Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 210/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 210/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 1198/266/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 210/A/2015
Ședința publică din 17 martie 2015
Președinte: R. A.
Judecător: P. M.
Grefier: P. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost reprezentat de procuror B. V..
Pe rol se află judecarea apelului penal declarat de inculpatul M. I. P., din Penitenciarul Oradea, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, prev. și ped. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b Cod penal, prev. și ped. de art. 227 alin. 1 – art. 229 alin. 2 Cod penal, prev. și ped. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal, împotriva sentinței pen ale nr. 2 din 9 ianuarie 2015 a Judecătoriei Negrești Oaș.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul apelant M. I. P., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul din oficiu, av. Fraiu F., în baza delegației nr. 776/2015, emisă de Baroul Bihor și au lipsit persoana vătămată intimată . și părțile civile intimate M. S., P. M. I. și Varaja V..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța i-a pus în vedere inculpatului apelant că, în raport de dispozițiile art. 420 alin. 4 Cod procedură penală, poate fi ascultat în fața instanței de apel, atrăgându-i totodată atenția că poate să nu dea nicio declarație iar, dacă va da declarațiile, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.
Inculpatul apelant M. I. P. arată că a declarat apel deoarece pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare și precizează că își menține declarațiile date până în prezent, nedorind că fie ascultat de instanța de apel.
Nefiind chestiuni preliminare, instanța le acordă părților cuvântul asupra apelului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului apelant, av. Fraiu F., solicită să se admită apelul declarat de inculpat și să se desființeze sentința în sensul de a se reduce pedepsele ce i-au fost aplicate inculpatului apelant. Arată că inculpatul apelant a fost trimis în judecată pentru comiterea unui număr de patru infracțiuni de furt calificat, că prejudiciul cauzat este de 35.000 euro și că în raport de valoarea acestuia, precum și împrejurarea că acesta și-a recunoscut faptele, pedepsele ce i-au fost aplicate sunt prea mari.
Procurorul apreciază că sentința penală nr. 2 din 9 ianuarie 2015 a Judecătoriei Negrești Oaș este legală și temeinică, inclusiv sub aspectul individualizării pedepsei ce i-au fost aplicate inculpatului, ținând seama de faptul că în cauză s-a revocat și liberarea condiționată cu privire la un rest de pedeapsă rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară. Solicită ca, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, să se respingă ca nefondat apelul inculpatului.
Inculpatul apelant M. I. P., în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2 din 9 ianuarie 2015, Judecătoria Negrești Oaș, în temeiul art. 386 al. 1 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica a faptei reținută în sarcina inculpatului M. I. P. (ce face obiectul dosarului cu nr._ al Judecătoriei Negrești Oaș) din infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al. 1 - art. 229 al. 1 lit. b și d și al. 2 lit. b Cod penal – în infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b și d și al. 2 lit. b cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal.
În temeiul art. 386 al. 1 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului M. I. P. ca fiind săvârșită împotriva persoanei vătămate . reprezentată prin administrator P. C. (ce face obiectul dosarului cu nr._ al Judecatoriei Negresti Oaș ) reunit cu dosarul de fată din infracțiunea prev. și ped. de art. 228 al. 1 și 229 al. 2 lit. b Cod penal – în infracțiunea prev. și ped. de art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal și a infractiunii ce face obiectul aceluiași dosar reținută ca fiind savârșită împotriva persoanei vătămate P. M. I. din infractiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al. 1 – art. 229 al.2 Cod penal în infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al. 1 - 229 al .2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal.
În temeiul art. 386 al. 1 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica a faptei retinută în sarcina inculpatului M. I. P. (ce face obiectul dosarului cu nr._ al Judecatoriei Negresti Oaș) reunit cu dosarul de față din infractiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al. 1 - art. 229 al. 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal, în infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al. 1 - 229 al. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal.
În temeiul art. 396 al. 2 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul M. I. P. poreclit ”Cociuna”, fiul lui V. și V., născ. la 07.03.1988 în Negrești Oaș, jud. Satu M., necăsătorit, dom. în ., jud. Satu M., cetătenia română, prefesia - fără, ocupația – fără, locul de muncă - fără, studii 8 clase, situatia militară nesatisfăcută, cu antecedente penale, posesor al. C.I. ., nr._, CNP_ pentru savârșirea infractiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al. 1 - art. 229 al. 1 lit. b și d și al. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 al.1 Cod penal (ce face obiectul dosarului nr._ ) la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 396 al. 2 Cod procedură penală a fost condamnat același inculpat pentru savârșirea infractiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al. 1 - art. 229 al. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal (ce face obiectul dosarului cu nr._ ) la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 396 al. 2 Cod procedură penală a fost condamnat același inculpat pentru savârșirea infractiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al. 1 - art. 229 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal și art. 77 lit. d Cod penal (ce face obiectul dosarului cu nr._ ) la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 396 al. 2 Cod procedură penală a fost condamnat același inculpat pentru savârșirea infractiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al. 1 - art. 229 al. 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 și art. 77 lit. d Cod penal (ce face obiectul dosarului cu nr._ ) la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 38 al. 1 și art. 39 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani și 2 luni închisoare dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultată de 5 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 104 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată acordată inculpatului din executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 63 din 25.05.2012 a Judecătoriei Negrești Oaș.
În temeiul art. 43 al .2 Cod penal la pedeapsa rezultată ca urmare a contopirii pedepselor potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni aceea de 5 ani și 2 luni închisoare s-a adăugat restul de 261 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 63 din 25.05.2012 a Judecatoriei Negrești Oaș dispunându-sa ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani 2 luni și 261 zile închisoare.
În temeiul art. 404 al. 4 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 72 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 17.08.2014 până la zi.
În temeiul art. 399 al. 1 Cod procedură penală s-a menținut ăsura arestului preventiv luată față de inculpat prin încheierea cu nr. 5/18.08.2014 a Judecătoriei Negrești Oaș.
În temeiul art. 397 al. 1 Cod procedură penală raportat la art. 25 al. 1 Cod procedură penală și art. 1357 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească cu titlu de despăgubiri civile părții civile M. S. dom. în com. Vama, . B, jud. Satu M. suma de 3.000 euro în echivalent lei la data plății, părții civile V. V., dom. în Sighetu Marmatiei, ., ., . cu reședința în ., jud. Satu M. suma de 1500,00 lei și părtii civile P. M. I. dom. în ., jud. Satu M. suma de 1000,00 lei.
S-a constatat că prejudiciul cauzat persoanei vătămate ..R.L. cu sediul în Negrești Oaș, ., . M. reprezentată prin administrator P. C. a fost reparat integral prin restituirea bunului sustras.
În temeiul art. 112 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 145,00 lei .
În temeiul art. 272 al. 1 Cod procedură penală s-a dispus virarea în contul Baroului de Avocați Satu M. din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 400, 00 lei reprezentând onorariu cuvenit avocatului G. I. pentru asistența juridică acordata inculpatului în cursul urmăririi penale, în baza delegației cu nr. 88/17.08.2014 emisa de Baroul Satu M. și în cursul cercetării judecătorești în baza delegației cu nr. 109/14.12.2014 emisă de Baroul Satu M..
În temeiul art. 274 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 1000,00 lei cheltuieli judiciare.
A reținut judecătoria că, prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș din data de 29.08. 2014 emis în dosarul cu nr. 594/P/ 2014 și înregistrat la instanță sub dosarul cu nr. de mai sus a fost trimis în judecată inculpatul M. I. P., reținându-se că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al. 1 - art. 229 al. 1lit. b și d și al. 2 lit. b Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 16/17 .08. 2014, prin escaladarea gardului inculpatul a pătruns în curtea locuinței persoanei vătămate M. S. din . folosindu-se de un topor luat din garajul locuinței a forțat deschiderea ușii de acces în locuință reușind astfel să pătrundă în incinta locuinței inculpatul a sustras 3 ceasuri, un telefon mobil marca Samsung, un lănțișor de aur, două portmonee în care se afla suma de 150 lei, parfumuri, curele bărbătești etc.
S-a mai reținut că, prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș, emis la data de 26.09.2014 în dosarul cu nr. 382/P/ 2014 și înregistrat la instanță sub dosarul cu nr._ același inculpat a fost trimis în judecată reținându-se că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al. 1 - art. 229 al. 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal.
În fapt s-a reținut că în seara zilei de 16. 05. 2014 în jurul orei 20,00 inculpatul a pătruns pe poarta găsită deschisă în curtea casei parohiale greco-catolică din . pe ușa neasigurată a pătruns în casă și a sustras o geantă aflată pe o canapea în care se aflau o tabletă marca Samsung ,un tensiometru și o ștampilă.
Prin rechizitoriu P. de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș emis la data de 26.09.2014 sub dosarul cu nr. 443/P/2014 același inculpat a fost trimis în judecată reținându-se că acesta se face vinovat de săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de furt calificat ambele prev. și ped. de art.228 al. 1 și art. 229al. 2 lit. b Cod penal.
S-a reținut în fapt că în data de 09.06.2014 în jurul orei 23:00-24:00 inculpatul împreună cu minorul I. A. B. au hotărât să sustragă un ham pentru cai aflat la locuința persoanei vătămate P. M. I. din . scop cei doi s-au deplasat împreună până în apropierea locuinței persoanei vătămate unde inculpatul din grădina locuinței părții vătămate a pătruns în curte și de pe căruța aflată în curte a sustras hamul, pe care întorcându-se în locul unde l-a lăsat pe minorul I. A. B., l-a dat acestuia.
După săvârșirea acestei fapte inculpatul împreună cu minorul A. B. s-au deplasat cu o căruță trasă de cal, procurată de minor, la un imobil din . vătămate P. C. și desfăcând sârma cu care era legată poarta au pătruns în curtea acestui imobil unde se afla depozitată scândură. Cei doi au încărcat în căruță aproximativ 1,5 mc de scândură pe care au sustras-o vânzând-o ulterior martorului B. N. .
Instanța a fost sesizată întâi cu rechizitoriul înregistrat sub dosarul cu nr. 1266/2014 iar apoi cu rechizitoriile înregistrate sub celelalte dosare respectiv cele cu nr._ și cu nr._ .
Completul căruia i-au fost repartizate pentru judecată ultimele două dosare le-a trimis primului complet sesizat pentru ca acesta să hotărască asupra reunirii celor trei cauze sub un singur dosar .
Prin încheierea de ședință din data de 12. 12. 2014, dată în dosarul cu nr._, s-a dispus reunirea celor trei cauze, privind fiecare pe același inculpat, sub dosarul cu nr._ / 2014 cu care instanța a fost întâi sesizată.
Examinând apoi actele și lucrările dosarului de urmărire penală instanța a reținut următoarele .
După sesizarea instanței cu judecarea faptei ce face obiectul rechizitoriului înregistrat sub dosarul cu nr. 1198 /266/2014și până la reunirea cu cauza înregistrată sub acest dosar și a cauzelor ce fac obiectul dosarelor cu nr. 1363/ 266/ 2014 și cu nr._ inculpatul a solicitat ca în privința judecării cauzei ce face obiectul primului dosar cu care instanța a fost sesizată să se aplice procedura simplificată de judecată prev. de art. 375 Cod procedură penală, și după ce a pus în discuție cererea inculpatului instanța a admis-o.
Până la dezbaterea în fond a cauzei, instanța prin încheierea ședinței de judecată din data de 12. 12. 2014 a dispus reunirea cauzei cu cauzele ce fac obiectul dosarelor cu nr. 1363/266/ 2014 și_/266/2014 înregistrate la această instanță, ulterior înregistrării primei cauze și privind pe același inculpat.
După reunirea cauzelor instanța l-a înștiințat pe inculpat cu privire la faptul că poate obține beneficiul prev. de art. 396 al. 10 Cod procedură penală dacă recunoaște faptele ce fac obiectul dosarelor reunite cu dosarul de față și cere ca judecarea și în privința acestor fapte să se desfășoare potrivit procedurii simplificate prev. de art. 375 Cod procedură penală.
Inculpatul a solicitat inițial procedura de judecată simplificată și în privința faptelor ce fac obiectul cauzelor reunite însă apoi a revenit asupra cererii sale înainte de semnarea declarației în care instanța a consemnat cele legate de ascultarea sa în vederea stabilirii procedurii de judecată, refuzând să mai semneze declarația.
Constatând că obiectul cauzei după reunirea celor trei dosare îl constituie 4 fapte penale, din care inculpatul a solicitat procedura simplificată doar în privința uneia dintre fapte, instanța a apreciat că inculpatul nu va putea beneficia de prevederile art. 396 al. 10 Cod procedură penală nici măcar cu referire la fapta pentru care a solicitat procedura simplificată de judecată. Aceasta pentru că inculpatul potrivit art. 374 al. 4 Cod procedură penală trebuie să recunoască în totalitate faptele reținute în sarcina sa neexistând posibilitatea aplicării mixte, în cadrul unui proces unic atât a procedurii simplificate, cât și a procedurii de drept comun, în funcție de faptele recunoscute sau nu, fiind irelevant că faptele au făcut obiectul unor trimiteri în judecată, distincte, a inculpatului, au fost ulterior reunite.
Reunirea cauzelor, impusă de rațiuni ce privesc buna administrarea justiției, a făcut ca toate cele 4 fapte pentru care inculpatul figurează trimis în judecată să facă obiectul unei cauze unice, împiedicând instanța să aplice în cauză o procedură mixtă (procedura simplificată pentru una din fapte și procedura de drept comun pentru alte 3 fapte) precum și să aplice dispozițiile privind procedura simplificată pentru fapta recunoscută și cele privind disjungerea privind infracțiunile nerecunoscute.
Deși inculpatul a arătat că nu dorește aplicarea procedurii simplificate pentru faptele nerecunoscute, acesta a uzat de dreptul la tăcere nedorind să fie ascultat și a arătat totodată că nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale .
Cum nici inculpatul și nici celelalte părți nu au contestat probele administrate în cursul urmăririi penale instanța nu a mai procedat la readministrarea acestora.
Examinând actele și lucrările dosarelor de urmărire penală instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 16/17.08.2014inculpatul s-a dus la locuința persoanei vătămate M. S. din . de a-i cere acesteia bani, luând în considerare că persoana vătămată obișnuia, atunci când el cerea, să-i dea bani și mâncare.
Ajungând la locuința persoanei vătămate inculpatul a găsit poarta încuiată, motiv pentru care a escaladat gardul ce împrejmuia locuința. Apoi inculpatul s-a dus la ușa de acces situată în spatele locuinței și a strigat-o pe persoana vătămată. Văzând că nu-i răspunde nimeni inculpatul a înțeles că nu se află nimeni în locuința persoanei vătămate și s-a dus în garajul locuinței de unde a luat un topor. Folosindu-se de topor inculpatul a forțat deschiderea ușii de acces din spatele locuinței și a pătruns astfel în incinta acesteia.
Inculpatul a sustras mai multe bunuri aflate în diferite încăperi ale locuinței (bijuterii, ceasuri, curele de bărbați, parfumuri, truse de machiaj, două portmonee, unul conținând actele de identitate și un card și altul conținând suma de 150,00 lei) o ruletă pentru măsurat, un telefon mobil marca Samsung etc.
O parte din bunurile sustrase au fost ascunse de inculpat iar altele au fost vândute de inculpat martorilor V. D. A. și R. I. respectiv înstrăinate prin schimb către R. M. I., fiul martorei R. M. L..
A reținut instanța de fond că fapta reținută mai sus se probează în primul rând cu declarația inculpatului dată în faza urmăririi penale,declarație prin care inculpatul recunoaște fapta,descriind-o în declarație întocmai cum a fost reținută mai sus.
De asemenea, s-a reținut că fapta se probează cu declarația persoanei vătămate dată în faza urmăririi penale, declarație în care persoana vătămată arată că în noaptea de16/17.08. 2014 atât ea cât și ceilalți membrii ai familiei ei, lipseau din locuință și că în data de 17.08.2014 în jurul orei 11,00 a fost anunțat prin telefon de către martora D. M. L. A., despre faptul că cineva a pătruns prin efracție în locuința sa.
Persoana vătămată susține în declarația ei că după ce s-a întors la locuința a constatat că cele spuse de martoră se confirmau, văzând urme de efracție la ușa prin care s-a pătruns în locuință și constatând că-i lipsesc mai multe bunuri pe care persoana vătămată le descrie în declarațiile ei.
Martora D. M. L. A. ascultată fiind în cursul urmăririi penale susține că s-a dus în ziua de 17.08.2014la locuința persoanei vătămate și a văzut că ușa de acces din spatele locuinței era deschisă și prezenta urme de efracție iar apoi a informat-o despre cele constatate pe persoana vătămată despre care știa că nu se află la locuință .
S-a reținut că în sprijinul existenței faptei și săvârșirii acesteia cu vinovăție de către inculpat vin și declarațiile a martorului C. M. care susține că a asistat la procedeul cercetării locului faptei de către organul de cercetare penală precum și cele ale martorelor V. D. A. și R. I. care susțin că în data de 16.08. 2014, respectiv în data de 17.08.2014 au cumpărat de la inculpat bunuri dintre cele reclamate de persoana vătămată ca fiind sustrase din locuința ei, și pe care le-au restituit după ce inculpatul a fost identificat ca fiind autorul faptei.
Martora R. M.-L. susține în declarația ei că fiul ei R. M. I. a primit în seara zilei de 16.08.2014 un telefon mobil marca Samsung de la inculpat și a dat inculpatului în schimbul acestuia un alt telefon mobil.
Dovezile de ridicare de bunuri și procesele-verbale de predare de bunuri aflate la dosarul de urmărire penală atestă că bunuri dintre cele reclamate de persoana vătămată ca fiind sustrase din locuința ei au fost ridicate de la martorii V. D. A., R. I. și R. M.- L. care declarau că le-au primit de la inculpat.
Probelor mai sus descrise permit concluzia că fapta mai sus descrisă există și a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat.
S-a reținut că fapta inculpatului care pe timp de noapte și prin efracție și totodată prin violarea domiciliului persoanei vătămate a pătruns în locuința acesteia și a sustras mai multe bunuri realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al. 1, 289 al. 1lit. b și d și 229 al. 2 Cod penal.
S-a constatat că, din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta prin sentința penală nr. 63 din 25.05. 2012 a Judecătoriei Negrești Oaș a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pedeapsă ce nu poate fi considerată ca executată până la data săvârșirii de către inculpat a infracțiunii arătate mai sus și care îndeplinește condițiile primului termen al recidivei.
Având în vedere că la termenul de judecată din data de 12. 12. 2014 instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul reținerii ca incidente a dispozițiilor referitoare la recidivă, în temeiul art. 386 al. 1 Cod penal s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, ținându-se că inculpatul a săvârșit fapta în condițiile recidivei prev. la art. 41 al. 1 Cod penal.
Așa fiind în temeiul art. 228 alin. 1 – art. 229 al. 1 lit. b și d și art. 229al. 2 Cod penal instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a reținut că în data de 16.05.2014, în jurul orei 20,00, inculpatul a pătruns pe ușa de acces neasigurată în locuința persoanei vătămate V. V., din . a sustras o geantă în care se afla o tabletă marca Samsung, un tensiometru și o ștampilă. În timp ce ieșea cu geanta din locuință inculpatul a fost văzut de soția persoanei vătămate, ale cărei strigăte, au alertat-o pe persoana vătămată, care a pornit în urmărirea inculpatului întâi cu autoturismul și apoi pe jos. La un moment dat inculpatul fugind, a traversat un râu, ocazie cu care bunurile aflate în geantă s-au udat distrugându-se, însă în cele din urmă inculpatul a fost prins de persoana vătămată și a predat acesteia geanta sustrasă.
S-a reținut că această faptă este probată în primul rând cu declarațiile luate inculpatului în cursul urmăririi penale declarații din care reiese că inculpatul recunoaște fapta pe care o descrie, întocmai cum aceasta a fost reținută mai sus. De asemenea, s-a reținut că declarația inculpatului se coroborează cu declarația persoanei vătămate care susține că l-a urmărit pe inculpat îndată ce acesta a săvârșit fapta și prinzându-l a ridicat de acesta geanta sustrasă.
Declarațiile celor două părți la rândul lor se coroborează cu datele consemnate în procesul verbal de cercetare a locului faptei.
S-a arătat că încadrarea juridică dată faptei descrise mai sus prin rechizitoriu cu care instanța a fost sesizată este greșită, fapta neîntrunind elementele constitutive le infracțiunii prev. și ped. de art. 228 al. 1 - 229 al. 1 lit. b și art. 41 al. 1 Cod penal ci elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 228 al. 1 – art. 229 al. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal aceasta deoarece în speță nu este incidentă varianta agravată prev. de art. 229 al. 1 lit. b Cod penal - săvârșirea faptei pe timp de noapte – pentru că la data și ora la care fapta a fost săvârșită - 16.05.2014 ora 20,00 – soarele nu era încă apus și prin urmare nu era prezent întunericul specific nopții.
S-a reținut însă incidența în speță a variantei agravante prevăzută de art. 229 al. 2 Cod penal pentru că inculpatul a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate unde a comis furtul.
Reținându-se că în ședința publică din data de 09.01.2015 instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, în temeiul art. 386 al. 1 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului reținându-se că fapta se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii prev. și ped. de art. 228 al. 1, 229 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a reținut că în data de 09.06.2014 inculpatul s-a înțeles cu minorul I. A. B. ca împreună să sustragă un ham pentru cal de la locuința persoanei vătămate P. M. I. din . sustragă scândură din curtea unui imobil aparținând . Negrești Oaș, situat în .> În baza înțelegerii avute, cu o căruță trasă de cal pe care a luat-o de la locuința minorului, cei doi s-au deplasat înspre locuința persoanei vătămate P. M. I. și după ce au lăsat calul și căruța în câmp s-u deplasat prin grădină pe jos până în apropierea locuinței persoanei vătămate unde minorul a rămas în așteptare iar inculpatul din grădina locuinței persoanei vătămate a pătruns în curtea locuinței și a luat hamul ce se afla pus pe căruța din curte și o secure. Apoi inculpatul a dat minorului bunurile sustrase și acesta le-a pus în căruță.
Inculpatul și minorul s-au deplasat apoi cu căruța trasă de cal până la locul unde se afla imobilul aparținând ..
Pentru a pătrunde în curtea imobilului inculpatul a desfăcut sârma cu care era legată poarta ce împrejmuia curtea imobilului și au pătruns în curtea imobilului unde au găsit mai multă scândură depozitată și au încărcat în căruță aproximativ 1, 5 mc. scândură pe care au transportat-o la domiciliul martorului B. N. căruia i-au lăsat scândura în schimbul prețului de 200,00 lei pe care l-au primit de la acesta din care 50,00 lei au rămas inculpatului și 150,00 lei minorului.
S-a arătat că faptele reținute mai sus sunt probate în primul rând cu declarațiile inculpatului care recunoaște ambele fapte, declarații care se coroborează cu cele ale persoanelor vătămate și declarațiile minorului I. A. M., față de care s-a renunțat la urmărirea penală.
Existența faptelor și săvârșirea lor cu vinovăție de către inculpat este sprijinită și de declarația martorului B. N. care susține că în seara zilei de 09.06.2014 inculpatul împreună cu minorul I. A. B. au venit la locuința lui și i-au vândut pentru un preț de 200 lei cantitatea de 1,5 mc. scândură, care ulterior a fost ridicată de lucrătorii de poliție de la locuința lui.
Ridicarea scândurii de la martorul B. N. și restituirea acesteia către persoana vătămată este atestată de dovezile scrise de ridicare respectiv predare, întocmite de organul de cercetare penală .
S-a reținut că fapta inculpatului, care pe timp de noapte a pătruns în curtea împrejmuită a locuinței persoanei vătămate P. M. L. de unde a sustras un ham și o secure se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al.1, 229 al. 2 Cod penal
Totodată, s-a reținut că fapta inculpatului de a sustrage pe timp de noapte cantitatea de 1,5 mc. scândură din posesia persoanei vătămate . se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b Cod penal.
S-a constatat că încadrarea juridică dată faptelor descrise mai sus prin rechizitoriu cu care instanța a fost sesizată este greșită în primul rând pentru că s-a omis să se rețină că faptele sunt săvârșite în stare de recidivă, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 63 din 25. 05. 2012 a Judecătoriei Negrești Oaș.
În al doilea rând încadrarea juridică este greșită pentru că s-a reținut în cazul faptei reținută împotriva persoanei vătămate . incidența formei agravate a infracțiunii de furt, prev. la art. 229 al. 2 lit. b Cod penal.
S-a reținut că fapta s-a comis într-un loc împrejmuit, dar că locul împrejmuit ține de un imobil aflat în construcție ce aparține . și care nu are destinație de locuință prin urmare dispozițiile art. 229 al. 2 lit. b Cod penal care se referă la săvârșirea faptei prin violare de domiciliu nu sunt incidente.
Instanța a pus în discuția părților în ședința publică din data de 12.12.2014 schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute mai sus în sensul reținut mai sus și procurorul și inculpatul nu s-au opus la schimbarea încadrării juridice.
Prin urmare în temeiul art. 386 al. 1 Cod procedură penală, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat la data de 09.06.2014 reținând că acestea au fost comise în stare de recidivă și înlăturând aplicarea art. 229 al. 2 lit. b Cod penal în cazul faptei comise împotriva . reținând în același timp aplicabilitatea art. 229 al. 1 lit. b Cod penal care se referă la săvârșirea faptei pe timp de noapte.
Instanța a mai reținut că inculpatul a săvârșit cele două fapte reținute mai sus împreună cu un minor în vârstă de 16 ani pe care l-a cunoscut anterior săvârșirii faptei, astfel a constatat incidența în speță și a circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. d Cod penal.
S-a arătat că reținerea unei circumstanțe agravante nu implică schimbarea încadrării juridice a faptei pentru că circumstanțele agravante sau atenuate sunt cauze de reducere sau de majorarea pedepsei aparținând instituției individualizării pedepsei, fără a ține de conținutul constitutiv al infracțiunii.
Pentru infracțiunea săvârșită împotriva persoanei vătămate P. M. I. în temeiul art. 228 al. 1, 229 al. 2lit. b și art. 41 al. 1 Cod penal instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În legătură cu fapta arătată mai sus s-a arătat că greșit s-a reținut prin actul de sesizare că fapta s-a săvârșit împotriva persoanei vătămate P. C.. Această persoană fiind administratorul ., a arătat în declarația dată că scândura sustrasă aparținea societății pe care o administra.
S-a reținut că pluralitatea de infracțiuni săvârșită de inculpat îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru concursul real de infracțiuni (art. 38 al. 1 Cod penal), motiv pentru care s-a constatat că devin incidente în speță dispozițiile art. 39 lit. b Cod penal, în temeiul cărora instanța de fond a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse adică 2 ani și 2 luni închisoare dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultată de 5 ani și 2 luni închisoare.
S-a constatat că din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că prin sentința penală nr. 63 din 25.05.2012 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Tot din fișa de cazier judiciara inculpatului reiese că inculpatul a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse la data de 30.09.2013, dată la care i-a mai rămas de executat un rest de 261 zile închisoare.
S-a reținut că, de la data liberării condiționate a inculpatului până la data săvârșirii primei infracțiuni dintre cele ce fac obiectul cauzei de față au trecut doar 228 zile închisoare astfel că pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare nu poate fi considerată ca fiind executată, de vreme ce până la săvârșirea primei infracțiuni nu s-a împlinit restul de pedeapsă de 261 zile închisoare.
Prin urmare fiind îndeplinite condițiile recidivei prevăzute la art. 41 al. 1 Cod penal, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor referitoare la regimul sancționator al recidivei prev. de art. 43 al. 2 Cod penal, la pedeapsa rezultată din aplicarea dispozițiilor referitore la regimul sancționator al concursului de adiționând restul de pedeapsă de 261 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare ce constituie primul termen al recidivei, dar nu înainte de a revoca în temeiul art. 104 Cod penal beneficiul liberării condiționate a inculpatului pentru a putea adiționa restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării condiționate a inculpatului.
Prin urmare inculpatul va avea de executat pedeapsa de 5 ani 2 luni și 261 zile închisoare.
Individualizând pedeapsa aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere în primul rând pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpat relevat de modul și împrejurările de săvârșire a faptelor și gradul de gravitate a rezultatului produs prin săvârșirea faptelor.
Inculpatul a săvârșit faptele într-un mod comun multora dintre infracțiunile de acest gen, pătrunzând atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte, cu sau fără a recurge la acte de efracție în locuințele unor persoane fizice sau în curtea locuinței.
Pe de altă parte, s-a reținut că prejudiciu material cauzat prin faptele inculpatului este redus și în mare parte reparat prin restituirea lucrurilor, împrejurare ce atenuează pericolul social concret al faptelor.
Relativ la persona inculpatului instanța de fond a reținut că anterior săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze inculpatul a suferit mai multe condamnări la pedeapsa închisorii, toate aplicate pentru infracțiuni de furt și că prin executarea pedepselor aplicate inculpatului, nu s-a obținut reinserția socială a acestuia, inculpatul reiterând aceiași conduită infracțională la scurt timp după liberarea sa condiționată din executarea ultimei pedepse aplicată.
Pe de altă parte, s-a arătat că, prin conduita sa din cursul judecății inculpatul a demonstrat că nu regretă faptele pe care le-a săvârșit și mai mult că nu-i pasă de consecințele pe care va trebui să le suporte pentru săvârșirea acestora. Astfel la termenul de judecată din data de 9.01. 2015 în timp ce se citea actul de sesizare a instanței din dosarele cu nr. 1363. /266/ 2014 și_ inculpatul a ironizat instanța cerând să nu-i mai citească actul de sesizare întrucât îi vine să doarmă. Inculpatul nu s-a arătat interesat să ceară procedura de judecată simplificată pentru faptele ce fac obiectul dosarelor cu nr. 1363/266/ 2014 și 1364/266/ 2014 menționând că oricum nu va putea primi o pedeapsă mai mare de 10 ani.
Nu în ultimul rând instanța a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului că inculpatul nu este până în prezent integrat într-o familie, nu are o locuință, trăiește în anturajul unor persoane de etnie rromă care îi stimulează potențialul criminogen, a deprins obișnuința de a-și procura într-un mod ilicit cele necesare traiului zilnic, are un nivel primitiv de educație ce face dificilă reeducarea lui și nu se ferește să afișeze disprețul pe care îl nutrește față de valorile sociale apărate prin legea penală pe care în mod repetat o încalcă.
Instanța de fond a mai reținut că persoanele vătămate M. S.,V. V. și P. M. I. s-au constituit și părți civile în cauză cerând ca inculpatul să fie obligat să le repare prin echivalent bănesc prejudiciul pe care l-a cauzat prin fapta săvârșită prin fapta lor.
Partea civilă M. S. a invocat existența unui prejudiciu de 3000 euro ce se compune din cheltuiala pe care va trebui să o suporte pentru readucerea în starea anterioară a ușii de acces în locuință degradată prin actele de efracție a inculpatului și contravaloarea bunurilor care sustrase fiind de către inculpat nu i-au fost restituite.
Partea civilă V. V. a invocat un prejudiciu de 1500 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de inculpat care deși i-au fost restituite de inculpat nu mai puteau fi folosite potrivit destinației lor întrucât pentru a nu fi prins inculpatul a fugit traversând prin apa unui râu, ocazie cu care bunurile sustrase s-au udat distrugându-se .
Partea civilă P. M. I. a susținut existența unui prejudiciu de 1000 lei ce reprezintă contravaloarea hamului și a securii sustrasă de inculpat
Inculpatul a fost de acord ca cererile părților civile să fie admise astfel cum acestea au fost formulate.
S-a reținut că probele administrate în cauză demonstrează faptul că în patrimoniul părților civile s-a localizat un prejudiciu aflat în raport de cauzalitate cu fapta inculpatului.
Având în vedere acest fapt și că inculpatul nu a contestat cuantumul prejudiciului invocat de părțile civile, dat fiind principiul disponibilității ce guvernează soluționarea laturii civile în procesul penal, în temeiul art. 397 al. 1 Cod procedură penală, art. 25 Cod procedură penală și art. 1357 Cod civil, instanța de fond a admis cererile părților civile astfel cum au fost formulate
În temeiul art. 112 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea sumei de 145,00 lei primită de inculpat din vânzarea scândurii sustrase de la partea civilă . și vânzarea către martorii V. A. și R. I. a unei părți din bunurile sustrase de inculpat de la partea civilă M. S..
S-a reținut că bunurile pentru care inculpatul a primit suma de 145,00 lei au fost ridicate de la persoanele cărora inculpatul le-a vândut și restituite în natură persoanelor vătămate astfel că sumele obținute de inculpat pentru aceste bunuri nu mai servesc la despăgubirea persoanelor vătămate iar, pe de altă parte, persoanele care au plătit inculpatului un preț pentru aceste bunuri nu s-au constituit nici ele părți civile pentru a solicita restituirea prețului achitat inculpatului.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel inculpatului solicitând desființarea acesteia în sensul de a i se reduce pedepsele ce i-au fost aplicate.
În susținerea apelului s-a invocat faptul că inculpatul apelant a avut o conduită procesuală corectă, recunoscând comiterea faptelor, precum și cuantumul redus al prejudiciului cauzat prin cele patru infracțiuni de furt calificat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea va reține că aceasta este temeinică și legală, iar apelul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului apelant pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acestea încadrarea juridică corespunzătoare.
Sub acest din urmă aspect se va reține că instanța de fond a dispus în mod corect schimbarea încadrării juridice a faptelor.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat comisă în dauna părții civile V. V., ținând seama de împrejurarea că furtul a fost comis la ora 20,00, în ziua de 16 mai 2014, corect s-a dispus înlăturarea agravantei prevăzute de art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal. De asemenea, în ceea ce privește infracțiunea comisă în dauna persoanei vătămate ., justificat s-a înlăturat agravanta prev. de art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal, câtă vreme materialul lemnos sustras era depozitat într-un loc împrejmuit ce ține de un imobil aparținând acestei părți civile, aflat în construcție.
Totodată, justificat, în ceea ce privește infracțiunile de furt comise în duna părții civile P. M. L. și persoanei vătămate ., s-a reținut agravanta prev. de art. 77 lit. d Cod penal, inculpatul apelant comițând ambele infracțiuni de furt împreună cu minorul I. Adrei B..
Corect s-a reținut și faptul că inculpatul apelant a comis faptele deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 41 alin. 1 Cod penal, respectiv pe durata liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 62 din 25 mai 2012 a Judecătoriei Negrești Oaș, din executarea căreia inculpatul apelant s-a liberat condiționat în data de 30 septembrie 2013, cu un rest rămas neexecutat de 261 zile închisoare.
În ceea ce privește judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate în cazul recunoașterii vinovăției, instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor procedurale, ținând cont de faptul că această procedură nu este aplicabilă în cazul în care inculpatul recunoaște numai o parte din faptele reținute în actul de sesizare.
Câtă vreme în cauză s-a dispus reunirea cauzelor, iar instanța de fond i-a adus la cunoștință inculpatului apelant dispozițiile procedurale incidente, respectiv i-a comunicat în ședința publică din 9 ianuarie 2015, la primul termen de judecată ulterior reunirii cauzelor, că are posibilitatea să solicite judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate cu privire la toate cele patru infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, iar acesta, după ce inițial a solicitat aplicarea acestei proceduri, a refuzat să semneze declarația, ulterior prevalându-se de dreptul la tăcere, justificat prima instanță nu a judecat cauza potrivit procedurii de drept comun.
Din probele administrate în cauză rezultă că în noaptea de 16/17 august 2014, inculpatul apelant a sustras din locuința părții civile intimate M. S., din . a pătruns prin escaladarea gardului ce împrejmuia locuința și forțarea cu ajutorul unui topor a ușii de acces, mai multe bunuri, respectiv bijuterii, ceasuri, parfumuri, truse de machiaj, un telefon mobil marca Samsung, două portmonee, unul conținând actele de identitate și un card, iar altul suma de 15.000 lei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 228 alin. 1 lit. b și d – art. 229 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
De asemenea, din probele administrate în cauză rezultă că, în 16 mai 2014, în jurul orei 20,00, inculpatul apelant a pătruns pe ușa de acces neasigurată în locuința părții civile V. V., din . a sustras o gerantă în care se afla o tabletă marca Samsung, un tensiometru și o ștampilă, fapta ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Totodată, din probele administrate în cauză rezultă că, în data de 9 iunie 2014, inculpatul apelant, potrivit înțelegerii avute cu minorul I. A. B., a pătruns în locuința părții civile P. M. I., de unde a sustras un ham și o secure, cei doi deplasându-se apoi cu o căruță până la locul unde se află imobilul în construcție aparținând ., în incinta căruia au pătruns prin desfacerea sârmei cu care era legată poarta, sustrăgând 1,5 mc scândură, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. d Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal, respectiv prev. și ped. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. d Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal.
Latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, instanța de fond ținând seama de poziția manifestată de inculpatul apelant, care a fost de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate de persoanele vătămate ce s-au constituit părți civile în cauză, consacrat de art. 9 Cod procedură civilă, aplicabil în cauză potrivit art. 19 alin. 5 Cod procedură penală.
Curtea apreciază că pedepsele ce i-au fost aplicate inculpatului apelant de prima instanță au fost corect și just individualizate, ținând seama de perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul apelant, precum și de împrejurarea că acesta a comis faptele supuse judecății pe durata liberării condiționate din executarea unei pedepse anterior aplicate, tot pentru comiterea unor infracțiuni de furt.
De asemenea, instanța de fond a ținut seama și de conduita procesuală a inculpatului apelant care, deși în faza de urmărire penală a recunoscut faptele, ulterior reunirii cauzelor, a avut o atitudine inadecvată.
Pedepsele ce i-au fost aplicate inculpatului apelant au fost de altminteri orientate spre minimul special prevăzut de lege, iar împrejurarea că în cauză au fost aplicate dispozițiile art. 39 lit. b Cod penal și respectiv cele ale art. 43 alin. 2 Cod penal nu este de natură a duce la concluzia că se impune reducerea pedepselor individuale ce i-au fost aplicate inculpatului apelant.
Astfel fiind, curtea va constata că sentința instanței de fond este legală și temeinică, inclusiv sub aspectul individualizării pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului, considerent pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat care, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 272 Cod procedură penală, se va dispune plata onorariului pentru apărătorul din oficiu desemnat pe seama inculpatului apelant din fondul Ministerului Justiției.
Totodată, în baza art. 422 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului apelant durata arestului preventiv până la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 punctul 1 litera b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul M. I. P., fiul lui V. și V., ns. la 7.03.1988 din Penitenciarul Oradea împotriva sentinței penale nr. 2 din 9 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu Fraiu F., va fi avansată din fondul Ministerului Justiției, conform delegației nr. 776 din 10.02.2015 emisă de Baroul Bihor.
Deduce din pedeapsă perioada efectiv executată până la zi, 17.03.2015.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
R. A. P. M.
GREFIER,
P. C.
red. decizie P. M., 10.04.2015
jud. fond M. M.
tehnored. 4 ex., 10.04.2015, pc
| ← Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Decizia nr. 157/2015.... | Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 20/2015.... → |
|---|
