Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 264/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 264/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 1578/271/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 264/A/2015
Ședința publică din 7 aprilie 2015
Președinte: P. M.
Judecător: R. A.
Grefier: P. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost reprezentat de procuror B. V..
Pe rol se află judecarea apelurilor penale declarate de persoana vătămată B. A. E. împotriva sentinței penale nr. 1047 din 22 septembrie 2014 a Judecătoriei Oradea, privind pe inculpatul L. D. C., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e Cod penal 1969.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat persoana vătămată apelantă B. A. E., asistată de apărătorul său ales, av. N. L., inculpatul intimat L. D. C., asistat de apărătorul său ales, av. Costruț C. și martora P. F..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
S-a procedat la audierea martorei P. F., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nefiind chestiuni preliminare, instanța le acordă părților cuvântul asupra apelului.
Apărătorul ales al persoanei vătămate apelante, av. N. L., solicită să se admită apelul declarat de persoana vătămată și să se desființeze sentința atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile și să se dispună obligarea inculpatului intimat și la plata cheltuielilor judiciare în apel, reprezentând onorariu avocațial. Arată că instanța de fond a reținut că infracțiunea de furt există, dar a apreciat neîntemeiat că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aplicându-i inculpatului o amendă administrativă.
Arată că soții B. au achiziționat mașina în discuție și că au supravegheat-o aproape zilnic, iar în situația în care ar fi fost abandonat-o este evident că nu s-ar fi sesizat cu privire la dispariția acesteia. Apreciază că fapta comisă de inculpatul intimat prezintă în mod evident un grad ridicat de pericol social și că inculpatul intimat putea face un efort minim pentru a împinge mașina pe spațiul public. Or, inculpatul intimat, în mod deliberat, a luat legătura cu cei de la Remat, care au dezmembrat mașina. Face referire și la faptul că martorul N. a precizat că inculpatul intimat le-a spus că mașina este el al lui, dar că nu are asupra documentele și că tot inculpatul intimat este cel care urma să încaseze contravaloarea materialului, iar faptul că nu a luat banii s-a datorat intervenției poliției.
Apreciază că atât martora audiată la termenul de azi, cât și soțul acesteia, audiat în fața primei instanțe au fost nesinceri, fiind greu de crezut că timp de 10 ani nu ceri contravaloarea unui autoturism, mai ales că este vorba de suma de 10.000 euro, sens în care face referire și la faptul că autoutilitara a fost înmatriculată pe numele societății comerciale a martorului P. D. și că operațiunea de vânzare a autoutilitarei nu a fost operată din punct de vedere contabil.
Solicită să se admită apelul și să se desființeze sentința în sensul de a se dispune condamnarea inculpatului și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile, precizând că angajații martorului P. D. au arătat că partea civilă și soțul acesteia au achitat contravaloarea autoutilitarei în două tranșe.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, av. Costruț C., solicită să se respingă apelul declarat de partea civilă, arătând că infracțiunea de furt presupune și însușirea pe nedrept a bunului sustras or, din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că inculpatul intimat ar fi încercat să-și însușească pe nedrept bunul sustras. Arată că din declarația martorului Z. V. A., aflată la fila 105 din dosarul instanței de fond rezultă că autoturismul a fost tăiat de unul dintre angajați, din exces de zel. De asemenea, arată că din declarația martorului C. I., aflată la fila 106 din dosar, rezultă că inculpatul intimat a încercat să afle cine este proprietarul autoutilitarei și precizează că inculpatul intimat nu avea cum să-l împingă pe spațiul public, ținând seama că acesta fusese abandonat pe un bulevard amplu circulat. Mai arată că din probele de la dosar rezultă că în terenul pe care se afla abandonat autovehiculul care, în fapt, era un morman de fier vechi, era proprietatea CFR și că inculpatul intimat a fost nevoit să-l ridice și să-l ducă la Remat, deoarece utilajele mari nu avea acces la spațiul unde urma să ridice o spălătorie. Precizează că partea civilă apelantă nu a făcut dovada faptului că este proprietate autovehiculului și că, în fapt proprietarul real nu s-a constituit parte civilă li, de altminteri, valoarea autovehiculului nu putut fi stabilită deoarece, după incendiere era, în fapt, așa cum a arătat, un morman de fier vechi.
Procurorul arată că, prin sentința penală nr. 1047 din 22 septembrie 2014 a Judecătoriei Oradea inculpatul intimat a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii de furt, aplicându-i-se o amendă administrativă, iar în ceea ce privește latura civilă s-a reținut că nu s-au dovedit pretențiile civile.
Apreciază că întrucât inculpatul nu a atacat soluția sub aspectul laturii penale, nu se poate discuta dacă suntem sau nu în prezența unei infracțiuni de furt, chiar dacă sunt discutabile aspectele legate de reținerea infracțiunii de furt calificat. Sub aspectul laturii civile arată că prima instanță a reținut că pretențiile sunt nedovedite or, nici prin audierea martorei nu s-a dovedit că acestea sunt întemeiate, condiții în care nu sunt întrunite elementele pentru a se constata că partea civilă apelantă a suferit un prejudiciu.
Inculpatul intimat L. Dac C., în ultimul cuvânt, arată că are 32 de ani și până acum nu a mai intrat într-o sală de judecată. Mai arată că a văzut când mașina a luat foc, el chemând de altfel pompierii și precizează că terenul pe care se afla abandonată mașina este al CFR-ului și că l-a închiriat pentru a construi o spălătorie. Arată că a dus mașina la Remat pentru că utilajele nu aveau acces la spațiul pe care urma să construiască spălătorie și că a cerut un bon pentru care, în cazul în care vine proprietarul să poată dovedi unde a dus-o. Arată că nu a furat autovehiculul și precizează că a achitat amenda administrativă ce i-a fost aplicată de prima instanță.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr._ din 22 septembrie 2014 a Judecătoriei Oradea, s-a reținut că, în raport de dispozițiile art. 5 Cod penal, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este legea penală veche, respectiv Codul penal din 1969. În baza art. 19 din Legea 255/2013 cu ref. la art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală din 1968 a fost achitat inculpatul L. D. C., fiul lui D. și M., ns. la 14.07.1983 în Oradea, județ Bihor, cetățenie română, dom. în com. P., ./C, județ Bihor, fără antecedente penale, CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e C. penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal și în baza art. 18/1 Cod penal din 1969 cu ref. la art. 91 lit. c Cod penal din 1969, i s-a aplicat inculpatul 500 lei, amendă administrativă.
În baza art. 397 Cod procedură penală cu ref. la art. 1360 cod civil s-au respins pretențiile civile formulate de părțile civile B. A. E. și B. A. M. ca nedovedite.
În temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a reținut că, prin încheierea din 19 aprilie 2013 a Judecătoriei Oradea, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală 1968, s-a admis plângerea contra actelor procurorului, formulată de petenta B. A. E., în sensul că s-a desființat ordonanța emisă la data de 17.12.2012, în dosarul nr. 3616/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, menținută prin ordonanța procurorului ierarhic superior din data de 14.01.2013, în dosar nr. 59/II.2/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului L. D. C. sub aspectul infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1-art. 209 al. 1 lit. e Cod penal 1969 și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul L. D. C., sub aspectul infracțiunii de: furt calificat, prev. de art. 208 al. 1-art. 209 al. 1 lit. e Cod penal 1969, reținându-se cauza spre judecare în primă instanță, sub aspectul infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1-art. 209 al. 1 lit. e Cod penal 1969.
În motivare, s-a reținut că autoutilitara în discuție nu era abandonată de petentă, că intimatul știa că această autoutilitară aparține petentei B. A. E., care a venit la fața locului după incendiu pentru a evalua situația și totuși intimatul nu a uzat de căile legale pentru a lua ulterior legătura cu proprietara și a lămuri situația bunului, sustrăgând și dispunând pe nedrept de un bun proprietatea altuia, intenția sa fiind aceea de a-și însuși banii rezultați din valorificarea autoutilitarei ca fier vechi, iar decizia de a nu mai ridica banii a intervenit doar după ce a aflat, în data de 25.04.2012, că proprietara utilitarei a reclamat furtul la poliție.
În fapt, s-a reținut că la data de 03.05.2012 partea civilă B. A. E. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în data de 25.04.2012 autori necunoscuți i-au sustras autovehiculul din locul unde se afla parcat în Oradea, pe ., precizând că în urma unui incendiu produs la instalația electrică în data de 24.02.2012, autoutilitara a fost distrusă parțial, fiind lăsată de la acea dată pe ., vizavi de imobilul de la numărul 40, partea civilă constatând în data de 25.04.2012 lipsa autovehiculului.
În urma verificărilor efectuate în cauză s-a constatat că autoutilitara a luat foc și a fost lăsată pe terenul aparținând CN CFR SA, teren închiriat societății Genco Carwash SRL P. cu destinația ,,amplasare construcție provizorie spălătorie auto”.
În data de 25.04.2012 inculpatul – în calitate de manager al societății mai sus amintite a închiriat un trailer condus de martorul P. C. I. și a transportat autoutilitara la . Oradea, societate specializată în fier vechi unde a fost cântărită și apoi tăiată și transformată în fier vechi. . Oradea nu a întocmit formalitățile de achiziție a fierului vechi întrucât inculpatul nu a putut prezenta actele autoutilitarei. Din probele administrate în cauză nu s-a putut stabili cu certitudine care a fost discuția purtată între inculpat și angajatul firmei de fier vechi, respectiv dacă mașina a fost predată pentru a fi distrusă sau pentru a fi păstrată până la revendicarea ei de către proprietar, cert fiind că inculpatul a dispus de ea.
Cu ocazia audierii (filele 52-54), inculpatul L. D. C. nu a recunoscut comiterea infracțiunii de furt, declarând că la începutul anului 2012 a participat la stingerea incendiului unei autoutilitare, care a fost lăsată ulterior timp de 3 luni pe un teren pe care părinții săi ridicau o construcție, prin prezența autovehiculului fiind împiedicată continuarea construcției. Pentru a elibera terenul inculpatul recunoaște că a apelat la o persoană care a tractat autovehiculul până la un depozit de fier vechi unde l-a predat fără să prezinte actele mașinii, aceasta fiind tăiată în ziua imediat următoare, ca fier vechi.
În probațiune, au fost audiați martorii N. C. (fila 93), care în calitate de angajat al . Oradea a declarat că la societatea unde lucra ,,…a fost adusă o dubiță Mercedes de culoare albă parțial arsă în partea din față la motor. Mașina a fost adusă pe trailer… Inculpatul prezent în sală nu a venit împreună cu șoferul trailerului care a adus mașina, ci acesta a venit înainte cu câteva minute. Inculpatul a descărcat mașina împreună cu șoferul de pe trailer în curtea firmei, însă acesta nu a avut acte”, din discuțiile purtate cu inculpatul, martorul declarând că a înțeles că inculpatul va aduce actele a doua zi, mașina fiind tăiată între timp; T. Ș. (fila 59), care a declarat cu ocazia audierii că a fost de față în momentul incendiului produs la autoutilitara părții civile încercând împreună cu inculpatul să stingă focul, precizând că mașina se afla în fața spălătoriei aparținând familiei inculpatului, care la acea perioadă nu funcționa întrucât se afla în construcție, martorul declarând că din discuțiile cu partea civilă și cu bărbatul care o însoțea a aflat că aceștia vor lăsa mașina în acel loc cca 2 săptămâni, martorul declarând că mașina părții vătămate ar fi încurcat construirea spălătoriei doar în ipoteza folosirii unor utilaje cu gabarit foarte mare, precizând ulterior că a constatat că la efectuarea construcției s-au folosit în acea zonă utilaje cu gabarit mare; Z. V. A. (fila 105), care în calitate de administrator al . a declarat ,,unul dintre angajații firmei mele a procedat la tăierea autoturismului, din exces de zel, fără ca inculpatul să mai prezinte documentele la care s-a obligat…”; C. I. (fila 106), care a declarat ,,pe perioada în care mașina a fost lăsată pe proprietatea inculpatului acesta m-a întrebat dacă cunosc proprietarul, dar nu am știut să-i răspund”.
În cauză a fost audiată și partea civilă B. A. E., care a relatat (filele 73-75) că în urma avarierii autoutilitare marca Mercedes, a lăsat autovehiculul pe . lângă platoul de beton situat în fața unui magazin de mobilă și piese auto, constatând după 2 luni de zile că autovehiculul nu se mai află acolo, persoana vătămată constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 6000 euro contravaloarea autoutilitarei. Ulterior în cauză a fost introdus în calitate de persoană vătămată și soțul acesteia, numitul B. A. M., care s-a constituit parte civilă în cauză.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că autoutilitara marca Mercedes nu a mai putut fi utilizată din data de 24.02.2012 ca urmare a avarierii provocate prin incendiu, fiind lăsată de părțile civile B. A. E. și B. A. M. (acestuia din urmă instanța recunoscându-i calitatea de parte civilă întrucât erau utilizatorul autovehiculului împreună cu soția sa) pe un spațiu situat pe . ce aparținea CN CFR SA și care fusese închiriat societății administrate de inculpat și pe care urma să se construiască o spălătorie auto.
Întrucât timp de 2 luni autoutilitara nu a fost transportată în altă parte, inculpatul constatând că îi este blocat accesul pe terenul pe care îl folosea a decis să transporte autovehiculul la un centru de colectare a fierului vechi, întrucât deși s-a interesat cu privire la identitatea proprietarilor mașinii (astfel cum reiese din declarația martorului C. I.), nu a aflat cine sunt aceștia și astfel în data de 25.04.2012 a predat autovehiculul la . Oradea, fără a preda și documentele autovehiculului întrucât nu le avea. Din probațiunea administrată în cauză, nu rezultă că inculpatul a solicitat dezmembrarea autoutilitarei acesta fiind tăiat în ziua ulterioară predării deși pentru autovehicul nu au existat documentele legale necesare, împrejurare în care chiar dacă au preluat autovehiculul angajații societății de colectare a fierului vechi trebuiau să o păstreze intactă până la prezentarea documentelor legale sau până la revendicarea acestuia de către proprietar. Inculpatul nu și-a însușit nici banii reprezentând contravaloarea fierului vechi, chiar dacă i s-a eliberat un bon de cântar în acest sens.
S-a reținut că fapta inculpatului L. D. C. care în data de 25.04.2012 a ridicat autoutilitara marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, parcată pe . și a predat-o centrului de colectare a fierului vechi . Oradea unde a fost tăiată și transformată în fier vechi nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e Cod penal din 1969.
Constatând că faptele au fost comise anterior intrării în vigoare a Codului penal, s-a reținut că în cauză se pune problema aplicării legii penale mai favorabile, ca urmare a intervenirii unor dispoziții penale succesive, instanța de fond reținând că pentru fapta ce face obiectul cauzei dispozițiile art. 18/1 din Codul penal din 1969 sunt aplicabile ca lege penală mai favorabilă.
Ținând cont de criteriile ce se au în vedere pentru evaluarea gradului de pericol social concret al faptei, respectiv de împrejurările în care fapta a fost comisă – pentru eliberarea unui teren ocupat timp de 2 luni de către autoutilitara marca Mercedes, fără ca utilizatorii acesteia să îl contacteze pe inculpat în vederea stabilirii condițiilor în care va fi eliberat terenul, fără să urmărească obținerea unui avantaj material direct constând în contravaloarea autoutilitarei, în concurs cu neglijența lucrătorilor Remat care au procedat la tăierea autovehiculului în lipsa documentelor legale, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului – fără antecedente penale, sincer, instanța de fond a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aducând o atingere minimă valorilor sociale apărate de legea penală, motiv pentru care în baza art. 19 din Legea 255/2013 cu ref. la art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală din 1968 l-a achitat pe inculpatul L. D. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal și in baza art. 18/1 Cod penal din 1969 cu ref. la art. 91 lit. c Cod penal din 1969, și i-a aplicat inculpatului 500 lei, amendă administrativă.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că persoanele vătămate B. A. E. și B. A. M. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 6.000 euro reprezentând contravaloarea autoutilitarei, cu privire la care însă nu au putut depune vreo dovadă a calității de proprietar, reținându-se că sunt doar utilizatori ai autovehiculului, din moment ce martorul P. D. (fila 117) a declarat cu ocazia audierii că în cursul anului 2006 a convenit cu părțile civile să le vândă autovehiculul cu suma de 10.000 euro, fără a încheia formele legale, autovehiculul fiind încă înregistrat pe firma martorului. Între părți nu a mai fost încheiat vreun act, iar părțile civile au utilizat autovehiculul, dar nu i-au achitat martorului suma de 10.000 euro. Părțile civile nu au făcut în nici un fel dovada prejudiciului suferit și estimat de ei la 6.000 euro, motiv pentru care pretențiile au fost apreciate de către instanță ca nedovedite.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel partea civilă B. E. A., solicitând desființarea acesteia în sensul de a se dispune condamnarea inculpatului și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.
În susținerea apelului s-a arătat că fapta comisă de inculpatul intimat prezintă în mod evident gradul de pericol social al unei infracțiuni, ținând seama de modalitatea în care a acționat aceste, ducând mașina la Remat și fiind de acord cu dezmembrarea acesteia deși, în cazul în care aceasta bloca accesul utilajelor la spațiul pe care urma să se construiască spălătorie auto avea posibilitatea să o împingă pe spațiul public. În ceea ce privește latura civilă s-a susținut că s-a achitat contravaloarea autoutilitarei și că nu are relevanță faptul că vânzarea nu a fost operată în actele contabile ale societății martorului P. D..
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor și materialului din dosarul cauzei, curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit că existenta faptei, apreciind în mod just că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că, în data de 25 aprilie 2012, inculpatul L. D. C. a ridicat autoutilitara marca Marcedes cu nr. de înmatriculare_, aparținând părților civile B. A. E. și B. A. M., parcată pe . din Oradea și a predat-o centrului de colectare al . Oradea, unde a fost tăiată și transformată în fier vechi.
Partea civilă B. A. E. a sesizat în data de 3 mai 2012 organele de urmărire penală cu privire la faptul că în data de 25 aprilie 2012, autori necunoscuți i-au sustras autoutilitara marca Mercedes, pe care o cumpărase de la numita D. F., administrator la . și care era parcată vizavi de restaurantul Bulevard din mun. Oradea, situat pe .. A precizat partea civilă că anterior autoutilitara luase foc, în urma unui scurt-circuit, iar în urma incendiului partea electrică din habitaclul motorului, farurile și instalația de bord au fost distruse, acesta fiind motivul pentru care autovehiculul a fost lăsat în acea parcare (fila 2 din dosarul de urmărire penală).
Din verificările efectuate a rezultat că autoutilitara a fost lăsată pe o rampă dezafectată a SN CFR (filele 4-6 din dosarul de urmărire penală), teren care, potrivit contractului încheiat între Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și . P. a fost închiriat acestei din urmă societăți (fila 18 din dosarul de urmărire penală), în vederea amplasării unei construcții provizorii cu destinația de spălătorie auto.
În data de 25 aprilie 2012, inculpatul L. D. C., în calitate de manager al societății . P., a închiriat un trailer condus de martorul P. C. I., cu ajutorul căruia a transportat autoutilitara la . Oradea, unde autoutilitara a fost cântărită și apoi tăiată și transformată în fier vechi.
Inculpatul L. D. C. a arătat în declarația dată în fața instanței de fond (filele 52-54) că, la începutul anului 2012, în timp ce se afla vizavi de terenul închiriat de societatea părinților săi, . P., situat pe ., a văzut că o autoutilitară marca Maerces a luat foc și deoarece nu au reușit să-l stingă împreună cu celelalte persoane care erau de față, au chemat pompierii. A arătat inculpatul că din acel moment, aproximativ 3 luni, autovehiculul a rămas în același loc și cum acesta împiedica continuarea construcției pe acel teren, a luat legătura cu o persoană ce i-a fost recomandată de un prieten, care a venit cu un trailer și a transportat autovehiculului la centrul de colectare a fierului vechi, situat în cartierul Episcopia.
A precizat inculpatul că nu le-a solicitat angajaților centrului de colectare să dezmembreze mașina și că a primit în momentul predării doar un bon de cântar.
Din declarațiile martorilor N. C., T. Ș. și Z. V. A., rezultă că după predarea autoutilitarei la ., aceasta a fost tăiată și dezmembrată.
Starea de fapt mai sus expusă rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 4 din dosarul de urmărire penală), planșele fotografice (filele 5-7 din dosarul de urmărire penală), certificatul de înmatriculare (fila 7 din dosarul de urmărire penală), răspunsul comunice de Inspectoratul pentru Situații de Urgență Crișana al județului Bihor (filele 11-13 din dosarul de urmărire penală), din care rezultă consecințele incendiului din 24 februarie 2012 produs la autoutilitara marca Mercedes, adresa . (fila 21 din dosarul de urmărire penală), declarațiile inculpatului, ale părții civile B. A. E. și ale martorilor N. C., T. Ș., C. I. și Z. V..
În raport de starea de fapt mai sus expusă, în mod corect instanța de fond a constatat că fapta inculpatului L. D. C. de a ridica, în data de 25 aprilie 2012, autoutilitara marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, parcată pe . din Oradea și a predat-o centrului de colectare a fierului vechi aparținând ., unde a fost tăiată și transformată în fier vechi, ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e Cod penal 1969 însă, în raport de atingerea minimă adusă valorii ocrotite de lege și prin conținutul ei concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul L. D. C. a transportat autoutilitara la . parțial distrusă pentru a elibera terenul în vederea continuării construcției, fără intenția de a obține vreun avantaj material și datorită faptului că a constatat că aceasta a rămas în același loc o perioadă de aproape două luni de la data producerii incendiului, fără ca cineva să intereseze sau să-l contacteze pentru a stabili condițiile în care va fi eliberat terenul.
Indiscutabil, modul în care a procedat inculpatul se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de furt, prin ridicarea mașinii și predarea acesteia la REMAT realizându-se o apropriere a bunului și efectuarea unui act de dispoziție. Cu toate acestea, având în vedere că inculpatul nu a urmărit obținerea unui folos material prin însușirea bunului, ci de a degaja calea de acces la terenul pe care îl folosea, dar pe de altă parte și conduita generală a acestuia anterior comiterii faptei, precum și urmarea produsă, Curtea apreciază ca fiind justificată concluzia că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În aceste condiții, curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege, iar sancțiunea de 500 lei amendă administrativă ce i-a fost aplicată a fost just individualizată.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, curtea va reține că, așa cum rezultă din declarațiile martorilor P. D. (filele 117-119 din dosarul instanței de fond) și P. F. (filele 44-45 din dosarul acestei instanțe), aceștia le-au înstrăinat părților civile B. E. A. și B. A. M., în anul 2006, autoutilitara marca Marcedes pentru suma de 10.000 euro. De asemenea, martorul P. D. a arătat că ulterior încheierii convenției de vânzare-cumpărare și predării mașinii, a încheiat cu părțile civile un contract de comodat, pentru ca acestea să poată circula cu autovehiculul, predându-le, de asemenea, talonul și cartea de identitate ale acestuia.
Așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a transportat autovehiculul la . Oradea unde, datorită neglijenței lucrărilor, s-a procedat la tăierea și dezmembrarea autoutilitarei în lipsa documentelor legale ale acesteia.
B. E. A. și B. A. M. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 6.000 euro, susținând că aceasta este suma pe care au plătit-o pentru autoutilitară, dar instanța de fond a respins pretențiile civile formulate în cauză, reținând că părțile civile nu au putut face dovada calității de proprietar.
Curtea va reține că infracțiunea de furt constă din luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia or, în speță s-a dovedit în mod cert că în momentul comiterii faptei, autoutilitara se afla în posesia părților civile și că datorită faptei inculpatului, aceasta a fost tăiată și transformată în fier vechi, condiții în care în cauză sunt incidente dispozițiile art. 998 Cod civil 1864, potrivit cărora orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.
De asemenea, se va reține că la momentul la care a fost predată la ., autoutilitara era parțial distrusă în urma incendiului, condiții în care nu poate fi admisă cererea părții civile apelante de a se dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 6.000 euro, echivalentul prețului, câtă vreme valoarea autoutilitarei, luând în calcul paguba produsă în urma incendiului, este de 11.000 lei, așa cum rezultă din adresa nr. 22 din 27 iunie 2012 a ..
În raport de cele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se va admite în parte apelul declarat de partea civilă și va desființa sentința în sensul că se vor înlătura dispozițiile instanței de fond privind respingerea pretențiilor civile formulate de părțile civile B. E. A. și B. A. M. ca nefondate.
În temeiul prevederilor art. 397 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 25 alin. 1 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil anterior și art. 999 Cod civil anterior, va fi obligat inculpatul L. D. C. la plata sumei de 11.000 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile apelante, urmând să se respingă restul pretențiilor formulate de părțile civile.
În temeiul dispozițiilor art. 276 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul L. D. C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile B. E. A., urmând ca în raport de dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală,
ADMITE apelul penal declarat de către partea civilă B. E. A., domiciliată în Nojorid, nr. 15, județul Bihor, împotriva sentinței penale nr. 1047 din 22 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o desființează în sensul că:
Înlătură dispozițiile instanței de fond privind respingerea pretențiilor civile formulate de părțile civile B. E. A. și B. A. M. ca nefondate.
În temeiul prevederilor art. 397 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 25 alin. 1 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil anterior și art. 999 Cod civil anterior, obligă pe inculpatul L. D. C. la plata sumei de 11.000 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile apelante.
Respinge restul pretențiilor formulate de părțile civile.
În temeiul dispozițiilor art. 276 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul L. D. C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile B. E. A..
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 7 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. M. R. A.
GREFIER,
P. C.
red. decizie R. A., 6.05.2015
jud. fond C. C.J.
tehnored. 6 ex., 6.05.2015, pc
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 257/2015.... | Abandonul de familie (art.378 NCP). Decizia nr. 294/2015. Curtea... → |
|---|
