea C.
- notă raport întocmită de către agentul șef C. S. Măricel,
- notă raport întocmit de către agent de penitenciare C. I. M.,
- două note raport întocmite de agentul șef principal V. D., -notă raport întocmit de către M. T.,
- notă raport întocmită de subcomisarul de penitenciare C. C.,
- DVD cu înregistrarea incidentului din data de 04.12.2012,
- acte medicale de la P. - S. București - Jilava, privind pe învinuitul P. S. D.
- declarații parte vătămată,
- xerocopii acte medicale și CML ale părții vătămate,
- declarații martorii
Fapta inculpatului P. S. D., în modalitatea expusă anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 257 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal ( art. 239 al. 1, 2 vechiul Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a vechiul Cod penal) cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.
Raportat tuturor probatoriilor administrate în cauză nu rezultă existența vreunui act provocator al părții vătămate de natură să-l determine pe inculpat să comită infracțiunea reținută, motiv pentru care instanța va respinge solicitarea de reținere a circumstanței provocării ca neîntemeiată.
Instanța constată că infracțiunea de ultraj, în forma prevăzută de art.239 al.1,2 din Codul penal din 1969, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și ale cărei limite de pedeapsă sunt de la 6 luni la 3 ani închisoare, este reglementată de dispozițiile art.257 al.1 Noul Cod penal, fiind sancționată în noua reglementare cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune(în cauza de față lovire sau alte violențe prev. de art.193 al.2 N. C.pen), ale cărei limite speciale se majorează cu o treime, fiind astfel, închisoare de la 8 luni la 6 ani și 8 luni sau amendă.
Potrivit dispozițiilor art.5 Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se va aplica legea penală mai favorabilă.
Legea penală mai favorabilă, în ceea ce privește regimul sancționator, este Vechiul Cod penal, deoarece are limite de pedeapsă mai mici, iar tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii este mai blând.
Prin urmare, analizând global, instanța constată că legea penală veche este mai favorabilă.
Constatând astfel, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 Cod procedură penală întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune sub aspectul laturii obiective și a fost săvârșită de către inculpatul P. S. D. cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator.
Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, luând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va ține seama de limitele de pedeapsă fixate în art.239 al. 1, 2 C. pen. anterior, de gradul ridicat de pericol social concret dat de circumstanțele reale ale faptei, atitudinea nesinceră manifestată în cursul derulării procedurilor penale, acesta neprezentându-se în fața organelor judiciare pentru a fi audiat, antecedența penală a inculpatului.
În conformitate cu prevederile art.39 V. C. pen, având în vedere că inculpatul P. S. D., la data comiterii faptei din prezenta cauză, se afla în executarea pedepsei de 450 zile de închisoare aplicată prin sentința pen. nr.2817/25.10.2012 a Judecătoriei Sector IV București, se va dispune contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză cu restul de 14 zile de închisoare rămas de executat din pedeapsa de 450 zile închisoare sus-menționată la acel moment, în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Având în vedere că inculpatul a executat integral pedeapsa de 450 zile de închisoare sus-menționată, urmează a se deduce din pedeapsa aplicată durata executată de 04.12.2012 la 18.12.2012.
Conform dispozițiilor art. 12 al. 1 din Lg. nr. 187/2012 raportat la art. 5 Noul Cod penal, va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei aplicate exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective, precum și a dreptului prevăzut la litera b acela de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, față de soluția de condamnare instanța considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.
Astfel, din motivarea deciziei nr. 2/06.10.2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord ) rezultă că dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul 1 al Convenției, nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie.
Această marjă de apreciere nu este însă nelimitată, restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuind apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte.
Din decizia instanței europene rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat și nediferențiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.
Art. 71 alin. 1 Cod penal, referitor la pedepsele accesorii, prevede: condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, b, c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
Art. 64 alin. 1 lit. a Cod penal, se referă la dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice și în funcțiile elective publice. Această pedeapsă se aplică de drept odată cu pronunțarea unei pedepse privative de libertate pentru comiterea unei infracțiuni.
Acest procedeu este nerezonabil, interdicția drepturilor electorale fiind aplicată fără respectarea principiului proporționalității în fiecare caz în parte.
În latura civilă a cauzei, persoana vătămată I. A. nu s-a constituit parte civilă, instanța urmând a lua act de acest fapt.
Văzând dispozițiile art.274 al.1 N. C. pr. pen.”.
* * *
În termenul prev. de art. 410 din C. proc. pen., hotărârea Judecătoriei V. a fost apelată de către inculpatul P. S. D., care, prin memoriul depus la dosar, a invocat faptul că a fost condamnat pe nedrept și el este partea vătămată în dosar, fiind tratat necorespunzător în perioada de detenție.
* * *
Instanța, constatând că prin decizia penală nr. 642 din 27.10.2014 a Curții de Apel Iași a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul P. S. D. împotriva sentinței penale nr. 1532/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, pe care a menținut-o, a pus în discuția contradictorie a părților excepția inadmisibilității apelului formulat de inculpat.
* * *
Văzând că prezentul apel vizează aceeași sentință penală, întrucât inculpatul a epuizat căile de atac prin exercitarea apelului, anterior declarării prezentei căi de atac împotriva aceleiași sentințe penale, uzând de o cale de atac nepermisă, instanta, în baza art. 421 pct. 1 lit. a taza a II-a Cod procedură penală, va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de inculpatul P. S. D., fiul lui M. și D., născut la data de 26.11.1970 în Dărmănești, județul Bacău, CNP_, în prezent deținut în P. S. Jilava, împotriva sentinței penale nr. 1532/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ .
Față de soluția asupra apelului, reținând culpa procesuală a inculpatului în promovarea unei căi de atac nepermise de lege, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul-apelant P. S. D. să plătească statului suma de 560 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel din care suma de 260 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat (av. I. M., delegația nr._/15.10.2015) care se va avansa inițial din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. a taza a II-a Cod procedură penală, respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de inculpatul P. S. D., fiul lui M. și D., născut la data de 26.11.1970 în Dărmănești, județul Bacău, CNP_, în prezent deținut în P. S. Jilava, împotriva sentinței penale nr. 1532/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul-apelant P. S. D. să plătească statului suma de 560 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel din care suma de 260 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat (av. I. M., delegația nr._/15.10.2015) care se va avansa inițial din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2016.
Președinte,Judecător,
M. MocanuMihaela C.
Grefier,
C. B.
Redactat/tehnoredactat M.M.
5 ex./25.01.2016
Judecătoria V.
Judecător S. L. C.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 43/2016. Curtea de Apel IAŞI | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
