Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1192/2013. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1192/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 1192/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Ședința publică de la 15 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C.-G. T.

Judecător: T. J.

Judecător: E. S.

Grefier: E. M. D.

DECIZIA PENALĂ NR. 1192/2013

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor penale, având ca obiect „ucidere din culpă (art. 178 Cod penal)”, declarate de .. R. IAȘI și părțile civile G. D. și G. M. împotriva sentinței penale nr. 1111 din data de 12.04.2013, a Judecătoriei Iași, pronunțate în dosarul penal nr._, privind pe inculpatul intimat V. D., fiul lui G. și V., născut la 27.06.1947 în ., domiciliat în ., județul Iași.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.

Procedură legal îndeplinită.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul de judecată din data de 31.10.2013, cu participarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, procuror E. P., susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, parte integrantă a prezentei decizii, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 14.11.2013 și apoi pentru azi, 15.11.2013.

Curtea,

Deliberând asupra recursului penal de față.

Prin sentința penală nr. 111 din data de 12 aprilie 2013, Judecătoria Iași a dispus următoarele:

„Condamnă inculpatul V. D., fiul lui G. și V., născut la data de 27.06.1947, în ., CNP:_, domiciliat în ., cetățean român, stagiul militar satisfăcut, studii 8 clase, căsătorit, cu doi copii majori, pensionar, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea, în data de 04.11.2011, a unei infracțiuni de „ucidere din culpă”, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71, alin. 1 Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64, al. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani, calculat conform art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Potrivit art. 71 alin 5 Cod penal, suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 14-15 și art. 346 din Codul de procedură penală, raportate la art. 1349 și 1357 din Codul Civil din 2009, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 136/1995, cu referire la dispozițiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, admite în parte acțiunile civile formulate în cauză și obligă asigurătorul de răspundere civilă S.C.“O.” S.A., cu sediul în mun. București, sector 1, . plătească părților civile următoarele sume:

  • către părțile civile G. D. și G. M., cu domiciliul în ., jud. Iași, suma de 7942 lei, reprezentând daune materiale și suma de 150.000 lei, reprezentând daune morale;
  • către partea civilă G. I., cu domiciliul în mun. Iași, ., ., ., suma de 30.000 lei reprezentând daune morale;
  • către partea civilă S. C. de Urgență „Sf. S.”, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, suma de 854, 56 lei, cu titlu de daune materiale, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la 04.11.2011 și până la achitarea integrală a prejudiciului;
  • către partea civilă S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.”, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, suma de 5609,15 lei, reprezentând daune materiale;
  • către partea civilă S. Județean de Ambulanță Iași, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, suma de 1267 lei, reprezentând daune materiale

În baza art. 191, alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale, constatând că, în cursul judecății, inculpatul a fost asistat de către un apărător ales.

În conformitate cu dispozițiile art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 136/1995, cu referire la dispozițiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, obligă asigurătorul de răspundere civilă să plătească părților civile G. D. și G. M. suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceste părți civile în cursul procesului penal (onorariu avocat).”

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„Prin rechizitoriul întocmit în dosarul de urmărire penală având nr._/P/2011 și înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 23.01.2013, sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului V. D., pentru comiterea infracțiunii de „ucidere din culpă”, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.

În motivare, s-a reținut în esență că inculpatul V. D., în data de 04.11.2011, în timp ce conducea autoturismul marca Audi A6 cu număr de înmatriculare IȘ-86-VOI pe DN 583, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru îndeplinirea activității de conducere a unui autovehicol pe drumurile publice, respectiv prin acțiunea sa de a nu reduce viteza până la limita de 30 de km/h în apropierea trecerii de pietoni și prin neacordarea priorității de trecere pietonului angajat în traversare pe trecerea de pietoni a provocat din culpă decesul numitului G. E., în vârstă de 39 ani.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută în baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 6, d.u.p.), procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto aferente (filele 7-30, d.u.p.), procesul-verbal de constatare tehnică (filele 35-36, d.u.p.), bon alcooltest privindu-l pe inculpatul V. D. (fila 36, d.u.p.), bultenin de analiză toxicologică alcoolemie și buletinul de examinare clinică al inculpatului (filele 37-39, d.u.p.), buletinul de analiză toxicologică alcoolemie și buletinul de examinare clinică privind victima accidentului (filele 40-43, d.u.p.), raportul de necropsie medico-legală având nr. 1957 din 27.12.2011 (filele 48-54, d.u.p.); cazierul auto (fila 64, d.u.p.), raportul de expertiză criminalistică având nr. 185 din 09.10.2012 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași (filele 87-93, d.u.p.), punct de vedere exprimat de expertul criminalist V. T. (filele 96-106, d.u.p.), declarațiile martorilor V. A. (filele 71-72, d.u.p.), C. L.-Jean (filele 73-75, d.u.p.), N. R. (filele 76-77, d.u.p.) declarațiile inculpatului V. D. (filele 69-70, d.u.p.).

La termenul din 21.03.2013, înainte de citirea actului de sesizare al instanței, inculpatul V. D., prezent personal în fața instanței, a solicitat judecarea cauzei în procedura reglementată de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, învederând faptul că recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată, așa cum aceasta a fost descrisă în actul de sesizare al instanței, cerere care a fost admisă de instanță, în considerarea îndeplinirii condițiilor de ordin procedural prevăzute de articolul sus-menționat.

La același termen, părțile civile G. D. și G. M., prin apărătorul ales, precum și partea civilă G. I. și-au precizat pretențiile civile și au administrat mijloacele de probă solicitate și încuviințate de instanță.

La același termen, unitățile spitalicești, S. C. de Urgență „Sf. S.”, S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” și S. Județean de Ambulanță Iași au formulat cereri de constituire în cauză ca părți civile pentru c/val îngrijirilor medicale acordate victimei G. E..

Prin rezoluție, la primirea dosarului, instanța a dispus, sub rezerva dezbaterii în contradictoriu la primul termen de judecată, citarea în cauză a asigurătorului de răspundere civilă, S.C.“O.” S.A, atât la sediul principal, din mun. București, cât și la sediul Agenției din Târgu-F., la care s-a întocmit polița de asigurare, având în vedere poliția de asigurare existentă la fila 33, d.u.p. din care rezulta că autoturismul condus de către inculpat era asigurat la momentul producerii accidentului (04.11.2011), polița de asigurare fiind valabilă pentru perioada 22.05._11, iar la termenul din 21.03.2011, părțile prezente au fost de acord cu introducerea în cauză a asigurătorului de răspundere civilă, ce fusese legal citat pentru acest termen.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța constată dovedită vinovăția inculpatului V. D. cu privire la fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată, urmând a reține următoarea situație de fapt, pe deplin concordantă cu cea expusă în actul de sesizare al instanței:

Inculpatul V. D. este posesor de permis de conducere categoriile BE,CE,DE, din anul1967, respectiv 1984 si are în proprietate autoturismul marca Audi A6 cu numărul de înmatriculare IȘ-86-VOI.

La data de 04.11.2011, inculpatul s-a deplasat la volanul autoturismului susmenționat în mun.Iași.

La întoarcere, în timp ce inculpatul conducea autoturismul marca Audi A 6, cu nr. IȘ-86-VOI, pe DE583 către Tg.F., pe banda de lîngă ax, având ca pasager pe locul dreapta față pe fica sa, V. A., în jurul orei 17.45, ajuns pe raza loc.P. Iloaiei, la trecerea de pietoni semnalizată cu indicator rutier cu lampă intermitentă și marcaj pietonal, de la km 46+164m, inculpatul a fost surprins de apariția unui pieton angajat în traversare de la stânga la dreapta sensului de deplasare al autoturismului, respectiv un bărbat ce avea în mâini o geantă și o sacoșă.

Conducătorul auto a încercat să evite coliziunea cu acesta și a acționat sistemul de frînare, însă spațiul de 12 metri avut la dispoziție, raportat la viteza de deplasare de 40km/h nu a permis oprirea autoturismului fără ca impactul să se producă.

Victima, identificată ulterior ca fiind G. E. de 39 ani, a fost lovită cu aripa stânga față, în momentul imediat următor fiind lovită și de oglinda retrovizoare stângă, apoi proiectată pe carosabil.

G. E. a fost transportat cu ambulanța la spital, însă, datorită leziunilor suferite, în data de 11.11.2011 a decedat.

Inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, însă victima avea la ora 19.02 o alcoolemie de 2,05 g/l.

În zona producerii accidentului, circulația se desfășoară în două sensuri opuse, pe câte o bandă de circulație pe sens și una de staționare/deplasare în regim de urgență, sensurile fiind despărțite de marcaj longitudinal simplu continuu. Carosabilul este acoperit cu asfalt uscat lat de 12 m, în aliniament și nu prezintă denivelări ori declivități. Trecerea de pietoni este semnalizată cu marcaj pietonal lat de 4m și indicator rutier cu lumină galbenă intermitentă în funcțiune, indicator amplasat pe sensul Iași - Tg.F., anterior marcajului, la o distanță de 10 m față de acesta. Culoarul situat între indicatoarele rutiere ‘trecere pentru pietoni’, de pe ambele sensuri de circulație, are o lățime 16,50m, măsurată paralel cu axul străzii.

Pe același sens, înainte de marcajul pietonal, la o distanță de 10m față de acesta, se află amplasate trei seturi a câte șase benzi rezonatoare de reducere a vitezei.

Până la marcajul pietonal, pe banda de staționare/deplasare de urgență se află marcaj de spațiu interzis circulației.

Pe una din benzile de culoare albă a marcajului pietonal, a fost identificată o urmă de frânare de 3m,care este întreruptă din loc în loc.

La o distanță de 0,80 m după marcajul pietonal, având în vedere sensul de mers al autoturismului și la 2,50 m față de ax a fost găsită o geantă ce era transportată de victimă în momentul accidentului.

Din raportul medico-legal de necropsie a rezultat că moartea numitului G. E. de 39 ani a fost violentă, datorându-se comei cerebrale traumatice, consecința unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral (fractură de boltă si bază de craniu, hemoragie subarahnoidiană, hematom extradural, hemoragie subdurală, contuzii cerebrale, hematoame intracerebrale), traumatism toracic(fracturi costale multiple,contuzii pulmonare,contuzie miocardică) și traumatism abdominal(ruptură renală). Leziunile s-au putut produce prin mecanismul de lovire-proiectare, iar între leziuni și deces există o legătură comună de cauzalitate.

În cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică a accidentului de trafic rutier, din raportul de expertiză criminalistică având nr. 185 din 09.10.2012 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași (filele 87-93, d.u.p.) rezultând, în ceea ce privește dinamica producerii accidentului, din analiza coroborată a declarațiilor martorilor și a constatărilor procesului-verbal de cercetare la fața locului, că, cel mai probabil, locul în care a fost proiectat corpul victimei s-a situat la aproximativ 2,5-3 metri de marcajul pietonal, fiind, în opinia expertului criminalist, imposibil ca victima să fi căzut exact în locul în care a fost lovită, așa cum este imposibil ca aceasta să fi fost proiectată către înapoi.

S-a reținut că pietonul, aflat în mișcare, s-a lovit de aripa stângă-față a autoturismului Audi, iar în momentul imediat următor a fost lovit și de către oglinda retrovizoare, iar energia primită de corpul victimei a determinat proiectarea acesteia către înainte, pe carosabil, toate aceste constatări ducând la concluzia, exprimată de expertul criminalist și care, în opinia instanței, este pe deplin concordantă cu mijloacele de probă administrate în cauză, în sensul că impactul a avut loc pe marcajul pietonal.

În ceea ce privește viteza autoturismului în momentul premergător accidentului, plecându-se de la pozițiile finale în care au rămas autoturismul și victima, în urma simulării computerizate, s-a ajuns la concluzia că viteza inițială a autoturismului marca Audi A6 cu nr.IȘ-86-VOI a fost de 40 km/h .

Referitor la posibilitățile de evitare a producerii evenimentului rutier, având în vedere spațiul de care a dispus conducătorul auto la momentul la care a observat pietonul angajat în traversare, s-a ajuns la concluzia că lovirea victimei ar fi putut fi evitată dacă inculpatul ar fi condus autoturismul cu o viteză de cel mult 31,5 km/h.

Ținând cont că accidentul a avut loc pe marcajul pietonal, conducătorul auto trebuia să reducă viteza la o valoare care să îi permită oprirea autoturismului pentru a acorda prioritate de trecere persoanelor angajate în traversare. Numitul G. E. nu putea preveni sau evita accidentul întrucât acesta traversa regulamentar.

Cauza producerii accidentului a constituit-o faptul că inculpatul V. D. nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare pe marcaj pietonal.

Inculpatul, audiat în cursul urmăririi penale, a declarat că impactul ar fi avut loc în afara marcajului pietonal, în sprijinul versiunii expuse fiind prezentat punctul de vedere exprimat de expertul criminalist V. T. (filele 96-106, d.u.p.), apreciind că, în aceste condiții, nu are nici o culpă în producerea accidentului, pentru ca, în fața instanței, să precizeze că recunoaște întrutotul fapta, așa cum a fost expusă în cuprinsul actului de sesizare.

În drept,

Fapta inculpatului V. D. care, în data de 04..11.2011, în timp ce conducea autoturismul marca Audi A6 cu număr de înmatriculare IȘ-86-VOI pe DN 583, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru îndeplinirea activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, a provocat din culpă decesul numitului G. E., în vârstă 39 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzute de art.178 al.2 Cp.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material a fost reprezentat de fapta inculpatului care a condus pe drumurile publice a unui autoturism cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează această activitate.

Urmarea imediată a constat în decesul numitului G. E..

Între fapta culpabilă a inculpatului și urmarea imediată, o strânsă legătură de cauzalitate, ce a fost pusă în evidență de mijloacele de probă administrate în cauză, în special de raportul de necropsie și de raportul de expertiză criminalistică, accidentul de circulație soldat cu decesul victimei, fiind urmarea culpei exclusive a învinuitului.

Latura subiectivă este dată de vinovăția cu care inculpatul a acționat, respectiv modalitatea culpei cu prevedere, având în vedere că, prin modul în care a înțeles să conducă autoturismul pe drumurile publice, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce.

Sub aspectul laturii subiective, culpa inculpatului a constat în încălcarea următoarelor dispoziții legale care reglementează circulația pe drumurile publice a vehiculelor,pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic:

-art.35 al.1OUG 195/2002 conform căruia participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației,să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private,

- art.123 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități (…) la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a părții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare.

- art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, potrivit căruia, „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere … pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător”

Reținând așadar că fapta imputata inculpatului V. D. există, a fost săvârșită de către acesta cu forma de vinovăție cerută de lege și constituie infracțiune, instanța va dispune tragerea la răspundere penală a inculpatului în condițiile legii, prin condamnarea acestuia și aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

La individualizarea pedepsei care se va aplica inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa, se va ține seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 72 CP și anume, circumstanțele reale ale comiterii faptei, precum și cele personale ale inculpatului.

I Gradul de pericol social concret, dedus din împrejurările comiterii faptei, ilustrat în împrejurările care compun conținutul constitutiv al infracțiunii de care se face vinovat inculpatul, dar și extrinseci acesteia, pericol social concret relevat de modul de săvârșire al faptei inculpatului, acesta având o conduită imprudentă, încălcând regulile de circulație, dar și urmările ireparabile produse, respectiv decesul unei persoane.

În acest sens, instanța reține că gravitatea faptei este dată de urmăririle extrem de grave produse, constând în decesul unei persoane, precum și din împrejurarea că impactul a avut loc pe o trecere de pietoni, inculpatul având obligația de a manevra cu o diligență ridicată autoturismul în aceste zone, mai ales în condițiile în care, la ora producerii accidentului, se întunecase, dar va ține cont, pe de altă parte, de împrejurarea că inculpatul, deși nu a respectat regulile de circulație aplicabile, aspect care a rezultat din expunerea situației de fapt, nu s-a comportat într-o manieră extrem de imprudentă sau hazardată, în condițiile în care viteza sa, la momentul declanșării stării de pericol era de 40 de km/h, iar la momentul la care a observat pietonul a acționat imediat sistemul de frânare.

II Persoana inculpatului, astfel cum se desprinde din cazierul judiciar - nu este cunoscut cu antecedente penale și, în plus, din cazierul auto rezultă că nu a avut, în decursul timpului, multiple sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea regulilor ce reglementează circulația pe drumurile publice, aspect ce duce la concluzia că inculpatul manifestă, în genere, o conduită diligentă, infracțiunea comisă având pe deplin un caracter accidental.

De asemenea, instanța va avea în vedere că inculpatul este o persoană în vârstă, de 62 de ani, care nu a fost implicat până în prezent în nici un conflict cu autoritățile judiciare; dimpotrivă, este o persoană pe deplin integrată social, cu o familie legal constituită, în prezent pensionar, care a manifestat în mod constant interes pentru starea victimei (după cum rezultă din înseși declarațiile părților civile), ulterior producerii accidentului

III. Atitudinea procesuală în raport de infracțiunea comisă și comportamentul inculpatului pe parcursul procesului penal: la momentul la care a fost audiat de instanță, atât cu ocazia verificării măsurii arestării preventive, cât și la momentul luării unei declarații pe fondul cauzei, în timpul cercetării judecătorești, a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret pentru fapta comisă.

Este adevărat și instanța va avea acest aspect în vedere la momentul stabilirii pedepsei, că declarațiile inculpatului au evoluat în timp, inițial acesta încercând să acrediteze versiune să impactul ar fi avut loc în afara trecerii pentru pietoni.

IV. Limitele de pedeapsă fixate în textul art. 178 alin. 2 Cod penal, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani, astfel cum acestea au fost reduse, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 3201 cod penal, de la 1 an și 4 luni la 3 ani și 4 luni.

Pentru aceste considerente, instanța va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa prin prezenta la pedeapsa închisorii apreciind că, pentru a se realiza un just echilibru între fapta concretă comisă și persoana inculpatului, o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, corespunde pe deplin rolului preventiv și educativ al pedepsei.

Față de natura și gravitatea infracțiunii de ucidere din culpă, de împrejurările concrete ale cauzei, de urmările socialmente periculoase produse prin săvârșirea infracțiunii, de persoana infractorului care nu e cunoscut cu antecedente penale, și având în vedere decizia nr. LXXI/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, precum și deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauză C. și M. contra României (C.E.D.O., cauza C. și M. contra României, hotărârea din 17 decembrie 2004, parag. 117., publicată în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr.501 din 14 iunie 2005) și în cauza Hirst contra Marii Britanii [C.E.D.O., Marea Cameră, cauza Hirst contra Marii Britanii (nr. 2), Hotărârea din 6 octombrie 2005] instanța apreciază ca în baza art. 71 CP se impune interzicerea ca pedeapsă accesorie numai a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) CP respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice precum și dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod procedură penală, întrucât pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, figurând în cazierul judiciar ca fiind lipsit de antecedente penale, iar instanța apreciază, în lumina considerentelor expuse mai sus, ținând seama de persoana inculpatului și de comportamentul acestuia înainte și după comiterea faptei, că simpla pronunțare a condamnării constituie un avertisment pentru acesta și că, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni.

În acest sens, instanța are în vedere vârsta inculpatului - 62 ani, faptul că acesta a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, s-a comportat în mod corect în cursul procesului, nu a mai fost angrenat în alte activități infracționale, aspecte de natură să formeze convingerea în sensul că reabilitarea socială a acestuia poate fi realizată printr-o focalizare preponderentă asupra rolului educativ al pedepsei, în detrimentul celui represiv, putându-se aștepta, în mod rezonabil, ca inculpatul să-și formeze o atitudine corectă în raport de valorile sociale protejate de legea penală.

În plus, nu există nici un motiv pentru care instanța să nu manifeste, la acest moment, încredere în capacitatea inculpatului de a-și regla conduita prin respectarea normelor de drept penal și, mai mult să considere că inculpatul ar fi tentat să comită, în continuare, astfel de fapte, în condițiile în care, până la această vârstă, inculpatul nu a avut astfel de preocupări.

În acest sens, instanța nu consideră necesar ca inculpatul să fie supus unor măsuri de supraveghere și unor obligații, din categoria celor prevăzute de art. 863 Cod procedură penală. Apreciază, însă, nu doar prin prisma îndeplinirii formale a condițiilor prevăzute de art. 81 Cod penal, ci prin raportare la circumstanțele concrete ale faptei și a celor legate de persoana inculpatului, că acesta a conștientizat consecințele grave pe care un astfel de act le poate genera, și că deține suficiente resurse pentru a se putea reabilita social.

Din aceste considerente, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani, calculat conform art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Potrivit art. 71 alin 5 Cod penal, va suspenda executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Sub aspectul laturii civile a prezentei cauze penale, instanța reține că în cauză părinții și fratele victimei și-au manifestat voința de a se constitui părți civile în cadrul prezentului proces penal, solicitând daune materiale și morale, astfel:

Părinții victimei, G. D. și G. M. au solicitat obligarea asigurătorului de răspundere civilă la plata sumei de 7492 lei, reprezentând daune materiale (cheltuieli de înmormântare, contravaloare sicriu și contravaloare necropsie) și 1.000.000 lei reprezentând daune morale.

Fratele victimei, G. I. a solicitat obligarea asigurătorului de răspundere civilă la plata sumei de 500.000 lei, reprezentând daune morale.

În cauză s-a dispus introducerea și citarea, în calitate de asigurator, a S.C.“O.” S.A., cu sediul în mun. București, sector 1, . reprezentanții săi legali, având în vedere că la data producerii accidentului de circulație autoturismul condus de către inculpat era asigurat la această societate de asigurări, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în acest sens (fila 33, d.u.p.).

În acest cadru procesual, instanța reține că acțiunea civilă promovată în cauză de către partea civilă își are temei legal atât în dispozițiile art. 14-15 din CPP, art. 346 din CPP, cât și în cele ale art. 1349, alin. 1 și art. 1357 din Codul Civil.

Potrivit art. 1357, alin. 1 C.civ. ,,Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. În completare, alin 2 precizează că ,,autorul prejudiciului răspunde pentru culpa cea mai ușoară”.

Răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este o parte componentă a răspunderii sociale care revine fiecărei persoane pentru faptele sale, declanșată de fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat.

Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții prevăzute de lege și anume: existența unei fapte ilicite imputabilă inculpatului, existența prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciul cauzat, precum si a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauza penală de față, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului care a provocat, din culpa sa, un accident rutier ce a avut ca urmare directă decesul victimei G. E., în vârstă de 39 de ani, cu consecința prejudicierii părților civile.

În ceea ce privește prejudiciul de ordin material, instanța arată că părțile civile au solicitat cu acest titlu - de daune materiale, suma de 7942 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, contravaloare sicriu și contravaloare necropsie

Instanța arată, în acest context, că acțiunea civilă, alăturată procesului penal, rămâne supusă regulilor de probațiune specifice, cel care invocă producerea unui astfel de prejudiciu fiind ținut să-l dovedească.

Raportat la actele si lucrările dosarului, instanța constată că daunele materiale solicitate au fost dovedite în întregime prin înscrisurile depuse în acest sens de părțile civile (factura fiscală nr. 5391 din 18.11.2011, emisă pentru servicii funerare, în sumă de 5900 lei, factura fiscală nr. 5384 din 17.11.2011 emisă pentru sicriu, în sumă de 1600 lei, precum și chitanța nr. 2148 din 06.03.2012, emisă de IML Iași pentru plata c/val necropsiei victimei, în sumă de 442 lei)

În ce privește daunele morale solicitate în cauză de către părțile civile, pentru prejudiciul de ordin nepatrimonial produs ca urmare a decesului victimei, instanța reține următoarele:

Daunele morale sunt consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani și rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale, fără conținut economic. Drepturile personale extrapatrimoniale definesc personalitatea umană.

Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei penale de față, victima accidentului rutier provocat de către inculpat, era copilul părților civile G. D. și G. M. și fratele părții civile G. I..

Având în vedere relațiile dintre părțile civile și victima accidentului instanța constată că prejudiciul adus celor dintâi este unul de natură afectivă constând în suferințele psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecțiune și dragoste, determinate de moartea fiului, respectiv a fratelui.

Astfel, instanța reține că moartea victimei a fost de natură să afecteze puternic echilibrul emoțional al părților civile, și, în sine, viața de familie a acestora, mai ales în condițiile în care, așa cum rezultă din declarațiile martorului L. G., victima accidentului rutier, G. E., deși în vârstă de 39 de ani la momentul decesului, nu era căsătorit și locuia cu părinții și îi ajuta pe aceștia la muncile din gospodărie, având în consecință relații apropiate cu aceștia.

Pe de altă parte, fratele victimei locuia în mun. Iași, având o familie proprie, dar păstrând cu familia sa relațiile normale, firești, de afecțiune.

Prin urmare, instanța, în analiza prejudiciului moral suferit de părțile civile va avea în vedere următoarele aspecte:

Prejudiciul afectiv propriu-zis constă în durerea și suferința psihică provocată de pierderea unei ființei dragi. Așadar, este îndreptățită să primească indemnizația acea persoană care, datorită relațiilor pe care le avea cu victima, a fost grav afectată în sentimentele sale față de aceasta. În acest sens, instanța consideră că principalul element care trebuie luat în calcul este existența unor strânse legături de afecțiune între părțile civile și victimă, la momentul decesului acesteia.

Un alt criteriu avut în vedere de instanță la stabilirea daunelor morale vizează afectarea pe termen lung a vieții de familie a părților civile, prin lipsirea acestora de o componentă fundamentală: relațiile părinților cu fiul lor, dar și relația dintre frați.

Astfel, prin acordarea unor beneficii materiale, recrearea unui echilibru în existența unei persoane, dezechilibrul fiind rezultatul faptei prejudiciabile, în speță a infracțiunii care a produs decesul victimei. Prin urmare, un raport de proprorționalitate trebuie să existe între pierderea suferită și impactul pe care această pierdere l-a avut asupra echilibrului emoțional al celui prejudiciat, pe de o parte și suma acordată cu titlu de daune morale, pe de altă parte, care sumă, ca și cuantum, să poată oferi satisfacții materiale, proporționale cu pierderea suferită, pierdere care, în mod evident, nu poate fi compensată/înlocuită prin nicio sumă de bani

Daunele morale nu se vor raporta la situația materială a inculpatului sau a asigurătorului, ci, prin acordarea daunelor morale se urmărește a se da și părților civile, ca persoane prejudiciate, o satisfacție echitabilă, iar pe de altă parte, ca acestea să constituie și o sancțiune, în plan civil, pentru inculpat, ca autor al faptei ilicite, în scopul de a contribui la prevenirea eficientă a unor fapte similare în viitor, fără însă a se constitui sau a putea fi apreciată ca o amendă excesivă pentru inculpat.

Evaluarea daunelor morale care să corespundă corelativ atât criteriilor de echitate, de compensare, de sancțiune de ordin civil pentru inculpat, dar care să nu se transforme într-o sumă complet desprinsă de realitate, care să depășească orice previziune favorabilă privind posibilitatea de a fi efectiv acordate este o operațiune logico-juridică destul de dificilă, față de natura acestor daune și tocmai pentru că se tinde a se repara un prejudiciu de ordin nepatrimonial prin mijloace de ordin patrimonial, iar între cele două tipuri de valori sociale nu există o notă comună.

Cu toate acestea, având în vedere cele de mai sus, se va admite în parte acțiunea civilă pornită și exercitată în cadrul procesului penal de către părțile civile apreciind că se impune ca aceștia să fie despăgubiți cu următoarele sume, cu titlu de daune morale: către părțile civile G. D. și G. M., suma de 150.000 lei, reprezentând daune morale, iar către partea civilă G. I., suma de 30.000 lei reprezentând daune morale;

Instanța va reține și că asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule este obligatorie, potrivit art. 4 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România.

Articolul 41 din Legea nr. 136/1995 prevede că „în asigurarea de răspundere civilă, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”, iar potrivit art. 42 din lege „asiguratorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaților ce-i revin acestuia din contractul de asigurare”.

În art. 49 din aceeași lege s-a reglementat faptul că asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar potrivit art. 50 alin. 1 despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare persoanelor păgubite prin deces.

Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru: vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; pagube materiale; pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat; dar și pentru cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.

Raportat la aceste dispoziții legale, având în vedere și faptul că părțile civile au formulat acțiunea civilă în contradictoriu cu asigurătorul de răspundere civilă, instanța va obliga pe acesta la plata despăgubirilor civile astfel cum au fost anterior stabilite, având în vedere și Ordinul CSA 14/2011.

Raportat la aceleași dispoziții legale, instanța va avea în vedere și acțiunile civile formulate de unitățile spitalicești, cu luarea în considerare, în plus, a dispozițiilor art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora „ Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de câtre furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata.”, prevederi legale care trebuie, în opinia instanței, să fie interpretate și aplicate prin coroborarea lor cu prevederile mai sus-menționate, ale art. 41 și 49 din Legea nr. 136/1995, în conformitate cu care asigurătorul este obligat, în temeiul contractului de asigurare încheiat cu inculpatul, în mod neechivoc, să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite, textul mai sus-menționat reglementând ipoteza unei subrogări legale obligatorii a asigurătorului în locul inculpatului, în cazul acțiunilor civile promovate în procesul penal de persoanele care solicită repararea prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului, atât timp, bineînțeles, cât există un contract de asigurare valabil la momentul producerii accidentului.

Prin urmare, având în vedere cele expuse, instanța, în baza dispozițiilor art. 14-15 și art. 346 din Codul de procedură penală, raportate la art. 1349 și 1357 din Codul Civil din 2009, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 136/1995, cu referire la dispozițiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, va admite în parte acțiunile civile formulate în cauză și va obliga asigurătorul de răspundere civilă S.C.“O.” S.A., cu sediul în mun. București, sector 1, . plătească părților civile următoarele sume:

  • către părțile civile G. D. și G. M., cu domiciliul în ., jud. Iași, suma de 7942 lei, reprezentând daune materiale și suma de 150.000 lei, reprezentând daune morale;
  • către partea civilă G. I., cu domiciliul în mun. Iași, ., ., suma de 30.000 lei reprezentând daune morale;
  • către partea civilă S. C. de Urgență „Sf. S.”, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, suma de 854, 56 lei, cu titlu de daune materiale, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la 04.11.2011 și până la achitarea integrală a prejudiciului;
  • către partea civilă S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.”, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, suma de 5609,15 lei, reprezentând daune materiale;
  • către partea civilă S. Județean de Ambulanță Iași, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, suma de 1267 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 191, alin. 1 din C. proc. pen, reținând culpa procesuală a inculpatului în declanșarea prezentului proces penal, instanța îl va obliga pe acesta la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale, constatând că, în cursul judecății, inculpatul a fost asistat de către un apărător ales.

În conformitate cu dispozițiile art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 136/1995, cu referire la dispozițiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, va obliga asigurătorul de răspundere civilă să plătească părților civile G. D. și G. M. suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceste părți civile în cursul procesului penal (onorariu avocat)”

***

În termenul prev. de art. 385 ind. 3 C. proc. pen., hotărârea Judecătoriei Iași a fost recurată de către părțile civile G. D. și G. M. și asigurătorul de răspundere civilă .>

Părțile civile G. D. și G. M. nu au motivat recursurile formulate în scris prin cererea de recurs ori printr-un memoriu separat, și nici oral în ziua judecății, drept pentru care Curtea va analiza numai cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu.

Trebuie precizat faptul că atât inculpatul cât și reprezentantul parchetului au solicitat a se constata ca fiind formulate tardiv recursurile părților civile G. D. și G. M., solicitare care este nefondată, având în vedere că acestor părți le-a fost comunicată copia de minuta hotărârii pronunțate de instanța de fond la data de 14.05.2013 (a se vedea dovezile de primire de la filele 71-72 dosar fond), iar recursurile au fost înaintate prin fax la Judecătoria Iași la data de 27.05.2013, în termenul procedural de 10 zile prevăzut de disp. art.3853 din Codul de procedură penală.

Trebuie precizat faptul că termenul de recurs se calculează potrivit disp. art. 186 alin. 2 și 4 din Codul de procedură penală, fără luarea în calcul a zilei de la care începe și a zilei în care acesta se împlinește, și cum, în cauza de față, ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare, respectiv în ziua de sâmbătă 25.05.2013, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează, respectiv 27.05.2013, părțile civile declarând calea de atac în această ultimă zi.

Asigurătorul de răspundere civilă .>, prin memoriile depuse la dosar, a criticat sentința recurată sub următoarele aspecte:

- cuantumul daunelor morale acordate părților civile este excesiv, fiind de natură a duce la îmbogățirea fără just temei a acestor părți, și nu ține cont de vârsta părților civile, mediul social în care locuiesc și își desfășoară activitățile, gradul de cultură și de implicare în viața socială și familială;

- sumele acordate depășesc despăgubirea medie pentru fiecare persoană prejudiciată de_, astfel cum a fost evaluată ca urmare a analizei practicii judiciare în această materie (a se vedea în acest sens ghidul pentru soluționarea daunelor morale elaborat sub îndrumarea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii);

- instanța de fond la stabilirea cuantumului daunelor morale nu a ținut cont și de culpa concurentă a victimei, culpă ce impunea reducerea la jumătate a sumelor acordate;

- trebuia avut în vedere că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, ele neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și garanții lor, nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.

Analizând cauza din prisma motivelor invocate de către recurenți, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 3856 alin. 3 Cod proc. pen., Curtea de Apel constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală recurată inculpatul V. D. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă”, reținându-se în sarcina acestuia că, în data de 04.11.2011, în timp ce conducea autoturismul marca Audi A6 cu nr. de înmatriculare_ pe DN 5836, la trecerea de pietoni semnalizată cu indicator rutier cu lampă intermitentă și marcaj pietonal, de la km 46+164 m, ca urmare a neadaptării vitezei, a lovit pe trecerea de pietoni pe numitul G. E., în vârstă de 39 ani, provocându-i leziuni care condus la decesul acestuia.

În concret, s-a reținut că inculpatul V. D. a încălcat următoarele dispoziții legale care reglementează circulația pe drumurile publice:

- art.35 al.1OUG 195/2002 conform căruia participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației,să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private,

- art.123 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități (…) la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a părții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare.

- art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, potrivit căruia, „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere … pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător”

Analizând susținerile asiguratorului de răspundere civilă referitoare la culpa concurentă a victimei G. E., Curtea constată că sunt nefondate, având în vedere că prin actul de sesizare, ce a fost însușit în totalitate de inculpat în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, nu s-a reținut o astfel de culpă, și, mai mult, aceasta a fost exclusă de expertul criminalist, care în expertiza criminalistică privind dinamica producerii accidentului a reținut că victima traversa regulamentar pe trecerea pe pietoni, cauza accidentului fiind doar neacordarea de prioritate de trecere pietonului angajat în traversare pe marcaj pietonal.

Este adevărat că victima avea în sânge o alcoolemie de 2,05 g/l, dar aceasta nu a încălcat nici o regulă relativă la siguranța circulației pe drumurile publice și, astfel, nu se poate reține o legătură de cauzalitate între deplasarea victimei în stare ebrietate și accidentarea sa pe trecerea de pietoni.

Referitor la criticile privind daunele morale, Curtea se va raporta în procesul de analiză a cuantificării corecte sau nu a prejudiciului moral produs părților civile G. D. și G. M., părinții victimei, și G. I., fratele acesteia, la următoarele criterii obiective: consecințele negative suferite de părțile civile, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele.

Totodată, Curtea va avea în vedere că toate aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs părții civile.

Este adevărat totuși că, în cazul daunelor morale, acordarea acestora trebui să aibă un efect compensatoriu, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.

Totodată, nu va avea în vedere nici datele statistice prezentate de asigurator, întrucât fiecare cauză are propriul material probator administrat, și astfel, și cuantumul dovedit al acestor daune poate fi diferit de la o cauză la alta, iar raportarea la o dată statistică extrajudiciară și nu la materialul probator aflat la dosar ar contravine legii (art. 62 din Codul de procedură penală potrivit cărora, în vedere aflării adevărului, instanța de judecată este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe) și principiului reparării integrale a prejudiciului moral cauzat prin fapta săvârșită.

Pe baza materialului probator administrat în cază, Curtea va judeca în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor concrete ale cauzei, în funcție de care va verifica dacă întinderea reparației pentru prejudiciul suferit este rezonabilă.

Concluzionând, instanța va avea în vedere faptul că despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs fiecărei victime, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune, dar nici să nu fie derizorii.

În afara suferinței de netăgăduit produsă părților civile prin decesul victimei (fiu și frate), Curtea va avea în vedere și prejudiciul concret suferit de fiecare parte civilă.

Astfel, în cazul părinților G. D. și G. M., în mod fondat instanța de fond a avut în vedere că prejudiciului efectiv produs constă în lipsa suportul afectiv și moral al fiului decedat, în condițiile în care victima locuia cu părinții, iar potrivit declarației martorului L. G. îi ajuta pe aceștia, având o relație apropiată. Este evident și faptul că s-a produs și o afectare iremediabilă a climatului familial armonios, toate acestea impunând acordarea daunelor morale în cuantumul stabilit de instanța de fond, suma de_ lei pentru fiecare părinte fiind justă și echitabilă.

Referitor la partea civilă G. I., fratele victimei, în mod corect a apreciat instanța de fond că suma de_ de lei este justă și echitabilă pentru a acoperi prejudiciul moral cauzat prin pierderea intempestivă a fratelui, cu care a păstrat relații normale, firești, de afecțiune, sumă ce nu se impune a fi redusă.

Constatând că în cauză nu sunt întemeiate motivele de recurs, și nici incident vreun caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea de Apel, în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile G. D. și G. M. și asiguratorul de răspundere civilă .” S.A."SA, apreciind hotărârea pronunțată de instanța fond ca fiind legală și temeinică.

În baza art.192 alin.2 C.p.p., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de părțile civile G. D. și G. M. și asiguratorul de răspundere civilă ..A., împotriva sentinței penale nr. 1111/12.04.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.

În baza art. 192 alin. 2 C. p. p., obligă recurenții la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.11.2013.

Președinte,Judecător, Judecător,

C. G. T. T. JuverdeanuElena S.

Grefier,

E. M. D.

Red./Tehnored. CGT

(2 ex.) – 26.02.2014

Judecătoria Iași – M. G. S.

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...  Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 207/2013.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1192/2013. Curtea de Apel IAŞI