Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 94/2016. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 94/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 94/2016

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:043._

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 94/2016

Ședința publică de la 04 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. C.

Judecător M. M.

Grefier C. B.

Pe rol pronunțarea asupra apelurilor penale formulate de inculpatul H. M. G. și de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr. 292/27.10.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosar_, având ca obiect tâlhărie (art.233 NCP).

La apelul nominal lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..

Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a stabilit termen de pronunțare pentru azi, 04.02.2016, când:

CURTEA DE APEL,

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 3599/2015 din data de 06.11.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2015, s-a hotărât:

,,1. Respinge cererea pentru schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului H. M. – G. din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 233Cod penal cu aplic. art. 41 alin.1,3 Cod penal, art. 77 lit. d Cod penal în infracțiunea de furt prev. de art. 228 Cod penal, formulată de apărătorul inculpatului .

Condamnă pe inculpatul H. M. – G., zis „M.”, fiul lui V. și Laurența, născut la data de 07.08.1976 în Mun. Bârlad jud. V., cu același domiciliu în . jud. V., CNP_, cetățean român, căsătorit, doi copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, muncitor ziler, absolvent a 8 clase, recidivist, aflat în P. V., la:

- 2 ( doi) ani închisoare și 2( doi ) ani pedeapsă complementară, după executarea pedepsei închisorii, constând în interzicerea următoarelor drepturi prev. de art. 66 alin. 1 literele: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță; n) dreptul de a comunica cu victima C. I.- B. sau cu membri de familie ai acesteia: C. E. și C. A., cu persoana cu care a comis infracțiunea și anume M. V. – N., ori de a se apropia de acestea; o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, sau alte locuri unde victima C. I.- B. desfășoară activități sociale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1, 3 Cod penal și art. 77 lit. d Cod penal, împotriva persoanei vătămate C. I.- B., cu un prejudiciu de 1.000 lei recuperat.

În baza art. 65 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), h), m), n ), o) a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, începând cu momentul rămânerii definitive a prezentei hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 404 alin.1 lit. a Cod proc. pen. rap. la art. 72 Cod penal, scade din pedeapsa principală perioada arestării preventive începând cu data de 15.05.2015, la zi .

Menține starea de arest preventiv luată față de inculpat.

În baza art. 7 alin.1,2 rap. la art.5 alin.5 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.

2. În temeiul art. 404 Cod proc. pen. rap. la art. 114 alin. 1, art. 115 alin.1 lit. d Cod penal actual, aplică inculpatului M. V. – N., fiul lui C. și V., născut la data de 23.05.1997, în Mun. Bârlad, jud. V., cu același domiciliu în ., jud. V., CNP_, cetățean român, studii 5 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, fără loc de muncă, măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 4 (patru ) luni, cu începere de la data punerii în executare a măsurii educative, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 113 alin. 3 Cod penal, împotriva persoanei vătămate C. I.- B., cu un prejudiciu de 1.000 lei recuperat.

Supravegherea executării măsurii educative a asistării zilnice se va face sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul V..

În baza art. 121 Cod penal pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice impune inculpatului minor următoarele obligații:

a) să nu se apropie și să nu comunice cu persoana vătămată C. I.- B. sau cu membrii de familie ai acesteia: A. și L. C..

b) să se prezinte la S. de probațiune la datele fixate de acesta;

Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a asistării zilnice.

Ia act că persoana vătămată C. I.- B. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Dispune confiscarea de la inculpatul H. M. – G. a sumei de 400 lei, iar de la inculpatul M. V. – N. a unui ceas de mână-telefon și a sumei de 50 lei.

Obligă pe inculpatul H. M. – G. să plătească statului suma de 1.400 lei cheltuieli judiciare.

Suma de 690 lei onorar asistență juridică din oficiu în cursul judecății, rămâne în sarcina statului.

Obligă pe inculpatul M. V. – N. să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare.

Suma de 360 lei onorar asistență juridică din oficiu în cursul judecății, rămâne în sarcina statului.”

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

„La data de 05.06. 2015, cu nr._ , s-a înregistrat pe rolul instanței rechizitoriul procurorului întocmit în dosarul nr. 973/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului H. M. G., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 și 3 C.pen., art. 77 lit. d) C.pen și a inculpatului M. V.-N., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 113 alin. 3 C.pen.

Potrivit art. 344 alin.1 Cod proc. pen. după sesizarea instanței prin rechizitoriu, dosarul s-a repartizat aleatoriu judecătorului de Cameră preliminară.

Copia certificată a rechizitoriului a fost comunicată inculpaților la data de 05.06.2015, aducându-li-se totodată la cunoștință obiectul procedurii în Camera preliminară și anume: dreptul de a-și angaja un apărător și termenul de 20 zile în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Termenul stabilit de către judecătorul de cameră preliminară de 20 de zile a expirat pe data de 02.07.2015 așa cum rezultă din fișa generată de calculator și aflată la dosar.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 21 iulie 2015, în baza art. 346, alin.1, Cod proc. pen. s-au respins cererile și excepțiile formulate de inculpatul H. M. G. ca fiind neîntemeiate.

În baza art. 346 alin. (2) Cod proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 973/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații H. M. G. și M. V. N..

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt.

Persoana vătămată C. I.-B. se afla la data de 02.03.2015, în Mun. Bârlad pentru a urma cursurile școlii de șoferi, iar în jurul orelor 12.30, în timp ce se afla în pauză, s-a întâlnit în Piața 9 Mai din Mun. Bârlad cu inculpatul H. M.-Gheorghță căruia în urma unor discuții, i-a solicitat ajutorul pentru a vinde telefonul mobil personal ( îl primise cadou de la sora sa din Anglia), marca HTC de culoare argintie.

Au stabilit ca prețul telefonului să fie de 800 lei, iar în cazul în care va obține prin vânzare o sumă mai mare diferența să o ia inculpatul H. M.-Gheorghță.

Inculpatul H. M. - G. a fost de acord și i-a propus să meargă la o casă de amanet, motiv pentru care s-a deplasat împreună cu vătămatul la două astfel de case de pe raza municipiului Bârlad, însă nu au reușit să vândă telefonul mobil.

Inculpatul i-a propus să mai meargă la o a treia casă de amanet aflată în zona Stadion și împreună s-au deplasat .

În timp ce se aflau în zona parcului V.I. P. din mun. Bârlad, s-au întâlnit cu inculpatul M. V.-N. care era însoțit de două fete.

Deoarece inculpatul H. M.-Gheorghță este văr cu mama inculpatului M. V.-N., a fost întrebat de acesta din urmă ce face .

H. M.-Gheorghță i-a spus că merge la o casă de amanet să vândă un telefon, apoi împreună cu vătămatul și-a continuat deplasarea.

Pentru că nici la acea casă de amanet nu au reușit să vândă telefonul, cei doi s-au întors spre centru orașului pe același traseu pe care veniseră.

Când au ajuns în dreptul Parcului „V.I. P.” s-au întâlnit din nou cu inculpatul M. V.-N., iar inculpatul H. M.-Gheorghță l-a întrebat dacă nu vrea să cumpere un telefon mobil.

Inculpatul M. V.-N. i-a spus că nu are bani ca să cumpere bunul, însă a afirmat că știe o persoană care ar fi interesată să-l achiziționeze.

În timp ce se deplasau pe o stradă adiacentă parcului, persoana vătămată le-a spus că s-a răzgândit și nu mai vrea să vândă telefonul, apoi s-a îndepărtat de cei doi.

Atunci, inculpatul H. M.-Gheorghță i-a propus inculpatului M. V.-N. să-i sustragă telefonul mobil vătămatului, fapt cu care acesta a fost de acord.

Cei doi l-au strigat pe vătămat și acesta s-a oprit, iar inculpatul M. V. - N. i-a cerut telefonul mobil spunându-i că vrea să se uite mai bine la el.

Vătămatul i l-a dat, iar inculpatul M. V. - N. s-a depărtat un pic de cei doi, vătămatul rămânând alături de inculpatul H. M.-G..

La un moment dat inculpatul H. M.-G. l-a întors cu spatele pe vătămat față de celălalt inculpat, ținându-l de mâna stângă .

În momentul în care vătămatul s-a întors cu fața spre inculpatul M. V.-N., l-a văzut pe acesta că fuge .

Vătămatul a încercat să fugă după inculpatul M. V.-N., dar fiind ținut de inculpatul H. M.-G. de mâna stângă, nu a reușit .

Deși i-a cerut inculpatului H. M.-G. să-i dea drumu, acesta a refuzat până când celălalt inculpat a dispărut din raza vizuală a vătămatului .

După comiterea faptei, cei doi inculpați s-au întâlnit, iar inculpatul M. V.-N. i-a dat telefonul mobil inculpatului H. M.-G. care i-a spus că îl va vinde însă nu îi va da o parte din banii rezultați în urma vânzării, ci i-a dat în schimb un ceas de mână și 50 de lei .

Telefonul mobil sustras marca HTC ._ a fost vândut de către inculpatul H. M.-G. martorului Ț. G. pentru suma de 350 de lei fiind ridicat ulterior de organele de poliție.

Ulterior sustrageri telefonului în împrejurările menționate, deoarece vătămatul mai avea un telefon asupra sa a reclamat fapta la Poliția Mun. Bârlad .

Pe parcursul cercetărilor telefonul și încărcătorul acestuia au fost recuperate de organele de poliție și restituite vătămatului.

Situația de fapt reținută în sarcina inculpaților s-a stabilit pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate C. I.-B., procesul verbal de recunoaștere a inculpaților întocmit de organele de urmărire penală la data de 04.03.2015, actele de proveniență ale telefonului mobil sustras, ocazie cu care s-a stabilit că acesta este marca HTC și are ._ fiind achiziționat din Anglia de sora vătămatului, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, comunicărilor prin SMS, MMS, mesagerie vocală, trafic de Internet efectuate de pe terminalul mobil cu ._, precum și localizarea geografică sau prin GPS a acestui terminal mobil, declarația martorului I. C., declarația martorului T. B., a martorului Ț. G. care a declarat că la începutul lunii martie, în timp ce se afla în zona hotelului M. din Mun. Bârlad a fost acostat de inculpatul H. M.-G. care l-a întrebat dacă nu dorește să cumpere un telefon marca HTC.

Martorul a precizat că a fost de acord să cumpere telefonul pentru suma de 400 de lei și i-a remis acestuia suma de bani, inculpatul precizându-i că l-a achiziționat de la o persoană din Mun. G..

Declarația martorei B. G. este confirmată și de martora, cele două martore recunoscându-i de pe planșe foografice pe inculpații H. M.-G. și M. V.-N. ca fiind persoanele care îl însoțeau pe vătămat la data de 02.03.2015.

Situația de fapt sus-menționată s-a mai stabilit și pe baza declarațiilor martorei B. G. G., Țandură A.-G. precum și a proceselor - verbale de vizionare a imaginilor preluate de camere de supraveghere montate în zona comiterii faptei.

Astfel, în conținutul procesului-verbal de vizionare a înregistrărilor preluate de camerele de supraveghere montate în exteriorul Muzeului “V. P.”, rezultă că la orele 12.54 persoana vătămată se deplasa pe . însoțit de ambii inculpați.

La un moment dat ( orele 12.55 ), persoana vătămată se desparte de cei doi inculpați și se deplasează pe . însă la scurt timp de aceștia.

În continuare, persoana vătămată este surprinsă la orele 13.06 ( 12.53 – ora reală ) de camerele de supraveghere montate în exteriorul clădirii Pavilionului Expozițional „ M. G.” în timp ce se deplasa pe . de cei doi inculpați ( conform procesului verbal ora de pe imaginile înregistrate este decalată cu 13 minute – ora 13.06 corespunzând orei 12.53, ora reală ).

La ora 13.07.36 ( 12.54.36 – ora reală ), inculpatul M. V.-N. pleacă subit de lângă persoana vătămată și se deplasează rapid pe același trotuar, iar la orele 13.07.56 ( 12.54.56 – ora reală ), persoana vătămată încearcă să plece în urmărirea acestuia însă este oprit de inculpatul H. M.-G., care îl ține de mână.

La orele 13.08.09 ( 12.55.09 – ora reală ) persoana vătămată reușește să se elibereze.

Mijloacele de probă sus-menționate se coroborează și cu procesul verbal de reconstituire a modalității de comitere a faptei efectuată de inculpatul M. V. N. care a condus organele de poliție pe traseul comiterii faptei și a indicat modul în care s-a săvârșit infracțiunea.

În cauză a fost audiat martorul M. V. care a declarat că a participat în calitate de martor asistent la procedeul reconstituirii efectuat cu inculpatul M. V.-N. ocazie cu care a văzut cum inculpatul M. V.-N. a recunoscut săvârșirea faptei și a descries modalitatea în care a săvârșit-o.

Inculpatul M. V.-N. a recunoscut săvârșirea faptei, însă inculpatul H. M. – G. a susținut o variantă proprie și anume aceea că el l-a ținut pe vătămat de mână deoarece acesta din urmă îl amenința că-l va reclama la poliție pe el că i-a sustras telefonul și nu pe celălalt inculpat, iar el dorea să-i explice că nu este adevărat .

Pe aceste considerente, inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 233Cod penal cu aplic. art. 41 alin.1,3 Cod penal, art. 77 lit. d Cod penal în infracțiunea de furt prev. de art. 228 Cod penal .

Cererea nu este fondată din următoarele considerente .

Așa cum rezultă din situația de fapt reținută, inculpatul H. M. – G., în momentul în care vătămatul le-a comunicat celor doi că nu mai doreșete să vândă bunul, s-a hotărât să sustragă telefonului mobil al acestuia, făcându-i propunerea inculpatului minor M. V.-N..

În realizarea planului gândit, inculpatul H. M. – G. a fost cel care l-a îndemnat pe inculpatul minor ca să ceară telefonul de la vătămat sub pretextul că vrea să-l studieze mai bine, iar pentru a se asigura de reușită l-a apucat mai întâi de braț pe vătămat și l-a întors cu spatele la acesta pentru a nu fi văzut în momentul în care a părăsit în fugă locul faptei.

În momentul în care vătămatul s-a întors și l-a văzut pe inculpatul minor fugind cu bunul său și a vrut să pornească în urmărirea lui, a fost împiedicat de inculpatul H. M. – G. care l-a ținut în continuare de braț și nu i-a mai dat drumu decât atunci când inculpatul M. V.-N. a ieșit din raza vizuală a victimei.

Apărararea inculpatului că nu a intențioant să-l împiedice pe vătămat să-l urmărească pe inculpatul M. V.-N., ci a dorit să-l convingă că nu el este autorul furtului, ci celălat inculpat, nu poate fi primită deoarece, dacă nu ar fi intenționat să sutragă bunul, l-ar fi strigat pe inculpatul minor să se întoarcă și să-i restituie vătămatului bunul, ori i-ar fi eliberat imediat acestuia din urmă brațul pentru ca să pornească în urmărirea făptuitorului.

Este evidentă folosirea forței de către inculpatul H. M. – G. în scopul de a asigura păstrarea bunului sustras de celălalt inculpat .

În consecință fapta inculpatului H. M. – G. care la data de 02.03.2015, în jurul orelor 12.55, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul M. V.-N. de a sustrage telefonul mobil al persoanei vătămate M. V.-N. și după ce acesta din urmă a sustras bunul, l-a imobilizat pe vătămat, pentru a permite inculpatului M. V.-N. scăparea și păstrarea bunului, întrunește elemntele constitutive ale infracțiunii de tîlhârie prev. de art. 233 Cod penal.

Pentru a se putea reține în sarcina inculpatului H. M. – G. infracțiunea de furt așa cum este reglementată de art. 228 alin.1 Cod penal, trebuia ca inculpatul să fi luat el bunul mobil din posesia vătămatului, fără consimțământul acestuia și cu scopul de a și-l însuși pe nedrept, fără folosirea forței, ori bunul a fost luat de inculpatul minor M. V.-N..

D. urmare în baza art. 386 Cod proc. pen., instanța va respinge cererea pentru schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului H. M. – G. din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 233Cod penal cu aplic. art. 41 alin.1,3 Cod penal, art. 77 lit. d Cod penal în infracțiunea de furt prev. de art. 228 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.1,3 Cod penal, art. 77 lit. d Cod penal, formulată de apărătorul inculpatului .

Fapta inculpatului M. V. N. care, la data de 02.03.2015, în jurul orelor 12.55, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul H. M. – G., i-a solicitat telefonul mobil persoanei vătămate M. V.-N. și după ce acesta din urmă i l-a dat a fugit cu bunul respectiv, întrunește elemntele constitutive ale infracțiunii de furt prev. de art. 228 Cod penal cu aplic. art. 113 alin. 3 Cod penal.

Referitor la inculpatul H. M. – G., în temeiul art. 233Cod penal rap. la art. 41 alin.1,3 Cod penal, instanța urmează să aplice inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia să rețină disp. art. 74 Cod penal referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei.

La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța va avea în vedere atât gravitatea infracțiunii săvârșite cât și periculozitatea inculpatului, care va fi evaluată după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; gravitatea rezultatului produs ; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; antecedente penale ale inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a acestuia.

Se vor avea în vedere și disp. art. 77 alin.1 lit. d Cod penal referitoare la circumstanța agravantă a săvârșirii infracțiunii de către un infractor major, împreună cu un minor.

Inculpatul H. M. – G. este cetățean român, căsătorit, are doi copii minori, stagiul militar nesatisfăcut și lucra, înainte de a fi arestat, ca muncitor ziler.

Este absolvent a 8 clase .

Potrivit fișei cazier inculpatul a suferit condamnări începând cu anul 1996 pentru infracțiuni de furt și tâlhărie .

Tot din cazierul inculpatului rezultă că acesta a săvârșit fapta în stare de recidivă prev. de art. 41 alin. 1, 3 Cod penal.

Potrivit Sentinței 149/20.04.2012 a Trib. Iași i s-a recunoscut pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea unei tentative la tâlhărie, aplicată de Tribunalul de Instrucție nr. 20 Madrid, care a fost contopită cu pedeapsa de 9 ani și 2 luni aplicată prin S.P nr. 1084/13.06.2008 a Judec. G., tot pentru o infracțiune de tâlhărie, stabilindu-se ca în final să execute o pedeapsă de 9 ani și 6 luni închisoare din care a fost liberat condiționat la 13.01.2015, potrivit S.P. nr. 7/05.01.2015 a Judec. Focșani, rămânându-i un rest de executat de 1215 zile închisoare.

Cu privire la recunoașterea săvârșirii faptei, inculpatul a avut o poziție oscilantă .

La momentul în care a solicitat înlocuirea măsurii preventive a arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară a precizat că recunoaște săvârșirea faptei așa cum este reținută în rechizitoriu.

Urmare a respingerii cererii respective, inculpatul a negat săvârșirea faptei, iar în final a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei despre care s-a făcut vorbire anterior.

Prejudiciul produs părții vătămate nu este foarte mare și a fost recuperat.

Inculpatul a săvârșit fapta deoarece era nemulțumit de faptul că vătămatul nu fusese de acord cu oferta sa referitoare la c/val. telefonului ( îi oferise suma de 400 lei în condițiile în care acesta dorea suma de 800 lei) .

Dealtfel după săvârșirea faptei inculpatul l-a ironizat pe vătămat spunându-i că acum nu mai are nici telefon nici banii pe care i-a oferit el.

Instanța se va orienta spre limita minimă a pedepsei prevăzută de lege și în baza art. 233 Cod penal va aplica inculpatului, pe lângă pedeapsa principală a închisorii și 2( doi ) ani pedeapsă complementară, după executarea pedepsei închisorii, constând în interzicerea următoarelor drepturi prev. de art. 66 alin. 1 literele: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță; n) dreptul de a comunica cu victima C. I.- B. sau cu membri de familie ai acesteia: C. E. și C. A., cu persoana cu care a comis infracțiunea și anume M. V. – N., ori de a se apropia de acestea; o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, sau alte locuri unde victima C. I.- B. desfășoară activități sociale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1, 3 Cod penal și art. 77 lit. d Cod penal, împotriva persoanei vătămate M. V.-N., cu un prejudiciu de 1.000 lei recuperat.

În baza art. 65 Cod penal, va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), h), m), n ), o) a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, începând cu momentul rămânerii definitive a prezentei hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Potrivit art. 404 alin.1 lit. a Cod proc. pen. rap. la art. 72 Cod penal, se va scade din pedeapsa principală perioada arestării preventive începând cu data de 15.05.2015, la zi și se va menține starea de arest preventiv luată față de inculpat.

În baza art. 7 alin.1,2 rap. la art.5 alin.5 din Legea nr. 76/2008, se va dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.

Inculpatul M. V. – N. avea vârsta de 17 ani și 10 luni la data săvârșirii faptei, absolvise 5 clase, nu era căsătorit, nu avea loc de muncă și nu era cunoscut cu antecedente penale.

A recunoscut săvârșirea faptei precizând că el a luat telefonul persoanei vătămate, iar inculpatul H. M. G. l-a ținut de mână pe vătămat ca să asigure păstrarea bunului sustras de el.

Potrivit art. 113 alin. 3 Cod penal, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Așa cum prevede art. 114 alin.1 Cod penal, față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.

Măsurile educative neprivative de libertate sunt prezentate gradual la art. 115 Cod penal și sunt următoarele: a) stagiul de formare civică; b) supravegherea; c) consemnarea la sfârșit de săptămână; d) asistarea zilnică.

Având în vedere vârsta inculpatului pe care o avea la data săvârșirii faptei, instanța apreciază că oportună acestuia este măsura educativă a asistării zilnice pe o durată cuprinsă între 3 și 6 luni, iar supravegherea să fie făcută sub coordonarea serviciului de probațiune.

Fiind la primul contact cu legea penală se apreciază că scopul măsurii va fi atins pe o durată de 4 luni care va începe să curgă de la data punerii în executare a măsurii educative.

Potrivit art. 121 Cod penal pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice se va impune inculpatului minor următoarele obligații:

a) să nu se apropie și să nu comunice cu persoana vătămată C. I.- B. sau cu membrii de familie ai acesteia: A. și L. C..

b) să se prezinte la S. de probațiune la datele fixate de acesta;

Se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a asistării zilnice.

Se va lua act că persoana vătămată C. I.- B. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Inculpatul a vândut bunul sustras de celălalt inculpat, în împrejurările anterior prezentate, unei persoane de bună credință, dar aceasta, după ce bunul a fost ridicat de organele de urmărire penală și restituit vătămatului, nu a solicitat restituirea sumei de 400 lei pe care i-o dăduse inculpatului.

În consecință, în baza art. 112 Cod penal, instanța va dispune confiscarea de la inculpatul H. M. – G. a sumei de 400 lei, iar de la inculpatul M. V. – N. a unui ceas de mână-telefon și a sumei de 50 lei.

Potrivit art. 274 Cod proc.pen., instanța va obliga pe inculpatul H. M. – G. să plătească statului cheltuielile judiciare avansate în cauză.

Suma de 690 lei onorar asistență juridică din oficiu în cursul judecății, va rămâne în sarcina statului.

În baza aceluiași temei va obliga pe inculpatul M. V. – N. să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate cu acesta.

Suma de 360 lei onorar asistență juridică din oficiu în cursul judecății, va rămâne în sarcina statului.”

* * *

În termenul legal prev. de art. 410 Cod procedură penală, sentința penală a fost apelată de către P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, care a criticat-o, sub aspectul legalității și temeiniciei și de către inculpatul H. M. G..

P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, a invocat, în esență, următoarele:

În mod nelegal, instanța a dispus condamnarea inculpatului H. M. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 alin. 1, 3 Cod penal și art. 77 lit. d Cod penal în condițiile în care fapta care formează obiectul prezentei cauze a fost comisă la data de 02.03.2015, în interiorul termenului de supraveghere, după acordarea liberării condiționate (13.01.2015), astfel că instanța trebuia să aplice regulile de la recidivă prev. de art. 43 alin. 1 Cod penal, în sensul că pedeapsa stabilită pentru prezenta faptă trebuia adăugată la restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară (1215 zile).

În al doilea rând, instanța de judecată a omis să impună față de inculpatul minor M. V. N. și obligația de a nu lua legătura cu inculpatul H. M. G..

S-a mai arătat că la momentul individualizării măsurii educative aplicate inculpatului minor, în mod netemeinic, instanța a apreciat ca fiind suficientă pentru reintegrarea acestuia, măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de doar 4 luni.

Inculpatul H. M. G. nu și-a motivat în scris calea de atac iar în cadrul susținerilor pe fond a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

* * *

Analizând cauza în care s-a pronunțat sentința penală apelată prin prisma tuturor criticilor formulate, dar și din oficiu – sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea reține că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad este fondat iar apelul inculpatului H. M. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Pe de o parte, trebuie precizat că prima instanță a procedat în mod temeinic, echitabil și imparțial, la interpretarea, analizarea, și evaluarea tuturor probelor cauzei, inclusiv din perspectiva susținerilor și apărărilor inculpaților, și la stabilirea bazei factuale într-o manieră convingătoare, susceptibilă a înlătura orice dubiu cu privire la existența faptelor, la comiterea acestora de către inculpați și la vinovăția acestora.

Corect a reținut prima instanță în considerentele sentinței penale apelate că persoana vătămată C. I.-B. se afla la data de 02.03.2015 în mun. Bârlad pentru a urma cursurile școlii de șoferi, iar în jurul orelor 12.30, în timp ce se afla în pauză, s-a întâlnit în Piața 9 Mai din mun. Bârlad cu inculpatul H. M.-Gheorghță căruia în urma unor discuții, i-a solicitat ajutorul pentru a vinde telefonul mobil personal (îl primise cadou de la sora sa din Anglia), marca HTC de culoare argintie.

Au stabilit ca prețul telefonului să fie de 800 lei, iar în cazul în care va obține prin vânzare o sumă mai mare diferența să o ia inculpatul H. M.-G..

Inculpatul i-a propus să mai meargă la o a treia casă de amanet aflată în zona Stadion și împreună s-au deplasat.

În timp ce se aflau în zona parcului V.I. P. din mun. Bârlad, s-au întâlnit cu inculpatul M. V.-N. care era însoțit de două fete.

Deoarece inculpatul H. M.-G. este văr cu mama inculpatului M. V.-N., a fost întrebat de acesta din urmă ce face.

H. M.-G. i-a spus că merge la o casă de amanet să vândă un telefon, apoi împreună cu persoana vătămată și-a continuat deplasarea.

Pentru că nici la acea casă de amanet nu au reușit să vândă telefonul, cei doi s-au întors spre centru orașului pe același traseu pe care veniseră.

Când au ajuns în dreptul Parcului „V.I. P.” s-au întâlnit din nou cu inculpatul M. V.-N., iar inculpatul H. M.-G. l-a întrebat dacă nu vrea să cumpere un telefon mobil.

Inculpatul M. V.-N. i-a spus că nu are bani ca să cumpere bunul, însă a afirmat că știe o persoană care ar fi interesată să-l achiziționeze.

În timp ce se deplasau pe o stradă adiacentă parcului, persoana vătămată le-a spus că s-a răzgândit și nu mai vrea să vândă telefonul, apoi s-a îndepărtat de cei doi.

Atunci, inculpatul H. M.-Gheorghță i-a propus inculpatului M. V.-N. să-i sustragă telefonul mobil vătămatului, fapt cu care acesta a fost de acord.

Cei doi au strigat persoana vătămat și acesta s-a oprit, iar inculpatul M. V. - N. i-a cerut telefonul mobil spunându-i că vrea să se uite mai bine la el.

Aceasta i l-a dat, iar inculpatul M. V. - N. s-a depărtat un pic de cei doi, persoana vătămată rămânând alături de inculpatul H. M.-G..

La un moment dat inculpatul H. M.-G. a întors cu spatele persoana vătămată față de celălalt inculpat, ținându-o de mâna stângă.

În momentul în care persoana vătămată s-a întors cu fața spre inculpatul M. V.-N., l-a văzut pe acesta că fuge și, încercând să fugă și ea după inculpatul M. V.-N., aceasta a fost ținută de inculpatul H. M.-G. de mâna stângă.

Deși i-a cerut inculpatului H. M.-G. să-i dea drumul, acesta a refuzat până când celălalt inculpat a dispărut din raza vizuală a persoanei vătămate.

Telefonul mobil sustras marca HTC ._ a fost vândut de către inculpatul H. M.-G. martorului Ț. G. pentru suma de 350 de lei fiind ridicat ulterior de organele de poliție.

Ulterior sustrageri telefonului în împrejurările menționate, deoarece persoana vătămată mai avea un telefon asupra sa a reclamat fapta la Poliția mun. Bârlad.

Pe parcursul cercetărilor telefonul și încărcătorul acestuia au fost recuperate de organele de poliție și restituite persoanei vătămate.

Sub aspectul situației de fapt, Curtea, ca instanță de apel a reevaluat probele administrate (declarațiile persoanei vătămate C. I.-B., procesul verbal de recunoaștere a inculpaților întocmit de organele de urmărire penală la data de 04.03.2015, actele de proveniență ale telefonului mobil sustras, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, comunicărilor prin SMS, MMS, mesagerie vocală, trafic de internet efectuate de pe terminalul mobil cu ._, precum și localizarea geografică sau prin GPS a acestui terminal mobil, declarațiile martorilor M. V., I. C., T. B., Ț. G., B. G. G., Țandură A.-G. precum și procesele - verbale de vizionare a imaginilor preluate de camere de supraveghere montate în zona comiterii faptei, procesul verbal de reconstituire a modalității de comitere a faptei efectuată de inculpatul M. V. N.) raportat la toate susținerile și apărările inculpaților iar evaluarea coroborată a acestora conturează neîndoielnic activitatea infracțională a inculpaților.

Fiind audiați, inculpatul M. V.-N. a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă mai sus, însă inculpatul H. M. – G. a susținut o variantă proprie și anume aceea că el a ținut persoana vătămată de mână deoarece acesta din urmă îl amenința că-l va reclama la poliție pe el că i-a sustras telefonul și nu pe celălalt inculpat, iar el dorea să-i explice că nu este adevărat.

Însă, pe de altă parte, hotărârea apelată este criticabilă sub mai multe aspecte, corect identificate în motivele apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad.

Astfel, prima instanță, deși a reținut că inculpatul H. M. – G. a săvârșit fapta în stare de recidivă prev. de art. 41 alin. 1, 3 Cod penal, făcând referire la sentința nr. 149/20.04.2012 a Tribunalului Iași prin care i s-a recunoscut pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea unei tentative la tâlhărie, aplicată de Tribunalul de Instrucție nr. 20 Madrid, care a fost contopită cu pedeapsa de 9 ani și 2 luni aplicată prin S.P nr. 1084/13.06.2008 a Judec. G., tot pentru o infracțiune de tâlhărie, stabilindu-se ca în final să execute o pedeapsă de 9 ani și 6 luni închisoare din care a fost liberat condiționat la 13.01.2015, potrivit S.P. nr. 7/05.01.2015 a Judec. Focșani, rămânându-i un rest de executat de 1215 zile închisoare, nu a făcut aplicarea corespunzătoare a disp. art. 104 alin. 2 Cod penal privind revocarea liberării condiționate.

Potrivit disp. art. 104 alin. 2 Cod penal, dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestuia termen, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă, pedeapsa pentru noua infracțiune stabilindu-se și executându-se, după caz, potrivit dispozițiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.

În raport cu această împrejurare, în mod corect prima instanță ar fi trebuit ca, după condamnarea inculpatului H. M.-G. pentru fapta dedusă judecății, să dispună revocarea liberării condiționate dispusă în favoarea acestuia prin sentința penală nr. 7/05.01.2015 a Judecătoriei Focșani și executarea restului de pedeapsă de 1215 zile închisoare, din pedeapsa de 9 (nouă) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 149/12.04.2012 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, rest la care, în baza art. 43 alin. 1 Cod penal, să adauge pedeapsa principală stabilită prin sentința penală apelată pentru săvârșirea infracțiunii de ,,tâlhărie” prev. de art. 233 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1, 3 Cod penal și art. 77 lit. d Cod penal.

În al doilea rând, Curtea mai reține că în privința inculpatului minor M. V. N., măsura educativă aplicată acestuia este nejustificat de blândă.

Verificându-se soluția pronunțată și sub aspectul acestei critici, Curtea apreciază că individualizarea sancțiunii penale presupune evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii cele mai adecvate în vederea atingerii finalității acesteia.

Din conținutul referatului de evaluare întocmit de către S. de Probațiune V. rezultă că este necesară supravegherea activităților curente ale inculpatului, monitorizarea inițiativelor acestuia, canalizarea spre activități dezirabile social, constructive, care să dezvolte și să valorifice potențialul individual.

Pornind de la imperativul respectării interesului superior al minorului, măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 4 luni, aplicată de prima instanță, în raport de considerentele anterioare, apare ca fiind insuficientă pentru asigurarea unui control eficient al activităților zilnice ale acestuia pe o durată de timp care să permită relocarea centrului precupărilor minorului către zone socialmente utile și către subiecte apte să asigure o dezvoltare armonioasă a personalității în formare a acestuia, astfel că se impune majorarea duratei măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice a inculpatului minor M. V.-N., la maximul prevăzut de lege,

În plus, deși prima instanță a impus inculpatului H. M.-G. interzicerea dreptului de a comunica cu persoana cu care a comis infracțiunea și anume cu inculpatul M. V. – N., ori de a se apropia de acesta, nu a stabilit, în mod corelativ, inculpatului minor M. V.-N., pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice, și obligația să nu se apropie și să nu comunice cu persoana cu care a comis infracțiunea, și anume cu inculpatul H. M.-G..

O atare dispoziție ar fi răspuns cerinței de acuratețe juridică a dispozitivului sentinței penale apelate, fiind necesară și pentru corecta punere în executare a acestor obligații, pornind de la rațiunea comună avută în vedere în insutituirea interedicțiilor menționate.

Verificându-se soluția pronunțată și sub aspectul criticilor inculpatului H. M.-G., Curtea apreciază că la individualizarea sancțiunii penale în privința sa au fost evaluate toate criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii cele mai adecvate în vederea atingerii finalității acesteia, individualizarea pedepsei privind deopotrivă stabilirea și aplicarea acesteia, dar și adaptarea în funcție de gradul de pericol social al faptei și de periculozitatea și persoana făptuitorului.

Pedeapsa aplicată inculpatului, pe lângă funcția de constrângere, îndeplinește și un rol educativ de exemplaritate și de reeducare a infractorului, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale acestuia.

Pedeapsa aplicată acestuia respectă principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracțiunii, astfel că nu se impune reducerea acesteia.

În considerarea tuturor argumentelor expuse, constatând întemeiate criticile formulate în susținerea apelului procurorului, în modalitatea arătată și nelegalitatea sentinței penale, în limitele și pentru motivele analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr. 292/27.10.2015 a Judecătoriei Bârlad, pe care o va desființa, în parte, în latură penală.

Rejudecând cauza:

În baza art. 104 alin. 2 Cod penal va revoca liberarea condiționată dispusă în favoarea inculpatului H. M.-G. prin sentința penală nr. 7/05.01.2015 a Judecătoriei Focșani și va dispune executarea restului de pedeapsă de 1215 zile închisoare, din pedeapsa de 9 (nouă) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 149/12.04.2012 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, rest la care, în baza art. 43 alin. 1 Cod penal, va adăuga pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare stabilită prin sentința penală apelată pentru săvârșirea infracțiunii de ,,tâlhărie” prev. de art. 233 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1, 3 Cod penal și art. 77 lit. d Cod penal, în final urmând ca inculpatul H. M.-G. să execute pedeapsa principală totală de 2 (doi) ani și 1215 (unamiedouăsutecinsprezece) zile închisoare.

Va majora durata măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice a inculpatului minor M. V.-N., prev. de art. 120 Cod penal, de la 4 (patru) luni, la 6 (șase) luni.

În baza art. 121 alin. 1 lit. d Cod penal, pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice va impune inculpatului minor M. V.-N. și obligația să nu se apropie și să nu comunice cu persoana cu care a comis infracțiunea, și anume cu inculpatul H. M.-G..

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului procurorului vor rămâne în sarcina statului.

Suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel pentru inculpatul M. V.-N. (av. B. A., delegație nr._/19.01.2016 emisă de Baroul Iași) se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H. M.-G., împotriva aceleiași sentințe penale.

Va deduce în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului H. M.-G., arestarea preventivă de la 27.10.2015 la zi (04.02.2016).

Reținând culpa procesuală a inculpatului H. M.-G. în promovarea căii de atac care i-a fost respinsă, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul H. M.-G. să achite suma de 560 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apelul propriu, din care suma de 260 lei reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu (av. A. A., delegație nr._/07.12.2015 emisă de Baroul Iași) și care se va suporta inițial din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I. Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr. 292/27.10.2015 a Judecătoriei Bârlad, pe care o desființează, în parte, în latură penală.

Rejudecând cauza:

În baza art. 104 alin. 2 Cod penal revocă liberarea condiționată dispusă în favoarea inculpatului H. M.-G. prin sentința penală nr. 7/05.01.2015 a Judecătoriei Focșani și dispune executarea restului de pedeapsă de 1215 zile închisoare, din pedeapsa de 9 (nouă) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 149/12.04.2012 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, rest la care, în baza art. 43 alin. 1 Cod penal, adaugă pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare stabilită prin sentința penală apelată pentru săvârșirea infracțiunii de ,,tâlhărie” prev. de art. 233 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1, 3 Cod penal și art. 77 lit. d Cod penal, în final urmând ca inculpatul H. M.-G. să execute pedeapsa principală totală de 2 (doi) ani și 1215 (unamiedouăsutecinsprezece) zile închisoare.

Majorează durata măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice a inculpatului minor M. V.-N., prev. de art. 120 Cod penal, de la 4 (patru) luni, la 6 (șase) luni.

În baza art. 121 alin. 1 lit. d Cod penal, pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice impune inculpatului minor M. V.-N. și obligația să nu se apropie și să nu comunice cu persoana cu care a comis infracțiunea, și anume cu inculpatul H. M.-G..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului procurorului rămân în sarcina statului.

Suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel pentru inculpatul M. V.-N. (av. B. A., delegație nr._/19.01.2016 emisă de Baroul Iași) se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H. M.-G., împotriva aceleiași sentințe penale.

Deduce în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului H. M.-G., arestarea preventivă de la 27.10.2015 la zi (04.02.2016).

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul H. M.-G. să achite suma de 560 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apelul propriu, din care suma de 260 lei reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu (av. A. A., delegație nr._/07.12.2015 emisă de Baroul Iași) și care se suportă inițial din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2016.

Președinte, Judecător,

M. ChirilăMarcel M.

Grefier,

C. B.

Redactat/tehnoredactat

M.M.

9 ex. – 29.02.2016

Judecătoria Bârlad

Judecător A. V.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 10/2016....		Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 163/2016. Curtea... →

Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 94/2016. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 94/2016. Curtea de Apel IAŞI