Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 576/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 576/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 2351/271/2015
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția penală și pentru cauze cu minori |
Dosar nr._ Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DECIZIA PENALĂ NR. 576/A/2015
Ședința publică din data de 22 septembrie 2015
Complet constituit din:
Președinte: Țarcă G.
Judecător: A. L. F.
Grefier: S. A.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror T. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor articolului 369 alineatul 1 din Noul Cod de procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant H. S. G., fiul lui Janos și I., născut la data de 03.08.1983, deținut în Penitenciarul din Oradea, împotriva sentinței penale nr. 849 din 26 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul apelant fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt, prev. de art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant H. S. G., în stare de arest, asistat de avocat O. M. din Baroul Bihor, în substituirea apărătorului din oficiu, avocat L. M. din baroul Bihor, în baza împuternicirii avocațiale de substituire din data de 22 septembrie 2015 depusă la dosar, lipsă fiind partea vătămată intimată B. R. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
La întrebarea instanței, inculpatul apelant H. S. G. învederează că își menține declarațiile date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești și nu mai dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel, uzând de dreptul la tăcere.
Nefiind chestiuni preliminare, instanța a acordat părților cuvântul asupra apelului.
Apărătorul inculpatului apelant H. S. G., avocat O. M. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, achitarea inculpatului apelant în baza dispozițiilor articolului 17 pct 2 din Codul de procedură penală raportat la articolul 16 pct 1 litera b din Codul de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, cu motivarea că din probatoriul administrat rezultă vinovăția inculpatului relativ la comiterea infracțiunii de complicitate la furt în stare de recidivă postcondamnatorie. Mai arată că pedepsele aplicate de prima instanță sunt legale și temeinice.
Inculpatul apelant H. S. G., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 849 din 26 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Oradea, a fost condamnat, printre alții, în baza art. 48 Cod penal rap.la art. 228 al.1 Cod penal cu aplic. art.41 al.1 Cod penal inculpatul H. S.- G., fiul lui I. și I., ns. la 03.08.1983 în Oradea, jud. Bihor, dom. în Oradea, ..34, ., C.N.P._, recidivist postcondamnatoriu, în prezent în Penitenciarul Oradea, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt, la o pedeapsă de 230 zile închisoare.
În baza art.43 al.1 Cod penal a adăugat la pedeapsa de mai sus restul de pedeapsă rămas neexecutat de 783 de zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal aplicată prin S.p.nr. 1626/2011 a Judecătoriei Oradea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1013 zile închisoare, în regim de detenție
În baza art. 65, alin. 1 și alin. 3, raportat la art. 66, alin. 1, lit. a, b din Codul penal, i s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 66, alin. 1, lit. a, b din Codul penal, i s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 3 ani exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă complementară, care se execută în condițiile art.68 al.1 lit.c Cod penal.
S-a constatat că este arestat preventiv în altă cauză.
S-a constatat că persoana vătămată nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 274 al. 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata către stat a sumei de câte 1.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 272 Cod procedură penală onorariile avocaților din oficiu M. A. și Singur D. în cuantum de câte 300 vor fi plătite din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bihor, în baza delegațiilor avocațiale nr. nr.1075/2015 și nr.1076/2015.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a constatat că la data de 18.02.2015 s-a înregistrat la Judecătoria Oradea rechizitoriul din data de 12.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, emis în dosar nr. 4257/P/2014, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului H. S.-G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt, prev. de art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal.
În esență, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul Hegeduș R. V., în timp ce inculpatul H. S. G. – fratele său – asigura paza, a sustras două telefoane mobile aparținând persoanei vătămate B. R. S., din autoutilitara KIA.
Prin încheierea nr. 303/C.P./20.03.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauză.
După începerea judecății, inculpatul H. R. V. a solicitat aplicarea procedurii judecății în cazul recunoașterii învinuirii, prev. de art. 375 Noul Cod procedură penală, declarând că recunoaște învinuirea adusă, însă instanța a respins cererea inculpatului de judecare conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Inculpatul H. S. G. nu a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele din cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin plângerea depusă la organele de poliție în data de 17.06.2014, persoana vătămată B. R. S. a sesizat faptul că, în data de 05.06.2014, în jurul orei 1100, persoane necunoscute, profitând de faptul că geamurile portierelor nu erau închise, au sustras din interiorul autoutilitarei KIA, cu nr._, parcat pe . un telefon mobil Samsung GT-S 7390 și un telefon mobil Nokia 2600. A mai arătat în plângere că un client din magazinul de tăiat sticlă l-a avertizat că din mașină i s-a furat ceva de către două persoane, astfel că a reușit să-l prindă pe unul din ei. Persoana vătămată l-a descris pe cel prins – brunet, tuns scurt, cu dinți lipsă în partea de sus, cu defect de vedere și un tatuaj roșu cu verde pe picior. Acesta i-a spus că-l cheamă „L.” și locuiește pe . o rană la picior, acea persoană i-a cerut să-l lase să intre în casă, să se spele, după care în câteva secunde a ieșit în stradă, punând ambele telefoane pe un tomberon, după care a intrat înapoi în imobil. Persoana vătămată a mai arătat că pe celălalt tânăr despre care martorul i-a spus că ar fi fost împreună cu primul, nu a reușit să-l prindă, pentru că a fugit.
Din investigațiile efectuate în cauză, a fost identificat martorul ocular M. G.-C., care a declarat că în data de 05.06.2014 s-a deplasat la un magazin de tăiat sticlă, situat pe .. După ce și-a asigurat autoturismul, a observat că din sens invers vin doi tineri, unul mergând pe trotuar, și celălalt pe partea carosabilă, în paralel cu primul, amândoi uitându-se în interiorul autoturismelor parcate în zonă. Acest lucru i-a atras atenția, fapt pentru care i-a urmărit puțin pe cei doi tineri. Când și-a dat seama că a fost văzut, martorul a intrat în magazinul de tăiat sticla, continuând să-i urmărească din interiorul magazinul. Astfel a văzut momentul în care unul dintre tineri, profitând de faptul că geamurile unei autoutilitare parcate vis-a-vis de magazin erau lăsate în jos, a introdus mâna în interior și a luat ceva (nu a putut preciza ce anume), după care s-a întors cu spatele și a mers încet, ca și cum n-ar avea legătură cu celălalt tânăr. Acesta din urmă, a trecut prin fața autoutilitarei, mergând încet, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Imediat martorul a ieșit din magazin și a strigat la cei doi tineri, ocazie cu care l-a văzut pe tânărul care furase că fuge spre . de-al doilea tânăr mergea la pas.
Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, martorul a relatat aceleași aspecte și a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale.
Cu ocazia efectuării unei activități de recunoaștere după fotografii, martorul M. G.-C. l-a recunoscut pe inculpatul H. R.-V. ca fiind persoana care „…a introdus mâna în interiorul autoutilitarei KIA, înmatriculată în jud. S., s-a aplecat în interiorul acestei mașini, a luat niște bunuri, fără să văd ce anume și a fugit înspre ., martorul l-a recunoscut și pe inculpatul H. S.-G. ca fiind persoana care „…îl însoțește pe tânărul descris mai sus (H. R.-V.), și, după comportamentul și atitudinea sa, mi-a dat de înțeles că este împreună cu el, fiind cumva părtaș la furtul comis din interiorul autoutilitarei KIA. Pe acest tânăr l-am văzut din față și l-am oprit eu în momentul în care a vrut să plece, imediat după comiterea furtului…”
Aceleași activități de recunoaștere după fotografii au fost efectuate și cu persoana vătămată B. R.-S., care l-a recunoscut pe H. S.-G. ca fiind persoana care „…în data de 05.06.2014, în jurul orei 10.30, în timp ce mă aflam în mun. Oradea, pe . unei alte persoane, am fugit și l-am oprit pe acest tânăr despre care aveam informații că participase la furtului unor telefoane mobile din interiorul autoutilitarei KIA…I-am cerut acestui tânăr să-mi dea cele două telefoane mobile, dar el mi-a răspuns că el nu are nici o treabă, că nu-l cunoaște pe băiatul care mi-a luat telefoanele. Acesta mi-a cerut să-l las să intre în casă să-și curețe piciorul, dar eu nu l-am lăsat și i-am spus să stea până va veni un echipaj de poliție la fața locului. În timpul acestei discuții, un alt băiat pe care nu l-am văzut, a ieșit din curtea imobilului nr.15 și a pus cele două telefoane pe capacul unui tomberon de gunoi…”
Din declarația inculpatului H. R.-V. a rezultat că în acea zi a ieșit, împreună cu fratele său H. S. G. din curtea mamei sale de pe . prin geamul lăsat al unei autoutilitare un telefon, a băgat mâna în interior și a luat telefonul. A precizat că a sustras numai un singur telefon mobil (nu cunoaște marca), iar nu două telefoane mobile, așa cum reclamă persoana vătămată și că furtul comis de el a fost o decizie de moment, de care fratele său H. S.-G. nu a știut. A mai arătat că, întrucât cineva a strigat după el, a lăsat telefonul pe un tomberon din fața casei mamei sale, aflând ulterior de la fratele său că persoana vătămată și-a găsit telefonul.
Fiind audiat, inculpatul H. S.-G. a declarat că el nu a știut de furtul vreunui telefon mobil și că nu știe cum a ajuns telefonul mobil pe capacul tomberonului din fața casei unde locuiește mama sa. În privința modului în care a ajuns el pe . contradicție cu coinculpatul (fratele său), că venea singur de la reședința sa de pe . intenția de a ajunge la mama sa, care locuiește pe . relatat, tot în contradicție cu declarația fratelui său, că mergând pe stradă, a auzit în fața sa un bărbat care striga „telefonul meu…telefonul meu…”, iar alt bărbat a arătat înspre el, afirmând că „și acesta e cu el”. A intrat în curte să se spele la picior, iar când a ieșit a văzut pe tomberonul din fața casei un telefon mobil, care aparținea persoanei vătămate. De asemenea, nu face vorbire despre faptul că fratele său l-a întrebat (așa cum acesta a declarat) dacă persoana vătămată și-a găsit telefonul pe tomberon. (Este de remarcat evidenta încercare de inducere în eroare a persoanei vătămate de către inculpat, care i-a spus acestuia că se numește „L.” – pseudonimul fratelui său R.-V. – atunci când a fost prins.)
Inculpatul H. S. G. nu a recunoscut nici în cursul cercetării judecătorești comiterea faptei, arătând că nu știa ce urma să facă fratele său, însă declarația sa este contrazisă de declarația martorului M. care i-a văzut pe cei doi împreună, aceștia fiind atenți să nu fie observați de nimeni, iar în momentul în care a fost prins a declarat că nu îl cunoaște pe celălalt inculpat și s-a prezentat cu numele celuilalt inculpat.
Săvârșirea faptelor de către inculpați rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile persoanei vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului, procese verbale de identificare a persoanelor după fotografii: declarații martor, evaluări bunuri, declarații suspecți/inculpați.
Fapta inculpatului Hegeduș S. G. care a asigurat paza locului faptei, în timp ce fratele său, inculpatul H. R. V., a sustras două telefoane mobile aparținând persoanei vătămate B. R. S., din autoutilitara KIA, parcată pe ., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt, prev. de art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal.
Constatând vinovăția inculpatului H. S. G., instanța de fond, în baza art. 48 Cod penal rap.la art. 228 al.1 Cod penal cu aplic. art.41 al.1 Cod penal l-a condamnat pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt, la o pedeapsă de 230 zile închisoare.
Având în vedere că fapta comisă a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind liberat condiționat cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 783 zile, instanța de fond, în baza art.43 al.1 Cod penal a adăugat la pedeapsa de mai sus restul de pedeapsă rămas neexecutat de 783 de zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal aplicată prin S.p.nr. 1626/2011 a Judecătoriei Oradea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1013 zile închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 65, alin. 1 și alin. 3, raportat la art. 66, alin. 1, lit. a, b din Codul penal, instanța de fond i-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 66, alin. 1, lit. a, b din Codul penal, instanța de fond i-a interzis inculpatului pe o perioadă de 3 ani exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă complementară, care se execută în condițiile art.68 al.1 lit.c Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile de individualizare ale pedepsei, faptul că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, fapta fiind comisă la câteva luni după liberarea condiționată, astfel că detenția anterioară nu a avut nici un efect asupra inculpatului, s-a ținut cont de atitudinea de nerecunoaștere a inculpatului, iar pe de altă parte s-a avut în vedere că prejudiciul a fost recuperat.
Instanța de fond a constatat că este arestat preventiv în altă cauză.
S-a constatat că persoana vătămată nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 274 al. 2 Cod procedură penală, instanța de fond a a obligat inculpații la plata către stat a sumei de câte 1.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza art. 272 Cod procedură penală onorariile avocaților din oficiu M. A. și Singur D. în cuantum de câte 300 vor fi plătite din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bihor, în baza delegațiilor avocațiale nr. nr.1075/2015 și nr.1076/2015.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul H. S. G. solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, achitarea în baza dispozițiilor articolului 17 pct 2 din Codul de procedură penală cu raportare la articolul 16 alineatul 1 litera b din Codul de procedură penală pentru fapta reținută în sarcina sa prin actul de inculpare.
Curtea, examinând hotărârea atacată, conform articolului 420 alineatul 8 din Codul de procedură penală, pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și drept potrivit articolului 417 din Codul de procedură penală, constată următoarele:
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, rezultă că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt cât și vinovăția inculpatului în deplină concordanța cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată faptei fiind de asemenea legală.
În sarcina inculpatului s-a reținut că a asigurat paza, în timp ce fratele său, inculpatul Hegeduș R. V., a sustras două telefoane mobile un telefon mobil Samsung GT-S 7390 și un telefon mobil Nokia 2600, aparținând persoanei vătămate B. R. S., din autoutilitara KIA, parcată pe ., faptă ce realizează conținutul infracțiunii de complicitate la furt, prev. de art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal.
Această situație de fapt este dovedită prin plângerea și declarațiile persoanei vătămate B. R.; procesele verbale de cercetare la fața locului, procese verbale de identificare a persoanelor după fotografii; martorul M. G.-C. cu ocazia efectuării unei activități de recunoaștere l-a recunoscut pe inculpatul Hegeduș R. V. ca fiind persoana care „…a introdus mâna în interiorul autoutilitarei KIA, iarpersoana vătămată B. R.-S., l-a recunoscut pe H. S. G. ca fiind persoana pe care „…în data de 05.06.2014, la indicația unei alte persoane, a oprit-o având informații că participase la furtului unor telefoane mobile din interiorul autoutilitarei KIA”;declarațiile martorului ocular M. G.-C., care a declarat că ,,în data de 05.06.2014 s-a deplasat la un magazin de tăiat sticlă, situat pe ., iar după ce și-a asigurat autoturismul, a observat că din sens invers vin doi tineri, unul mergând pe trotuar, și celălalt pe partea carosabilă, în paralel cu primul, amândoi uitându-se în interiorul autoturismelor parcate în zonă, fapt ce i-a atras atenția, astfel că i-a urmărit puțin pe cei doi tineri. Când și-a dat seama că a fost văzut, martorul a intrat în magazinul de tăiat sticla, continuând să-i urmărească din interiorul magazinul. Astfel a văzut momentul în care unul dintre tineri, profitând de faptul că geamurile unei autoutilitare parcate vis-a-vis de magazin erau lăsate în jos, a introdus mâna în interior și a luat ceva (nu a putut preciza ce anume), după care s-a întors cu spatele și a mers încet, ca și cum n-ar avea legătură cu celălalt tânăr. Acesta din urmă, a trecut prin fața autoutilitarei, mergând încet, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Imediat martorul a ieșit din magazin și a strigat la cei doi tineri, ocazie cu care l-a văzut pe tânărul care furase că fuge spre . de-al doilea tânăr mergea la pas, declarațiile inculpaților.
Inculpatul H. S. G. nu a recunoscut comiterea faptei, arătând că nu știa ce urma să facă fratele său, însă probele administrate în cauză confirmă vinovăția acestuia. Esențială este declarația martorului M. care a declarat că i-a văzut pe cei doi inculpați împreună, aceștia fiind atenți să nu fie observați de nimeni, iar în momentul în care inculpatul H. S. G. a fost prins a declarat că nu îl cunoaște pe celălalt inculpat și s-a prezentat cu numele acestuia.
Prin urmare, în raport de materialul probator aflat la dosarul cauzei, nu poate fi primită cererea inculpatului de achitare în baza dispozițiilor articolului 17 pct 2 din Codul de procedură penală cu raportare la articolul 16 alineatul 1 litera b din Codul de procedură penală.
Referitor la individualizarea pedepsei, se constată că împrejurările concrete în care infracțiunea a fost comisă, mobilul și scopul urmărit, urmarea produsă, persoana inculpatului care a comis prezenta faptă la câteva luni după liberarea condiționată, dând astfel dovadă că executarea pedepselor anterioare nu a atins în persoana inculpatului scopul educativ și preventiv în considerarea căruia au fost aplicate, conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, care conduc la sancționarea acestei infracțiuni cu o mai mare severitate. Față de toate acestea, pedeapsa aplicată de către instanța de fond a fost dozată cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de articolul 74 din Codul penal, neimpunându-se a fi redusă. În cazul dat, apreciem că eficiența funcțională a pedepsei se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepse în cuantumul și modalitatea de executare stabilite de prima instanță, fiind în măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive și reeducative ale legii penale.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în baza articolului 421 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul H. S. G., fiul lui Janos și I., născut la data de 03.08.1983, împotriva sentinței penale nr. 849 din 26 iunie 2015 a Judecătoriei Oradea, care va fi menținută în întregime.
Conform articolului 275 alineat 2 din Codul de procedură penală va obliga inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Suma de 260 lei onorariu apărător din oficiu, avocat L. M. conform delegației nr. 3858/2015 emisă de Baroul Bihor se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 421 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul H. S. G., fiul lui Janos și I., născut la data de 03.08.1983, împotriva sentinței penale nr. 849 din 26 iunie 2015 a Judecătoriei Oradea, pe care o menține în întregime.
Conform articolului 275 alineat 2 din Codul de procedură penală obligă inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Suma de 260 lei onorariu apărător din oficiu, avocat L. M. conform delegației nr. 3858/2015 emisă de Baroul Bihor se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.09.2015.
Președinte, Judecător,
Țarcă G. A. L. F. Grefier,
S. A.
Red. dec. Țarcă G./28.09.2015/
Red. jud. fond. I. E.S.
Tehn.red. S.A./28.09.2015 / 5 exemplare/
Emise 3 comunicări cu:
- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea
- Inculpatul apelant H. S. G. din Penitenciarul din Oradea
- Partea vătămată intimată B. R. S.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 80/2015. Curtea de... | Uz de fals (art. 291 C.p.). Decizia nr. 578/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
