Abandonul de familie (art.378 NCP). Decizia nr. 294/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 21752/271/2014
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția penală și pentru cauze cu minori |
Dosar nr._ Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DECIZIA PENALĂ NR. 294/A/2015
Ședința publică din data de 20 aprilie 2015
Complet constituit din:
Președinte: A. L. F.
Judecător: Țarcă G.
Grefier: S. A.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant Z. M. D., împotriva sentinței penale nr. 1510 din 18 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, în dauna persoanei vătămate minore Z. D., faptă prevăzută și pedepsită de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 14 aprilie 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data de 20 aprilie 2015, zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1510 din 18 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 5 C.pen., văzând si Decizia Curții Constituționale nr.265/2014, s-a constatat ca, in mod global, legea penala mai favorabila inculpatului Z. M. D., este noul cod penal.
În baza art. 378 al. 1 lit. c C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 cod penal, a fost condamnat inculpatul Z. M. D., fiul lui A. T. si M., născut la data de 19.07.1971, in Oradea, Jud. Bihor, cetățean român, studii medii, domiciliat in Oradea, ., nr. 46, . pedeapsa principala de 6 luni închisoare, si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a, b cod penal, in condițiile prevăzute de art. 67 alin.1 C.penal raportat la art. 12 al 1 din Legea 187/2012, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice si dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 83 al 1 C. pen. din 1969 – raportat la art. 15 al 2 din Legea 187/2012, a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin s.p. 972/24.06.2011 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin nerecurare la 06.07.2011 și a fost cumulată această pedeapsă cu pedeapsa de 6 luni închisoare, mai sus stabilită, conform art. 43 alin. 1 cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an si 10 luni închisoare, pe care inculpatul urmeaza sa o execute in regim de detentie.
În baza art. 65 al 1 si 3 C. pen. pe durata executării pedepsei principale i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a si b C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de persoana vătămata Z. D..
În baza art. 274 al 1 C. pr. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, in suma de 600 lei.
În baza art. 272 cod pr. pen. onorariul parțial in suma de 50 lei, cuvenit avocatei desemnate din oficiu pentru persoana vătămată minoră, av. R. A., va fi virat in contul Baroului Bihor, din fondurile MJ, conform delegatiei nr. 5230 din 26.11.2014.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a constatat că, prin rechizitoriul din data de 16.10.2014, emis de P. de pe lângă Judecătoria Oradea în dosarul nr. 1218/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z. M. D., pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, în dauna persoanei vătămate minore Z. D., faptă prevăzută și pedepsită de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.
În actul de sesizare a instanței ( rechizitoriu ) s-a reținut în sarcina inculpatului, in esență faptul ca începând cu luna ianuarie 2013, cu rea credinta, nu a plătit pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească, in favoarea copilului sau minor Z. D. (in varstra de 17 ani la data trimiterii in judecata a inculpatului).
Referitor la urmărire penala efectuata in cauza, se constata ca prin ordonanța organelor de cercetare penala din data de 26.02.2014 a fost începută urmărirea penală cu privire la comiterea infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 al. 1 lit. c Cod penal, iar prin Ordonanța procurorului de caz din 09.05.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect, urmând ca prin Ordonanța procurorului din 20.08.2014 sa fie pusă în mișcare acțiunea penala față de inculpatul Z. M..
În cursul urmăririi penale, inculpatul a fost audiat in calitate de suspect (filele 18-19 dos. up), insa nu s-a mai prezentat pentru a fi audiat in calitate de inculpat (fila 55 dos. up).
În cursul procedurii de camera preliminara nu au fost invocate excepții cu privire la nelegalitatea administrării mijloacelor de proba din cursul urmăririi penale sau cu privire la nelegala sesizare a instanței, si nici din oficiu nu s-a impus a fi invocate, astfel ca prin încheierea nr. 661 din data de 17.11.2014, s-a dispus de catre judecătorul de camera preliminara începerea judecații si s-a stabilit primul termen pentru solutionarea fondului, la data de 24.11.2014, data la care inculpatul nu s-a prezentat in fata instantei de judecata.
Desi legal citat, inculpatul nu s-a prezentat nici la termenul 15.12.2014.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul Z. M. D. a fost casatorit cu numita R. D. din data de 20.08.1993, casatorie in urma careia la data de 22.04.1997 s-a nascut minorul Z. D., astfel cum reiese din declarația persoanei vătămate si din sentința civila nr.9535/20.11.1998 a Judecatoriei Oradea, definitiva executorie la data de 08.01.1999, prin nerecurare (fila 16 dos. up).
Prin sentința civilă de mai sus, instanța a admis acțiunea de divort formulata de R. (fosta Z.) D., a desfăcut casatoria din vina exclusiva a inculpatului, a încredințat spre crestere si educare pe minorul Z. D. reclamantei, obligând totodata pe inculpat la plata unei pensii de întreținere in cuantum de_ rol (240 lei noi) lunar in favoarea minorului, începând cu data de 01.08.1998 si pana la majoratul copilului.
Instanța a reținut ca la data de 13.02.2014 numitul Z. D. (ns. la 22.04.1997) a depus la P. de pe lângă Judecătoria Oradea o plângere împotriva tatălui sau, Z. M. D., solicitând tragerea acestuia la răspundere penală pentru neplata pensiei de întreținere stabilite pe seama sa prin sentința civilă nr. 9535/1998 a Judecătoriei Oradea.
În plângere, persoana vătămata a aratat că tatăl sau nu a achitat „de cel puțin 15 ani” pensia de întreținere stabilită de instanță.
Fiind audiat in cauza (in calitate de suspect) de către organele de urmărire penala, inculpatul Z. M. D. a aratat că a achitat in decursul timpului fiului său diverse sume de bani, în numerar, fără a avea însă înscrisuri cu care să dovedească. De asemenea, a mai arătat ca a plătit excursii și deplasări fiului sau cu echipa de polo, în țară și străinătate, iar uneori, la înmânarea unor sume, erau de față tatăl său și soția sa.
Instanța a mai reținut ca inculpatul a depus la dosar unele înscrisuri care fac dovada depunerii unor sume cu titlu de pensie de întreținere, ultima plată datând iunie 2013, în cuantum de 300 lei.
Din înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penala (filele 56-69), instanța a reținut ca inculpatul poate face dovada efectuării unor plati sporadice in contul pensiei de intretinere, respectiv 4 plati efectuate in anul 2007 in cuantum total de 1800 lei, o plata in anul 2010, in suma de 700 lei, trei plati datand din anul 2011, in suma de 2300 lei, trei plati din cursul anului 2012, in suma totala de 550 lei si 3 plati efectuate in 2013, in suma totala de 1300 lei.
Referitor la susținerile inculpatului, care arata ca a mai facut plăți in numerar minorului, instanța nu le-a putut lua in considerare, fiind vorba de o plata, aceasta se poate dovedi cu chitanțe liberatoare si nicidecum prin declarațiile unor martori din familie apropiați inculpatului. De asemenea, instanța a constatat ca inculpatul a păstrat cu strictețe chitante chiar din anul 2007 (cu toate ca plangerea a fost formulata in 2014), prin urmare stia foarte bine necesitatea de a face dovada la nevoie, cu privire la efectuarea plăților.
În continuare, instanța a mai reținut ca inculpatul a mai precizat că din luna ianuarie 2014 contul comunicat pentru depunerea pensiei de întreținere este expirat și că va achita restanțele după ce îi va fi comunicat noul cont.
Din aceasta declarație, reiese fara putere de tagada, ca inculpatul avea la indemana un cont bancar in care trebuia sa vireze pensia de întreținere a minorului, astfel ca susținerile sale ca facea plati in numerar sunt neadevărate, chiar din propria declarație reieșind ca nu a mai platit pentru ca „era contul expirat”.
În orice caz, inculpatul nu a mai achitat nimic din pensia de întreținere pana la data de 15.12.2014. Se mai pune si o alta intrebare retorica: daca inculpatul a constatat ca, contul a expirat in ianuarie 2014, unde sunt dovezile de plata in contul respectiv, pana la aceea data (din cursul anului 2013)?
Mai mult decat atât, deși legal citat în calitate de inculpat, semnând personal citația și fiind și înștiințat telefonic, inculpatul nu s-a mai prezentat la organul de urmărire penală pentru a fi audiat după punerea în mișcare a acțiunii penale față de el si nici in fata instanței de judecata nu a considerat ca este important a se prezenta, desi au fost acordate doua termene si emis mandat de aducere.
În continuare, deși inculpatul nu a invocat lipsa mijloacelor bănești pentru a justifica neplata in mod constant si regulat a pensiei de întreținere, instanța a reținut ca organele de urmărire penala au facut demersuri la diferite autoritati ale statului, din care s-au reținut următoarele:
Inspectoratul Teritorial de Muncă Bihor a învederat că inculpatul figurează cu contract individual de muncă la ., începând cu 20.12.2012, activ la data de 27.03.2014. (fila 24 dos. up).
Din înscrisurile depuse de Casa Județeană de Pensii Bihor reiese de asemenea faptul că inculpatul a realizat venituri începând cu anul 2013. (filele 28 – 29 dos. up), iar din adresa emisă de Municipiul Oradea – Direcția Economică (fila 31) rezultă că inculpatul deține bunuri imobile supuse impozitării, respectiv clădire și teren.
De asemenea si din adresa Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Bihor (fila 33 dos. up) reiese că inculpatul este angajat la ..
În continuare, din adresa de furnizare de informații de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor (fila 40 dos. up) reiese că inculpatul este administrator al ..
Agenția Națională de Administrare Fiscală a învederat (fila 35 dos. up) că inculpatul a realizat venituri impozabile în perioada de referință.
Instanța a mai reținut ca medicul de familie al inculpatului, Dr. C. C. N., a comunicat faptul că inculpatul este clinic sănătos, nefiind în evidență cu boli cronice sau neuropsihiatrice care sa-i afecteze capacitatea de munca.
O precizare importanta trebuie facuta de instanță, cu privire la perioada avuta in vedere. Astfel, având în vedere faptul că ultima dovadă a plății pensiei de întreținere facuta de inculpat datează din luna iunie 2013, se constata că până la acel moment s-a epuizat săvârșirea unei infracțiuni de abandon de familie prin plată, astfel ca începând cu luna iulie 2013 (nemaiexistând plăți), începe comiterea unei noi infracțiuni de abandon de familie, care se săvârșește și în prezent, sens în care plângerea formulată de persoana vătămată în luna februarie 2014 trebuie privită ca vizând cel puțin trei luni anterioare de neplată, respectiv începând cu luna noiembrie 2013.
Trebuie observat ca deși adresele de la instituțiile abilitate (mai sus aratate) cuprind perioada din 2009 si până la data emiterii adreselor respective, s-a avut în vedere de instanță doar perioada începând cu luna iulie 2013.
În ce privește latura obiectiva a infracțiunii de abandon de familie, elementul material al infracțiunii sus-menționate constă in neplata pensiei de întreținere mai mult de trei luni, pensie de întreținere stabilită în favoarea minorului Z. D. prin hotărâre judecătorească definitivă și executorie. Dealtfel, nici de la data sesizării organelor de urmarire penala (februarie 2014) si pana in prezent, inculpatul nu a mai achitat pensia de întreținere in favoarea copilului sau minor.
Apărările inculpatului nu pot fi avute in vedere de instanță, iar din actele dosarului reiese ca acesta a avut venituri si era obligat sa plătească pensia de întreținere in mod regulat, independent de unele sume pe care inculpatul pretende ca le-ar fi platit benevol cu anumite ocazii.
Analizând normele legale in materie potrivit codului civil, instanța a reținut ca art. 525 Cod civil, prevede că „minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri”. Ori persoana vătămată avea, la data formulării plângerii vârsta de 17 ani, fiind evident că nu se putea întreține din muncă, fiind elev.
Potrivit art. 513 Cod civil: „Obligația de întreținere există numai între persoanele prevăzute de lege”, iar art. 516 cod civil arată că „Obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori…” (art. 406 Cod civil: „ Rudenia este în linie dreaptă în cazul descendenței unei persoane dintr-o altă persoană…gradul de rudenie se stabilește astfel: a) în linie dreaptă, după numărul nașterilor: astfel, copiii și părinții sunt rude de gradul întâi…”)
De asemenea, art. 1 al. 2, art. 2 al. 3 și 4, art. 6 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului instituie principiul prevalării interesului superior al copilului în toate demersurile și deciziile ce privesc copilul, întreprinse de autoritățile publice, care trebuie să responsabilizeze părinții cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești. Hotărârile instanței sunt obligatorii și se execută, în principiu, de bună voie. În ipoteza în care partea obligată nu îndeplinește dispozițiile instanței, autoritățile statului sunt obligate să intervină, pentru a da eficiență hotărârii, altfel s-ar încălca art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. (hotărârea Ignaccolo Zenide contra României din 11.01.2000)
Trebuie reținut ca săvârșirea infracțiunii de abandon de familie se realizează doar dacă neîndeplinirea obligației de plată a pensiei este urmarea relei credințe.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției, în sensul că a prevăzut că prin neplata pensiei de întreținere, stabilită în sarcina sa și în favoarea minorului susmenționat, aduce atingere dreptului la întreținere a copilului său minor și prin aceasta dezvoltării sale fizice, psihice și morale, și a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat.
Între inacțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective și urmarea imediată există o legătură de cauzalitate, astfel cum reiese din materialul probator administrat în cauză.
În ce privește reaua-credință manifestată de înculpatul Z. M., rezulta din împrejurarea că deși este apt de muncă, timp de mai bine de 1 an nu a făcut dovada efectuării plății pensiei de întreținere deși dispunea de venituri financiare suficiente, ceea ce subliniază și mai mult reaua-credință în executarea obligațiilor care îi incumbă. Mai mult decât atât, pe langa veniturile sale din munca, inculpatul detine si bunuri impozabile (cladire si teren), care in cel mai rau caz trebuie sa le valorifice si sa achite pensia de intretinere.
Obligația de întreținere constă în îndatorirea obligatului de a furniza mijloace de întreținere persoanei în privința căreia a fost obligat. Cel căruia îi revine această obligație poate avea sau nu posibilitatea de a și-o îndeplini. Dacă are posibilitatea de a și-o îndeplini și totuși nu și-o îndeplinește, poziția sa psihică se caracterizează prin intenție directă sau indirectă și totodată, prin rea-credință.
Instanța a mai reținut ca prezenta cauza este ușor diferită fata de cauzalitatea cel mai frecvent întâlnita. În general apararile formulate de inculpați in cauze similare, este lipsa banilor si a unui loc de munca stabil. Fapta inculpatului Z. M., prezinta insa o periculozitate concreta mai ridicata, avand in vedere ca acesta a avut mijloacele necesare pentru a-si achita obligațiile insa nu a facut-o. De asemenea a manifestat o atitudine sfidătoare la adresa organelor judiciare, neprezentându-se pentru a fi audiat.
Mai trebuie subliniat ca referitor la pensia de întreținere, elementul continuității si regularității este primordial. Obligația nu poate fi considerată îndeplinită daca pensia nu este plătită la timp si integral. Platile razlete facute de inculpat pe parcursul timpului, scot in evidenta reaua sa credință si dezinteresul sau referitor la dezvoltarea armonioasa a copilului sau.
S-a reținut de asemenea ca atât in cursul urmăririi penale cat si in fata instanței de judecata inculpatul a avut suficient timp pentru a se împăca cu partea vătămată, insa inculpatul nu a facut nici cel mai mic efort/demers in acest sens.
Având în vedere că infracțiunea de abandon de familie, prev. de art. 378 alin.1 lit.c Cod penal este o infracțiune continuă, aceasta se consumă după trecerea a trei luni în care cel obligat la plata pensiei de întreținere nu și-a respectat obligațiile, însă activitatea infracțională se prelungește în timp, epuizându-se în momentul plății pensiei de către cel obligat în acest sens, ori al condamnării lui de către instanța de judecată.
F. de cele de mai sus, instanța a reținut vinovatia inculpatului Z. M., actele de la dosarul penal (- plângerea și declarația minorului – persoană vătămată, sentința civilă nr. 9535/1998 a Judecătoriei Oradea, adrese/raspunsuri instituții, declarația inculpatului in calitate de suspect, cazier judiciar) fiind de natura sa răstoarne prezumția de nevinovăție, care opereaza in favoarea oricărui inculpat.
În ce privește legea penala aplicabila, instanța a constatat ca savarsirea faptei a inceput in vremea cand in vigoare era vechiul cod penal si a continuat si dupa data de 01.02.2014, odata cu . noului cod penal. Astfel, instanta a apreciat, ca potrivit art. 5 din codul penal in vigoare, văzând si Decizia Curții Constituționale nr.265/2014, ca in mod global, dispozițiile noului cod penal sunt mai favorabile inculpatului Z. M. atat din perspectiva limitelor de pedeapsa prevăzute pentru aceasta infracțiune, care au fost reduse substanțial (de la 1-5 ani inchisoare potrivit codului penal de la 1969, la 6 luni-3 ani inchisoare in prezent), cat si din perspectiva elementelor constitutive ale infracțiunii, in prezent fiind necesare trei luni de neplata a pensiei de intretinere, pentru a se realiza continutul constitutiv.
În drept, fapta inculpatului Z. M. D., care nu a plătit, cu rea credință, începând cu luna iulie 2013, pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească în favoarea minorului Z. D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 al. 1 lit. c Cod penal.
Din datele înscrise in cazierul sau judiciar, instanța a reținut ca inculpatul Z. M. este recidivist, fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni cu suspendarea executării pedepsei, prin sent. pen. nr. 972/24.06.2011 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin nerecurare la data de 06.07.2011, astfel ca infracțiunea de abandon de familie, ce formează obiectul prezentului dosar, a fost comisă înăuntrul termenului de încercare.
Astfel, in baza art. 378 al. 1 lit. c C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 cod penal, instanța a condamnat inculpatul Z. M. D., la o pedeapsa principala de 6 luni închisoare, si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a,b cod penal, in condițiile prevăzute de art. 67 alin.1 C.penal raportat la art. 12 al 1 din Legea 187/2012, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice si dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Așadar, referitor la pedepsele complementare, conform art. 67 alin. 1 C.pen., instanța a reținut că urmarea socialmente periculoasă care s-a produs prin săvârșirea infracțiunii retinute in sarcina inculpatului, duce la concluzia existentei unei nedemnități ce atrage necesitatea interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a si b C.pen., cu titlu de pedeapsă complementară, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice si dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Pedeapsa complementară urmează a se executa in condițiile art.68 alin. 1 lit. b, respectiv, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere.
Referitor la individualizarea pedepsei, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare, gravitatea faptei si persoana inculpatului, care are antecedente penale. Instanța a optat pentru aplicarea unei pedepse cu închisoare egală cu minimul special, apreciind ca este suficient fata de gravitatea faptei si a faptuitorului, văzând totodată si situația sa juridica.
În continuare, in baza art. 83 al 1 C. pen. din 1969 – raportat la art. 15 al 2 din Legea 187/2012, instanta a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin s.p. 972/24.06.2011 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin nerecurare la 06.07.2011 și a cumulat această pedeapsa cu pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită in cauza, conform art. 43 alin. 1 cod penal, urmând sa aplice inculpatului pedeapsa rezultanta de 1 an si 10 luni închisoare, pe care inculpatul urmeaza sa o execute in regim de detentie.
Văzând dispozițiile art.65 al 1 si 3 C. pen. pe durata executării pedepsei principale i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a si b C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Referitor la acțiunea civila, instanța a reținut ca persoana vătămata s-a constituit parte civila fata de inculpat, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de_ lei (fila 13 dos. up). Având in vedere insa ca hotărârea civilă mai sus amintită reprezintă titlu executoriu, instanța penala nu a mai putut emite un nou titlu executoriu cu privire la aceleași sume de bani, așadar a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de persoana vătămată Z. D..
Prin apelul declarat în termen legal, inculpatul Z. M. D. a solicitat desființarea sentinței atacate și pe fond achitarea acestuia.
În ședința publică din data de 14.04.2015, apărătorul ales al părții civile Z. D. a depus la dosarul cauzei o declarație notarială prin care partea vătămată minorul Z. D. cu încuviințarea reprezentantul legal R. D. a arătat că, își retrage plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului Z. M. D. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art.378 alin.1 lit.c c.penal.
Constatând că manifestarea de voință a părții vătămate nu a fost viciată și că a fost încuviințată de către reprezentantul legal al acesteia și că acțiunea penală se stinge prin retragerea plângerii prealabile, instanța va dispune potrivit considerentelor de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.2 lit.a c.pr.pen. admite apelul declarat de către inculpatul Z. M. D. împotriva sen.pen.nr. 1510 din 18.12.2014 a Judecătoriei Oradea pe care o desființează și în rejudecare înlătură pedeapsa de un an 10 luni închisoare, precum și consecințele condamnării.
În baza art.158 alin.3 rap. la art.378 alin.3 c.penal și art.16 alin.1 lit.g c.pr.penală c.penal încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului Z. M. D. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art.378 alin.1 lit.c c.penal cu aplicarea art.35 alin.1 c.penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile formulate de către partea vătămată minorul Z. D. cu încuviințarea reprezentantul legal R. D..
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 275 pct.2 lit.b C.pr.pen. obligă partea vătămată Z. D. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor de judecată avansate de către stat rămânând în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 20.04.2015.
Președinte, Judecător,
A. L. F. Țarcă G.
Grefier,
S. A.
Red. dec. A. L.F./20.05.2015
Red. jud. fond. Ș. R.V.
Tehn.red. S.A./ 20.05.2015 / 6 exemplare/
Emise 4 comunicări cu:
- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea
- Inculpatul apelant Z. M. D. (2 .>- Parte civilă intimată ZembreaDarius prin reprezentant legal R. D.
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 264/2015. Curtea... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 306/2015.... → |
|---|
