Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 207/2013. Curtea de Apel IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 207/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 207/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 207/2013

Ședința publică de la 05 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE T. J.

Judecător G. S.

Grefier E. M. D.

Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Iași reprezentat prin procuror

M. D.

Pe rol judecarea apelurilor penale, având ca obiect „traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13), violul (art. 197 Cod penal, actul sexual cu un minor (art. 198 Cod penal), promovate de inculpații C. D. și R. C. împotriva sentinței penale nr. 146 din 27.06.2013, pronunțată de T. V. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde pentru inculpatul apelant C. D. lipsă, avocat S. R., desemnată din oficiu, inculpatul apelant R. C. asistat de avocat ales P. R. R., avocat oficiu B. C. care răspunde pentru partea civilă intimată I. N. lipsă și partea vătămată P. L. lipsă și martora G. C. V..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Instanța constată că este prezenta martora G. C. V.. După ce îi aduce la cunoștință că mărturia mincinoasă se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani, instanța procedează la audierea martorei, cele declarate fiind consemnate într-un proces verbal care, se atașează la dosarul cauzei.

Avocat P. R. R. depune o caracterizare privind pe inculpatul R. C., de la Primăria L. Banului.

Interpelate părțile și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor.

Avocat S. R., având cuvântul pentru inculpatul apelant C. D., susține că sunt trei momente definitorii în faza de urmărire penală, sunt 3 zile, respectiv 30 ianuarie 2011, 7 februarie 2011 și 8 februarie 2011 când se afirmă că B. V. a venit la domiciliul acestuia însoțit de I. N., prietena acestuia de la acel moment.

Pe toată durata urmăririi penale, pentru că după aceea C. D. nu a mai fost prezent nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de recurs, deoarece, așa cum rezultă din mandatul de aducere, lucrează sau este plecat la muncă în C., la o stână de oi, deci, de la acel moment pe toată faza de urmărire penală nu a recunoscut în niciun fel faptele pentru care a fost incriminat. Acesta afirmă doar că la domiciliul său au venit B. V. și încă doi, S. D. și P. I., și această prietenă I. N., în vizită sau eventual pentru a se lămuri o afacere cu schimb de cai. Afirmă inculpatul că se consumau băuturi alcoolice și se jucau cărți. Nimic mai mult decât aceste două evenimente.

Declară la fila 44 dosar urmărire penală, și citează: „Datorită faptului că mă aflam în stare de ebrietate am adormit. Nu știu ce s-a întâmplat după aceasta.” Era vorba de un schimb de cai. Iar pentru evenimentul din 7 februarie 2011 și 8 februarie 2011, din nou afirmă că a băut și au jucat cărți, și citează: „B. a venit tot cu fata mică de statură, și au venit să doarmă împreună cu prietena acestuia la mine.”.

Acestea sunt singurele declarații concludente ale lui C. D..

În opinia sa, acesta nu a avut reprezentarea faptului că în domiciliul său se produce o activitate care este incriminată de Legea 678/2001, respectiv art. 13 alin. 1, 2, 3, articol pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, nu a avut reprezentarea faptului că I. N. este minoră. Spune doar că, și citează: „B. V. zis L., împreună cu o fată mică de statură, copilă după față, bănuiesc că era minoră”, dar nu știe.

De asemenea, afirmă dumnealui că nu a întreținut raporturi sexuale cu aceasta, deoarece, fiind în stare de ebrietate, a adormit. Nu știe ce s-a întâmplat. Astfel încât, raportat la declarația dumnealui, pentru că la acest moment nu există decât declarația din faza de urmărire penală, nu și-a făcut probe, nu s-au audiat martori cu privire la C. D. și, de asemenea, nu a fost audiat în fața instanței de judecată, consideră că nu sunt indicii temeinice pentru a se dispune condamnarea la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal, astfel cum s-a dispus la instanța de fond prin sentința penală nr. 146 din 27 iunie 2013, motiv pentru care solicită achitarea inculpatului, raportat la art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. c din Codul de procedură penală. Oficiu neachitat.

Avocat P. R. R., având cuvântul pentru inculpatul apelant R. C., solicită admiterea apelului și a se dispune redozarea pedepsei aplicate acestuia de către instanța de fond, pedeapsă pe care o apreciază, față de întregul material probator, ca fiind mult prea aspră.

Solicită a se analiza probatoriile care au fost administrate, declarația dată de inculpat în fața acestei instanțe, precum și declarația martorei pe care a propus-o în apărare și care a fost audiată astăzi, observând implicarea inculpatului în toată această activitate infracțională.

Inculpatul a susținut în fața instanței de recurs doar un singur aspect, și anume că a transportat de câteva ori cu mașina lui pe B. V. și pe partea vătămată Parvană L. la niște barăci unde se aflau niște muncitori, pe un șantier. Inculpatul s-a limitat strict la această chestiune. Nu a cunoscut ce se va întâmpla ulterior cu partea vătămată, nu cunoștea de ce o duce pe partea vătămată la aceste barăci și, de asemenea, un aspect foarte important, nu a primit nicio sumă de bani pentru acest serviciu pe care dumnealui l-ar fi făcut.

Cu martora audiată astăzi a demonstrat foarte clar că niciun moment Parvană L. nu a fost obligată să întrețină aceste raporturi sexuale, niciun moment asupra ei nu s-au exercitat violențe, nici din partea lui R., nici din partea lui B., nu a existat nicio obligație din partea dumnealui exercitată asupra părții vătămate de a face acest lucru, nu a mers contra voinței ei. Nu s-a plâns nici un moment că ar fi fost obligată, silită, sechestrată sau că ar fi existat acte de violență exercitate de inculpatul R. asupra ei ca să apuce să facă aceste servicii. Dacă le-a făcut, le-a făcut practic pentru că a vrut dumneaei să le facă și nu că ar fi existat o anume influență din partea inculpatului R..

Față de aceste împrejurări, solicită a se analiza că pedeapsa de 6 ani care i-a fost aplicată inculpatului, față de implicarea și ceea ce a făcut el practic în toată această perioadă scurtă de timp, este vorba doar de 3 săptămâni în cursul lunii septembrie 2010, doar atât se reține în sarcina lui, este mult prea aspră, astfel încât solicită a fi reanalizat acest probatoriu și a se dispune redozarea pedepsei aplicată de instanța de fond.

Interpelată de către instanță, ce pedeapsă consideră că merită inculpatul R., avocat P. R. R. susține că nu poate emite o părere din acest punct de vedere. Urmează ca instanța să aprecieze în funcție de probatorii. Ca apărător nu poate decât să-și apere clientul cu apreciere.

Avocat B. C., având cuvântul pentru partea civilă și partea vătămată, solicită a fi menținută sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică, vinovăția celor doi inculpați a fost pe deplin dovedită, iar pedepsele individualizate corect, potrivit art. 72 Cod penal.

Pe latură civilă, consideră că obligația de plată a sumei de 10.000 de lei, cu titlu de daune morale, către I. N. este una solidară, partea vătămată fiind cea care urmează să decidă împotriva căruia dintre inculpați se va îndrepta pentru obținerea acestor daune.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că, în ceea ce privește apelul promovat de către inculpatul C. D. înțelege că acesta vizează temeinicia soluției de condamnare. Apreciază că materialul probator administrat în faza de urmărire penală și readministrat în fața instanței de fond a fost corect evaluat de către T. V. printr-o sentință penală detaliată, în care explică pe larg și analizează chiar punctual declarațiile martorilor care au fost audiați inclusiv în fața instanței de judecată, conturând astfel un probatoriu de natură a demonstra indubitabil săvârșirea faptei de către inculpatul C. D. și vinovăția acestuia. Sigur că el este liber să susțină ceea ce dorește, că nu a săvârșit faptele, dar, din păcate pentru el, probatoriul administrat în cauză, ansamblul lui și coroborarea acestuia duc la altă concluzie.

Solicită a fi menținută sentința pronunțată de T. V., apreciază că susținerile apărării cu privire la inculpatul C. D. în sensul achitării acestuia sunt nefondate raportat la materialul probator.

În ceea ce privește apelul inculpatului R. C. cu privire la redozarea pedepsei, solicită a se observa că deja T. V. a fost foarte indulgent față de acesta. La fila 18 din sentința apelată, a precizat judecătorul fondului care sunt considerentele pentru care a reținut în favoarea acestuia dispozițiile art. 74 alin. 2 Cod penal, circumstanțele atenuante. Singurul element avut în vedere este perioada scurtă de timp în care inculpatul a desfășurat activitatea infracțională.

Nu trebuie glorificată perioada scurtă de timp în care un inculpat a desfășurat o activitate infracțională. Judecătorul fondului i-a redus pedeapsa sub minimul prevăzut de lege în condițiile în care inculpatul R. C. se află în stare de recidivă postcondamnatorie, nu ar fi fost nici măcar obligatorie reducerea pedepsei în conformitate cu dispozițiile art. 80 alin. 2 din Codul penal.

Apreciază că deja organele judiciare au manifestat indulgență față de inculpatului R. C., apelul promovat de acesta pe reducerea de pedeapsă este și el nefondat.

Având ultimul cuvânt, inculpatul R. C. solicită admiterea apelului.

Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza în pronunțare.

Ulterior deliberării,

Curtea,

Asupra apelurilor penale de față:

P. sentința penală nr. 146 din 27 iunie 2013 a Tribunalului V. s-au hotărât următoarele:

„I.În baza art. 334 Cod de procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului R. C. prin rechizitoriul nr. 17/D/P/2011 din 19.06.2012 al Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial V. din infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal.

Condamnă pe inculpatul R. C., fiul lui T. și V., născut la data de 24.12.1982 în municipiul Huși, județul V., C.N.P._, posesor al C.I. . nr._, cetățean român, studii – 8 clase, muncitor, necăsătorit, cu domiciliul în . V. și fără forme legale în localitatea Fundeni, ., județ I., la pedeapsa de 6 (șase) ani de închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. a) Cod penal și art. 80 Cod penal (partea vătămată P. G. L.).

În baza art. 83 Cod penal, revocă beneficiul suspendării condiționate acordat inculpatului R. C. în privința pedepsei de 1 (un) an de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, prin sentința penală nr. 86 din 17.03.2008 a Judecătoriei Huși, rămasă definitivă la data de 08.04.2008, prin neapelare, pedeapsă pe care o cumulează cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, urmând ca inculpatul R. C. să execute pedeapsa de 7 (șapte) ani de închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal

Pe durata executării pedepsei interzice inculpatului R. C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.

II.Condamnă pe inculpatul C. A., fiul lui natural și D., C.N.P._, născut la data de 12.08.1992 în municipiul Huși, județul V., cu domiciliul în . Banului, județul V., cetățean român, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

• 1 (un) an de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal (parte vătămată I. N.);
• 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. a) Cod penal (partea vătămată I. N.).

În baza art. 33 alin. 1 lit. a) Cod penal, art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului C. A. în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal.

Pe durata executării pedepsei interzice inculpatului C. A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.

III.Condamnă pe inculpatul C. D., fiul lui V. și Soltana, C.N.P._, născut la data de 22.10.1965, în ., cu domiciliul în . Banului, județul V., cetățean român, studii – 8 clase, agricultor, necăsătorit, recidivist postexecutoriu, la următoarele pedepse:

• 1 (un) an și 6 (șase) luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal și art. 80 Cod penal (parte vătămată I. N.);
• 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. a) Cod penal și art. 80 Cod penal (partea vătămată I. N.).

Constată că faptele pentru care inculpatul C. D. a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu fapta din 28.02.2010 pentru care C. D. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an de închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal – 209 alin. 1 lit. a), g), i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, art. 74 lit. c) Cod penal și art. 76 lit. c) Cod penal prin sentința penală nr. 384/7.12.2010 pronunțată de Judecătoria Huși, rămasă definitivă la data de 03.03.2011, prin Decizia penală nr. 221/3.3.2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, prin care s-a respins recursul promovat de C. D. ca nefondat.

În baza art. 36 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 33 alin. 1 lit. a) Cod penal, art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal, contopește pedepsele de 1 (un) an și 6 (șase) luni de închisoare și 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal aplicate inculpatului C. D. în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 (un) an de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 384/7.12.2010 pronunțată de Judecătoria Huși în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal.

În baza art. 36 alin. 3 Cod penal, deduce din pedeapsa de 4 (patru) ani de închisoare perioada executată de la 19.08.2011 la 10.04.2012, inclusiv.

Pe durata executării pedepsei interzice inculpatului C. D. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.

În baza art. 14 Cod de procedură penală și art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală, coroborate cu art. 998 și urm. Cod civil, admite acțiunea civilă formulată în procesul penal de partea vătămată I. N., prin reprezentant legal.

Obligă în solidar pe inculpații C. A. și C. D. să îi achite acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Ia act că partea vătămată P. G. L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 19 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. 1 lit. e) Cod penal, confiscă de la inculpatul R. C. suma de 2.000 lei.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpații C. A. și C. D. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informați fiecare dintre inculpați că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 189 Cod de procedură penală și art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul R. C. la plata sumei de 1.275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 150 lei reprezentând onorariu pentru apărător desemnat din oficiu pentru partea vătămată P. L. G. va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 189 Cod de procedură penală și art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe fiecare dintre inculpații C. A. și C. D. la plata sumei de 1.650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 1050 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații C. A. și C. D., precum și pentru partea vătămată I. N. va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.”

Pentru a pronunța sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:

„P. rechizitoriul nr. 17/D/P/2011 din 19.06.2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial V. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B. V. pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 și a infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal raportat la art. 197 alin. 2 lit. a) și alin. 3 teza I-a Cod penal, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului V., sub nr._, la data de 25.06.2012.

Totodată, prin același rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților R. C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, C. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal și complicitate la trafic de minor, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a) Cod penal și C. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal și complicitate la trafic de minori, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a) Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. b) Cod penal.

P. sentința penală nr. 166/10.10.2012 a Tribunalului V., s-a dispus:

• în baza art. 38 Cod de procedură penală, disjungerea cauzei, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul celei civile în ceea ce îi privește pe inculpații R. C., C. A. și C. D., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 17/D/P/2011 al Biroului Teritorial V. al D.I.I.C.O.T.
• condamnarea inculpatului B. V. pentru

- săvârșirea a două infracțiuni de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1,2 și 3 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, la pedepsele de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, în ceea ce o privește pe partea vătămată P. G. L. și 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, în ceea ce o privește pe partea vătămată I. N.;

- săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal raportat la art. 197 alin. 2 lit. a) și alin. 3 teza I-a Cod penal, la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a), art. 33 alin. 1 lit. a) Cod penal și art. 320¹ Cod procedură penală.

În baza art. 33 alin. 1 lit. a), art. 34 alin. 1 lit. b) și art. 35 alin. 3 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B. V. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.

În baza art. 83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 153 din 04.05.2010 a Judecătoriei Huși, pedeapsă care a fost cumulată cu cea stabilită în prezenta cauză, urmând ca inculpatul B. V. să execute pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.

Pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului B. V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.

În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului B. V. și în baza art. 88 alin. 1 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa stabilită durata reținerii și arestării preventive de la 15.05.2012 la zi.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea vătămată I. N. prin reprezentant legal I. Ș., domiciliați în .. V. și a fost obligat inculpatul B. V. să îi achite acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

S-a luat act că partea vătămată P. G. L. prin reprezentant legal P. A., domiciliați în . Banului, județul V., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.650 lei reprezentând onorarii pentru apărători din oficiu asigurați părților vătămate P. G. L. și I. N., precum și inculpatului B. V. la urmărirea penală și la judecată, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În esență, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că:

- inculpatul R. C., împreună cu B. V., a transportat și exploatat sexual, prin constrângere, pe minora P. L. G., să obținând astfel venituri;

- inculpatul C. A. a întreținut relații intime cu minora I. N., în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia, a recrutat clienți care să întrețină relații intime cu aceasta, deși avea cunoștință că este exploatată sexual de către inculpatul B. V.;

- inculpatul C. D. a întreținut relații intime cu minora I. N., în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia, a recrutat clienți care să întrețină relații intime cu aceasta și a pus la dispoziție imobilul unde minora urma să aibă acte sexuale cu clienții, deși avea cunoștință că este exploatată sexual de către inculpatul B. V..

În faza cercetării judecătorești, în ședința publică din data de 11 aprilie 2013, în condițiile art. 324 Cod procedură penală raportat la art. 70-73 Cod procedură penală, instanța a procedat la audierea inculpatului C. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, conform art. 326 indice 1 Cod procedură penală (fila 175).

La termenul de judecată din 13 iunie 2013, inculpatul R. C., prezent personal în fața instanței de judecată, a uzat de dreptul de a nu da declarație în fața instanței învestită cu soluționarea cauzei.

Inculpatul C. D. nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, deși în privința acestuia au fost emise mandate de aducere.

Din cuprinsul mandatului de aducere emis pentru termenul de judecată din 9 ianuarie 2013 (filele 71-72), reiese că inculpatul C. D. nu a mai revenit pe raza localității de domiciliu, după executarea unei pedepse privative de libertate, și nu se cunoaște locul în care se află.

Din cuprinsul mandatelor de aducere emise pentru termenul de judecată din 11 aprilie 2013 și 16 mai 2013 (filele 166 și 195), reiese că inculpatul C. D. este plecat de pe raza localității de domiciliu de aproximativ 3 (trei) ani, nu se cunoaște locul în care se află și nici când va reveni pe raza localității de domiciliu.

Părțile-vătămate victime P. L. G. și I. N. nu s-au prezentat în fața instanței de fond.

La termenul de judecată din 21 februarie 2013, reprezentantul Ministerului Public a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorii T. G., B. F. E., V. I. A., S. D., P. D., P. A. M., P. G., G. N., P. M., B. M.-A. și I. B., indicați în citativul actului de sesizare a instanței, probă la care au achiesat inculpații și părțile civile, prin apărători.

Instanța, deliberând în condițiile art. 67 Cod de procedură penală, a încuviințat proba testimonială cu toți martorii solicitați, apreciind-o pertinentă, utilă și concludentă soluționării cauzei.

Inculpații C. A., R. C. și C. D. nu au solicitat administrarea altor probe pe parcursul derulării procesului penal.

În ședințele publice din data de 11 aprilie 2013, 11 mai 2013 și 13 iunie 2013, conform dispozițiilor art. 319, art. 327 și art. 328 Cod procedură penală, instanța a procedat la audierea martorilor V. I.-A. (fila 176), S. D. (fila 177), P. A.-M. (fila 178), G. N. (fila 179), P. M.-D. (filele 201-202), I. B. (fila 203), B. M.-A. (fila 204), T. G. și P. G., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, conform art. 326 indice 1 Cod de procedură penală.

În ședința publică din 11 aprilie 2013, în baza art. 327 al. 3 Cod de procedură penală, cu punerea în discuție contradictorie a părților, instanța a constatat imposibilitatea audierii martorilor B. F. E. și P. D., având în vedere că în cuprinsul proceselor-verbale privind mandatele de aducere emise pe numele martorilor se consemnează - în cazul martorului B. că este plecat de mai mult timp în Spania, necunoscându-se adresa la care locuiește, iar în cazul martorului P. D. că este plecat în Germania, necunoscându-se, de asemenea, adresa la care locuiește.

În conformitate cu dispozițiile art. 330 Cod de procedură penală, la solicitarea instanței, la dosarul cauzei au fost depuse fișele de cazier judiciar ale inculpaților R. C. (filele 48 și 70), C. D. (filele 50-52 și 68-69) și C. A. (fila 66).

S-au comunicat, totodată, sentința penală nr. 384/07.12.2010 pronunțată de Judecătoria Huși (filele 54-60), sentința penală nr. 86/17.03.2008 pronunțată de Judecătoria Huși (filele 61-62), sentința penală nr. 613/29.09.2006 pronunțată de Judecătoria Huși (filele 63-64), toate cu referate ale Biroului de executări penale din cadrul instanței respective.

Analizând probele administrate, precum și actele și lucrările dosarului, T. reține următoarea situație de fapt:

I.În luna septembrie a anului 2010, P. L. G., în vârstă de 17 ani, a plecat de la domiciliul său din . Banului, județul V. în municipiul București, pentru a se întâlni cu un tânăr pe nume D., cu care luase legătura doar telefonic.

Minora locuia împreună cu tatăl său și cei doi frați și a plecat de la domiciliu fără știrea membrilor familiei. Când a ajuns în municipiul București, minora P. L. G. s-a întâlnit cu D., neidentificat până în prezent, în locuința căruia a rămas o noapte. A doua zi, întrucât victima dorea să plece de la tânărul pe care-l cunoscuse, l-a contactat telefonic pe martorul Norescu A., pe care-l cunoștea, acesta fiind de loc din ., județul V..

Minora avea cunoștință despre faptul că martorul se afla în București, unde lucra, și l-a contactat cu scopul de a îi da o sumă de bani pentru a putea să se reîntoarcă la domiciliu. Martorul și victima au stabilit ca aceasta din urmă să se deplaseze cu un taxi, în apropierea locului unde lucra martorul, pentru ca apoi să stabilească modalitatea în care urma să ajungă la domiciliu.

Martorul Norescu A. l-a trimis pe numitul P. L. să o preia pe minoră.

P. L. s-a deplasat la locul indicat de către martor, însoțit fiind de către B. V., R. C. și C. A.. Aceștia au transportat-o pe P. L. G. în camera unde locuia cu chirie B. V., însă, anterior, au întreținut relații intime cu minora într-o baracă unde locuiau C. A. și P. L..

Victima P. L. G. a fost cazată în camera ocupată de către B. V. și închiriată acestuia de către martorul T. G.. În perioada de două săptămâni cât victima P. L. G. a locuit la B. V., acesta din urmă, împreună cu inculpatul R. C., o transportau pe minoră în fiecare seară în barăcile ocupate de către muncitorii care lucrau pe șantierele din apropierea municipiul București și o obligau să practice prostituția în folosul lor.

Atât B. V., cât și R. C., o transportau pe victimă în barăcile unde locuiau muncitorii și căutau clienți cu care aceasta să întrețină relații intime contra unor sume de bani. Au fost identificați martorii P. M. D., B. M. A., I. B., care au relatat că B. V. și R. C. erau cei care o transportau pe victimă în locurile unde aceasta trebuia să întrețină relații intime cu ei, iar sumele de bani erau date celor doi.

După trecerea celor două săptămâni în care victima a fost obligată să întrețină relații intime cu diferiți clienți găsiți de către B. V. și R. C., B. V. a vândut-o pe P. L. G., contra sumei de 1000 lei, unei persoane din municipiul București, cunoscută sub pseudonimul „Moșul" și care era cunoscută că avea preocupări în domeniul proxenetismului.

Deoarece victima fusese dată dispărută de la domiciliu de către tatăl său, aceasta a reușit să plece de la „Moșul” și să se reîntoarcă la domiciliu, moment în care a formulat și o sesizare la organele de poliție cu privire la faptul că B. V. și R. C. au obligat-o să practice prostituția în municipiul București.

II.În luna decembrie 2010, B. V. s-a reîntors la domiciliul din . Banului, județul V. și a cunoscut-o pe victima I. N., în vârstă de 14 ani.

Victima I. N. locuia împreună cu sora sa I. M., în vârstă de 17 ani, la locuința bunicii sale pe nume F. I., fiind elevă în clasa a VII - a la Școala de Artă și Meserii din comună. Victima locuia împreună cu bunica, deoarece ambii părinți erau consumatori de băuturi alcoolice, nu aveau locuri de muncă și singurul venit al familiei era alocația de stat pentru minori.

Între inculpatul B. V. și victima I. N. a început o relație de prietenie. În luna decembrie 2010, inculpatul B. V. a început să o constrângă pe minoră să întrețină relații intime cu diferiți bărbați, care pentru serviciile sexuale plăteau sume cuprinse între 10 și 20 lei.

Activitatea infracțională a continuat și la sfârșitul lunii ianuarie 2011, I. N. fiind obligată să întrețină relații intime cu mai mulți prieteni ai lui B. V., identificați ca fiind B. F. E., V. I. A., S. D., L. M., T. F., P. D., P. A. M., P. G., G. N..

Întrucât victima refuza de multe ori să întrețină relații intime cu persoanele pe care i le aducea B. V., dar și cu acesta, B. V. îi aplica lovituri cu mijloace contondente, dar și cu pumnii, era supusă unor umilințe de față cu alte persoane, în sensul că era obligată să execute flotări sau genuflexiuni în pielea goală.

Pentru a întreține relații intime cu clienții, victima a fost transportată în diferite locații și anume la locuințele lui C. D. și P. L., dar și într-o casă părăsită.

Astfel, în ziua de 27.12.2010, victima I. N. a fost transportată de către B. V. în locuința sa și a fost obligată să întrețină relații intime cu fratele acestuia B. M. și cu numitul P. L.. Victima a reușit să scape de la locuință spre dimineață, când a profitat de faptul că B. V. a adormit. Ulterior acestei zile, inculpatul B. V. a contactat-o în repetate rânduri pe victimă și, profitând de inocența ei, i-a promis că nu se va mai purta violent cu ea și că nu o va mai obliga să întrețină relații intime cu prietenii săi.

În pofida acestor promisiuni, în ziua de 20.01.2011, B. V. s-a întâlnit în satul Oțetoaia, . martorii V. I. A., B. F. E. și T. F. și le-a propus să întrețină relații intime cu I. N. contra unei sume de câte 20 de lei fiecare. Le-a spus celor trei martori să meargă la locuința victimei și să îi spună acesteia să-i însoțească pentru a întreține relații intime cu ei și să precizeze în același timp că sunt trimiși de către el personal. Martorii au procedat întocmai spuselor inculpatului, au luat-o pe victima I. N. și au condus-o într-un imobil părăsit unde au întreținut cu aceasta relații intime.

În ziua de 30.01.2011, la indicația lui B. V., inculpatul C. A. a transportat-o pe victima I. N. în satul Oțetoaia, . domiciliul inculpatului C. D.. Aici, minora a întreținut relații intime cu P. D., C. A., P. G. și C. D..

Martorul P. G. a fost cel care a transportat-o cu autoturismul său la locuința lui C. D., arătând că inculpatul C. A. a fost cel care l-a contactat pentru a o transporta pe minoră din satul L. Banului în satul Oțetoaia și că acesta avea cunoștință despre faptul că minora întreținea relații intime cu diferiți clienți, sub supravegherea lui B. V..

P. G. a transportat-o pe victimă și pe C. A. la locuința inculpatului C. D. din satul Oțetoaia, după care a mers și el în același imobil și a întreținut relații intime cu victima. Martorul i-a dat inculpatului C. A. suma de 20 lei. În casa inculpatului C. D. se mai aflau P. L. și P. D., care, de asemenea, au întreținut relații intime cu victima.

În aceeași seară, martorul a fost sunat din nou de către inculpatul C. A. și, la solicitarea acestuia, i-a transportat pe el și pe victimă din satul Oțetoaia în satul L. Banului.

Inculpatul C. D. și-a pus imobilul la dispoziție, deși avea cunoștință despre faptul că I. N. are vârsta de 14 ani și că era obligată să întrețină relații intime contra unor sume de bani sau produse de către B. V.. Totodată, martorii l-au indicat pe inculpatul C. D. ca fiind persoana care le spunea prețul pentru un raport sexual pe care urmau să-l aibă cu victima și căuta și clienți.

Activitatea infracțională a inculpaților a continuat și în zilele de 7 și 8.02.2011, când victima I. N. a fost transportată de către B. V. în același imobil aparținând inculpatului C. D..

Inculpatul C. D. a fost cel care i-a contactat pe martorii S. D. și P. A., cărora le-a comunicat că, la locuința sa, va veni B. V. însoțit de I. N. și acolo pot întreține relații intime cu tânăra contra sumei de 20 lei fiecare.

În seara zilei de 7 februarie 2011, victima a fost obligată de către B. V. să întrețină relații intime cu C. D., S. D., P. A., dar și cu P. L. și C. A.. Tânăra a fost lovită de față cu toți cei prezenți.

În noaptea de 7/8.02.2011, victima a fost transportată de la locuința lui C. D. la locuința numitului P. L., unde, de asemenea, a fost supusă unor constrângeri fizice pentru a întreține relații intime cu cei prezenți. Victima I. N. a fost lovită cu biciul, arsă cu chibritul, pentru a se supune cerințelor lui B. V.. Martorii au relatat că victima era speriată și nu era lăsată să meargă acasă.

Victima a fost examinată din punct de vedere medical și s-a constatat că prezenta leziuni produse prin lovire cu și de obiecte contondente, posibil lovire activă cu palmele și corpuri dure de tipul unui bici.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63 Cod procedură penală care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului”, precum și dispozițiile art. 75 Cod procedură penală conform cărora ”declarațiile părții vătămate… făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.

T. a coroborat:

- declarațiile părților vătămate P. L. G. și I. N. (filele 53-56 și 58-68 dosar de urmărire penală);

- aspectele reliefate de procesul-verbal de confruntare dintre R. C. și B. V. (filele 50-51 dosar de urmărire penală);

- raport de evaluare psihologică privind părțile vătămate P. L. G. și I. N. (filele 77-84 dosar de urmărire penală);

- raport de expertiză medico– legală nr. 30/ED din 10 februarie 2011 al Serviciului Medico-L. Județean V. privind leziunile traumatice prezentate de către I. N. (filele 73-74 dosar de urmărire penală);

- declarațiile martorilor P. M. D. (filele 87-88 dosar de urmărire penală și filele 201-202 dosar instanță), I. B. (filele 91-92 dosar de urmărire penală și fila 203 dosar instanță), B. M.-A. (filele 89-90 dosar de urmărire penală și fila 204 dosar instanță), T. G. (fila 94 dosar de urmărire penală și fila dosar instanță), B. F. E. (filele 106-110 dosar de urmărire penală), V. I. A. (filele 111-119 dosar de urmărire penală și fila 176 dosar instanță), S. D. (filele 120-123 dosar de urmărire penală și fila 177 dosar instanță), L. M. (fila 124 dosar de urmărire penală), P. D. (filele 127-138 dosar de urmărire penală), P. A.-M. (filele 139-143 dosar de urmărire penală și fila 178 dosar instanță), P. G. (filele 146-151 dosar de urmărire penală), G. N. (filele 155-161 dosar de urmărire penală și fila 179 dosar instanță);

- proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie și planșe fotografice (filele 95-101 dosar de urmărire penală);

- procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere după fotografie și planșe fotografice (filele 163-213 dosar de urmărire penală);

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către T. V. (filele 229- 253 și 260-267 dosar de urmărire penală);

- proces-verbal de conducere în teren și planșe fotografice privind aspectele fixate cu ocazia conducerii în teren efectuată în data de 22.03.2011 de către numita P. L. G. (filele 268-275 dosar de urmărire penală);

- proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului în data de 09.02.2011 (filele 276-287 dosar de urmărire penală);

- proces-verbal cu actele premergătoare efectuate în cauză (fila 295 dosar de urmărire penală).

Inculpatul R. C. nu a recunoscut faptele comise, susținând că minora P. L. G. a avut relații intime cu muncitorii care lucrau pe șantier, însă nu a cunoscut dacă aceștia au plătit inculpatului B. V.. În fața instanței de judecată, inculpatul a uzat de dreptul de a nu da declarație.

Susținerile sale sunt infirmate însă de probatoriul administrat în cauză.

Partea vătămată P. L. G. a precizat că, în municipiul București, a fost cazată în locuința unei persoane pe nume G., într-o cameră ocupată de B. V., R. C. locuind într-o altă cameră, împreună cu prietena acestuia. A stat în camera respectivă pe o perioadă de 3 săptămâni, fiind supravegheată de B. si R., iar când aceștia nu erau la domiciliu era încuiată în cameră.

R. C. aducea clienți cu mașina, iar B. V. o obliga să întrețină relații sexuale, în schimbul cărora cei doi primeau sume de bani pe care le împărțeau. Erau și situații când era transportată cu mașina la barăcile din apropiere, unde se aflau muncitori, fiind obligată să întrețină relații intime cu aceștia.

Partea vătămată a mai arătat că nu a primit nicio sumă de bani de la B. V. sau R. C., iar dacă refuza să meargă la clienți sau să întrețină relații cu aceștia era bătută de B. V.. Nu putea să îi spună nimic prietenei lui R. C., întrucât și aceasta era bătută de inculpatul R..

Din raportul de evaluare psihologică întocmit de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean V., reiese în privința părții vătămate, că din punct de vedere psiho-afectiv, se observă instabilitate, sentimente de neputință reprimate, accese de rușine, care întăresc și susțin cele relatate de tânără.

Martorul P. M.-D. a precizat că, în toamna anului 2010, lucra în municipiul București împreună cu I. B., C. Ș. și B. A.. B. V. și R. C., pe care îi cunoaște, fiind consăteni, au venit în camera în care locuiau și i-au întrebat dacă doresc a întreține relații sexuale contra cost cu P. L., prețul stabilit fiind de 100 lei de persoana, fata fiind adusă de cei doi în jurul orelor 21.00 și luată a doua zi dimineața, în jurul orelor 7.00. Arată martorul că atât el, cât și I. B., C. Ș. și B. A. au întreținut relații sexuale cu P. L. G., iar banii au fost dați, ulterior, ambilor inculpați.

Martorul a mai arătat că Paravana L.-G. a mai fost adusă de două ori de cei doi inculpați, împrejurări în care au fost întreținute relații sexuale contra sumei de 100 lei de persoană. A mai subliniat că fata a fost adusă cu mașina de către B. V. și R. C. (care era la volan), sumele de bani aferente fiind plătite celor doi.

P. M.-D. a indicat și că, după începerea anchetei, a fost contactat de către R. C., care i-a solicitat să declare că banii au fost dați doar lui B. V..

Martorul I. B. a precizat că, într-o seară, fiind rechemat la București și ajungând în camera în care locuia, a observat alături de prietenii săi – P. M., C. Ș. și B. A. – o fată, despre care ulterior a aflat că se numește P. L.. I s-a spus că dacă dorește să întrețină relații sexuale cu ea trebuie să plătească suma de 100 lei lui R. C. și B. V., banii fiind însă plătiți ulterior, după salariu.

Martorul a mai arătat că Paravana L.-G. a mai fost adusă de două ori de B. și R., el întreținând relații sexuale cu fata doar în una dintre aceste împrejurări contra sumei de 100 lei. A mai subliniat că banii au fost dați lui R. și B..

Martorul B. M.-A. a arătat că, în municipiul București, a întreținut relații sexuale contra cost cu P. L. G., fata fiind adusă de B. V. și de R. C., care erau contactați fie de el, fie de către P. M..

Precizează că, în afară de el, au mai întreținut relații sexuale cu P. L. G. și P. M., C. Ș. și I. B., iar banii erau dați lui B. și R..

În faza de urmărire penală, martorul a declarat și că a auzit de la băieții care lucrau în București că B. V. și R. C. au vândut-o pe P. L. G. unor proxeneți din Gara de Nord.

Instanța va înlătura ca nesincere susținerile martorului T. G. că P. L. pleca însoțită doar de către B. V., nu și de R. C., aceste susțineri fiind în vădită contradicție cu restul materialul probatoriu, astfel cum a fost analizat.

Inculpatul C. A. a recunoscut parțial fapta comisă. În declarația olografă, a arătat că a întreținut relații intime cu minora I. N., dar nu a participat la desfășurarea întregii activități infracționale desfășurată de B. V. pe motiv că a plecat de la domiciliul inculpatului C. D..

În fața instanței de judecată, C. A. a precizat că I. N. a fost adusă la domiciliul lui C. D. de către B. V., căruia i-a plătit 20 de lei pentru a întreține relațiile sexuale cu partea vătămată, fără a cunoaște vârsta acesteia. A mai precizat că nu știa că B. V. obișnuiește să o ofere pe I. N. prietenilor săi în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost.

A arătat și că relațiile sexuale au fost întreținute la domiciliul lui C. D., de față fiind și C. D., B. V., G. N., S. D., N. F..

Inculpatul a învederat că a întreținut relații intime de două ori cu I. N.. În a doua împrejurare, a luat victima din L. Banului, împreună cu B. V. și P. G. (care a condus autovehiculul cu care s-au deplasat), și au mers, de asemenea, la locuința lui C. D..

A mai precizat că, anterior, nu o întâlnise niciodată pe I. N., nu i-a spus lui P. G. că trebuie să plătească suma de 20 lei pentru a întreține relații sexuale cu aceasta, că nu a luat bani de la P. G. și nici nu a plecat de la locuința lui C. D. însoțit de partea vătămată I. N..

Inculpatul C. D., în faza de urmărire penală, nu a recunoscut faptele comise, în sensul că a declarat că inculpatul B. V. a venit la locuința sa, împreună cu minora I. N., dar că, fiind într-o stare avansată de ebrietate, nu are cunoștință despre ceea ce s-a întâmplat. Cu privire la vârsta tinerei însoțită de către B. V., a declarat că: „… B. V. zis L., împreună cu o fată mică de statură, copilă după față, bănuiesc că este minoră…” (fila 44 dosar de urmărire penală).

A arătat că, în seara respectivă, la locuința lui au mai venit S. D., P. I., P. A., G. N..

A mai precizat că, în seara zilei de 8 februarie 2011, la locuința sa au venit din nou B. V. și I. N., dar și C. L. și C. A.. Arată că au consumat băuturi alcoolice și cărți până în jurul orelor 24.

Inculpatul C. D. nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nu a fost audiat.

Susținerile inculpaților sunt infirmate însă de probatoriul administrat în cauză, care dovedește săvârșirea infracțiunilor pentru care C. A. și C. D. au fost trimiși în judecată.

Fiind audiată în cursul urmării penale, I. N. a arătat că B. V. cunoștea că are vârsta de 14 ani, întrucât chiar ea îi spusese acest lucru, când a fost întrebată asupra acestui aspect.

I. N. a arătat că, în data de 30 ianuarie 2011, a fost dusă la locuința lui C. D., unde se aflau și P. G., P. D., C. A. și P. L., care au început a consuma băuturi alcoolice.

La un moment dat, B. V. i-a spus să se ducă într-o cameră și să se dezbrace de haine, iar ea a acceptat, întrucât îi era teamă să nu fie bătută rău. Tinerii au intrat pe rând, întreținând relații sexuale cu partea vătămată. I. N. arată că l-a auzit pe B. V. spunând că tinerii urmează a îi da bani pentru că au întreținut relații sexuale cu ea, aceștia afirmând că i-au plătit lui B. V. sume cuprinse între 15-20 lei.

A arătat că, în data de 7 februarie 2011, în jurul orelor 20.00, B. V. a așteptat-o într-un autoturism, în care se afla și C. A., și că a fost dusă în satul Oțetoaia la locuința lui C. D., șoferul (P. G.) neintrând în casă. În casă, se aflau patru bărbați, din care i-a recunoscut pe C. A. și C. D., ulterior precizând că în casă se mai aflau P. A., S. D. și G. N..

B. V. i-a spus să se ducă într-o cameră alăturată și să se dezbrace, întrucât băieții vor veni acolo. A venit C. A. să îi solicite întreținerea de relații intime, iar când ea a refuzat, C. i-a spus că îi va relata lui B. V. acest lucru. Fiindu-i frică să nu fie bătută, partea vătămată a acceptat întreținerea de relații intime cu C. A..

Arată că a întreținut relații sexuale cu toți bărbații prezenți în locuința lui C. D., inclusiv cu acesta, exceptându-l pe B. V. și că toți i-au plătit câte 20 lei lui B. V.. A subliniat că, în prezența ei, C. D. și B. V. au discutat asupra faptului că relațiile sexuale se desfășoară contra cost.

Apoi, a fost dusă la locuința lui P. L., unde erau prezenți acesta și V. I.-A.. Au mai mers la locuința lui P. L. și B., C. și alte două persoane, cu care întreținuse relații sexuale Aici, sub amenințarea unei bătăi cu biciul, a întreținut relații intime cu P. L., V. I.-A. și alte două persoane, cu care întreținuse relații intime și la locuința lui C. D. (P. D. și G. N.).

I. N. a arătat că în timp ce întreținea relații intime, B. V. a lovit-o cu biciul peste spate, apoi a obligat-o să facă flotări, dezbrăcată, lovind-o din nou cu biciul, iar în final a fost lovită cu pumnul în față.

În data de 8 februarie 2011, partea vătămată a fost dusă din nou la locuința lui C. D., unde a întreținut relații sexuale cu C. D. și B. V., B. V. obligând-o în acest sens.

Părții vătămate I. N. i-au fost prezentate mai multe fotografii, indicând, cu acest prilej, că V. I. A. este „Bombonel”, B. F. E. este „Vij”, P. M. este „Mec”, B. M. este „M.”, iar persoana necunoscută de la locuința lui C. D. din seara de 07.02.2011 este P. D..

Conform raportului de expertiză medico– legală nr. 30/ED din 10 februarie 2011 al Serviciului Medico-L. Județean V., I. N. prezenta pe suprafața corpului leziuni traumatice de tipul tumefierii, excoriațiilor și echimozelor, care au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente, cu și de obiecte contondente, posibil lovire activă cu palmele și corpuri dure de tipul uni bici. Leziunile pot data din data de 5-9 februarie 2011, necesitau 4-5 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, nu au pus în primejdie viața minorei și nu au produs niciun alt efect prevăzut de art. 182 Cod penal.

Din raportul de evaluare psihologică întocmit de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean V., reiese în privința părții vătămate că, din punct de vedere psiho-afectiv, se observă instabilitate, sentimente de neputință reprimate, accese de rușine, care întăresc și susțin cele relatate de tânără.

Martorul B. F. E., în declarația dată în faza de urmărire penală, a arătat că a auzit, în . a dus-o pe I. N. în satul Oțetoaia, la casa lui C. D., zis „Z.” unde aceasta a întreținut relații sexuale cu 8 bărbați, printre care P. D., S. D., V. I.-A., P. L.. A arătat și că știe de la aceștia că i-au plătit lui B. V. câte 20 lei pentru întreținerea de relații sexuale cu I. N., iar cei care nu au avut bani au dat vin sau păsări.

Martorul V. I. A., în declarația dată în faza de urmărire penală și menținută în fața instanței de judecată, a arătat că, în februarie 2011, în timp ce era împreună cu P. L., a fost chemat de C. D. la locuința acestuia, unde se mai aflau P. D., P. G., P. A., G. N..

B. V. le-a spus că pot întreține relații sexuale cu o fată, aflată în locuința lui C. D., contra sumei de 20 lei. V. și P. i-au spus lui B. că nu au bani, dar acesta le-a spus că pot plăti ulterior.

Arată că a plecat, dar că, în jurul orelor 22, P. L. l-a sunat și i-a spus că B. V., fata și alți câțiva băieți vin la P. L. acasă. Precizează că s-a dus acasă la P. L., unde a întreținut relații intime cu fata, la fel ca și P. D., G. N., P. L. și B. V..

Martorul S. D., în declarația dată în faza de urmărire penală și menținută în fața instanței de judecată, a arătat că, în 7 februarie 2011, în timp ce ea împreună cu P. A. M. la magazin, a fost chemat de C. D. la locuința acestuia. C. D. era singur. Acesta a vorbit la telefon cu B. V., care le-a transmis că pot întreține relații intime cu o fată contra sumei de 10 lei. Ulterior, au venit, C. A., P. D., G. N., B. V. și fata, pe care B. a trimis-o într-o cameră alăturată.

Când B. V. le-a spus că trebuie să plătească pentru a întreține raporturi intime cu fata, ei au spus că nu au bani, însă C. D. a spus că va plăti pentru S., P. și P..

Martorul arată că au întreținut relații intime cu fata numiții C. A., P. A., P. D., el și G. N.. Indică că fata asculta doar de B. V., fiindu-i probabil frică de acesta. Precizează și că, ulterior, el și P. A. i-au plătit lui C. D. suma de 20 lei.

Martorul L. M., în declarația dată în faza de urmărire penală, a arătat că, în 7 februarie 2011, a întreținut la locuința lui C. D. relații intime cu I. N., iar întrucât nu avea bani, a adus un rățoi.

Martorul P. D., în declarația dată în faza de urmărire penală, a arătat că, în data de 7 februarie 2011, în timp ce era împreuna cu S. D., a primit un telefon de la C. D., care le-a spus că la locuința sa va veni B. V., împreună cu o fată, cu care se pot întreține relații sexuale contra sumei de 20 lei de persoană, bani care urmau a fi dați lui B. V.. Li s-a alăturat P. A. și toți trei au plecat către locuința lui C. D., unde nu se mai afla, în afara acestuia, vreo altă persoană.

C. D. le-a spus că le va da el banii necesari, bani care au fost procurați de la locuința mamei acestuia. Între timp la locuința lui C., au ajuns C. A. și G. N..

Pentru a îi aduce pe B. V. și I. N., C. D. a apelat la ajutorul lui P. G., care deținea autoturismul marca Volkswagen cu număr de înmatriculare_ .

La locuința lui C. D., au întreținut relații intime cu fata C. A., P. D., P. A., S. D., L. M. (care venise între timp). Au mai venit P. L. și V. I.-A., chemați de B. V., care le-a spus că pot întreține relații sexuale contra sumei de 20 lei de persoană.

Martorul a arătat și că I. N. i-a spus că nu pleacă, întrucât, dacă face acest lucru, B. V. o va lovi.

P. D. precizează și că au mers ulterior la locuința lui P. L., unde au întreținut relații intime cu fata P. L., V. I.-A., G. N. și B. V.. A mai arătat că I. N. a fost lovită de B. V. cu biciul peste spate, apoi acesta a obligat-o să facă flotări, dezbrăcată, lovind-o din nou cu biciul.

Martorul P. A.-M., în declarația dată în faza de urmărire penală și menținută în fața instanței de judecată, a arătat că, la începutul lunii februarie 2011, în timp ce era împreuna cu S. D., S. D. a primit un telefon de la C. D.. Au mers la locuința acestuia, unde ulterior au venit B. V. și I. N., care a fost trimisă într-o cameră alăturată. B. V. le-a spus că pot întreține relații intime cu fata, iar C. D. le-a spus că pentru aceasta trebuie să achite suma de 10 lei. Când i-au spus că nu au bani, C. le-a răspuns că îi va împrumuta și că va da el banii lui B..

Între timp, au venit și P. L., V. I.-A., C. A. și G. N., cu toții fiind de față când s-a discutat că relațiile intime sunt contra cost.

A întreținut relații intime cu fata atât el, cât și C. A., P. D., S. D. și G. N.. Precizează că a observat că fetei îi era teamă de B. V., ascultând doar de acesta, și că, după aproximativ o săptămână, împreună cu S. D., i-au restituit lui C. D. suma de 20 lei pe care acesta o plătise lui B. V..

Martorul P. G., în declarația dată în faza de urmărire penală și menținută în fața instanței de judecată, a arătat că, în seara de 30 ianuarie 2011, a fost sunat de inculpatul C. A., care i-a pus că B. V. are o fată, cu care se pot întreține relații sexuale. S-a întâlnit cu inculpatul în centrul satului Oțetoaia și, cu autoturismul său marca Volkswagen cu număr de înmatriculare_, au plecat spre L. Banului.

C. A. i-a spus că fata este a lui B. V., care i-a dat bani pentru a o aduce în satul Oțetoaia în vederea întreținerii de relații sexuale. Inculpatul i-a precizat că trebuie să plătească suma de 20 lei pentru a întreține relații sexuale cu fata. Au luat fata din L. Banului, unde era și B. V. (care nu i-a însoțit), iar apoi a lăsat-o pe aceasta și pe C. A. la locuința lui C. D., unde ulterior a venit și el.

La locuința lui C. D. se mai aflau C. A., P. D., S. D. și G. N.. După ce C. A. a întreținut relații intime cu fata, a făcut și el acest lucru, după care a plecat, moment în care C. A. i-a spus că îl va suna pentru a îl duce în L. Banului, ceea ce a și făcut în jurul orelor 1-2, noaptea, fata fiind lăsată în stația de autobuz, de unde și fusese luată.

A precizat și că pentru faptul că a întreținut relații intime a lăsat suma de 20 lei pe o masă.

În seara de 7 februarie 2011, B. V. l-a solicitat din nou să îi ea pe el și I. N. din L. Banului și să îi ducă în satul Oțetoaia pentru ca fata să întrețină relații sexuale contra unor sume de bani, martorul fiind ulterior plătit cu suma de 20 lei. Arată că, între timp, a fost sunat și de C. D., cu aceeași solicitare, împreună plecând către L. Banului.

În jurul orelor 5 dimineața, i-a luat pe B. V. și pe I. N. de la locuința lui P. L. și i-a lăsat în satul L. Banului, în stația de autobuz.

Martorul G. N., în declarația dată în faza de urmărire penală și menținută în fața instanței de judecată, a arătat că, în data de 7 februarie 2011, se afla la un bar cu mai multe persoane, printre care P. A., S. D., P. L., C. A., precum și alte persoane.

La un moment dat, S. D. și P. A. au plecat la locuința lui C. D., iar el a rămas cu C. A.. S-au întâlnit cu D. C., care le-a spus că B. V. va aduce o fată cu care se pot întreține relații intime contra cost. C. D. le-a spus și că îi va împrumuta cu bani, dacă ei nu au. C. D. a plecat cu P. G., cu mașina acestuia din urmă, iar când s-au întors cu ei era și B. V. și I. N..

În casa lui C. D., mai erau - Croitotru A., S. D., P. A., ulterior venind și V. I. A. și P. L.. I. N. a fost trimisa de B. V. in o camera alăturată, iar cei rămași au discutat cu B. V. despre prețul care trebuie plătit pentru întreținerea de relații intime cu partea vătămată, fiind stabilit un preț de 10 lei de persoană. C. D. a avansat suma de 60 lei lui B. V..

Au întreținut relații intime cu partea vătămată Croitotru A., S. D., P. A., P. D., P. L., L. M. și el.

Ulterior s-a deplasat la locuința lui P. L., împreună cu acesta, B. V., I. N., V. I. A. și P. D.. Aici, au întreținut relații sexuale cu partea vătămată B. V., P. L., el, P. D. și V. I.-A..

I. N. a fost lovită cu pumnii, picioarele și biciul de B. V..

În data de 8 februarie 2011, martorul arată că a fost sunat de C. A. care l-a întrebat dacă nu dorește să meargă din nou la C. D., întrucât B. V. o va aduce din nou pe I. N.. Deși i-a spus că nu are bani, C. A. i-a solicitat să meargă. La locuința lui C. D., după ce a cumpărat vin și țigări, a lăsat bani și a stabilit să fie sunat când va veni B. V. împreună cu I. N..

În jurul orelor 21, el a fost sunat de C. A., care i-a solicitat să meargă la locuința lui C. D., unde la un moment dat C. D. și B. V. au dus-o pe I. N. într-o altă cameră.

Martorul a mai precizat că, în urmă cu câteva zile față de aceste evenimente, a fost sunat de C. A. care i-a spus că a vorbit cu B. V., acesta relatându-i că are o fată cu care se pot întreține relații sexuale contra cost. C. A. a spus că poate lua fata respectivă de la B. V., banii urmând a fi dați ulterior.

A fost de acord, iar C. A. a mers cu mașina lui P. G., I. N. fiind adusă la locuința lui C. D., unde au întreținut relații sexuale cu fata el, C. D., P. D., C. A. și P. G. pentru suma de 10 lei și un pachet de țigări.

Banii urmau să ajungă la B. V., care a obligat-o pe I. N. să meargă cu inculpatul C. A. în vederea întreținerii de relații sexuale cu persoanele anterior menționate.

În fața instanței de judecată, martorul a declarat că nu își amintește dacă a fost sau nu contactat de C. A. în vederea întreținerii de relații intime cu I. N., după în ce prealabila afirmase, fiind audiat de instanță, o dată că nu a fost contactat de inculpat, iar de două ori că a fost contactat de către inculpat în acest sens.

Instanța va da eficiență declarației din faza de urmărire penală, având în vedere că este situată la un moment mai apropiat de momentul săvârșirii faptelor de către inculpați.

În drept, faptele inculpatului R. C., care, în toamna anului 2010, împreună cu B. V., a transportat și exploatat sexual, prin constrângere, pe minora P. L. G., obținând astfel venituri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului R. C., reiese că a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 (un) an de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, prin sentința penală nr. 86 din 17.03.2008 a Judecătoriei Huși, rămasă definitivă la data de 08.04.2008, prin neapelare

În privința acestei pedepse, în conformitate cu dispozițiile art. 81 Cod penal coroborat cu art. 82 Cod penal, prin sentința penală sus-indicată s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal.

Față de data săvârșirii faptelor din prezenta cauză rezultă că fapta a fost comisă în interiorul termenului de încercare anterior amintit, termen de 3 (trei) ani,care a început a curge, conform art. 82 alin. 3 Cod penal, din data de 8.04.2008, data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 86/17.03.2008 a Judecătoriei Huși.

Rezultă că, la acel moment, nu se considera executată pedeapsa anterioară, urmând a se reține așadar starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) Cod penal.

Pe cale de consecință, în baza art. 334 Cod de procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului R. C. prin rechizitoriul nr. 17/D/P/2011 din 19.06.2012 al Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial V. din infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal.

Faptele inculpatul C. A. care a întreținut relații intime cu minora I. N., în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia, a recrutat clienți care să întrețină relații intime cu aceasta, deși avea cunoștință că este exploatată sexual de către inculpatul B. V. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal și ale complicității la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

Faptele inculpatul C. D. care a întreținut relații intime cu minora I. N., în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia, a recrutat clienți care să întrețină relații intime cu aceasta și a pus la dispoziție imobilul unde minora urma să aibă acte sexuale cu clienții, deși avea cunoștință că este exploatată sexual de către inculpatul B. V. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal și ale complicității la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului C. Dumitru, rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat de mai multe ori, ultima condamnare definitivă înainte de săvârșirea faptelor din prezenta cauză fiind reprezentată de sentința penală nr. 613/29.09.2006 a Judecătoriei Huși, definitivă în 06.02.2007, la o pedeapsă de 1 (un) an de închisoare, fiind arestat la 01.03._ și liberat la 30.10.2007, având un rest de executat de 130 zile închisoare.

Faptele din prezenta cauză sunt săvârșite după considerarea ca executată a pedepsei anterioare, astfel încât instanța va reține pentru inculpat starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) Cod penal.

Se vor reține, totodată, dispozițiile art. 33 lit. a) Cod penal.

Reținând vinovăția inculpaților R. C., C. A. și C. D., instanța îi va condamna la pedepse cu închisoarea.

La alegerea și individualizarea pedepselor, care urmează a fi aplicate, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și anume dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele pedepsei prevăzute de art. art. 198 alin. 1 din Codul penal (închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi) și de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi), împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, gradul concret de pericol social, persoana inculpaților și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere lipsa oricărui antecedent penal al inculpatului C. A., precum și perioada scurtă de timp pe care inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională, instanța va reține în favoarea inculpatului C. A. circumstanța atenuantă prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal și în privința fiecăruia dintre cei trei inculpați circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 2 Cod penal.

Pe cale de consecință, față de reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal și de art. 74 alin. 2 Cod penal, instanța urmează a da eficiență dispozițiilor art. 76 lit. a) și c) Cod penal Cod penal, aplicând pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de către fiecare dintre inculpați.

La stabilirea cuantumului pedepselor, T. va avea în vedere contribuția concretă a fiecăruia dintre cei trei inculpați la săvârșirea faptelor și calitatea în care fiecare dintre aceștia a acționat (autor sau complice), atitudinea nesinceră manifestată în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, faptul că inculpatul C. D. s-a sustras atât urmăririi penale, cât și judecății.

Față de considerentele anterior expuse, T. va condamna pe inculpatul R. C. la pedeapsa de 6 (șase) ani de închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. a) Cod penal și art. 80 Cod penal (partea vătămată P. G. L.).

În baza art. 83 Cod penal, va revoca beneficiul suspendării condiționate acordat inculpatului R. C. în privința pedepsei de 1 (un) an de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, prin sentința penală nr. 86 din 17.03.2008 a Judecătoriei Huși, rămasă definitivă la data de 08.04.2008, prin neapelare, pedeapsă pe care o va cumula cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, urmând ca inculpatul R. C. să execute pedeapsa de 7 (șapte) ani de închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal

Pe durata executării pedepsei va interzice inculpatului R. C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.

II.Va condamna pe inculpatul C. A. la următoarele pedepse:

• 1 (un) an de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal (parte vătămată I. N.);
• 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. a) Cod penal (partea vătămată I. N.).

În baza art. 33 alin. 1 lit. a) Cod penal, art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal, va contopi pedepsele aplicate inculpatului C. A. în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal.

Pe durata executării pedepsei va interzice inculpatului C. A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.

III.Va condamna pe inculpatul C. D. la următoarele pedepse:

• 1 (un) an și 6 (șase) luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal și art. 80 Cod penal (parte vătămată I. N.);
• 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. a) Cod penal și art. 80 Cod penal (partea vătămată I. N.).

Va constata că faptele pentru care inculpatul C. D. a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu fapta din 28.02.2010 pentru care C. D. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an de închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal – 209 alin. 1 lit. a), g), i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, art. 74 lit. c) Cod penal și art. 76 lit. c) Cod penal prin sentința penală nr. 384/7.12.2010 pronunțată de Judecătoria Huși, rămasă definitivă la data de 03.03.2011, prin Decizia penală nr. 221/3.3.2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, prin care s-a respins recursul promovat de C. D. ca nefondat.

În baza art. 36 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 33 alin. 1 lit. a) Cod penal, art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal, va contopi pedepsele de 1 (un) an și 6 (șase) luni de închisoare și 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal aplicate inculpatului C. D. în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 (un) an de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 384/7.12.2010 pronunțată de Judecătoria Huși în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal.

În baza art. 36 alin. 3 Cod penal, va deduce din pedeapsa de 4 (patru) ani de închisoare perioada executată de la 19.08.2011 la 10.04.2012, inclusiv.

Pe durata executării pedepsei va interzice inculpatului C. D. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.

Referitor la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal în privința celor trei inculpați, T. arată că, din motivarea Deciziei nr. 2 din 6 octombrie 2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului, rezultă că dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției, nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este nelimitată. Restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte.

Parlamentul nu poate interzice automat (prin lege) exercitarea unui drept subiectiv fundamental, ca dreptul de a alege, unei categorii întregi, cum este aceea a deținuților dintr-un stat parte al Convenției, întrucât acest fapt ar avea efecte arbitrare.

De aceea, este necesară aprecierea instanței în fiecare caz în parte și în contradictoriu, astfel încât necesitatea și proporționalitatea să poate fi apreciate individual și în contradictoriu.

În cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord încălcarea dreptului subiectiv ce exprimă conținutul dreptului la alegeri libere este generată de „Legea britanică din 1983" ce reglementează alegerile, interdicția de a vota operând ope legis și față de toți condamnații, instanțele britanice nefiind chemate să se pronunțe pentru fiecare caz în parte.

P. urmare, din decizia instanței europene rezultă că, ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat și nediferențiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.

Referitor la cauza din prezentul dosar, instanța constată că potrivit art. 36 din Constituția României cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani împliniți până la ziua alegerilor inclusiv și că nu au drept de vot debilii sau alienații mintali, pușii sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale, dispozițiile constituționale fiind preluate în Legea electorală.

În cauză, inculpații R. C., C. A. și C. D. au comis infracțiuni grave, care relevă că nu au capacitatea de a aprecia asupra unor valori sociale deosebit de importante.

P. urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor lor electorale de către instanță pe durata executării pedepsei și totodată ca și pedeapsă complementară aplicată pe o durată de 3 ani – în privința inculpatului R., respectiv 2 ani – în privința inculpaților C. și C., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 14 Cod de procedură penală și art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală, coroborate cu art. 998 și urm. Cod civil, va admite acțiunea civilă formulată în procesul penal de partea vătămată I. N., prin reprezentant legal.

Va obliga în solidar pe inculpații C. A. și C. D. să îi achite acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

T. arată că deși prin sentința penală nr. 166/2012 pronunțată de T. V. s-a dispus obligarea lui B. V. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată I. N., acest fapt nu împiedică și obligarea co-inculpaților C. A. și C. D. să îi achite acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Obligația de plată a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către I. N. este una solidară, partea vătămată fiind cea care va decide împotriva căruia dintre co-debitorii solidari se va îndrepta victima pentru obținerea despăgubirilor morale solicitate.

Va lua act că partea vătămată P. G. L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 19 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. 1 lit. e) Cod penal, va confisca de la inculpatul R. C. suma de 2.000 lei, provenită din exploatarea sexuală a victimei P. L. G..

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, va dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpații C. A. și C. D. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informați fiecare dintre inculpați că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Constatând culpa procesuală a inculpatului, în baza art. 189 Cod de procedură penală și art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpatul R. C. la plata sumei de 1.275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 150 lei reprezentând onorariu pentru apărător desemnat din oficiu pentru partea vătămată P. L. G. va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Constatând culpa procesuală a inculpatului, în baza art. 189 Cod de procedură penală și art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe fiecare dintre inculpații C. A. și C. D. la plata sumei de 1.650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 1050 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații C. A. și C. D., precum și pentru partea vătămată I. N. va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.”

Împotriva sentinței penale, au declarat apel inculpații R. C. și C. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apel, inculpatul C. D., prin apărător, arată că nu a săvârșit infracțiunea de trafic de minori, la datele de 30 ianuarie 2011, 7 și 8 februarie 2011, B. V. a venit la domiciliul său însoțit de victima I. N. care era prietena lui B. V., și împreună cu alte două persoane S. D. și pascal I., când au consumat băuturi alcoolice și jucau cărți, întâlnindu-se pentru un schimb de cai.

De fiecare dată a adormit și nu știe ce s-a petrecut în locuința sa. Nu a întreținut raporturi sexuale cu victima.

Nu există probe în cauză care să îl acuze iar condamnarea sa dispusă prin sentința penală este nelegală, solicitând achitarea, în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală.

Nu a fost prezent la judecată, a dat declarații doar la urmărirea penală și nu s-au audiat martorii cu privire la faptele inculpatului.

Inculpatul R. C., arată, în motivarea apelului, că raportat la faptele sale care constau în transportarea de câteva ori cu mașina lui a numitului B. V. și a părții vătămate P. L. la niște barăci, pe un șantier, fără a cunoaște ce se va întâmpla ulterior cu partea vătămată și fără a primi vreo sumă de bani pentru acest serviciu, solicită redozarea pedepsei aplicate, pedeapsă pe care o apreciază ca fiind mult prea aspră.

Martora audiată în apel declară că partea vătămată P. L. nu a fost obligată să întrețină raporturi sexuale, asupra ei nu s-au exercitat violențe nici din partea lui R. și nici a lui B., nu a fost reținută împotriva voinței ei.

Apelurile inculpaților sunt nefondate.

Inculpatul C. D. a fost legal citat și prin mandat de aducere dar nu s-a prezentat în fața instanței de apel și nici în fața instanței de fond, nefiind audiat în fața instanțelor. Inculpatul se sustrage de la judecată.

Inculpatul R. C. s-a prezentat în fața instanței de apel, a dat declarație (fila 68) și a solicitat audierea martorei G. C. V. care a fost audiată, la termenul de judecată din 5 decembrie 2013, declarație care confirmă apărările inculpatului în sensul că nu a traficat-o pe minora P. L. care locuia la aceeași adresă cu ei, într-o altă cameră împreună cu numitul B. V.. A mai declarat că este prietena inculpatului R. C. de 7 ani și de atunci locuiesc împreună, iar inculpatul lucra în construcții, câștigându-și existența din muncă.

Atât declarațiile inculpatului cât și ale martorei sunt singulare în contextul probator al cauzei și nu vor fi reținute ca probe în susținerea prezumției de nevinovăție, probele cauzei dovedind dincolo de orice dubiu faptele și vinovăția inculpaților R. C. și C. D. în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor și pentru care au fost condamnați.

Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului care au fost complet și just apreciate, coroborat cu probele administrate în cursul urmăririi penale, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.

Faptele inculpatului R. C. care, în toamna anului 2010, împreună cu B. V., condamnat prin sentința penală nr. 166 din 10 octombrie 2012 a Tribunalului V. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și viol, a transportat și exploatat sexual, prin constrângere pe minora P. L. G., obținând astfel venituri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001.

Faptele sunt dovedite prin declarațiile părții vătămate minore P. L. G., raportul de evaluare psihologică a părții vătămate, declarațiile parțiale de recunoaștere ale inculpatului R. C. constând în recunoașterea faptului că a transportat pe minora împreună cu B. V. la diverse barăci ale unor muncitori pe șantiere la marginea Bucureștiului, declarațiile martorilor P. M. D., B. M. A., I. B. care au relatat că B. V. și R. C. erau cei care o transportau pe victimă în locurile unde aceasta trebuia să întrețină relații intime cu ei, iar sumele de bani erau date celor doi, după care au vândut-o contra sumei de 1000 lei unei persoane cunoscute sub numele „Moșul” cu preocupări în domeniul proxenetismului, de la care partea vătămată a reușit să plece și să se reîntoarcă la domiciliu.

Apărarea inculpatului că ar fi lucrat în construcții, fapt nedovedit cu un contract de muncă sau acte din care să rezulte că era retribuit, nu îl absolvă de săvârșirea infracțiunii reținute dovedită cu probe.

Declarația martorei propusă în apărare, G. C. V., este pro causa inculpatului având în vedere relațiile existente între cei doi și neagă inclusiv activitatea infracțională parțial recunoscută de inculpat, pentru care acesta din urmă solicită reducerea pedepsei, așa încât nu va fi reținută ca o probă credibilă, în consolidarea prezumției de nevinovăție a inculpatului.

Pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul R. C., prin sentința penală atacată, este just individualizată, în considerarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, a scopului și funcțiilor pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, reținându-se gradul de pericol social concret al faptelor comise, modalități de săvârșire, limite legale de pedeapsă, instanța de fond reținând în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 2 Cod penal precum și starea de recidivă postcondamnatorie, cărora li s-a dat eficiență prin reducerea pedepsei sub minimul special prev. de lege la un nivel mediu raportat la minimul admis de lege și prin aplicarea tratamentului sancționator propriu recidivei prev. de art. 37 lit. a Cod penal, a cărei prim termen îl constituie o condamnare cu suspendare condiționată a executării pedepsei.

Pedeapsa de 6 ani închisoare este just individualizată și proporțională cu faptele și persoana inculpatului.

Soluția de condamnare este legală și temeinică.

Activitatea infracțională comisă de inculpat reclamă nivelul răspunderii penale așa cum a fost stabilit de instanța de fond, neexistând împrejurări invocate care să ducă la reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de instanța de fond, în continuare inculpatul păstrându-și conduita procesuală care în esența sa este de nerecunoaștere a faptelor comise și dovedite și care este circumscrisă în mod legal încadrării juridice în infracțiunea de trafic de minori.

Faptele inculpatului C. D. care, a întreținut relații intime cu minora I. N., în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia, a recrutat clienți care să întrețină relații sexuale cu aceasta și a pus la dispoziție imobilul unde minora avea acte sexuale cu clienți, deși avea cunoștință că este exploatată sexual de inculpatul B. V., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal și de complicitate la infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea 678/2001.

Faptele au fost comise de inculpat la data de 30 ianuarie 2011, 7 și 8 februarie 2011 și sunt dovedite cu declarațiile părții vătămate minore I. N., martorii P. G., P. L., P. D. din declarațiile cărora rezultă că inculpatul C. D. a întreținut raporturi sexuale cu minora, că și-a pus imobilul la dispoziție, deși avea cunoștință că I. N. are 14 ani și că era obligată de B. V. să întrețină relații sexuale contra unor sume de bani sau produse, inculpatul C. D. le spunea prețul pentru un raport sexual, și că totodată același inculpat i-a contactat pe S. S. D. și P. A. că în zilele de 7 și 8 februarie 2011 va veni B. V. însoțit de I. N. la locuința sa și că pot întreține relații intime cu aceasta contra sumei de 20 lei fiecare. Martorii au fost prezenți la locuința inculpatului C. când victima a fost obligată să întrețină relații intime cu C., S., P., P. L. și C. A., și când aceasta a fost lovită de față cu cei prezenți. Faptele inculpatului sunt dovedite și prin declarațiile inculpatului C. A..

Inculpatul nu s-a prezentat în fața instanțelor să dea declarații, deși a fost legal citat.

Faptele și vinovăția inculpatului C. D. sunt dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar soluția de condamnare a acestuia pentru infracțiunile reținute este legală și temeinică. Declarațiile sale de nerecunoaștere a faptelor, în faza de urmărire penală, sunt contrazise de probele cauzei. Apărarea sa că la domiciliul său aveau loc întâlniri și negocieri cu privire la vinderea unor cai nu poate fi reținută ca fiind validă în contextul în care nicio probă a cauzei nu o susține, preocupările inculpatului nu au legătură cu domeniul, iar prezența victimei la astfel de întâlniri nu este justificată rațional.

Pedepsele aplicate inculpatului sunt legale și temeinice, stabilite în considerarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, a scopului și funcțiilor pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal, stabilite sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal, instanța de fond considerând circumscrisă acestei circumstanțe, perioada scurtă infracțională.

S-au aplicat regulile concursului de infracțiuni, reținându-se în ce îl privește și infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală 384/7 decembrie 2010 a Judecătoriei Huși definitivă prin decizia penală 221/3 martie 2011 a Curții de Apel Iași, care sunt concurente cu infracțiunile deduse judecății.

Nu există temei de achitare a inculpatului, infracțiunile fiind dovedite și săvârșite de acesta.

Criticile formulate în apel de inculpați sunt nefondate și, conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații R. C. și C. D. împotriva sentinței penale nr. 146 din 27.06.2013, pronunțată de T. V., sentință pe care o va menține.

Văzând și disp. art. 192 Cod procedură penală;

Decide:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații R. C. și C. D. împotriva sentinței penale nr. 146 din 27.06.2013, pronunțată de T. V., sentință pe care o menține.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelanții inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează:

- inculpatul R. C. - 450 lei, din care suma de 200 lei onorariu apărător din oficiu pentru partea vătămată va fi suportată inițial din fondul Ministerului Justiției;

- inculpatul C. D. - 750 lei, din care sumele de 300 lei, respectiv 200 lei reprezentând onorariu pentru apărători oficiu vor fi suportate inițial din fondul Ministerului Justiției.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpatul R. C. și de la comunicare pentru celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică azi, 5 decembrie 2013.

Pentru

Președinte, Judecător, Grefier,

T. J. G. S. E. M. D.

aflat în C.O.

Red.TJ

Tehnored. EMD

(2 ex. – 16.12.2013)

T. V. – A. C.

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1192/2013. Curtea...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 20/2012. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 1/2013. Curtea de Apel IAŞI Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1192/2013. Curtea de Apel IAŞI