Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Decizia nr. 157/2015. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 157/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 4784/111/2009*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

dosar nr. _

Număr operator de date cu caracter personal: 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 157/A/2015

Ședința publică din 3 martie 2015

Complet de judecată compus din

Președinte: P. M. – președintele secției penale

Judecător: A. L. F.

Grefier: A. S.-S.

Pe rol se află după casarea cu trimitere spre rejudecare apelul penal declarat de către P. DE PE L. TRIBUNALUL B., împotriva sentinței penale nr. 72/P din data de 1 aprilie 2010 pronunțată de către Tribunalul B. în dosarul cu nr._, privindu-l pe inculpatul intimat O. N. D., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - 176 litera d Cod penal 1969, tâlhărie, prevăzută de art. 211 alineat 2 litera b și alineat 2¹ litera b Cod penal 1969 și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alineat 1 Cod penal 1969.

Se constată faptul că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 19 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea amânându-se pentru data 3 martie 2015.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra apelului penal de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72/P din data de 1 aprilie 2010 pronunțată de către Tribunalul B. în dosarul cu nr._ , în baza art. 11 punctul 2 litera a Cod procedură penală raportat la art. 10 litera c Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului O. N. D., de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - 176 litera d Cod penal, tâlhărie prevăzută de art. 211 alineat 2 litera b și alineat 2¹ litera b Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alineat 1 Cod penal.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 ore în data de 12.02.2009, arestat preventiv din 12.02.2009 până la 21.02.2009 și de la 20.03.2009 până la zi.

În baza art. 350 alineat 1 și 2 Cod procedură penală s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului O. N. D. prin încheierea nr. 17/20.03.2009 a Tribunalului B., mandat de arestare preventivă nr. 23/20.03.2009 a Tribunalului B. și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia dacă nu este arestat într-o altă cauză.

În baza art. 346 alineat 3 Cod procedură penală s-au respins pretențiile civile formulate de părțile civile F. D. D. și B. F. A..

S-a dispus conservarea mijloacelor de probă – corpuri delicte aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului B., ce poartă sigiliul_ al Institutului de Criminalistică București.

În baza art. 192 alineat 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 01.07.2009 în dosarul nr. 717/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. și înregistrat la Tribunalul B. la data de 02.07.2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. N. D. pentru comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 – 176 litera d Cod penal, tâlhărie prevăzută de art. 211 alineat 2 litera b, alineat 2¹ litera b Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alineat 1 Cod penal

În partea expozitivă a rechizitoriului se arată că în data de 11.02.2009, la ora 10.23 în apropiere de șoseaua de centură a municipiului Oradea, pe partea dreaptă a direcției de mers Oradea – S., la aproximativ 50 metri de sensul giratoriu, și la aproximativ 15 metri de terasamentul căii ferate Oradea – A., pe platforma betonată de la baza podului, a fost găsit cadavrul unei persoane identificată ca fiind B. P. P.. Asupra victimei au fost găsite o . bijuterii, probabil din aur. S-a stabilit că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat hemopneumotoracelui survenit după o plagă împușcată penetrantă toracică cu interesare viscerală. Momentul morții a fost stabilit a fiind cu 10 -12 ore anteriore autopsiei (efectuată în data de 11.02.2009, orele 15.00 – 16.00). Leziunile de violență pe care le prezenta cadavrul datează din ziua morții și s-au produs prin împușcare cu proiectil tras dintr-o armă de foc (posibil calibru 6-7), recum și prin lovire cu corp contondent dur urmată de târâre. S-a stabilit că tragerea s-a efectuat cu țeava lipită, unghiul de impact a fost aproximativ perpendicular pe tegument de la dreapta la stânga, iar poziția victimei a putut fi șezândă pe locul șoferului din autoturism, direcția de tragere a fost de la dreapta spre stânga în plan orizontal. S-a stabilit că victima a fost împușcată iar apoi târâtă până în locul unde a fost găsită.

În data de 11.02.2009, în jurul orei 17.00, a fost găsit abandonat autoturismul victimei pe . fost examinat criminalistic, nu s-au evidențiat urme de forțare ale sistemului de închidere, au fost ridicate probe biologice prin tamponare cu bețișoare cu vată sterilă din mai multe locuri din exteriorul și interiorul mașinii și au fost ridicate 22 urme papilare.

Una dintre urmele papilare ridicate – cea de pe rama superioară exterioară a portierei dreapta față – corespunde cu o urmă papilară a inculpatului O. N. D.. Totodată s-a stabilit că pe mufele din plastic (probele 4 și 5), pe partea stângă a volanului autoturismului victimei (proba 12) sunt celule epiteliale din a căror analiză a rezultat că profilul genetic al inculpatului face parte din amestecul recoltat. Inculpatul a fost testat cu aparatul poligraf, iar în urma interpretării rezultatelor s-au evidențiat modificări semnificative ce indică un comportament simulat.

În urma acestora probe s-a concluzionat că inculpatul este autorul faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Partea vătămată F. D. D. – concubina victimei – în ședința publică din 11.09.2009, declară că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 25.000 euro și solicită stabilirea unei rente lunare pentru fiica sa minoră până la majoratul acesteia.

Inculpatul a fost audiat în ședința publică din 09.10.2009 și nu recunoaște comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Susține că nu a cunoscut-o pe victima B. P. P.. Cu privire la cele petrecute în perioada comiterii omorului arată următoarele: în seara de 09.02.2009, a fost la locuința prietenului său M. C.. Aici se mai aflau încă două persoane de sex masculin – P. L. și C.. Au petrecut seara împreună iar în jurul orelor 23.00 – 24.00 au hotărât să plece acasă. G. – martorul M. C. - a chemat telefonic un taxi. A coborât din . C. (acesta urma să le împrumute o sumă de bani ce să acopere costul cursei și pentru aceasta trebuia schimbată o bancnotă de 50 lei la taximetrist) și P. L.. Taximetrul care a venit la comandă era un autoturism marca Dacia L., de culoare gri metalizat ce purta însemnele firmei Start Taxi. Martorul P. L. s-a urcat pe locul din spate din partea dreaptă, iar după ce a schimbat bancnota și i-a restituit martorului M. C. 40 lei, a urcat pe locul din față. Traseul pe care l-au urmat a fost: punctul de plecare – ., din fața unui salon de coafură, de aici au mers în marșarier până la podul de pontoane, apoi s-au deplasat pe . Sovata și . și-au continuat deplasarea, apoi au intrat pe . intrat pe . lângă piața Rogerius). La postul de poliței de lângă piață, au virat pe o străduță la stânga, au trecut pe lângă Pensiunea Talisman și în spatele localului D. a coborât din autoturism martorul P. L.. Au continuat deplasarea pe . ajuns pe . sa. Costul cursei a fost de 6,4 lei și a plătit 7 lei. De la ora 24.00 până a doua zi a rămas acasă și a dormit. În data de 10.02.2009, după ce s-a trezit a mers la barul Domino (fostul Cireșica) din apropierea pieței Rogerius unde a rămas până în jurul orei 15.20, împreună cu prietena sa, martora B. L.. În ziua respectivă trebuia să meargă cu mama prietenului său Bakoș C. la Ardaf pentru a o ajuta la întocmirea unui dosar de daune. Deoarece acesta nu-l sunase, conform înțelegerii anterioare, l-a contactat telefonic și a stabilit că se întâlnește cu doamna respectivă în fața blocului unde aceștia locuiesc, pe . aproape de barul în care se afla). S-a dus la întâlnire și împreună cu mama prietenului său, s-au deplasat cu mașina acesteia la sediul Ardaf din apropierea magazinului Crișul și a Facultății de D.. Întrucât nu au putut rezolva problema în ziua respectivă, au reprogramat întâlnirea pentru a doua zi. A dus-o pe mama prietenului său acasă, unde a lăsat și mașina. Apoi l-a contactat telefonic pe martorul P. L. cu care și-a stabilit o întâlnire pentru mai târziu. A plecat acasă, a mâncat și a așteptat să fie contactat telefonic de acesta. În jurul orelor 17.00, acesta l-a suna și i-a spus că-l așteaptă în fața blocului. A coborât, martorul era cu autoturismul Daewoo Matiz aparținând lui E. și au hotărât să-l viziteze pe T. M.. Martorul P. L. L-a sunat pe acesta și s-au dus la el. Aici au mai venit încă doi prieteni de-ai lor R. P. și M. D.. Cât au stat aici s-au jucat cu Play Station. În jurul orelor 20.00, martorul T. M. a primit un telefon în urma căruia i-a anunțat că trebuie să plece. Au plecat cu toții (mai puțin T. M.) la barul Dominion, unde a rămas cu P. L.. Mai târziu li s-au alăturat prietena sa – martora B. L. – și Bakoș C. și U. C.. După plecarea prietenei sale și a martorului Bakoș C. (care îi dăduse cheile de la mașină și suma de 15 lei pentru alimentarea cu benzină pentru drumul de a doua zi la Ardaf) au plecat la locuința lui U. C. de pe .. aici a mai venit un bărbat poreclit „Țuni” care a adus 4 flacoane de bere și o sticlă de vin. Personal, folosind telefonul martorului P. L., a făcut o comandă pentru mâncare la restaurantul Bigis. „Țuni” a rămas împreună cu ei până la ora 01.30, iar el împreună cu P. L. au plecat spre casă la ora 3.00. P. L. a făcut o comandă telefonică pentru un taxi. A venit un autoturism marca Opel de la Hello taxi și i-a dus acasă, primul a coborât P., iar apoi el care a și plătit cursa – 5 lei. După ce a ajuns acasă, a mâncat, a trimis două mesaje telefonice – unul prietenei sale și unul Adrianei – l-a trezit pe tatăl său cu care doarme în aceeași cameră și i-a cerut să-l trezească la 7.30 dimineața întrucât are treabă. S-a trezit la ora 7.30, când a sunat alarma telefonului, iar tatăl său i-a atras atenția asupra orei. La trezire a constatat că a avut un apel de la prietena sa I..

Nu are armă și nu știe să folosească arme.

Cu privire la faptul că în primele sale declarații nu a făcut referire la cursa efectuată cu taximetrului în noaptea de 9/10.02.2009, arată că nu i s-a cerut să precizeze ce a făcut în data respectivă. Când a fost ridicat de organele de poliție i s-a spus că este vorba de un furt de mașini și că există suspiciuni că autoturismul pe care îl condusese să fie furat. Abia la sediul poliției i s-a spus că este suspectat de comiterea omorului.

Amprenta ridicată de pe portiera dreaptă față a autoturismului condus de victimă și care îi aparține a fost creată de el în noaptea de 9/10.02.2009, fie la schimbarea banilor înainte de cursă, fie la urcarea sau coborârea sa din autoturism în aceeași noapte.

În ceea ce privește recoltarea probelor pentru stabilirea ADN-ului arată că nu a fost încunoștințat despre aceasta ci i s-a spus că i se face un control stomatologic.

În noaptea în care s-a comis omorul a fost îmbrăcat cu o pereche de pantaloni tip blugi de culoare alb – albastru deschis, tăiați la nivelul genunchilor, o bluză de corp de culoare albă, o bluză de trening albă, marca Kappa, o giacă de fâș de culoare neagră, cu glugă mare, tivită cu blană de culoare albă. A fost încălțat cu pantofi de sport marca Adidas, de culoarea argintie, aceeași pe care îi poartă și în ziua audierii sale (pantofi care au fost ridicați de organele de poliție).

Arată că în momentul în care i s-a spus că este acuzat de omor prin împușcare a solicitat să fie testat cu parafină, dar i s-a respins cererea de motivul că nu au așa ceva.

În perioada de arest preventiv a fost încarcerat împreună cu alte 3 persoane care efectiv îl interogau cu privire la acuzația ce i se adusese. Aceștia l-au sfătuit ce să declare. Chiar în timpul nopții era trezit de câte unul dintre codeținuți și întrebat în legătură cu acuzația.

Arată că după ce a fost respinsă prima propunere de arestare a sa în calitate de inculpat (în continuarea arestării sale ca învinuit) și înainte de admiterea celei de-a doua, a cunoscut care sunt rezultatele analizei ADN, i s-a spus de către avocat că în proporție de 90% va fi arestat, dar când a primit citația a venit de bună voie la sediul instanței, după terminarea ședinței a plecat acasă să aibă timp să se pregătească în cazul în care se va dispune arestarea sa, a lăsat numărul său de telefon polițiștilor, iar când aceștia l-au sunat, s-a prezentat de bună voie pentru a fi încarcerat. A procedat în acest mod deoarece este nevinovat (filele 33-35).

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

În noaptea de 11 februarie 2009, în jurul orelor 04,20 – 04,30 victima B. P.-P. a fost ucis prin împușcare de către o persoană care a folosit un Revolver cu glonț, iar apoi a târât și abandonat cadavrul victimei sub un pod rutier și i-a sustras autoturismul Dacia L., portmoneul cu suma de 500 lei și două telefoane mobile.

Din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că nu inculpatul O. N. D. este autorul acestor infracțiuni.

Din materialul probator s-a desprins următoarea succesiune a evenimentelor:

În data de 9 februarie 2009, inculpatul a fost în vizită la martorul M. T. C. poreclit „Belgianu” împreună cu martorul P. L. și încă o persoană. Plecarea de la locuința martorului a inculpatului s-a făcut cu un taximetru aparținând firmei „Start” taxi.

Astfel, inculpatul a arătat că în data de 9/10 februarie 2009 la plecarea de la locuința prietenului său M. T. C. acesta i-a chemat un taximetru și că mașina respectivă a fost a victimei. Inculpatul a arătat că taximetrul a fost chemat de gazdă în intervalul de timp 23,30 – 24,00 și a arătat care a fost traseul urmat. Taximetrul care a venit la comandă era un autoturism marca Dacia L., de culoare gri metalizat ce purta însemnele firmei Start Taxi. Martorul P. L. s-a urcat pe locul din spate din partea dreaptă, iar după ce a schimbat bancnota și i-a restituit martorului M. C. 40 lei, a urcat pe locul din față. Traseul pe care l-au urmat a fost: punctul de plecare – ., din fața unui salon de coafură, de aici au mers în marșarier până la podul de pontoane, apoi s-au deplasat pe . Sovata și . și-au continuat deplasarea, apoi au intrat pe . intrat pe . lângă piața Rogerius). La postul de poliței de lângă piață, au virat pe o străduță la stânga, au trecut pe lângă Pensiunea Talisman și în spatele localului D. a coborât din autoturism martorul P. L.. Au continuat deplasarea pe . ajuns pe . sa. Costul cursei a fost de 6,4 lei și a plătit 7 lei.

Declarația sa este confirmată de xerocopiile caietului de comenzi telefonice ridicat de la „Start” taxi potrivit căruia, comanda de pe . . Salon a fost preluată de indicativul 89 (al victimei) la ora 23,45. Aceasta se coroborează cu imaginea video surprinsă de camera de luat vederi de la B.C.R.- Sucursala Rogerius care surprinde trecerea unui autoturism Dacia L. cu cupolă de taxi la ora 23,58, aceasta aflându-se pe traseul indicat de inculpat cu ocazia audierii sale (fila 223).

De altfel, poziția sa este susținută și de martorii M. T. C. și P. L..

Martorul M. T. C. arată că în data de 9 februarie 2009 a fost vizitat de inculpat în locuința sa se mai aflau și alte persoane printre care și martorul P. L.. Inculpatul și acest martor au plecat ultimii, iar în momentul în care s-au hotărât să plece, le-a chemat acestora un taxi de la firma „Start”. Comanda a fost făcută pentru . „Mabelle” (fila 52).

Martorul P. L. V. confirmă faptul că în data de 9 februarie 2009, în apropierea miezului nopții, a plecat de la locuința lui M. C. împreună cu inculpatul. Deplasarea au făcut-o cu un taximetru chemat de gazdă. S-a urcat în mașină în spate, iar inculpatul a stat pe locul din dreapta față. Acesta arată că nu poate indica traseul întrucât nu cunoaște numele tuturor străzilor pe care au trecut, dar coborârea sa din taximetru a avut loc la localul „D.”.

Martorul C. Erno C. confirmă că în data de 9 februarie 2009 a fost la locuința martorului M. T. C. unde a rămas până în apropierea miezului nopții, iar la plecarea sa au rămas inculpatul și martorul P. L..

Inculpatul a rămas acasă până a doua zi dimineața când în jurul orelor 12,00 a plecat la barul „Domino” din apropierea P-ței Rogerius unde s-a întâlnit cu prietena sa B. L. și a rămas până aproximativ la orele 15,20. Declarația sa este susținută de martora B. L. care confirmă întâlnirea pe care au avut-o la barul „Dominion” unde au rămas până în jurul orei 15,00.

După despărțirea de prietena sa, inculpatul l-a contactat pe martorul B. C. căruia îi promisese că îi duce mama la Ardaf pentru rezolvarea unui dosar de daună. După ce a făcut acest drum cu mama martorei, inculpatul a revenit acasă.

În jurul orei 17,00 potrivit înțelegerii anterioare, a discutat telefonic cu martorul P. L. cu care s-a și întâlnit în fața blocului în care locuiește inculpatul. De aici au plecat la clubul „Easy Net” unde s-au întâlnit cu B. C. și U. C..

Martorul B. C. declară că, cu ocazia acestei întâlniri i-a dat inculpatului suma de 15 lei și cheile de la autoturismul său Chevrolet Kallos pentru a merge a doua zi la un service auto. După aceasta a plecat din acel local însă inculpatul și cei doi martori, P. L. și U. C., au rămas.

Martorul P. L. confirmă poziția inculpatului și a martorului sus arătat cu privire la această întâlnire și arată că după plecarea lui Bscoș C. din club, toți trei s-au dus la locuința lui U. C. unde a mai venit un prieten de-al lor a cărui poreclă este „Țuni”. Au comandat mâncare de la „Bigys” și au băut sau vin. Au rămas în locuința acestuia până în jurul orei 02,30 – 03.00 când împreună cu inculpatul au plecat spre casă. Taxiul l-au chemat de pe telefonul său mobil și aparținea firmei „Hello”. Taximetristul care i-a dus l-a lăsat întâi pe el acasă, iar apoi pe inculpat.

Martorul U. C. arată că în seara de 10 februarie 2009 s-a întâlnit cu inculpatul și cu martorii P. L. și B. C. la clubul „Easy net” situat în spatele magazinului „Trei G” din apropierea Pieței Rogerius. A văzut când inculpatul a luat cheile de la martorul B. C. pentru a-i duce acestuia autoturismul a doua zi la service. După plecarea martorului B. C. a plecat împreună cu inculpatul și martorul P. la locuința sa unde a venit și „Țuni”. Au comandat mâncare de la „Bigys” și au consumat fiecare aproximativ câte un pahar de bere (băutura fost adusă de „Țuni” și s-au uitat la un film). „Țuni” a plecat mai repede, iar inculpatul și martorul P. au plecat în jurul orei 02,00 – 02,30. Nu i-a auzit să cheme vreun taxi.

Martorul Redli A. – taximetrist la firma „Hello”, audiat în data de 12 februarie 2009, a declarat că în jurul orei 03,10 se afla în stația de lângă fostul restaurant „Cireșica”, unde se afla și victima. Martorul a fost solicitat la o comandă pe . a preluat doi clienți, care s-a stabilit a fi inculpatul și P. L.-V.. Inculpatul a urcat pe scaunul din față, iar celălalt pe bancheta din spate. Acesta din urmă a coborât lângă Complexul „Perla”, iar inculpatul a coborât pe ., dar martorul nu a observat ca aceasta să intre în vreo scară de . s-a uitat la asta pentru că nu-l interesa. Martorul a trecut apoi pe lângă „Cireșica”, aflată la o distanță de cca. 100-200 metri de locul în care a coborât inculpatul și l-a văzut în stația de taxi pe B. P. – P., în spatele acestuia fiind un alt taximetrist cu un taxi de la firma „F.” cu numere de leasing. Cursa efectuată atunci de martor a fost scurtă, de cca. 2-3 minute și a fost achitată de inculpat. Nu a observat nimic ciudat la nici unul din cei doi pasageri deoarece în caz contrar ar fi reținut fizionomiile. Mai arată că i s-au arătat fotografii la poliție, dar nu poate preciza dacă vreunul din acei clienți a fost inculpatul.

Este evident că acest martor a făcut cursa la care fac referire inculpatul și martorul P. L. deoarece susținerile sale cu privire la modul în care a preluat acea comandă, locul de pornire și locurile în care și-a lăsat cei doi pasageri coincid cu cele declarate de inculpat și de martorul P..

După ajungerea sa acasă, inculpatul a trimis două mesaje tip SMS, unul la ora 03:24:12 prietenei sale B. L. (telefon nr. 0744/_) anunțând-o că a ajuns acasă, iar cel de-al doilea la ora 03:29:17 la nr. de telefon 0743/_. Următoarea comunicare tip SMS a primit-o la ora 05:32:06 de la nr. de telefon 0722/_. Aceste date au rezultat din comunicările primite de la operatorii de telefonie mobilă și care au comunicat și faptul că la primirea acestora inculpatul a fost localizat prin celula care acoperă zona în care se află și locuința sa.

În intervalul 03,42 – 05,32 inculpatul nu a recepționat sau expediat mesaje tip SMS ori apeluri care să permită localizarea sa însă în acest interval nici nu s-a stabilit că telefonul inculpatului a fost activ în celulele din zona în care a fost descoperită victima.

Cu privire la ora la care inculpatul a ajuns acasă a fost audiat și tatăl său – O. N.. Acesta a arătat în prima declarație dată în faza de urmărire penală că fiul său a venit acasă în jurul orei 05,00 sau 05,30. Această declarație a fost înlăturată întrucât este contrazisă de celelalte probe administrate în cauză și în special avem în vedere localizările prin intermediul celulelor telefonice de către serviciul de telefonie mobilă. De altfel, martorul revine ulterior asupra acestei declarații chiar în faza de urmărire penală și arată că nu știe ora la care a venit fiul său. Arată că în prima declarație a indicat o oră fiindcă i s-a cerut acest lucru și i s-a spus că nu are importanță aceasta, dar arată că în cameră era întuneric, se vedea că și afară era întuneric, inculpatul nu a aprins lumina și i-a cerut doar să-l trezească dimineața la ora 07,00.

După ajungerea inculpatului acasă victima a fost văzută de către martorul L. I. – taximetrist la firma Start pe autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, indicativ 28, care a declarat că l-a văzut pe B. P.-P. în noaptea de 10/11 februarie 2009 în jurul orelor 01,30 – 02,00 pe . de unde a luat un client cu care s-a îndreptat spre . jurul orei 03,40 victima l-a contactat pe martor pe canalul de rezervă și i-a spus că de pe . și până pe . m și 11 pași, această discuție fiind determinată de o alta, anterioară, cu privire la distanța dintre cele două străzi. În timpul acestei discuții victima i-a spus că nu mai poate discuta întrucât este sunat pe telefonul mobil, după care în acea noapte martorul nu a mai discutat cu victima și nici nu l-a mai văzut. Martorul nu poate preciza locul în care se afla victima atunci când au discutat ultima dată prin stație. Acesta a mai precizat că în cursul acelei nopți dispeceratul a anunțat o comandă pe ., iar martorul, care se afla pe . oferit pentru comandă. În același timp s-a oferit și victima, care a afirmat că se află pe ., la intersecție cu . situat la o distanță de doar câteva sute de metri de locuința inculpatului). Întrucât dispeceratul îl confirmase pe martor pentru acea comandă, la scurt timp cei doi au avut discuția menționată, victima spunând că ar fi fost mai aproape de adresa pentru care s-a făcut comanda.

De asemenea, martorul K. A. D. – taximetrist la firma „City” conducând autoturismul cu indicativul 206 arată că în noaptea de 10/11 februarie 2009, în jurul orei 03,30 se afla în stația de taxi situată pe . și în jurul orei 04,10 a văzut-o pe victimă în aceeași stație. Aceasta era singură în autoturism. A salutat-o folosind avariile, iar după aceea a adormit. S-a trezit cu aproximativ 15-20 de minute înainte de ora 05,00 și a constatat că mașina victimei nu se mai afla în stația Padiș (cea aflată pe .).

Din declarația martorului B. F. – paznic la . societate ce deține depozitul amplasat vizavi de locul în care a fost descoperită victima a rezultat că în noaptea de 10/11 februarie 2009, în jurul orei 04,20 a auzit câinii lătrând și a mers lângă gard, văzând astfel că pe partea opusă a șoselei, chiar lângă podul sub care a fost apoi descoperită victima, staționa un autoturism de culoare gri metalizat cu cupolă de taxi. L. acest autoturism a văzut un bărbat care părea îmbrăcat în negru și avea o înălțime de cca. 1,90 m. După aprecierea sa, acel bărbat a stat lângă autoturism cca. 20 de minute după are a urcat la volan, a întors spre municipiul Oradea și s-a deplasat până lângă sensul giratoriu din apropiere. Aici autoturismul a oprit, iar bărbatul care era la volan a coborât, a venit în fugă până la locul în care staționase anterior, a coborât de pe carosabil pe terenul viran de lângă podul sub care a fost apoi găsită victima, fără ca martorul să vadă ce se întâmplă în continuare întrucât a plecat de lângă gard. În dimineața zilei de 11 februarie 2009 martorul s-a apropiat de podul lângă care staționase autoturismul taxi și spre care se îndreptase apoi în fugă bărbatul necunoscut și a observat astfel cadavrul victimei, după care a anunțat poliția.

Un aspect relevant care s-a desprins din declarația acestui martor a fost acela că persoana pe care a văzut-o în apropierea autoturismului taxi era îmbrăcată în negru. Ori, inculpatul a declarat că doar geaca pe care o purta era de culoare neagră, pantalonii (tip blugi) erau de culoare deschisă alb-albastru. Declarația sa cu privire la îmbrăcăminte este confirmată de martorul U. C. L. care arată că în seara de 10/11 februarie 2009 inculpatul purta o giacă neagră cu glugă, tivită cu blană albă, blue-jeans de culoare albastră deschis tăiați la genunchi și pantofi sport tip „Adidas”.

Martorul Ș. I. – paznic la o societate comercială din zona în care a fost abandonat cadavrul, confirmă că în jurul orei 04,30 autoturismul victimei era oprit lângă calea ferată cu fața spre . cca. 10 minute (timp în care a reintrat în clădire) autoturismul era întors în cealaltă parte a șoselei, cu fața spre municipiul Oradea.

Martorul Vasadi T. declară că în data de 11 februarie 2009, la ora 04,00 a plecat de la locuința sa din S. spre Oradea. Drumul pe care îl face durează aproximativ 25-30 de minute. Imediat ce a trecut bariera din Calea Sântandreiului a observat pe partea stângă a sensului de mers S. – Oradea, a văzut oprit un autoturism Dacia L. cu cupolă de taxi. Acest autoturism era oprit cu fața spre S. și avea pornite luminile de drum (faza lungă), iar portiera șoferului era larg deschisă. Martorul a arătat că nu a văzut nici o persoană lângă acel autoturism.

În data de 11.02.2009, la ora 10,23, martorul B. F. a sesizat organele de urmărire penală despre faptul că a descoperit în apropierea șoselei de centură a municipiului Oradea cadavrul unui bărbat cu identitate necunoscută care prezintă semnele unei morți violente.

În urma acestei sesizări, procurorul criminalist, medicul legist, specialiști criminaliști și poliția judiciară s-au deplasat la locul indicat unde s-a procedat la efectuarea cercetării la fața locului, întocmindu-se proces verbal în acest sens, întocmit în prezența martorului asistent P. D. (vol. I, filele 2 – 24 dosar urmărire penală).

Potrivit procesului verbal de constatare la fața locului au rezultat următoarele:

Pe șoseaua de centură a municipiului Oradea spre . 797, la 50 metri de sensul giratoriu și 15 metri de terasamentul căii ferate Oradea – A. se află un pod rutier peste un canal de scurgere al apei. Pe platforma betonată de la baza podului, lângă gura de ieșire din partea dreaptă a sensului de mers Oradea – S., se află cadavrul unui bărbat care a fost identificat ca fiind B. P. P., taximetrist la Start Taxi Oradea.

Cu privire la cadavru:

Cadavrul victimei se află în poziția decubit dorsal, cu spatele rezemat de fundația de piatră a podului, având picioarele întinse, mâna dreaptă întinsă pe lângă corp, iar mâna dreaptă flexată din cot, cu palma sprijinită pe lângă abdomen. Capul victimei este aplecat în față, cu bărbia sprijinită în piept.

Victima era îmbrăcată. Purta pantaloni de stofă de culoare gri petrol, fără curea, iar pe dedesubt avea indispensabili de culoare neagră și chiloți albi cu dungi negre și portocalii în partea superioară. Pantalonii sunt coborâți până la jumătatea feselor. În partea superioară purta un tricou de bumbac cu mânecă lungă cu dungi orizontale alb, negru, gri, peste care avea o cămașă albastru deschis cu dungi verticale albe, iar deasupra un jerseu de culoare crem deschis cu maro închis cu fermoar.

Victima este încălțată cu pantofi tip sport, de culoare maro, probabil din piele și are șireturile legate. Pe întreaga suprafață a tălpii, în zona călcâiului și pe părțile laterale ale pantofilor se află urme de noroi sub forma unor depuneri masive. De asemenea, s-a constatat prezența urmelor de noroi pe toată suprafața și lungimea părților anterioare și posterioare ale pantalonilor și ale jerseului victimei și pe unele porțiuni ale cămășii și părții superioare ale chilotului.

La examinarea îmbrăcămintei cadavrului se constată că la nivelul superior al jerseului, fața anterioară, în zona umărului drept, materialul textil prezintă o ruptură în formă de stea cu dimensiunile de 4/5 cm, având marginile neregulate și arse, iar pe acestea sunt depuse resturi de materie de culoare neagră cu aspect de arsură. Totodată sunt prezente și pete de substanță brun –roșcată cu aspect de sânge. Ruptura prezentă în jerseu are corespondent atât la nivelul cămășii cât și al tricoului. Rupturile prezente în aceste obiecte de îmbrăcăminte au aceeași formă stelară, cu margine neregulate pe care se evidențiază resturi de materie neagră cu aspect de arsură, însă mai puțin pronunțate și pete de substanță brun – roșcată cu aspect de sânge.

Medicul legist prezent la fața locului a efectuat o examinare exterioară a cadavrului și a constatat că la nivelul omoplatului drept se află o plagă circulară cu diametrul orificiului penetrant de 6 mm. Pe marginile acesteia, a constatat existența unor urme circulare de depunere de materie de culoare neagră și urme de arsură cu diametrul de 2 cm. Din aceste date a ajuns la concluzia că plaga evidențiată la nivelul deltoidului drept are aspectul unei plăgi împușcate, cu țeava lipită (descărcare absolută) și probabil că reprezintă orificiul de intrare al proiectilului.

Această plagă corespunde cu rupturile evidențiate la nivelul tricoului, cămășii și jerseului.

În zona diametral opusă a acestora – la nivelul mușchiului deltoid stâng și zona corespunzătoare a tricoului, cămășii și jerseului – se evidențiază o plagă circulară cu diametrul de cca 6 mm, care se prezintă sub forma unui orificiu de ieșire a unui proiectil, pe marginea căruia nu se evidențiază urme de arsuri sau de materie neagră (factori suplimentari de tragere) din care se prelinsese sânge spre partea inferioară a corpului, iar pe obiectele de îmbrăcăminte s-a constatat prezența unor rupturi sub formă de orificiu cu aspect circular, cu diametrul de aproximativ 3 mm, marginile fiind îmbibate cu substanță de culoare brun roșcată cu aspect de sânge.

Totodată s-a constatat prezența urmelor de noroi pe corpul victimei pe partea superioară a feselor, neacoperită de pantaloni, pe spate, pe mâini, atât în exteriorul cât și în interiorul palmelor, în părul victimei, la nivel frontal.

Alte urme de violență au fost evidențiate o excoriație cu dimensiunile de cca. 1/0,8 cm la nivelul zigomaticului superior dreapta și o echimoză de culoare roșie cu dimensiunile de 1/0,5 la nivel suprasprâncenos dreapta. Alte urme de violență nu se evidențiază.

Asupra victimei au fost descoperite mai multe bijuterii de metal de culoare galbenă, probabil aur: un lanț cu zale la gât, o verighetă și un ghiul pe inelarul stâng, o brățară cu zale la încheietura mâinii stângi.

În zona în care a fost identificat cadavrul:

La aproximativ 15 metri de la pod spre sensul giratoriu, pe partea stângă a sensului de mers S. – Oradea se evidențiază urme de târâre și fragmente de urme de încălțăminte care formează un traseu de la acostament până la baza terasamentului șoselei. Acesta continuă 4 metri paralel cu șoseaua spre podul unde a fost găsită victima. De aici s-au ridicat fragmente de urme de încălțăminte imprimate în sol. Se evidențiază și urme de tasare din care una cu7 aspect circular (probabil șezut), iar altele mai mici, produse probabil de genunchi. Urma de târâre continuă paralel cu șoseaua pe o distanță de 8,8 metri, până la șanțul de scurgere.

Pe șosea a fost descoperit un ceas cu carcasă și brățară metalică marca Orient, cu cadranul spart și brățara ruptă, poziționat în zona de începere a urmelor de târâre. De asemenea, a fost descoperit un briceag cu lungimea de 8,5 cm. cu plesele metalice în care este încastrat material cu aspect de os care era închis.

Au fost găsite lângă cadavru o . obiecte aflate în trei pungi de nailon, o pereche de pantofi, o canistră, casete audio fără carcase, mai multe înscrisuri puternic umezite și patru jetoane neinscripționate, fiecare purtând o stea.

Urmele de încălțăminte descoperite la fața locului au fost supuse unei expertize pentru a se constata dacă acestea ar fi putut fi create de încălțămintea ridicată de la inculpatul O. N. D..

Potrivit concluziilor acesteia fragmentele urmelor de încălțăminte ridicate de la fața locului și ridicate prin fotografiere directă nu prezintă elemente generale sau individuale de asemănare cu încălțămintea ridicată de la inculpatul O..

În aceeași zi, a fost efectuată autopsia victimei în urma căreia s-a întocmit raportul de constatare medico-legală din ale cărei concluzii a rezultat că moartea victimei B. P. P. a fost violentă, s-a datorat hemo-pneumo-toracelui survenit după o plagă împușcată penetrantă toracică, cu interesare viscerală (plămâni, vase), aceasta poate data de 10-12 ore anterior autopsiei, adică poate data din 11.02.2009. Leziunile de violență datează din ziua morții și s-au produs prin împușcare cu proiectil tras dintr-o armă de foc (posibil calibrul 6-7) precum și cu lovire cu corp contondent dur urmată de târâre. Orificiul de intrare este unic, situat deltoidian dreapta, iar orificiul de ieșire este tot unic, localizat deltoidian stânga. Tragerea s-a efectuat cu țeava lipită (descărcare absolută). Unghiul de impact a fost aproximativ perpendicular pe tegument de la dreapta spre stânga. Poziția victimei ar fi putut fi șezândă pe locul șoferului, în autoturism, direcția de tragere a fost de la stânga la dreapta în plan orizontal. Între leziuni și deces există legătură directă de cauzalitate, iar alcoolemia victimei a fost zero.

Potrivit declarației părții civile F. D. D. – concubina victimei, în noaptea de 10/11 februarie 2009, victima se afla la serviciu fiind taximetrist la „Start” taxi.

Partea civilă F. D. – D. – concubina victimei, a declarat că în seara zilei de 10 februarie 2009 acesta a venit la locul ei de muncă, respectiv magazinul „Trei G” de pe . transportat-o la locuința lor pe .. Victima a plecat apoi la serviciu având asupra sa bijuterii din aur (un lanț cu zale, o verighetă și un ghiul, o brățară cu zale), două telefoane mobile, suma de cca. 400-500 lei, un ceas de mână și un portmoneu u acte de identitate. În plus victima mai purta o giacă de piele tip hanorac de culoare neagră.

De asemenea, martorul B. G. – C. arată că în noaptea de 10/11 februarie 2009, victima trebuia să își exercite atribuțiile de serviciu și anume acela de taximetrist. În noaptea respectivă, victima urma să lucreze ca de obicei pe autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, autoturism pe care l-a preluat de la martor în data de 10 februarie 2009 în jurul orelor 17,45.

Întrucât autoturismul nu a fost găsit în apropierea locului unde a fost identificată victima, organele de urmărire penală au procedat la darea în urmărire locală a acestuia.

În după-amiaza zilei de 11 februarie 2009, în jurul orei 17,00 martorul Sigfai V. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că autoturismul condus de victimă se află abandonat pe ., în fața blocului Pb-27 având ușile închise și asigurate. Autoturismul a fost ridicat și transportat la sediul I.P.J. B. în vederea examinării criminalistice.

Potrivit procesului - verbal de examinare criminalistică s-au constatat următoarele:

Autoturismul avea portierele încuiate și asigurate, nu s-au evidențiat urme de forțare sau avarii exterioare, de sub portiera stângă față, partea inferioară atârnă două cabluri electrice, unul roșu și unul negru, având la capete o mufă din material plastic de culoare albă. Autoturismul a fost deschis cu cheia pusă la dispoziție de proprietarul firmei de taxi. S-au prelevat probe biologice de pe mânerul exterior al portierei stânga față, mânerele și clapetele interioare ale portierelor autoturismului, volan, schimbătorul de viteze, legătura de chei găsită în buzunarul interior al portierei stânga față, de pe brațele tetierei scaunului dreapta față. Despre modul în care s-a procedat cu probele biologice cu probele ridicate de pe aceste obiecte nu se face nici o referire în cuprinsul procesului-verbal.

Din autoturism s-au mai ridicat în vederea prelevării de probe biologice cablul de culoare neagră, cu mufă metalică din partea stângă față a mașinii și cele două cabluri de culoare negru și roșu având la capăt o mufă albă care au fost introduse în plicuri separate inscripționate și sigilate cu autocolant roșu.

S-a constatat lipsa din autoturism a aparatului de taxare, a stației de emisie-recepție și a huselor de pe scaunul din dreapta față și de pe șezutul scaunului șoferului. De asemenea, s-a constatat că lipsește cupola luminoasă a firmei de taxi.

La nivelul pedalelor s-a evidențiat urme de noroi uscat care se găsesc în cantități semnificative și pe mocheta podului pedalier. De asemenea, fragmente de noroi se găsesc și între cele două scaune din față și pe husa banchetei din spate.

Scaunul din dreapta față a fost examinat sub incidența luminii UV care a evidențiat mai multe pete de substanță și s-au ridicat probe biologice de pe acestea. De asemenea, a fost tratat cu soluție luminol șezutul acestui scaun care evidențiază în condiții de întuneric o fluorescență de culoare albastru intens, specifică prezenței urmelor de sânge. În partea interioară a portierei stânga față a fost găsit un proiectil deformat de culoare roșiatică cu dimensiunile de aprox. 1,5 cm. lungime și diametrul maxim de 7,8 mm.

Acest proiectil a fost ulterior suspus unei examinări balistice. Din raportul de constatare tehnico-științifică balistică a rezultat că acesta are dimensiuni asemănătoare proiectilelor care echipează cartușele de calibrul .32 S&W Colt, 7,5 mm Nagant sau 7,5 mm Swiss Army Rev. Potrivit aceluiași raport se concluzionează că proiectilul putea fi tras cu o armă de foc scurtă de tip Revolver și că în evidența centrală a Institutului de Criminalistică nu există alte proiectile care să fi fost trase cu aceeași armă cu care a fost tras glonțul în litigiu (filele 194-200, vol. II dosar urmărire penală).

De asemenea, au fost ridicate un număr de 22 de urme papilare din exteriorul și interiorul autoturismului. Locurile de unde au fost ridicate aceste urme papilare sunt fotografiate. S-a stabilit că 8 dintre acestea sunt create de victima B. P.-P., 8 nu sunt apte pentru identificarea criminalistică.

Din restul urmelor papilare ridicate, cea găsită pe rama superioară exterioară a portierei dreapta față a autoturismului a fost supusă unei constatări tehnico-științifice, potrivit căreia aceasta conține elemente dactiloscopice caracteristice de coincidență cu cele care se întâlnesc la impresiunea degetului arătător de la mâna stângă a inculpatului (filele 94-98, vol. I dosar urmărire penală).

După identificarea acesteia, s-a făcut un raport de interpretare a urmei și s-a stabilit că aceasta putea fi creată dacă portiera dreapta față se afla în poziție larg deschis, iar persoana ce a creat-o (inculpatul) a închis portiera acționând-o în zona respectivă cu mâna stângă.

De asemenea, faptul că această urmă papilară s-a evidențiat rapid după tratarea cu negru de fum a portierei, iar crestele papilare erau bine conturate, s-a apreciat că aceasta a fost creată recent însă fără să se poată preciza vechimea acesteia.

Martorul B. G. – C. a mai declarat că autoturismul Dacia L. a fost spălat de el și victimă în data de 9 februarie 2009, ora 17,30 pe părțile exterioare ale caroseriei după care el și victima au șters caroseria cu o cârpă pentru a nu rămâne pătat de apă; de asemenea că interior autoturismului a fost curățat de martor în data de 8 februarie 2009. Prin urmare, toate urmele papilare și probele biologice ridicate din autoturism au fost create în perioada 9 februarie 2009 – 11 februarie 2009.

De altfel, poziția sa este susținută și de martorii M. T. C. și P. L..

Din raportul de expertiză întocmit de I.G.P.R – Institutul de Criminalistică – Serviciul de Biocriminalistică nr._ din 26 februarie 2009 a rezultat că materialele trimise au fost ambalate în colet sigilat și îndeplinesc cerințele privind ambalarea, sigilarea și transportul; pe mufa din material plastic (proba nr. 4) au fost evidențiate microurme notate cu T_ care sunt constituite din celule epiteliale. Genotiparea acestora a pus în evidență, corespunzător locilor analizați, un amestec de profile genetice ce provin de la minim trei persoane. Profilul genetic al probei biologice de referință recoltată de la inculpatul O. N. D. este inclus, la locii corespunzători, în acest amestec alături de cel al victimei B. P.-P. și al numitului B. G.-C..

În urma calculelor biostatistice a rezultat că inculpatul O. N. D. are de 61.728.395 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populație. Aceasta demonstrează că o altă persoană din populația caucaziană care să îl substituie pe inculpatul O. N. D. din acest amestec ar putea fi găsită la un număr mai mare de 61.728.395 de indivizi neînrudiți genetic.

Pe mufa din material plastic (proba nr. 5) au fost evidențiate microurme notate cu T_ care sunt constituite din celule epiteliale. Genotiparea acestora a pus în evidență, corespunzător locilor analizați, un amestec de profile genetice ce provin de la minim trei persoane. Profilul genetic al probei biologice de referință recoltată de la inculpatul O. N. D. este inclus, la locii corespunzători, în acest amestec alături de cel al victimei B. P.-P. și al numitului B. G.-C..

În urma calculelor biostatistice a rezultat că inculpatul O. N. D. are de 61.728.394 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populație. Aceasta demonstrează că o altă persoană din populația caucaziană care să-l substituie pe inculpat din acest amestec, ar putea fi găsită la un număr mai mare de 61.728.395 de indivizi neînrudiți genetic.

În probele biologice recoltate de pe partea stângă a volanului autoturismului victimei (proba 12) au fost evidențiate microurme notate cu T_ care sunt constituite din celule epiteliale. Genotiparea acestora a pus în evidență, corespunzător locilor analizați, un amestec de profile genetice ce provin de la minim trei persoane. Profilul genetic al probei biologice de referință recoltată de la inculpatul O. N. D. este inclus, la locii corespunzători, în acest amestec alături de cel al numitului B. G.-C..

Datorită combinațiilor de alele pentru fiecare marker genetic studiat și determinării parțiale a unei alele, profilul genetic al victimei B. P.-P. nu poate fi exclus ca fiind participant la constituirea acestui amestec.

În urma calculelor biostatistice a rezultat că inculpatul O. N. D. are de 22.935.779 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populație. Aceasta demonstrează că o altă persoană din populația caucaziană care să-l substituie pe inculpat din acest amestec, ar putea fi găsită la un număr mai mare de 22.935.779 de indivizi neînrudiți genetic.

Date fiind în cuprinsul procesului verbal de examinare criminalistică a unor mențiuni din care să rezulte că probele biologice ridicate de pe volan au fost ambalate, sigilate, numerotate nu s-a putut conchide că este suficient ca în cuprinsul acestui raport de expertiză ADN să fie menționată poziția acestuia dat fiind rolul probator pe care îl au fiecare din cele două acte. Astfel, dacă procesul-verbal de examinare criminalistică ar trebui să cuprindă elemente concrete privind locul exact din care au fost ridicate probele, cel de-al doilea și anume raportul de expertiză științifică, poate doar proba ce conțin din punct de vedere biologic în speță acele probe, în nici un caz poziția lor.

De altfel, în cuprinsul procesului-verbal de examinare criminalistică se găsesc o . mențiuni și anume: poziția scaunului pe care s-au găsit la tratarea cu luminol urmele de sânge (scaunul din față dreapta), locul în care se presupune că ar fi lovit glonțul stâlpul portierei (partea dreaptă față), din interpretarea cărora ar rezulta că victima a fost ucisă în timp ce se afla pe locul din dreapta față (ceea ce ar exclude o cursă întâmplătoare cu un client oarecare) și care ar presupune că, date fiind concluziile raportului de constatare medico-legală potrivit căruia victima a fost împușcată de la dreapta spre stânga, în plan orizontal, autorul se afla în exteriorul mașinii și fie nu era o persoană înaltă, fie se afla în poziție ghemuită în momentul în care a tras.

S-a considerat că toate acestea nu pot fi primite avându-se în vedere probele administrate în cauză și că de fapt, consemnările din procesul-verbal conțin erori. În consecință s-a apreciat că se poate ca astfel de erori să se fi strecurat și cu privire la locul de unde au fost ridicate cele două cabluri. Astfel se creează un dubiu cu privire la poziția obiectelor de pe care s-au ridicat probele biologice, situație în care aspectul că ADN-ul inculpatului este prezent în interiorul autoturismului condus de victimă este irelevant dat fiind faptul că s-a demonstrat că inculpatul a circulat cu acel autoturism în data de 9/10 februarie 2009.

De altfel, în lipsa unui proces-verbal de recoltare a probelor ADN de la inculpat, întrebarea care apare a fost ce anume au comparat experții când au stabilit că ADN-ul inculpatului apare în probele biologice ridicate din autoturismul victimei.

Cu ocazia identificării autoturismului victimei în locul în care a fost parcat au fost identificați de către organele de urmărire penală și martorii I. V., J. F. senior, J. F. junior, B. E. – locatari în blocul lângă care a fost găsit autoturismul victimei.

Martorul I. V. a declarat că obișnuiește să își parcheze mașina - o dubiță verde - pe același loc de parcare, care este al doilea de la stâlpul de iluminat public. În perioada 9-12 februarie 2009 a fost plecat la țară și s-a dus cu dubița verde, prin urmare, locul său de parcare a rămas liber. La revenirea acasă a aflat că pe locul său de parcare a fost descoperit de organele de poliție un taximetru. Între timp aflase de la radio că în Oradea a fost ucis un taximetrist. Fiul său nu a observat mașina parcată.

Martora B. E. a declarat că în data de 11 februarie 2009, s-a trezit ca de obicei la ora 05,00 a ieșit în bucătărie, a privit pe geam ca să vadă cum este vremea afară și a observat că locul de parcare al vecinului său I. este gol. Pe acest loc vecinul său parchează de obicei o dubiță verde. Nu a observat ca în parcarea respectivă să fie și acea mașină pe care a văzut-o la întoarcerea de la serviciu (un L. cu partea de jos gri, iar partea superioară vopsită în galben care avea cupolă de taxi și antenă) martora arată că pleacă la serviciu la ora 05,30 și, și în ziua respectivă a plecat tot la ora 05,30.

Martora C. F. a declarat că în data de 11 februarie 2009 s-a trezit la ora 05,30, iar după aceea s-a uitat pe geamul de la bucătărie pentru a vedea ce vreme este afară. Curtea era foarte luminată și s-a uitat și la mașina personală. A observat că locul de parcare al vecinului I. care are un microbuz verde este gol. La ora 06,10 a plecat la serviciu și a ieșit pe ușa din spate îndreptându-se spre zona unde sunt parcate mașinile. Din nou a constatat că locul de parcare al acelui vecin este gol.

Martorul J. F. senior a arătat că în data de 11 februarie 2009 s-a trezit ca de obicei în jurul orelor 05,00. A plecat de acasă în jurul orei 06,50 cu mașina de serviciu. A observat parcată pe partea dreaptă a mașinii sale o Dacia L. de culoare gri cu însemnele firmei de taxi având plafonul de culoare galben. Acest autoturism era parcat în locul unde de regulă, parchează vecinul său I. V. – o dubiță de culoare verde. Această mașină era parcată lângă stâlpul de iluminat public, a sa fiind a doua mașină de la acel stâlp. La reîntoarcerea acasă, probabil în jurul orei 15,00 acel taxi era parcat tot acolo.

Martorul J. F. junior arată că în dimineața de 11 februarie 2009 între ora 06,00 – 06,20, nu poate preciza exact, s-a uitat pe geam pentru a vedea vremea de afară și a văzut că lângă mașina familiei se află parcat un taxi de culoare argintie cu galben. Ora la care a văzut această mașina era aproximativ 06,25 – 06,35. A observat în parcare, lângă mașina sa și a doua mașină de la stâlpul de iluminat public un taxi marca L.. Acel taxi era parcat pe locul unde în mod obișnuit își parca vecinul nostru I., o dubiță verde. Când a plecat la serviciu, mașina era încă în parcare, la întoarcere însă nu a mai văzut-o, întorcându-se de la serviciu pe la ora 19,00.

Declarațiile acestor martori au fost apreciate ca fiind extrem de importante întrucât arată intervalul în care a ajuns mașina victimei să fie parcată în acel loc. Coroborând declarațiile martorei C. F. și B. E. cu declarațiile martorilor J. F. senior și J. F. junior a rezultat că autoturismul victimei a fost parcat în acel loc după ora 05,30 dar înainte de ora 06,30. Este logic a crede că orele indicate de martori sunt exacte date fiind rutina programului zilnic și în special a orei de trezire, de plecare la serviciu. Extrem de important a fsot apreciat și momentul parcării autoturismului deoarece inculpatul fusese localizat acasă la ora 05,32 ca urmare a primirii unui mesaj tip SMS pe telefonul său mobil, de asemenea prezența sa acasă la acea oră este confirmată de familia sa.

Astfel, mama inculpatului a declarat că în dimineața de 11 februarie 2009 s-a trezit ca de obicei la ora 04,45 și a văzut că inculpatul era în camera alăturată și dormea. Poziția sa cu privire la acest aspect este constantă, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească. Declarația sa se coroborează cu declarația soțului său, martorul O. N., care arată că soția sa obișnuiește să se trezească la ora 05,00 dimineața și cu a martorului O. M. D. care arată că în fiecare zi lucrătoare, mama sa se trezește la ora 05,00 dimineața, uneori mai devreme.

Din coroborarea acestor probe a rezultat că inculpatul nu avea cum să fie în același timp în două locuri, și să parcheze mașina victimei, și să se afle acasă. Pe de altă parte, distanța dintre cele două locuri este suficient de mare încât să nu-i permită acestuia o deplasare într-un interval extrem de scurt, eventual 05,30 – 05,32 când a fost localizat acasă prin telefon. S-a mai arătat faptul că nu există nici o dovadă că inculpatul ar fi efectuat o astfel de deplasare cu vreun mijloc de transport în comun și anume taxi.

După ridicarea autoturismului victimei din zona în care a fost găsit, s-a constatat lipsa unui aparat de taxat fiscal marca Microsif 03 (amplasat în fața manetei schimbătorului de viteză), a stației de emisie – recepție marca „Alinco” (aflat în buzunarul portierei din față stânga), a unui microfon prins în suport tip ventuză pe parbriz și a unui mini DVD portabil marca „Coby”, husele de pe volan, de pe șezutul scaunului șoferului și tetiera acelui scaun, de pe scaunul din față (șezut, spătar și tetieră), cele două covorașe de pe podurile pedaliere din față.

Aceste lipsuri au fost constatate pe baza declarației martorului B. G. C., martor care deținea autoturismul folosit de victimă și care lucra împreună cu aceasta, unul pe tura de zi, iar celălalt pe tura de noapte.

Date fiind lipsurile unor bunuri din interiorul autoturismului, au fost căutate în zona limitrofă comiterii faptei. La cca. 300 de metri pe . fost găsit aparatul de taxat pe care martorul B. G.-C. l-a recunoscut ca fiind cel din autoturism. În aparat a fost descoperit un bon fiscal emis la data de 11 februarie 2009, ora 04,40 în valoare de 8,96 lei pentru o distanță de 4,215 km. Potrivit declarației aceluiași martor, aparatul de taxat avea o defecțiune tehnică și anume bonul nu ieșea decât prin extragere manuală.

Aspectul că există bonul în aparatul de taxat a fost interpretat că persoana care a circulat cu victima în autoturism era un străin, cursa fiind întâmplătoare. A fost efectuat un experiment judiciar și s-a parcurs un traseu de la blocul în care locuiește inculpatul până la locul unde a fost găsită victima și s-a stabilit că, distanța este de 4,215 km dacă se urmează cel mai scurt traseu.

Faptul că cele două distanțe – cea înscrisă pe bonul fiscal și cea stabilită cu ocazia experimentului judiciar – sunt identice a fost apreciat ca fiind irelevant întrucât nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul ar fi efectuat vreo comandă telefonică pentru un taxi la locuința sa și nici nu există vreo justificare ca victima să fi părăsit stația de taxi în care se afla. Mai mult, martorul L. I. – taximetrist la „Start” taxi a arătat că la o solicitare făcută de dispeceră la ora 03,40 s-a anunțat și victima, care a afirmat că se afla pe ., la intersecție cu . victima a rămas în același loc este confirmat și de martorul K. A. – D. – taximetrist la firma „City” pe autoturismul cu indicativul 206, care declară că în noaptea de 10/11 februarie 2009, în jurul orei 03,30 se afla în stația de pe ., iar la un moment dat a ațipit, dar s-a trezit în jurul orei 04,10 când a văzut că în spatele său este oprit autoturismul victimei. Martorul a precizat că victima era singur în autoturism, iar martorul l-a salutat cu avariile. Acesta a arătat că a ațipit din nou, iar când s-a trezit, în jurul orei 04,40, autoturismul victimei nu se mai afla în stație.

Prin urmare s-a arătat că este mai ușor de presupus că plecarea victimei din stația de taxi s-a datorat venirii unui client decât deplasării acesteia în căutare de clienți cu atât ai mult cu cât era noapte.

Față de aceste aspecte, coincidența celor două distanțe a fost apreciată ca pur întâmplătoare și irelevantă cauzei.

În dimineața de 11 februarie 2009 în jurul orei 08,30, martorul B. G. – C. a constatat că autoturismul nu se află în fața blocului său așa cum ar fi trebuit, motiv pentru care l-a sunat pe B. P.-P. pe ambele telefoane mobile, dar acestea erau închise. Martorul s-a deplasat la locuința victimei și a aflat de la concubina acestuia că încearcă să îl contacteze telefonic de la ora 07,00, fără succes. În consecință, martorul s-a deplasat la dispecerat și a aflat că victima nu a anunțat nicio deplasare în afara localității.

După arestarea inculpatului în data de 12 februarie 2009, au fost autorizate interceptările în mediul ambiental și convorbirile telefonice ale acestuia.

În data de 14 februarie 2009, inculpatul afirmă referitor la o potențială testare cu aparatul poligraf că știe că nu este probă în instanță dar că „mă ajută foarte mult și dacă tot îs nevinovat, ce, că n-am nimica de pierdut să-l fac”. Când este întrebat de unul din colegii de celulă dacă a tras, răspunsul este „îs stângaci …”, iar la insistența acestuia îi răspunde ironic și vulgar. Cu aceeași ocazie, vorbește cu colegii de celulă despre prezența amprentei pe autoturismul victimei și arată că a fost în vizită la „Belgianu” iar de acolo a plecat cu un taxi, aspecte care susține că pot fi confirmate de „Belgianu” și Csabi, precum și de eventualele înregistrări de la firma de taximetre, dat fiind faptul că au făcut comanda prin telefon. La un moment dat este avertizat de unul dintre interlocutori „dacă te prinde cu minciuna” la care răspunde „da n-are cu ce să mă prindă, nu mint”.

În data de 15 februarie 2009, din discuțiile interceptate a rezultat că inculpatul este sfătuit să explice prezența amprentei pe autoturismul victimei și anume că ar fi fost cu taxiul la cumpărături, sfat pe care însă inculpatul nu îl urmează când este audiat. Toate discuțiile purtate legat de amprenta respectivă vizează teama inculpatului ca nu cumva martorii să mintă și regretul că nu și-a adus aminte mai devreme de acea cursă efectuată cu taximetrul, situație în care consideră că nici nu ar fi fost arestat. Tot în data de 15 februarie 2009, inculpatul poartă o discuție legată de faptul că o persoană cunoscută de el folosea un pistol de 9 mm Bereta, armă automată despre care interlocutorul său afirmă „dacă tu tragi o dată și ții degetul pe ea, atunci zboară toate gloanțele și atunci zboară cum îl apeși, nu mai trebuie …aia înseamnă automatic, că tragi odat și gata, nu mai tragi a doua oară, tot tragi…că de câte ori tragi de cocoșu ăla mere, până ai glonț pe sector”. Inculpatul arată că această cunoștință a sa a avut pistol în 2000 și nu știe dacă poate sau nu poate să facă rost de arme.

În data de 16 februarie 2009 inculpatul afirmă că a fost întrebat în mod repetat despre P. și bănuiește că este suspectat și acesta pentru că acesta a mai fost închis pentru viol și nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Mai afirmă că, cu ocazia audierii sale, i s-a spus că este singur și că a fost lăsat de toți prietenii și afirmă despre aceștia că vor fi toți citați la proces și dacă o să aibă curaj să se uite în ochii lui și să mintă.

În continuare este sfătuit de colegii de celulă cu privire la regimul circumstanțelor atenuante și dacă recunoaște, i se poate micșora pedeapsa. Relevant este răspunsul pe care-l dă inculpatul „nu am ce să recunosc!... și iar… și dacă nu o să am altă posibilitate, pune-te în locul meu, ești nevinovat, tu ai recunoaște? ai putea spune ceva ce n-ai făcut?.

Întrebat fiind de ce nu își aduce aminte și de ce nu au declarat martorii – prietenii săi – despre cursa efectuată cu taxiul în data de 9 februarie acesta răspunde „noi am fost morți, aia o fost toată problema” răspuns interpretat de interlocutor că fie au fost beți, fie au fost drogați. Această din urmă presupunere este însă infirmată de inculpat „n-am fost așa, bă!” însă ulterior vorbește despre un astfel de consum.

Majoritatea discuțiilor purtate în data de 17 februarie 2009 nu interesează cauza întrucât privesc un potențial trafic de droguri. În această zi singura discuție legată de faptă vizează o eventuală încadrare mai blândă, eventual tâlhărie și pedepsele care ar putea fi primite în funcție de modificările Codului penal. Mai arată că „eu îs sigur ca sunt nevinovat. Deci eu în mintea mea așa gândesc că o să scap… eu acum vreau să-mi câștig eu libertate și să demonstrez adevărul, să iasă adevărul la iveală, asta vreau”.

În data de 18.02.2009, inculpatul afirmă „eu îmi scriu pe frunte nevinovat și mâine mă duc așa la instanță și pă tricoul ăsta alb pă spate scriu găsiți criminalu”.

În data de 19.02.2009, după efectuarea testului poligraf, inculpatul le comunică colegilor de celulă faptul că „nu i-a ieșit bine” și că avocatul îl sfătuise să nu facă o astfel de testare. Cu toate acestea a dorit-o pentru că „eu știu că-s nevinovat, nu-mi dau seama cum o putut ieși așa!....da, mă, eu l-am cerut, că dacă-s nevinovat”…”eu am crezut că o să mă ajute”…”adevără-i că am fost..., am fost foarte agitat când m-o întrebat …numa sentimentul acela, mă, când auzi că ești acuzat de crimă! Deci, tot, tot corpul poate îți („vibrează”)”

În cursul aceleiași zile inculpatul că greșit când a recunoscut că a tras vreodată cu arma, însă acesta este adevărul că a tras „cu pistol din ăla cu gloanțe de cauciuc a unui prieten de-a meu… în câmp”. Mai târziu, le spune că din probele administrate în cauză până în acel moment rezultă că victima era în viață la ora 4,20 și că a murit în jurul orei 5.00, deci „eu exact în momentul crimei dormeam” și explică și faptul că tatăl său s-a încurcat în declarație „îi clar că taică-meu nu avea cum să mă vadă la cinci că maică-mea era trează”. Vorbind despre încadrarea juridică afirmă din nou că nu a comis fapta.

În data de 20.02.2009, inculpatul este sfătuit să nu recunoască că are „unul de 9 mm”, iar acesta le cere să nu spună că au discutat despre arme. Discuția despre armă este însă inițiată de unul dintre interlocutorii săi.

În data de 21.02.2009, inculpatul afirmă că telefoanele victimei au fost luate din întâmplare și consideră că au fost aruncate, la fel și borseta. Cu privire la armă crede că autorul faptei a aruncat-o în Criș „că doară nu l-o fi țâpat (aruncat) într-un tufiș”. Legat de aceasta interlocutorul său susține că arma nu se aruncă, „arma se tirează”.

În data de 21.02.2009, inculpatul susține n-a declarat de prima dată că a circulat cu taxiul respectiv pentru că „păreau toate prea perfecte. Păreau constituite”.

În data de 21 februarie 2009 partenerul de discuții al inculpatului afirmă „el o avut noroc cu D. că o anunțat martorii, și-o schimbat ….” Tot atunci inculpatul a afirmat că dacă ar fi explicat prezența amprentei sale de la început, ar fi părut un „act perfect” și astfel ar fi amplificat suspiciunile la adresa sa. Dimpotrivă, părând la început vinovat și justificând apoi cu succes prezența amprentei, ar fi lăsat impresia unei erori judiciare iar cercetările nu ar mai fi fost orientate împotriva sa. În legătură cu tot acest scenariu, inculpatul susține că „Îți dai seama! Deci acolo tot o fost gândit! Nu de mine, deci de afară” .

În data de 12 martie 2009 inculpatul poartă o discuție telefonică cu o persoană necunoscută care îl întreabă „pe la pușca aia a ta, de unde îți luai bilele?” răspunsul inculpatului fiind „în piață, mă…din Piața Rogerius, acolo pe primul rând trebuie să fie”. Îl mai întreabă dacă îi funcționează pistolul, iar răpusul este:”s-o stricat de un an și, de doi ani s-o rupt”.

În data de 16 martie 2009 inculpatul afirmă la telefon „nu vreau să vorbesc prin telefon, mai ales prin a meu”.

În data de 19.03.2009, după respingerea primei propuneri de arestare în calitate de inculpat, acesta poartă cu un bărbat „R.” o discuție telefonică referitoare la probele ADN în care afirmă „pă volan, în partea stângă sub husă, bă, îți dai seama, sub husă! Sub husa de la volan, deci așa ceva imposibil! … De sub husă, mi-au găsit cică ceva celule de piele, auzi tu! Sub husă! Deci din care rezultă că io nu am purtat mănuși, clar; dacă, dacă îi așa cum zice ei, nu? Zice că victima o fost târâtă nu știu câți metri, și abandonată. Pă corpul victimei, pă hainele victimei, de ce nu se găsesc aceleași celule, același ADN? De ce nu se găsește, dacă mi s-o găsit ADN îi clar că n-am avut mânuși! De ce n-am amprentă, pă volan, pă schimbător! Nu, că doară n-am schimbat cu piciorul!”

După arestarea sa în calitate de inculpat, în data de 21.03.2009, într-o discuție cu doi bărbați, inculpatul a făcut următoarele afirmații: „dar ce să recunosc, tati? Că n-am făcut nimic!... deci să zicem așa, prin absurd. Ai făcut tu o crimă de asta și-ți găsește atâtea dovezi …n-ai nici o șansă. Și-ți găsește atâtea dovezi, ADN, amprente, ești prost să nu recunoști, amu, când știi că-ți dă pe viață? Că dacă recunoști și zici că-ți pare rău, poate-ți dă vreo 10 ani. Nu? Din care faci 6 ani, mai mergi la lucru, mai o comportare bună, 4-5….copil tâmpit să nu recunoști”. Reia din nou tema cu testul poligraf și susține „ pe mine m-or dus la detector la 7 dimineața, m-or luat din pat. Eu, la 9 aveam instanță. Nu știam dacă mă eliberează sau nu. Toată noaptea n-am dormit. M-am gândit, bă, dacă mă pune în libertate? Dacă nu? Dacă da, dacă nu. Dacă da, dacă nu. Îți dai seama ce stres ai că și tu, cu faptă mică, te stresezi când te duce la instanță. Oricum, te gândești, că doar ești om, nu?” … „îți dai seama ce stare psihică am avut eu când m-or dus pe mine la detector?

În aceeași zi, seara, inculpatul susține „nu să vină ei cu propuneri că-ți dăm mai puțin. Să vină să-mi zică: îți dăm un an. Nici dacă zice, să vină acum să zică: uită-te, acuma te eliberăm. Azi te…tot, tot, tot. De la București să vină. Acum te eliberăm, ia fapta pe tine. Nu. Nu iau fapta nu iau nimic, pentru că îs nevinovat …nevinovat”. Afirmă cu privire la familia sa „deci, să fiu vinovat și să-i fac să-și vândă casa de pe ei, să vândă tot, să bage banii în mine să mă scoată? I-aș face eu să sufere în halul ăsta?. Mai arată că dacă ar fi fost vinovat ar fi plecat din țară – în Mexic – că de acolo nu poate fi extrădat.

În data de 27.03.2009, inculpatul susține că „îs terminat psihic. Îți dai seama că, dacă m-aș gândi în fiecare zi că dacă nu scap, dacă nu nu știu ce, dacă nu iese bine, dacă nu iese cum trebuie atunci, cum ar fi, nu? N-aș rezista. Eu zic că nici un om n-ar rezista să …așa. Și știind că-i nevinovat. Hai, că dacă ar fi vinovat, da. Aș încerca să mă conformez.

În data de 28.03.2009, noaptea, le spune din nou celor 2 bărbați „nu pot să zic ce n-am făcut… deci, dacă aș fi făcut și ar fi avut dovezi împotriva mea și nu mai știu ce, îți dai seama că n-avea rost să neg. Să risc… 25 de ani sau…”

Din analiza tuturor acestor interceptări ambientale efectuate a rezultat în mod constant că inculpatul a susținut în toate conversațiile sale purtate cu colegii de celulă că nu este vinovat, că nu ar avea nici un rost să nege comiterea faptei dacă el ar fi autorul dat fiind că știe că o poziție sinceră reprezintă o circumstanță atenuantă, în opinia sa cu consecințe semnificative asupra pedepsei aplicate. Chiar și după cunoașterea rezultatelor probelor ADN și a identificării amprentei sale pe autoturismul victimei își susține în continuare nevinovăția și arată că în situația în care aceste probe sunt suficient de puternice, nu ar avea nici un rost să nege comiterea faptei dacă ar fi autorul.

În favoarea inculpatului s-a reținut că nu a fost descoperită arma crimei, nu s-a dovedit că inculpatul a avut posesia unui pistol de tipul celor posibil să fi fost utilizate la ucidere, nu s-a dovedit faptul că pe mâna acestuia ar fi existat urme de praf de pușcă, ceea ce ar fi dovedit că acesta a utilizat o armă de foc, nu s-a dovedit că inculpatul o cunoștea pe victimă, nu s-a dovedit mobil crimei, nu s-au găsit pe hainele inculpatului urme de sânge care să dovedească că ar fi târât victima, nu s-a constatat și de altfel nici nu a fost supus vreunui control din care să rezulte dacă avea sau nu pe corp urme de sânge, nu s-a constatat că îi lipsește vreun obiect de îmbrăcăminte, nu s-au găsit bunuri asupra lui din cele constatate ca fiind dispărute, nu s-au găsit cheile autoturismului victimei asupra sa (nu ar fi avut nici o logică să fi încuiat autoturismul dacă nu intenționa să-l mai folosească, situație în care ar fi păstrat cheile).

De asemenea instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de constatare tehnico-științifică întocmit care urmare a testării inculpatului cu aparatul poligraf, pe de o parte din cauza caracterului incert a unei astfel de probe, iar pe de altă parte, evidentei situații de stres în care s-a aflat inculpatul în momentul testării sale – 19 februarie 2009 – zi în care s-a soluționat și recursul declarat de acesta împotriva încheierii de arestare preventivă (încheierea penală nr. 10/Î/R/19.02.2009 a Curții de Apel Oradea), stare care evident a fost de natură să-i influențeze starea psihică și să afecteze rezultatul testării.

Deși din autoturismul victimei (interior și exterior) au fost ridicate un număr de 22 de amprente, nu s-a stabilit nimic legat de amprentele care pot fi apte în procesul de identificare și care nu aparțin victimei sau inculpatului (una dintre ele).

Față de cele expuse mai sus, instanța de fond a reținut că urma papilară descoperită pe portiera dreaptă față a autoturismului condus de victimă a fost explicată de către inculpat prin prezența sa în autoturism în noaptea anterioară crimei, susținerea sa fiind pe deplin dovedită. De asemenea, probele referitoare la ADN-ul inculpatului în autoturismul victimei au fost înlăturate întrucât așa cum s-a arătat nu există un proces verbal din care să rezulte recoltarea probelor de ADN de la inculpat pentru a fi comparat cu cel din probele biologice ridicate din autoturism. În consecință, s-a apreciat că nu există nicio probă care să îl poziționeze pe inculpat în autoturism la momentul comiterii crimei, nicio probă care să dovedească că inculpatul a exercitat acțiunea de ucidere a victimei, că inculpatul a deținut fără drept o armă și că inculpatul a comis acțiuni specifice tâlhăriei.

Potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până de vinovăția sa va fi legal stabilită. Prezumția de nevinovăție este unul din elementele unui proces echitabil, fiind garantată tuturor persoanelor împotriva cărora este formulată o „acuzație în materie penală”.

În dreptul român, aceasta constituie unul din principiile fundamentale ale procesului penal, fiind înscrisă în art. 23 din Constituție și art. 5² Cod procedură penală statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.” Iar conform art. 66 alineat 1 Cod procedură penală, „inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.”

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, ea poate fi răsturnată doar prin adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive

S-a arătat faptul că aceasta nu este o simplă regulă care garantează niște drepturi fundamentale ci un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.

Din acesta decurg o . cerințe: vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, sarcina probei revine organelor judiciare, hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Față de cele expuse mai sus, tribunalul în baza art. 11 punctul 2 litera a Cod procedură penală raportat la art. 10 litera c Cod procedură penală va achita pe inculpatul O. N. D. s-a dispus achitarea inculpatului O. N. D., de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - 176 litera d Cod penal, tâlhărie prevăzută de art. 211 alineat 2 litera b și alineat 2¹ litera b Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alineat 1 Cod penal.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 ore în data de 12.02.2009, arestat preventiv din 12.02.2009 până la 21.02.2009 și de la 20.03.2009 până la zi.

În baza art. 346 alineat 3 Cod procedură penală s-au respins pretențiile civile formulate de părțile civile F. D. D. și B. F. A..

S-a dispus conservarea mijloacelor de probă – corpuri delicte aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului B., ce poartă sigiliul_ al Institutului de Criminalistică București.

În baza art. 192 alineat 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul B..

Prin decizia penală nr. 21/A din data de 24 martie 2011 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în dosarul nr._ – primul ciclu procesual în apel – în baza art. 379 punctul 1 litera b Cod procedură penală, s-a respinge ca nefondat apelul penal declarat de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 72 din 1 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul B. care a fost menținută în întregime.

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre în primul ciclu procesual în apel s-au reținut următoarele:

Legal și temeinic prima instanță a dispus achitarea inculpatului O. N. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav, tâlhărie și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, apreciind că în favoarea acestuia operează prezumția de nevinovăție, în lipsa unor probe care să ateste cu certitudine că inculpatul se afla în autoturism în momentul comiterii crimei, că a exercitat acțiunea de ucidere a victimei sau că ar fi comis acțiuni specifice tâlhăriei.

S-a stabilit de către parchet că, în data de 11.02.2009, la ora 10.23 în apropiere de șoseaua de centură a municipiului Oradea, pe partea dreaptă a direcției de mers Oradea – S., la aproximativ 50 metri de sensul giratoriu, și la aproximativ 15 metri de terasamentul căii ferate Oradea – A., pe platforma betonată de la baza podului, a fost găsit cadavrul unei persoane identificată ca fiind B. P. P.. Asupra victimei au fost găsite o . bijuterii, probabil din aur. S-a stabilit că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat hemopneumotoracelui survenit după o plagă împușcată penetrantă toracică cu interesare viscerală. Momentul morții a fost stabilit a fiind cu 10-12 ore anteriore autopsiei (efectuată în data de 11.02.2009, orele 15.00 – 16.00), leziunile de violență pe care le prezenta cadavrul datează din ziua morții și s-au produs prin împușcare cu proiectil tras dintr-o armă de foc (posibil calibru 6-7), precum și prin lovire cu corp contondent dur urmată de târâre. S-a stabilit că tragerea s-a efectuat cu țeava lipită, unghiul de impact a fost aproximativ perpendicular pe tegument de la dreapta la stânga, iar poziția victimei a putut fi șezândă pe locul șoferului din autoturism, direcția de tragere a fost de la dreapta spre stânga în plan orizontal. S-a stabilit că victima a fost împușcată, iar apoi târâtă până în locul unde a fost găsită.

În urma acestora probe s-a concluzionat că inculpatul este autorul faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată însă, în urma coroborării întregului material probatoriu aflat la dosarul cauzei, prima instanță a apreciat că împotriva inculpatului nu există probe de vinovăție certe și incontestabile, motiv pentru care a dispus achitarea sa cu art.10 litera c Cod de procedură penală.

Probele și argumentele invocate de P. în sprijinul dovedirii vinovăției inculpatului sunt următoarele:

1. Expertiza biocriminalistică este proba directă cea mai relevantă în cauză, iar prima instanță trebuia să depună diligențe pentru clarificarea acestei situații care era utilă și imperios necesară.

2. În autoturismul condus de partea vătămată au fost descoperite urme papilare sub husa de protecție a volanului și a mufelor cablurilor de alimentare ale unor aparate sustrase.

3. În urma experimentului judiciar făcut în cauză a reieșit că distanța de la domiciliul inculpatului până la locul unde a fost descoperită victima este de 4,215 km, care corespunde exact cu ultimul bon fiscal găsit în aparatul de marcat din autoturism.

4. Există probe la dosar care atestă că inculpatul a folosit în prealabil arme de foc.

5. Din autoturism au fost sustrase obiecte specifice activității de taximetrist, activitate care nu este străină inculpatului care a lucrat ca șofer de taxi.

6. Declarațiile părinților inculpatului sunt oscilante în privința orei la care a ajuns acasă inculpatul.

7. Insistența inculpatului de a fi supus testării poligrafice în condițiile în care a susținut că e nevinovat. Atitudinea inculpatului după aflarea rezultatului testului ADN de a uza de dreptul la tăcere după ce, în prealabil a dat declarații. Inculpatul are o fire violentă și imprevizibilă

Acestea au fost analizate punctual în cele ce urmează:

1. În autoturismul condus de partea vătămată au fost descoperite urme papilare sub husa de protecție a volanului și a mufelor cablurilor de alimentare ale unor aparate sustrase, iar expertiza biocriminalistică proba directă cea mai relevantă în cauză, atestă că aceste urme aparțin inculpatului

În faza de urmărire penală a fost întocmit raportul de expertiză nr._ din 26.02.2009 de Serviciul de Biocriminalistică din cadrul Institutului de Criminalistică al IGPR, ale cărui concluzii sunt în sensul că, pe mufa din material plastic (probele 4 și 5) au fost descoperite microurme constituite din celule epiteliale, iar în urma calculelor biostatistice rezultă că numitul O. N. D. are de 61.728.395 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populație (fila 80, vol. II urmărire penală). De asemenea, a fost recoltată o probă de pe partea stângă a volanului autoturismului victimei, proba nr.12 care conține urme constituite din celule epiteliale, iar în urma calculelor biostatistice rezultă că numitul O. N.-D. are de 22.935.779 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populație (fila 81 vol. II urmărire penală).

Dată fiind lipsa din cuprinsul procesului verbal de examinare criminalistică (filele 63-66 vol. I urmărire penală) a unor mențiuni din care să rezulte că probele biologice ridicate de pe volan au fost ambalate, sigilate, numerotate în mod corect prima instanță a arătat că nu este suficient ca în cuprinsul acestui raport de expertiză ADN să fie menționată poziția acestuia dat fiind rolul probator pe care îl au fiecare din cele două acte: procesul-verbal de examinare criminalistică ar trebui să cuprindă elemente concrete privind locul exact din care au fost ridicate probele, cel de-al doilea și anume raportul de expertiză științifică, poate doar proba ce conțin din punct de vedere biologic în speță acele probe, în nici un caz poziția lor.

Această exigență rezultă din cuprinsul art.107 Cod de procedură penală potrivit căruia, „obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate și celor care asistă pentru a fi recunoscute și a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etichetează și se sigilează. (2) Obiectele care nu pot fi însemnate sau pe care nu se pot aplica etichete și sigilii se împachetează sau se închid, pe cât posibil laolaltă, după care se aplică sigilii. (3) Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestrează și se lasă în păstrare fie celui la care se află, fie unui custode. (4) Probele pentru analiză se iau cel puțin în dublu și se sigilează. Una din probe se lasă celui de la care se ridică, iar în lipsa acestuia, uneia din persoanele arătate în art.108 alin. final.”

Ca atare, s-a apreciat faptul că lipsa din procesul-verbal a acestor informații deosebit de importante, ridică dubii cu privire la locul de unde au fost prelevate probele la care se face referire în cuprinsul expertizei, ale cărei concluzii dovedesc într-adevăr că microurmele respective aparțin inculpatului dar, așa cum s-a afirmat, nu există nicio certitudine că acestea au fost ridicate din locurile menționate, numărul sigiliului cu care au fost sigilate fiecare în parte conform dispozițiilor legale sau dacă au fost luate în dublu exemplar.

Prima instanță a mai reținut că, în cuprinsul procesului-verbal de examinare criminalistică se găsesc o . alte mențiuni și anume: poziția scaunului pe care s-au găsit la tratarea cu luminol urmele de sânge (scaunul din față dreapta), locul în care se presupune că ar fi lovit glonțul stâlpul portierei (partea dreaptă față), din interpretarea cărora ar rezulta că victima a fost ucisă în timp ce se afla pe locul din dreapta față (ceea ce ar exclude o cursă întâmplătoare cu un client oarecare) și care ar presupune că, date fiind concluziile raportului de constatare medico-legală potrivit căruia victima a fost împușcată de la dreapta spre stânga, în plan orizontal, autorul se afla în exteriorul mașinii și fie nu era o persoană înaltă, fie se afla în poziție ghemuită în momentul în care a tras.

Tribunalul a considerat că toate acestea nu pot fi primite avându-se în vedere probele administrate în cauză și că de fapt, consemnările din procesul-verbal conțin erori. În consecință se poate ca astfel de erori să se fi strecurat și cu privire la locul de unde au fost ridicate cele două cabluri.

De altfel, în lipsa unui proces-verbal de recoltare a probelor ADN de la inculpat, apare un dubiu cu privire la materialul comparat de experți când au stabilit că ADN-ul inculpatului apare în probele biologice ridicate din autoturismul victimei.

În motivarea apelului, P. a reținut că dovada prelevării probelor ADN ridicate de la inculpat se află la dosarul nr._ al Tribunalului B. (fila 23) prin care s-a soluționat propunerea de arestare preventivă, însă verificând susținerile parchetului, Curtea a constatat că, la fila 23 se află o simplă adresă către IGPR Institutul de Criminalistică de înaintare a probelor biologice prelevate de la inculpat, nicidecum procesul-verbal de prelevare a respectivelor probe, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță.

În concluzie, s-a aprecait faptul că există dubii cu privire la poziția obiectelor de pe care s-au ridicat probele biologice, situație în care aspectul că ADN-ul inculpatului este prezent în interiorul autoturismului condus de victimă este irelevant dat fiind faptul că s-a demonstrat că inculpatul a circulat cu acel autoturism în data de 9/10 februarie 2009.

2. Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 12.02.2009 (fila 94 vol. I urmărire penală) a rezultat că urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la fața locului de pe rama superioară exterioară a portierei dreapta față a autoturismului, rămasă după procesul de excludere, conține elemente dactiloscopice caracteristice de coincidență cu cele care se întâlnesc la impresiunea degetului arătător de la mâna stângă, de pe fișa dactiloscopică decadactilară având înscrise următoarele date de identificare: O. N.-D..

După identificarea acesteia, s-a făcut un raport de interpretare a urmei, stabilindu-se că aceasta putea fi creată dacă portiera dreapta față se afla în poziție larg deschis, iar persoana ce a creat-o (inculpatul) a închis portiera acționând-o în zona respectivă cu mâna stângă.

De asemenea, s-a apreciat că, întrucât această urmă papilară s-a evidențiat rapid după tratarea cu negru de fum a portierei, iar crestele papilare erau bine conturate, aceasta a fost creată recent însă fără să se poată preciza vechimea acesteia.

Cu privire la prezența acestei urme papilare pe portiera dreaptă față a autoturismului condus de victimă, inculpatul a arătat că în data de 9/10 februarie 2009 la plecarea de la locuința prietenului său M. T. C. acesta i-a chemat un taximetru și că mașina respectivă a fost a victimei, declarație confirmată de xerocopiile caietului de comenzi telefonice ridicat de la „Start” taxi potrivit căruia, comanda de pe . . Salon a fost preluată de indicativul 89 (al victimei) la ora 23,45. Această probă se coroborează cu imaginea video surprinsă de camera de luat vederi de la B.C.R.- Sucursala Rogerius care surprinde trecerea unui autoturism Dacia L. cu cupolă de taxi la ora 23,58, aceasta aflându-se pe traseul indicat de inculpat cu ocazia audierii sale (fila 223).

Poziția inculpatului este susținută și de martorii M. T. C. și P. L..

Ca atare, atâta vreme cât s-a demonstrat că inculpatul a circulat cu acel autoturism în data de 9/10 februarie 2009, faptul că s-a găsit respectiva amprentă pe portiera dreaptă față a autoturismului condus de victimă ridică dubii cu privire la data la care această amprentă a fost creată, existând dubii și cu privire la acest fapt, dubii care-i profită inculpatului.

În mod corect prima instanță a apreciat că, faptul că cele două distanțe – cea înscrisă pe bonul fiscal și cea stabilită cu ocazia experimentului judiciar – sunt identice este irelevant întrucât nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul ar fi efectuat vreo comandă telefonică pentru un taxi la locuința sa și nici nu există vreo justificare ca victima să fi părăsit stația de taxi în care se afla. Martorul L. I. – taximetrist la „Start” taxi arată că la o solicitare făcută de dispeceră la ora 03,40 s-a anunțat și victima, care a afirmat că se afla pe ., la intersecție cu . victima a rămas în același loc este confirmat și de martorul K. A. – D. – taximetrist la firma „City” pe autoturismul cu indicativul 206, care declară că în noaptea de 10/11 februarie 2009, în jurul orei 03,30 se afla în stația de pe ., iar la un moment dat a ațipit, dar s-a trezit în jurul orei 04,10 când a văzut că în spatele său este oprit autoturismul victimei. Martorul a precizat că victima era singur în autoturism, iar martorul l-a salutat cu avariile. Acesta a arătat că a ațipit din nou, iar când s-a trezit, în jurul orei 04,40, autoturismul victimei nu se mai afla în stație.

S-a considerat irelevantă această supoziție care nu poate conduce nici măcar indirect la stabilirea vinovăției inculpatului, existența acestei distanțe de 4,215 km inscripționată pe bonul fiscal al victimei care ar fi egală cu distanța de la domiciliul inculpatului de pe Călugăreni și până la locul unde a fost găsită victima putând fi o simplă coincidență, atâta vreme cât nu este confirmată, așa cum s-a arătat anterior, de probe temeinice de vinovăție.

4. Există probe la dosar care atestă că inculpatul a folosit în prealabil arme de foc.

În motivele de apel, parchetul a arătat că, din convorbirile telefonice purtate de inculpat în perioada cât se afla în arest, rezultă că acesta ar fi folosit anterior arme de foc. Astfel, inculpatul a susținut că „a tras cu un pistol de-al unui prieten, iar în data de 20.02.2009 este sfătuit de unul dintre colegi să nu recunoască că are „unul de 9 mm”, situație care atestă că este vorba despre un pistol. În data de 12 martie inculpatul poartă o discuție telefonică cu o persoană necunoscută care îl întreabă pe inculpat de unde își cumpără bile pentru pușcă, o altă dovadă că inculpatul deținea și știa să folosească o asemenea armă.

Din raportul de constatare tehnico-științifică balistică rezultă că arma folosită la comiterea omorului are dimensiuni asemănătoare proiectilelor care echipează cartușele de calibrul 32 S&W Colt, 7,5 mm Nagant sau 7,5 mm Swiss Army Rev. Potrivit aceluiași raport se concluzionează că proiectilul putea fi tras cu o armă de foc scurtă de tip Revolver și că în evidența centrală a Institutului de Criminalistică nu există alte proiectile care să fi fost trase cu aceeași armă cu care a fost tras glonțul în litigiu (filele 194-200, vol. II urmărire penală).

Atâta vreme cât nu s-a descoperit arma crimei, nu s-a dovedit că inculpatul a avut în posesia sa un pistol de tipul celor posibil să fi fost utilizate la ucidere, că ar fi existat urme de praf de pușcă pe mâna acestuia, ceea ce ar fi dovedit că acesta a utilizat o armă de foc, Curtea a apreciat că și aceste susțineri sunt simple supoziții, lipsite de acoperire faptică.

S-a arătat faptul că este posibil ca inculpatul să știe să tragă cu arma dar, atâta vreme cât nu s-a dovedit că ar fi avut vreo armă în posesie, cu atât mai mult că ar fi folosit-o la săvârșirea faptei, aceste aspecte nu pot stabili nici măcar indirect vinovăția acestuia.

Simplele afirmații că ar avea „unul de 9 mm” nu sunt decât speculații care nu pot fi avute în vedere de instanța de judecată în aprecierea vinovăției inculpatului cu privire la fapta reținută în rechizitoriu.

5. Din autoturism au fost sustrase obiecte specifice activității de taximetrist, activitate care nu este străină inculpatului care a lucrat ca șofer de taxi.

Instanța de apel a apreciat că legătura dintre faptul că inculpatul ar fi fost înainte taximetrist și sustragerea din mașina victimei a obiectelor specifice activității de taximetrist e fi o simplă supoziție supoziție care nu poate conduce la vinovăția inculpatului, sustragerea acestor obiecte nepresupunând anumite dexterități care ar putea fi dobândite în urma practicării acestei meserii. S-a arătat faptul că atâta vreme cât nu s-a găsit nici mobilul crimei, această coincidență nu poate conduce la faptul că ar exista vreo legătură de cauzalitate între inculpat și fosta sa calitate de taximetrist și uciderea victimei. De asemenea, s-a apreciat faptul că nu subzistă nici presupunerea că omorul a avut ca mobil jaful, atâta vreme cât asupra victimei au fost găsite bijuterii din aur care nu au fost sustrase de autor.

6. Declarațiile părinților inculpatului sunt oscilante în privința orei la care a ajuns acasă inculpatul.

Deosebit de importante au fost apreciate declarațiile martorilor J. F. care arată că, în data de 11.02.2009 a plecat de acasă la 6,50 și a observat pe partea dreaptă a mașinii sale o Dacia L. de culoare gri cu însemnele firmei de taxi având plafonul de culoare galben. Acel taxi era parcat pe locul unde în mod obișnuit își parca vecinul nostru I., o dubiță verde. Când a plecat la serviciu, mașina era încă în parcare, la întoarcere însă nu a mai văzut-o, întorcându-se de la serviciu pe la ora 19,00.

Martora B. E. declară că în data de 11 februarie 2009 s-a trezit ca de obicei la ora 05,00 a ieșit în bucătărie, a privit pe geam ca să vadă cum este vremea afară și a observat că locul de parcare al vecinului său I. este gol. A plecat la ora 05,30 la serviciu dar nu a observat ca în parcarea respectivă să fie și acea mașină pe care a văzut-o la întoarcerea de la serviciu (un L. cu partea de jos gri, iar partea superioară vopsită în galben care avea cupolă de taxi și antenă). Și martora C. F. declară că, în data de 11 februarie 2009, la ora 5,30 când s-a trezit și s-a uitat pe geam și la 6,10 când a plecat la serviciu, locul de parcare al vecinului I. care are un microbuz verde este gol.

Martorul J. F. junior arată că în dimineața de 11 februarie 2009 între ora 06,00 – 06,20, nu poate preciza exact, s-a uitat pe geam pentru a vedea vremea de afară și a văzut că lângă mașina familiei se află parcat un taxi de culoare argintie cu galben. Ora la care a văzut această mașina era aproximativ 06,25 – 06,35. A observat în parcare, lângă mașina sa și a doua mașină de la stâlpul de iluminat public un taxi marca L.. Acel taxi era parcat pe locul unde în mod obișnuit își parca vecinul nostru I., o dubiță verde. Când a plecat la serviciu, mașina era încă în parcare, la întoarcere însă nu a mai văzut-o, întorcându-se de la serviciu pe la ora 19,00.

Tribunalul a apreciat că declarațiile acestor martori sunt extrem de importante întrucât arată intervalul în care a ajuns mașina victimei să fie parcată în acel loc. Coroborând declarațiile martorei C. F. și B. E. cu declarațiile martorilor J. F. senior și J. F. junior a rezultat că autoturismul victimei a fost parcat în acel loc după ora 05,30 dar înainte de ora 06,30. Este logic a crede că orele indicate de martori sunt exacte date fiind rutina programului zilnic și în special a orei de trezire, de plecare la serviciu. Extrem de important a fost apreciat momentul parcării autoturismului deoarece inculpatul fusese localizat acasă la ora 05,32 ca urmare a primirii unui mesaj tip SMS pe telefonul său mobil, de asemenea prezența sa acasă la acea oră este confirmată de familia sa.

Din coroborarea acestor probe a rezultat că inculpatul nu avea cum să fie în același timp în două locuri, și să parcheze mașina victimei, și să se afle acasă. Pe de altă parte, distanța dintre cele două locuri este suficient de mare încât să nu-i permită acestuia o deplasare într-un interval extrem de scurt, eventual 05,30 – 05,32 când a fost localizat acasă prin telefon. Nu există nici o dovadă că inculpatul ar fi efectuat o astfel de deplasare cu vreun mijloc de transport în comun și anume taxi.

Faptul că cele două distanțe – cea înscrisă pe bonul fiscal și cea stabilită cu ocazia experimentului judiciar – sunt identice a fost apreciată ca fiind irelevant întrucât nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul ar fi efectuat vreo comandă telefonică pentru un taxi la locuința sa și nici nu există vreo justificare ca victima să fi părăsit stația de taxi în care se afla. Mai mult, martorul L. I. – taximetrist la „Start” taxi arată că la o solicitare făcută de dispeceră la ora 03,40 s-a anunțat și victima, care a afirmat că se afla pe ., la intersecție cu . victima a rămas în același loc este confirmat și de martorul K. A. – D. – taximetrist la firma „City” pe autoturismul cu indicativul 206, care declară că în noaptea de 10/11 februarie 2009, în jurul orei 03,30 se afla în stația de pe ., iar la un moment dat a ațipit, dar s-a trezit în jurul orei 04,10 când a văzut că în spatele său este oprit autoturismul victimei. Martorul a precizat că victima era singur în autoturism, iar martorul l-a salutat cu avariile. Acesta a arătat că a ațipit din nou, iar când s-a trezit, în jurul orei 04,40, autoturismul victimei nu se mai afla în stație.

Prin urmare este mai ușor de presupus că plecarea victimei din stația de taxi s-a datorat venirii unui client decât deplasării acesteia în căutare de clienți cu atât ai mult cu cât era noapte.

Față de aceste aspecte, s-a arătat faptul că, coincidența celor două distanțe este pur întâmplătoare și irelevantă cauzei.

S-a făcut precizarea că testarea poligrafică nu constituie un mijloc de probă dintre cele enumerate expres de art. 64 Cod de procedură penală, iar organele judiciare sau inculpatul pot uza de aceasta la cerere. Faptul că inculpatul a solicitat să fie testat poligrafic poate fi, contrar susținerilor parchetului, o încercare a acestuia de a-și stabili nevinovăția.

De asemenea, poziția procesuală a inculpatului care face declarații iar ulterior uzează de dreptul la tăcere nu reprezintă decât o materializare a drepturilor consacrate de lege, care-i conferă posibilitatea de a adopta ambele poziții sau una dintre ele, fără ca aceasta, în lipsa unor probe temeinice de vinovăție, să poată conduce la stabilirea vinovăției inculpatului. Tot astfel, este dreptul inculpatului de a adopta o poziție de recunoaștere sau nerecunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa, însă aceste probe trebuie coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.

Nu în ultimul rând, s-a arătat faptul că, caracterizarea făcută de parchet cu privire la inculpat, în sensul că ar fi o fire violentă și imprevizibilă nu are nici-o legătură cu acuzațiile care i-au fost aduse prin rechizitoriu, care nu au fost dovedite prin probe certe și indubitabile care să ateste vinovăția acestuia.

Toate aceste aspecte au relevat că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, atâta vreme cât la dosar nu există probe certe care să ateste vinovăția inculpatului.

La pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 Cod procedură penală, se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.

Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).

Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție” și deci inculpatul trebuie achitat.

În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că îndoiala profită persoanei acuzate (Comisia Europeană a Drepturilor Omului, raport din 30.03.1963, cauza Austria c. Italia, Annuarie de la Convention, vol. VI, p.783). S-a arătat că acest principiu este de natură a respecta și dreptul la siguranța individuală, care s-ar înlătura dacă o persoană ar fi condamnată pe baza unor probe incerte, neconcludente, din care elementul de siguranță lipsește cu desăvârșire, și care nu sunt de natură a fundamenta temeinicia în fapt și în drept a acuzației în materie penală.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai statuat în cauza Telfner c. Austriei, 20.03.2001 că o condamnare a inculpatului în lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăție, probe directe care să susțină temeinicia în fapt și în drept a acuzației, este de natură să atragă constatarea încălcării art. 6 paragraful 2 din CEDO.

Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art. 379 punctul 1 litera b Cod procedură penală, s-a respinge ca nefondat apelul penal declarat de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 72 din 1 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul B. care a fost menținută în întregime.

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Prin decizia penală nr. 3412 din data de 05.10.2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ – primul ciclu procesual în recurs –, cu majoritate de voturi, s-a admis recursul declarat de P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 21/A din 24 martie 2011 a Curții de Apel Oradea - Secția Penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat O. N. D..

S-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, respectiv Curții de Apel Oradea.

S-a dispus avansarea onorariului parțial apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea au rămas în sarcina statului.

Opinie separată în sensul respingerii ca nefondat a recursului formulat de către P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această hotărâre în primul ciclu procesual în recurs, cu majoritate de voturi, s-au reținut următoarele:

Ca principiu fundamental al procesului penal, prezumția de nevinovăție determină structura procesului penal, aceasta operând atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească. Potrivit acestei prezumții nicio persoană nu poate fi trasă la răspundere penală decât pe bază de probe, găsindu-și funcționalitatea în toate momentele instrucției penale dar și în cursul judecății, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Autoritățile judiciare au obligația de a porni de la prezumția de nevinovăție, sarcina probațiunii trecând de la organul de cercetare penală la instanța de judecată care trebuie să administreze în faza de cercetare judecătorească, în condiții de oralitate, publicitate și contradictorialitate, toate probele pe care le apreciază ca fiind necesare aflării adevărului.

Instanța de judecată are îndatorirea ca, pe baza probatoriului administrat să afle adevărul în cauza dedusă judecății.

Aceasta presupune compararea și asocierea unor elemente de fapt izolate, procurate prin mijloace de probă folosite în efectuarea probatoriului și tragerea unor concluzii din aceste elemente de fapt. Procesul prin care se ajunge de la elemente de fapt cunoscute, la elemente de fapt necunoscute se bazează pe analiza și sinteza probelor, adică pe disecarea fiecărei probe în parte și apoi tragerea unei concluzii din ansamblul probelor, între analiză și sinteză există o strânsă concordanță, după cum inducția și deducția se completează reciproc, tinzând către aflarea adevărului.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte a apreciat că, pentru a se putea fundamenta o hotărâre - de condamnare sau de achitare - este obligatoriu ca instanța de apel, în virtutea caracterului devolutiv al acestei căi de atac să procedeze la completarea probatoriului în condițiile în care la punctul 1 din considerentele deciziei se arată că în lipsa procesului-verbal de recoltare a probelor ADN de la inculpat, apare un dubiu cu privire la materialul comparat de experți când au stabilit că ADN-ul inculpatului apare în probele biologice ridicate din autoturismul victimei.

Sub acest aspect - respectând principiul prezumției de nevinovăție - instanța este datoare să stabilească în ce împrejurări au fost recoltate probele biologice de la inculpat.

Din probele administrate până în prezent la dosarul cauzei, rezultă existența unei adrese de înaintare către IGPR - Institutul de Criminalistică a probelor biologice sigilate ale inculpatului, acestea fiind utilizate ca element de comparație la efectuarea raportului de expertiză.

Pentru clarificarea acestui aspect Înalta Curte a apreciat că se impune identificarea și audierea persoanei care a prelevat probele biologice și în raport de aceste elemente se va dispune efectuarea unei noi expertize criminalistice prin care să se stabilească urmele biologice și profilul genetic al persoanei de la care provine, respectiv dacă acestea aparțin inculpatului O. N. D..

În măsura în care, probele rămase neutilizate în urma analizelor de laborator (din raportul de expertiză nr._ din 26 februarie 2009 întocmit de Institutul de Criminalistică rezultă că au fost restituite probele ramase în urma analizelor de laborator, fiind ambalate într-un colet sigilat fila 8, vol. II dosar urmărire penală) sunt insuficiente ca și material de comparație, să se stabilească dacă recoltarea probelor ADN de la inculpat, în condițiile descrise în înscrisul existent la fila 23 dosar nr. 2167/III/2009 al Tribunalului B., au influențat concluziile stabilite prin raportul de expertiză efectuat în faza de urmărire penală prin care s-a stabilit că numitul O. N. D. are de 22.935.779 ori mai multe șanse să fie contributor decât o altă persoană necunoscută din populație.

Totodată s-a dispus să se verifice și susținerea inculpatului în sensul că proba biologică ADN i-a fost prelevată fără știința sa, în cadrul unui examen stomatologic dispus la locul de deținere.

Sub acest s-a dispus audierea celor două persoane la care inculpatul face referire în declarațiile sale date în cursul cercetării judecătorești.

S-a mai dispus administrarea și a altor probe care pot rezulta din cercetarea judecătorească ce pot fi utile stabilirii adevărului.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în opinie majoritară, în temeiul dispozițiilor art. 385/15 punctul 2 litera c Cod procedură penală, a dispus admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 21/A din 24 martie 2011 a Curții de Apel Oradea - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu privire la opinia separată s-a apreciat că instanța de fond și cea de apel au făcut o corectă interpretare a materialului probator existent la dosarul cauzei, pe baza căruia au stabilit că nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor de infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174- 176 litera d Cod penal, tâlhărie prevăzută de art. 211 alineat 2 litera b și alineat 2/1 litera b Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alineat 1 Cod penal, neexistând probe directe în acest sens, ci doar presupuneri și supoziții. Aceasta întrucât prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă".

Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, s-au produs o . restructurări ale procesului penal, urmărindu-se totodată și schimbarea concepției organelor judiciare din România, în sensul ca vinovăția unei persoane să se stabilească în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției. Totodată, potrivit art. 66 Cod procedură penală, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. Fiind o prezumție relativă, prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției în procesul penal; în cazul în care există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Pe de altă parte, sarcina probei revine organelor judiciare iar hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlătură prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare. Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în prezenta cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, s-a apreciat că se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo). Aceasta întrucât prezența în amestecul de profile genetice a unor profile asemănătoare cu cele rezultate din proba biologică tip ADN recoltată de la inculpat, în condiții discutabile, nu este suficientă pentru a se statua asupra vinovăției acestuia în săvârșirea infracțiunilor susmenționate, în condițiile în care expertiza ADN este singura probă care îl încriminează, cu valoare probabilă, pe inculpat.

Referitor la forța probantă a acestui mijloc de probă s-a impus a se face următoarele precizări:

În speță, analiza genetică a fost efectuată cu privire la o mixtură (amestec) de urme biologice, respectiv celule epiteliale remanente provenind de la mai multe persoane, nefiind în prezența unei expertize genetice care să analizeze o urmă creată de o singură persoană, caz în care gradul de certitudine al expertizei putea fi unul mai mare, mult mai relevant pentru instanță. Potrivit specialiștilor, în cazul unei mixturi, rolul expertului este acela de a stabili care sunt posibilii contribuitori la formarea mixturii; or, prezența inculpatului în autoturism este certă, ca urmare a folosirii de către acesta în ziua noaptea anterioară comiterii faptei, cu ocazia practicării de către victimă a serviciilor de taximetrie.

Totodată, o analiză genetică efectuată la nivelul unei mixturi de urme biologice oferă doar grade de probabilitate a concluziilor, iar potrivit părerilor exprimate în lucrările de specialitate de către experți „o afirmație bazată pe probabilitate este prin natura ei o afirmație de cunoaștere parțială, de aceea este eronat ca această cunoaștere parțială să fie preluată ca atare si transformată de către magistrat într-un verdict de certă vinovăție, echivalent cu condamnarea unei persoane” (Barbarii L. în articolul „Interpretarea rezultatelor testelor ADN în cazurile penale” din lucrarea „Romanian Journal of Legal Medicine” - volumul X nr. 3-4 anul 2002, fila 233. În aceeași lucrare, expertul a arătat că „o concluzie de probabilitate, indiferent de valoarea ei numerică, nu poate prin ea însăși să dea verdictul de vinovăție”.

Așadar, o astfel de expertiză ADN trebuie să fie susținută, coroborată cu alte mijloace de probă solide care să confirme faptul că o persoană (în speță inculpatul O. N. D.) se face vinovată de săvârșirea unor infracțiuni, condiție care a fost apreciată că nu este îndeplinită în speța dedusă judecății, pentru că, așa s-a arătat anterior în considerentele reținute de instanța de fond și cea de apel, celelalte mijloace de probă invocate de parchet fie lasă dubii puternice cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat, fie nu confirmă deloc o astfel de vinovăție.

Astfel, pe baza declarațiilor de martor s-a stabilit intervalul de timp în care este posibil să se fi produs omorul, respectiv între ora 4,10 - când autoturismul victimei, cu aceasta înăuntru, a fost văzut ultima oară, fiind staționat într-o stație de taximetre - și ora 6,25 - 6,35, când autoturismul â apărut în parcarea unui . rămas până la sosirea organelor de poliție. De fapt, intervalul de timp critic, în care s-a produs uciderea victimei, trebuie restrâns în sensul că datele de mai sus trebuie coroborate cu cele ce rezultă din declarațiile a doi paznici și a martorului Vasadi T., ce s-au aflat în apropierea locului unde a fost găsită victima și care au indicat, ca moment al staționării autoturismului în zonă, intervalul orar 4,20 - 4,40, restul de timp până la ora 6,25 - 6,30 fiind cel mai probabil necesar deplasării autorului de la locul faptei la locul unde a abandonat autoturismul.

În concluzie, intervalul de timp cel mai probabil să se fi produs omorul este 4.10 - 4,40, perioadă în care inculpatul s-a aflat la domiciliul său (concluzie ce reiese din localizarea sa cu ajutorul telefonului mobil - a trimis două mesaje tip SMS, unul la ora 03:24:12, iar cel de-al doilea la ora 03:29:17 primind un mesaj de același tip la ora 05:32:06, coroborată cu declarațiile membrilor familiei); or, este puțin probabil ca inculpatul să iasă din casă după primirea primelor 2 mesaje, să se deplaseze cu autoturismul victimei și să o ucidă în intervalul 4,10 - 4,40, să revină în casă unde îl găsește mesajul de la 5,32, pentru ca apoi să plece din nou în vederea parcării/abandonării autoturismului într-o zonă destul de îndepărtată de casa sa, în jurul orelor 6,25-6,30.

Față de aceste considerente, care prezintă doar în rezumat cele analizate detaliat de instanțele anterioare, având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, Înalta Curte, în opinie minoritară, a apreciat că, în mod corect, s-a dat eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo), dispunându-se achitarea acestuia.

Totodată, s-a apreciat că nu se impune nici casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, întrucât instanța de fond și cea de apel au dat dovadă de rol activ și au administrat toate probele utile și pertinente în cauză.

Astfel, lămurirea împrejurărilor în care au fost recoltate probele biologice de la inculpat, eventual recoltarea unor noi probe biologice de la acesta, cu respectarea dispozițiilor procedural - penale, în vederea comparării cu urmele biologice recoltate din autoturismul victimei, în cadrul unei expertize ADN, nu este utilă deoarece, pe de o parte, nici acestea din urmă nu au fost recoltate în condiții care să nu creeze dubii cu privire la corectitudinea/acuratețea procedurii folosite, iar pe de altă parte, există dubii cu privire la existența la acest moment a restului neutilizat a extractelor de ADN și/sau a posibilității utilizării acestora pentru o nouă expertiză. În concret, așa cum corect au reținut și instanțele anterioare, din cuprinsul procesului - verbal de examinare criminalistică reiese doar că s-au prelevat probe biologice de pe mânerul exterior al portierei stânga față, mânerele și clapetele interioare ale portierelor autoturismului, volan, schimbătorul de viteze, legătura de chei găsită în buzunarul interior al portierei stânga față, de pe brațele tetierei scaunului dreapta fată, fără a se face nicio referire cu privire la modul în care s-a procedat cu probele biologice prelevate de pe aceste obiecte, respectiv modul în care acestea au fost ambalate, etichetate/inscripționate, conservate, etc. În plus, deși în finalul raportului de expertiză întocmit de I.G.P.R - Institutul de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică nr._ din 26 februarie 2009, se menționează că se restituie probele rămase în urma analizelor de laborator, ambalate într-un colet sigilat cu sigiliul tip MAI nr._, în adresa din 8 mai 2009 a aceluiași institut se precizează, în sens contrar, că laboratorul păstrează restul neutilizat al extractelor de ADN corespunzătoare probelor biologice analizate; totodată, se precizează că pentru valorificarea probelor biologice prin metoda genotipării judiciare, este necesar să fie procesat întregul material biologic de pe un astfel de recoltor, motiv pentru care suportul de recoltare aflat ca probă unică, a fost consumat în totalitate.

Așadar, chiar dacă, prin absurd, s-ar face abstracție de lipsa mențiunilor privind modul de prelevare și procesare a probelor biologice de interes - ceea ce conduce însă la invalidarea probei -, este incert dacă în fapt mai există vreun rest de probă pentru comparație, nefiind clar dacă acest rest neutilizat a fost păstrat, la laborator sau a fost restituit organului de urmărire penală, caz în care este posibil să fie impropriu pentru comparație datorită timpului îndelungat de la momentul efectuării expertizei, precum și a eventualelor condiții improprii de stocare. Or, casarea doar pentru acest motiv - în condițiile în care restul mijloacelor de probă administrate în cauză tind să-l excludă pe inculpat ca autor al faptei -, nu ar face decât să prelungească nejustificat în timp durata acestui proces, dincolo de orice termen rezonabil și să expună inculpatul la inconvenientele unei noi judecăți, prin încălcarea vădită a prezumției de nevinovăție.

Prin decizia penală nr. 6/A din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în dosarul nr._ – al doilea ciclu procesual în apel – în baza art. 379 punctul 1 litera b Cod procedură penală s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de P. de pe lângă Tribunalul B., împotriva sentinței penale nr. 72 din 1 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul B., care a fost menținută în întregime.

Pentru a pronunța această hotărâre în al doilea ciclu procesual în apel s-au reținut următoarele:

Inculpatul O. N. D. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. pentru comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – 176 litera d Cod penal, tâlhărie prevăzută de art. 211 alineat 2 litera b, alineat 2¹ litera b Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alineat 1 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 11 februarie 2009, în jurul orelor 4,20 – 4,30 ar fi ucis prin împușcare pe victima B. P. P., după care a târât și abandonat cadavrul victimei sub un pod rutier și, i-a sustras autoturismul Dacia L., portmoneul cu suma de 500 lei și două telefoane mobile.

S-a reținut că în data de 11 februarie 2009, în jurul orei 10,23, în apropiere de șoseaua de centură a municipiului Oradea, pe partea dreaptă a direcției de mers Oradea-S., la aproximativ 50 m de sensul giratoriu, pe platforma betonată de la baza podului a fost găsit cadavrul victimei B. P. P., în urma autopsiei efectuată în cauză stabilindu-se că moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat hemopneumotoracelui survenit după o plagă împușcată penetrantă toracică cu interesare viscerală, iar ca moment al decesului a fost stabilit un interval de timp de 10-12 ore anterior autopsiei; leziunile pe care le prezenta cadavrul datau din ziua morții și s-au produs prin împușcare cu proiectil tras din armă de foc, posibil calibru 6-7 mm.

S-a stabilit că victima a fost împușcată, după care a fost târâtă până în locuul unde a fost găsită.

În aceeași zi, în jurul orelor 17,00 a fost găsit autoturismul victimei pe ., în urma examinării acestuia nefiind descoperite urme de forțare a sistemului de deschidere. Au fost ridicare 22 urme papilare, una dintre acestea – găsită pe rama superioară exterioară a portierei dreapta față – corespunzând cu o urmă papilară a inculpatului O. N. D.. De asemenea, s-a stabilit că pe mufele din plastic și pe partea stângă a volanului autoturismului victimei sunt celule epiteliale din a căror analiză reiese că profilul genetic al inculpatului face parte din amestecul recoltat.

Inculpatul O. N. D. nu a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, arătând că nu a cunoscut-o pe victima B. P. P.. Cu privire la cele petrecute în perioada comiterii omorului arată următoarele: în seara de 09.02.2009, a fost la locuința prietenului său M. C.. Aici se mai aflau încă două persoane de sex masculin – P. L. și C.. Au petrecut seara împreună iar în jurul orelor 23.00 – 24.00 au hotărât să plece acasă. G. – martorul M. C. - a chemat telefonic un taxi. A coborât din . C. (acesta urma să le împrumute o sumă de bani ce să acopere costul cursei și pentru aceasta trebuia schimbată o bancnotă de 50 lei la taximetrist) și P. L.. Taximetrul care a venit la comandă era un autoturism marca Dacia L., de culoare gri metalizat ce purta însemnele firmei Start Taxi. Martorul P. L. s-a urcat pe locul din spate din partea dreaptă, iar după ce a schimbat bancnota și i-a restituit martorului M. C. 40 lei, a urcat pe locul din față. Traseul pe care l-au urmat a fost: punctul de plecare – ., din fața unui salon de coafură, de aici au mers în marșarier până la podul de pontoane, apoi s-au deplasat pe . Sovata și . și-au continuat deplasarea, apoi au intrat pe . intrat pe . lângă piața Rogerius). La postul de poliței de lângă piață, au virat pe o străduță la stânga, au trecut pe lângă Pensiunea Talisman și în spatele localului D. a coborât din autoturism martorul P. L.. Au continuat deplasarea pe . ajuns pe . sa. costul cursei a fost de 6,4 lei și a plătit 7 lei. De la ora 24.00 până a doua zi a rămas acasă și a dormit. În data de 10.02.2009, după ce s-a trezit a mers la barul Domino (fostul Cireșica) din apropierea pieței Rogerius unde a rămas până în jurul orei 15.20, împreună cu prietena sa, martora B. L.. În ziua respectivă trebuia să meargă cu mama prietenului său Bakoș C. la Ardaf pentru a o ajuta la întocmirea unui dosar de daune. Deoarece acesta nu-l sunase, conform înțelegerii anterioare, l-a contactat telefonic și a stabilit că se întâlnește cu doamna respectivă în fața blocului unde aceștia locuiesc, pe . aproape de barul în care se afla). S-a dus la întâlnire și împreună cu mama prietenului său, s-au deplasat cu mașina acesteia la sediul Ardaf din apropierea magazinului Crișul și a Facultății de D.. Întrucât nu au putut rezolva problema în ziua respectivă, au reprogramat întâlnirea pentru a doua zi. A dus-o pe mama prietenului său acasă, unde a lăsat și mașina. Apoi l-a contactat telefonic pe martorul P. L. cu care și-a stabilit o întâlnire pentru mai târziu. A plecat acasă, a mâncat și a așteptat să fie contactat telefonic de acesta. În jurul orelor 17.00, acesta l-a suna și i-a spus că-l așteaptă în fața blocului. A coborât, martorul era cu autoturismul Daewoo Matiz aparținând lui E. și au hotărât să-l viziteze pe T. M.. Martorul P. L. L-a sunat pe acesta și s-au dus la el. Aici au mai venit încă doi prieteni de-ai lor R. P. și M. D.. Cât au stat aici s-au jucat cu Play Station. În jurul orelor 20.00, martorul T. M. a primit un telefon în urma căruia i-a anunțat că trebuie să plece. Au plecat cu toții (mai puțin T. M.) la barul Dominion, unde a rămas cu P. L.. Mai târziu li s-au alăturat prietena sa – martora B. L. – și Bakoș C. și U. C.. După plecarea prietenei sale și a martorului Bakoș C. (care îi dăduse cheile de la mașină și suma de 15 lei pentru alimentarea cu benzină pentru drumul de a doua zi la Ardaf) au plecat la locuința lui U. C. de pe .. aici a mai venit un bărbat poreclit „Țuni” care a adus 4 flacoane de bere și o sticlă de vin. Personal, folosind telefonul martorului P. L., a făcut o comandă pentru mâncare la restaurantul Bigis. „Țuni” a rămas împreună cu ei până la ora 01.30, iar el împreună cu P. L. au plecat spre casă la ora 3.00. P. L. a făcut o comandă telefonică pentru un taxi. A venit un autoturism marca Opel de la Hello Taxi și i-a dus acasă, primul a coborât P., iar apoi el care a și plătit cursa – 5 lei. După ce a ajuns acasă, a mâncat, a trimis două mesaje telefonice – unul prietenei sale și unul Adrianei – l-a trezit pe tatăl său cu care doarme în aceeași cameră și i-a cerut să-l trezească la 7.30 dimineața întrucât are treabă. S-a trezit la ora 7.30, când a sunat alarma telefonului, iar tatăl său i-a atras atenția asupra orei. La trezire a constatat că a avut un apel de la prietena sa I.. Nu are armă și nu știe să folosească arme.

Cu privire la faptul că în primele sale declarații nu a făcut referire la cursa efectuată cu taximetrului în noaptea de 9/10.02.2009, a arătat că nu i s-a cerut să precizeze ce a făcut în data respectivă. Când a fost ridicat de organele de poliție i s-a spus că este vorba de un furt de mașini și că există suspiciuni că autoturismul pe care îl condusese să fie furat. Abia la sediul poliției i s-a spus că este suspectat de comiterea omorului.

În ceea ce privește recoltarea probelor pentru stabilirea ADN-ului a arătat că nu a fost încunoștințat despre aceasta ci i s-a spus că i se face un control stomatologic.

A arătat că în momentul în care i s-a spus că este acuzat de omor prin împușcare a solicitat să fie testat cu parafină, dar i s-a respins cererea de motivul că nu au așa ceva.

S-a arătat faptul că în mod corect prima instanță a reținut starea de fapt dedusă judecății și a stabilit succesiunea evenimentelor.

Astfel, în noaptea premergătoare celei în care s-a comis omorul inculpatul O. N. D. împreună cu martorul P. L. s-au deplasat cu un taxi de la firma Start (firmă în cadrul cărei practica taximetria victima) de pe . orelor 24,30.

Această împrejurare este susținută și de martorul P. L. care s-a deplasat împreună cu inculpatul cu același taxi, cât și de martorul M. T. C., persoană la locuința căreia s-au aflat în vizită cei doi.

S-a arătat faptul că este adevărat că aceste depoziții de martori și atitudinea inculpatului generează îndoieli asupra sincerității lor, în condițiile în care, în cadrul audierilor inițiale inculpatul nu a făcut vreo referire la această împrejurare, mai mult a arătat în mod expres că în ziua de dinaintea celei în care s-a comis omorul nu a circulat cu nici un taxi.

Cu toate acestea, instanța de apel a remarcat faptul că aceste susțineri se coroborează cu datele ce rezultă din comunicarea făcută de firma Start Taxi, din care rezultă că, în data de 9/10 februarie 2009 la ora 23,48, taxiul condus de victimă a preluat o comandă de pe ., menționându-se în paranteză ca reper un salon, datele acestei comenzi fiind identice cu datele relatate de inculpat și martorii P. L. și M. T. C. cu privire la comanda făcută la firma de taxi în noaptea de 9/10 februarie 2009.

Analizând cronologia administrării probelor în faza de urmărire penală s-a constatat că inițial această declarație a făcut-o inculpatul, au fost audiați apoi martorii mai sus arătați (indicați de inculpat în declarația sa) și pentru verificarea variantei avansate de către aceștia s-a procedat de organul de urmărire penală la ridicarea de la firma Taxi Start a copiei registrului de evidență a curselor din noaptea de 9/10 februarie 2009, care s-a depus ulterior la dosar și care a confirmat că în noaptea premergătoare omorului, victima a preluat o comandă de la adresa indicată de inculpat și martori ca fiind locul de unde aceștia au plecat cu un taxi în acea noapte.

S-a demonstrat în acest fel o altă împrejurare în care inculpatul putea să lase urma papilară pe mașina victimei decât împrejurarea în care s-a comis omorul acesteia.

Această altă împrejurare dovedită în cauză a fost foarte apropiată în timp de data comiterii omorului, ceea ce face ca, constatarea organului de urmărire penală, în sensul că urma creată este o urmă proaspătă, să nu înlăture fără nici un dubiu, posibilitatea creării acestei urme papilare, în împrejurarea susținută de inculpat, cu atât mai mult cu cât, atât inculpatul cât și martorul P. L. au susținut că inculpatul, în momentul deplasării cu taxiul în noaptea de 9/10 februarie 2009, a ocupat locul din dreapta față, dinamismul creării urmei papilare fiind compatibil cu comportamentul obișnuit al unui pasager ce coboară dintr-un taxi și închide ușa cu mâna stângă printr-o mișcare de trântire - închidere.

Raportat la cele expuse anterior, Curtea a apreciat că nu se constată prezența niciunui indiciu în cauză de natura a genera presupunerea că apărarea inculpatului a fost construită după prefigurarea anumitor elemente în dosarul cauzei, considerând totodată, că e firesc ca orice persoană, abia după aflarea unor date de incriminare să relateze împrejurări și date inedite pornind tocmai de la analiza personală a acelor elemente concrete.

În acest context, Curtea a reținut că potrivit art. 65 Cod de procedură penală sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată, iar potrivit art. 66 Cod de procedură penală, învinuitul s-au inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția, însă, conform alineat 2 al art. 66 Cod de procedură penală atunci când există probe de vinovăție acesta are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Curtea a apreciat ca fiind nefondate susținerile apelantului P. de pe lângă Tribunalul B. conform căruia din analiza evoluției declarațiilor date de inculpat și de martorii propuși de aceștia rezultă că acesta este o persoană care încearcă să denatureze adevărul, iar declarațiile martorilor – părinții și prietenii inculpatului – sunt subiective și oscilante, întrucât aceștia au declarat inițial că nu își amintesc prea multe detalii despre data de 9 și 10, pentru ca, la scurt timp să revină asupra declarațiilor și să ofere un alibi în favoarea inculpatului.

În opinia Curții, faptul că inculpatul și-a susținut această apărare după aflarea datelor legate de prezența urmei sale papilare pe mașina victimei nu demonstrează lipsa de verosimilitate a acestei apărări și nici un caracter de oportunitate a acesteia. În plus, așa cum s-a arătat la dosarul cauzei acele date furnizate de firma de taxi au venit după avansarea acestei apărări de către inculpat, astfel că este exclus să se rețină că, având cunoștință de acele date inculpatul să-și construiască apărarea și să îi determine și pe ceilalți martori să îi confirme susținerile. Nu s-a probat că inculpatul ar fi avut cunoștință despre mențiunile din registrul firmei de taxi ce-i confirmă apărarea și, nici nu există date în cauză că s-ar fi făcut o investigație la firma de taxi anterior, alta decât cea efectuată de organul de urmărire penală și că în felul acesta s-au descoperit și folosit datele analizate.

În concluzie, urma papilară care aparține inculpatului descoperită pe ușa față dreapta a autoturismului victimei demonstrează că acesta a fost în mașina acestuia, însă nu dovedește că acesta a fost în mașina victimei în împrejurarea comiterii omorului câtă vreme cu o zi înainte inculpatul a dovedit în ce împrejurări s-a aflat în mașina victimei.

Referitor la procesul verbal de conducere în teren a martorului P. L. în data de 19.02.2009 pentru a indica traseul parcurs în noapte de 9/10 februarie 2009 cu taxiul victimei invocat de apelant ca fiind relevant în cauză, curtea a reținuturmătoarele:

S-a apreciat faptul că în primul rând P. de pe lângă Tribunalul B. este în eroare, arătând în motivele de apel că martorului P. L. i s-a solicitat „să indice traseul parcurs în noaptea comiterii faptei cu taxiul de pe . locuința inculpatului” deși, din conținutul acestuia rezultă cu claritate că acest proces verbal se referă la traseul parcurs de martor și inculpat în seara zilei de 9 februarie 2009 cu taxiul ce l-au luat de pe . dreptul complexului Perla, deci cu o zi înainte de data la care a fost ucisă victima B. P. P. (fila 244 vol. I dosar urmărire penală ).

În al doilea rând instanța de apel a constatat că susținerea Parchetului de pe lângă Tribunalul B. potrivit căreia inculpatul nu a reușit să indice același traseu cu cel indicat de martorul P. L. este nefondată, întrucât martorul P. L. a elaborat două variante de traseu, prima variantă regăsită în paragraful 6 fiind mult asemănătoare cu cea elaborată de inculpat.

Referitor la alibiul invocat de inculpat în sensul că în noaptea comiterii omorului 10/11 februarie 2009 între orele 4 -5 am s-a aflat în locuința părinților săi, curtea de apel a apreciat că probele administrate în cauză nu au reușit să înlăture acest alibi.

În declarațiile date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței inculpatul a arătat că a ajuns la locuința părinților săi la ora 3,30 dimineața, declarația acestuia coroborându-se și cu declarația martorului P. L., care l-a însoțit pe inculpat și declarația martorului Redli A. care a arătat că, în calitate de taximetrist a preluat o comandă la orele 3,10, a transportat două persoane tinere de sex masculin de pe . dintre ei lăsându-l în spate la Complexul Perla, iar pe cel de-al doilea pe ..

Mama inculpatului, martora O. M. a arătat în declarația dată la poliție că s-a trezit la ora 4,45 – 4,50 și l-a văzut pe inculpatul O. N. dormind pe fotoliul din camera mare de la geam, această declarație a fost dată de martoră în data de 13 februarie 2009 și dovedește faptul că la orele 4,45 – 4,50 inculpatul s-a aflat în locuința părinților săi.

S-a arătat faptul că declarațiile inculpatului Oras N., ale martorilor P. levente, Redli A. și O. M. se coroborează și cu informațiile obținute de la operatorii de telefonie mobilă, din adresele înaintate de aceștia rezultând că la ora 0,3:24:12 inculpatul a trimis un mesaj tip SMS prietenei sale, martora B. L., anunțând-o că a ajuns acasă, la ora 0,3:29:17 a trimis un mesaj la nr. de telefon_, iar la ora 05:32:06 inculpatul a primit un SMS de la nr. de telefon_.

Din adresa operatorilor de telefonie mobilă a rezultat că la trimiterea și primirea acestor mesaje inculpatul a fost localizat prin celula care acoperă zona în care se afla și locuința sa.

Între orele 03:42 – 05:32, inculpatul nu a expediat sau recepționat alte mesaje tip SMS și nici nu a inițiat sau primit apeluri care să permită localizarea sa, însă nici nu s-a stabilit ca telefonul său să fi fost activ în celulele din zona în care a fost descoperită victima.

Martorul O. N., tatăl inculpatului a arătat în prima declarație dată în fața organului de urmărire penală că inculpatul „…a venit la domiciliu în jurul orei 5 sau 5, 40”, ocazie cu care martorul s-a trezit și au stat de vorbă, iar după puțin timp mama inculpatului a plecat la lucru. În declarația următoare martorul O. N. a precizat că nu știe ora la care a sosit inculpatul acasă, dar că în prima declarație a menționat o oră deoarece așa i s-a cerut, fără să i se indice ce oră să menționeze.

Curtea de apel a reținut că într-adevăr poziția martorului O. N., care este și tatăl inculpatului este oscilantă, însă, cu privire la declarația dată de mama sa, martora O. M. s-a considerat că singura îndoială care planează asupra acesteia este generată de relația dintre martoră și inculpat, neexistând alte date certe care să o infirme.

Declarația martorului O. N. (tatăl inculpatului) este oscilantă doar cu privire la ora la care inculpatul ar fi ajuns acasă, însă, din coroborarea probelor mai sus arătate a rezultat că acesta a ajuns la domiciliul părinților săi în jurul orei 03:20 – 03:30; pe de altă parte, Curtea de apel a considerat că este normal ca o persoană trezită din somn în toiul nopții să nu poată ulterior indica cu precizie ora la care s-a trezit, în condițiile în care aceasta nu a afirmat că după trezirea sa s-ar fi uitat la ceas pentru a vedea ce oră este sau l-ar fi întrebat pe inculpat acest lucru.

Din declarațiile martorilor L. I. și K. A., taximetriști a rezultat că la orele 3,45, victima s-a aflat în stația de taxiuri Padiș de pe ., fiind văzută de martorul K. A., aceasta fiind și locația în care victima i-a spus martorului L. I. că se află (martorul fiind apelat pe canalul de rezervă de victimă). Martorul L. I. a mai arătat că victima i-a spus la un moment dat că nu mai poate vorbi întrucât este apelată de clienți pe telefonul mobil.

Din declarația martorului B. F. a rezultat că acesta a văzut un taxi Dacia L. de culoare gri metalizat având cupolă de firmă taxi (mașina având caracteristicile mașinii victimei) pe . staționate în jurul orelor 4,20 – 4, 30, declarația martorului dovedind că la ora 4,20 – 4,30 mașina victimei s-a aflat pe Calea Sântandreiului la ieșirea din Oradea.

S-a apreciat faptul că declarația martorului B. F. se coroborează și cu declarația martorului B. G. C. și declarația martorului Vașadi T..

Tot în acest sens au fost reținute declarațiile martorilor C. F., J. F. senior și J. F. junior și B. E. din declarațiile cărora a rezultat că autoturismul victimei a fost parcat în locul unde a fost găsit, în Cartierul Ioșia, după ora 05:30, dar înainte de ora 06:30.

Coroborând aceste declarații cu informațiile obținute de la operatorii de telefonie mobilă a rezultat că la ora la care se presupune că s-ar fi parcat autoturismul în locul respectiv, după ora 05:30, inculpatul O. N. se afla la domiciliul părinților săi, fiind localizat la ora 05:32 ca urmare a primirii mesajului tip SMS pe telefonul său mobil, prezența sa la acea oră fiind confirmată și de familia acestuia.

Pe de altă parte, Curtea de apel a reținut că martorul Bazsik G. C. a arătat în declarația dată la poliție că aparatul de taxat era instalat în taxiul victimei avea un defect mecanic, în sensul că bonul nu ieșea automat ci doar dacă era tras cu mâna, precizând totodată, că ceasul de la taxametru avea o eroare de aproximativ 20 minute înainte de ora reală; Martorul a mai relatat că ultimul bon emis de acest aparat avea specificată data de 11.02.2009 și ora 4,49.

Luând în calcul eroarea relatată de martor, ora la care s-a terminat ultima cursă efectuată ca oră reală a fost ora 4,29, oră la care a fost văzut autoturismul victimei și de martorul Vașadi T. și martorul B. F..

În consecință, dacă acest moment se situează în jurul orelor 4,20-4,30, conform datelor sus analizate și a rămas în acel loc 20 minute (conform declarației martorului B. F.), la ora 4,40 - 4,50 inculpatul, dacă ar fi autorul faptei, implicit persoana care a abandonat cadavrul în acel loc trebuia ca la ora 4,40 – 4,50 să fie pe calea Sântandreiului.

Așa cum s-a arătat mai sus, martora O. M., mama inculpatului a arătat însă în mod constant că l-a văzut pe inculpatul O. D. dormind acasă la orele 4,45 – 4,50 dimineața, iar conform localizărilor telefonului mobil al inculpatului, acesta s-a aflat la locuința sa la orele 3:29:17, respectiv la orele 5:32:06.

Referitor la procesul verbal întocmit în faza de urmărire penală cu ocazia verificării distanței de 4215 m pe traseul Călugăreni nr. 2 – . centură – . giratoriu și virarea la dreapta spre S., s-a arătat că acest traseu coincide ca și km cu distanța marcată pe bonul 17 găsit în aparatul de marcat ce a aparținut taxiului victimei, încă acest proces verbal are o valoare orientativă, pornește de la premise, nu de la date certe, astfel că, în sine, nu are valoare probantă. Acest traseu s-a efectuat pornind de la presupunerea că inculpatul este autorul faptei, că acesta a chemat taxiul victimei la locuința sa, fără a exista nici un indiciu cert, oricât de minor care să sugereze această variantă.

Pe de altă parte, s-a evidențiat și împrejurarea că ultima cursă efectuată de victimă este cursa cu nr. 18 (18.437 m) și nu cursa cu nr. 17 (4215 m).

Coroborând toate probele mai sus analizate, Curtea de apel a apreciat că este foarte puțin probabil ca, în intervalul de timp în care s-a produs omorul – 4,10 – 4,40, inculpatul s-a aflat la domiciliul său (fiind localizat cu ajutorul telefonului mobil la orele 3.24:12, 3.29: și 5.32:06) neexistând dovezi că după primirea celor două mesaje, acesta a ieșit din casă, s-a deplasat cu autoturismul victimei, a ucis-o pe aceasta între orele 4,10 – 4,40, a revenit acasă la orele 5,32 și a plecat din nou pentru a parca mașina victimei într-o zonă relativ îndepărtată de casa sa – în Ioșia, în jurul orelor 6,25 – 6,30.

Referitor la raportul de expertiză ADN nr._/26.02.2009 în cauză, Curtea de apel a reținut următoarele:

În concluziile raportului de expertiză nr._/26.02.2009 întocmit de Serviciul de Biocriminalistică din cadrul institutului de criminalistică al IGPR s-a arătat că inculpatul O. N. D. are de 22.935.779 ori mai multe șanse să fie contributor la formarea amestecului de celule epiteliale găsite pe mufa din material plastic și de 61.728.394 ori mai multe șanse să fie contributor la formarea amestecului de celule epiteliale găsite pe partea stângă a volanului autoturismului victimei.

Experții criminaliști au expertizat două probe trimise de organele de urmărire penală – proba 5- microurme notate cu T_ și proba 12 – microurme notate cu T_.

Referitor la aceste probe, Curtea de apel a constatat la fel ca instanța de fond că procesul verbal de examinare criminalistică nu conține mențiuni din care să rezulte cu certitudine că probele biologice ridicate de pe volan au fost ambalate, sigilate și numerotate în mod corect, deși în conținutul acestuia trebuia inserate elemente concrete privind locul exact din care au fost ridicate aceste probe, așa cum de altfel o cer și dispozițiile art. 107 Cod de procedură penală.

Pe de altă parte, din concluziile aceluiași proces verbal de examinare criminalistică a rezultat că victima a fost ucisă în timp ce se afla pe locul din dreapta față, fiind împușcată de la dreapta spre stânga (aspect relevat de concluziile raportului medico legal), autorul aflându-se în exteriorul mașinii și, fie nu era o persoană înaltă, fei se afla în poziție ghemuită în momentul în care a tras.

Cu privire la modalitatea de recoltare a probelor ADN de la inculpat, Curtea de apel a reținut următoarele:

S-a constatat că la dosarul cauzei nu a fost depus procesul verbal de recoltare a probelor ADN necesare efectuării raportului de expertiză, inculpatul O. N. D. susținând că nu a fost încunoștințat despre aceasta, ci i s-a spus că i se face un control stomatologic.

La fila 104 a dosarului Curții de Apel Oradea se află adresa I.P.J B. în care se arată că inculpatul O. N. D. a fost încarcerat în centrul de Reținere și Arestare Preventivă B. la data de 12.02.2009, la introducerea în centru acesta fiind examinat medical de medicul M. O. C. și i s-a completat formula dentară de medicul stomatolog dr. D. S., iar ulterior, pe perioada încarcerării inculpatul nesolicitând consult stomatologic (controlul stomatologic efectuat doar la cerere).

În rejudecare Curtea de apel a procedat la identificarea și audierea persoanei care a recoltat probele biologice, sens în care în ședința publică din 25.10.2012 a fost audiat martorul L. F., inspector din cadrul Serviciului Criminalistic al I.P.J. B..

Acesta a arătat că a procedat la recoltarea de probe biologice ce la inculpatul O. N. D. în baza unei adrese de la Serviciul de Investigații Criminale, procedura de recoltare fiind cea prevăzută de Legea nr. 76/2008, în sensul că martorul a completat fișa cu datele personale ale inculpatului, acesta semnând că este de acord cu procedura de recoltare care a fost făcută prin periaj bucal, probele fiind recoltate în două exemplare, martorul a arătat că sigilarea probelor s-a făcut prin aplicarea unui autocolant pe care este înscris un cod de bare, cod care este aplicat și pe fișa de date personale întocmită cu acea ocazie, în patru exemplare (două autocolante au fost aplicate pe cele două eprubete în care sa-u depus probele, iar celelalte două autocolante se depun pe fișa de date personale – 1 exemplar, iar cu celălalt autocolant se sigilează plicul în care se țin probele).

Martorul a precizat că i-a spus inculpatul O. N. D. că prelevarea se face în scopul includerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, fără să i se spună că urmează a fi efectuată o expertiză ADN pentru a fi folosită în dosarul în care acesta este cercetat pentru uciderea victimei B. P., deoarece nici el nu știa acest lucru.

S-a apreciat faptul că declarația martorului este contrazisă însă de probele administrate în rejudecare. Astfel, Curtea de apel a constatat că la fila 104 a dosarului de urmărire penală se află ordonanța din data de 13.02.2009 prin care procurorul de caz a dispus efectuarea unei constatări medico legale biocriminalistice genetice, din cuprinsul căreia a rezultat că au fost trimise și probele recoltate de la inculpatul O. N. D..

La fila 119 a dosarului Curții de Apel Oradea s-a depus de către I.P.J. B. – Serviciul de Investigații Criminale adresa prin care s-a solicitat Serviciului Criminalistic recoltarea de probe biologice de la suspectul O. N. D. (adresă la care a făcut referire martorul L. F.) din cuprinsul căreia rezultă că s-a solicitat recoltarea de probe biologice (salivă) de la inculpatul O. N. D. „în vederea efectuării unei constatări tehnico științifice biocriminalistice în cauza privind omorul comis asupra numitului B. P. P..”

Raportat la conținutul adresei care a fost trimisă de serviciul Criminalistic (în care s-a arătat că probele se recoltează în vederea efectuării constatării tehnico științifice biocriminalistice în prezenta cauză), Curtea de apel a înlăturat declarația martorului L. F. potrivit căreia nu știa că în cauză urmează a se efectua o expertiză ADN, el spunându-i inculpatului că prelevarea se face în scopul includerii profilului genetic al acestuia în baza de date a SNDGJ.

Pe de altă parte, din adresa IGPR – Institutul național de Criminalistică nr._/S4/CO/22.11.2012 (fila 127, dosarul Curții de Apel Oradea) a rezultat că profilul genetic al inculpatului O. N. D. nu a fost introdus în baza de date a SNDGJ, întrucât prelevarea datelor genetice a fost efectuată anterior intrării în vigoare la data de 25.01.2011 a HG 25/2011, care prevede că probele biologice recoltate de la persoane ce fac parte din cercul de suspecți vor fi însoțite de fișa cu datele personale.

În aceste condiții s-a constatat că procedura de recoltare descrisă de martorul L. F. nu se aplica la data recoltării probelor de la inculpatul O. N. D. - anul 2009, aceasta fiind instituită ulterior în anul 2011 prin HG 25/2011, care în capitolul V - recoltare, păstrarea și transportul probelor biologice – art. 5-10, prevede exact procedura de recoltare descrisă de acestea.

A fost evident deci, că, deși în adresa înaintată de Serviciul Criminalistic s-a arătat care este scopul pentru care se impune prelevarea de probe biologice de la inculpatul O. N. D., la dosarul cauzei nu există nici o dovadă care să infirme declarația acestuia potrivit căreia nu i s-a adus la cunoștință motivul prelevării și că i s-a spus că urmează să-i fie făcut un control stomatologic, în condițiile în care martorul L. F. a arătat că i-a adus la cunoștință că prelevarea de probe se face în vederea introducerii în baza de date a SNDGJ.

De altfel, s-a constatat că la dosarul cauzei nu există nici procesul verbal de recoltare a probelor ADN de la inculpat, iar susținerea parchetului cu privire la existența acestuia în dosarul nr._ al Tribunalul B. este nefondată, în fapt neexistând decât o singură adresă către I.GP.R. – Institutul de Criminalistică a probelor biologice prelevate de la inculpat.

Cu ocazia rejudecării cauzei s-a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză biocriminalistică ADN, cerere care a fost respinsă ca inutilă de către instanța de apel, întrucât, câtă vreme există dubii cu privire la poziția obiectelor de pe care s-au ridicat probele biologice, aspectul că ADN-ul inculpatului este prezent în interiorul autoturismului condus de victimă este irelevant, câtă vreme acesta a dovedit că a circulat cu acel autoturism în data de 9/10.02.2009, iar din procesul verbal de examinare criminalistică nu rezultă elemente concrete privind locul exact din care au fost ridicate probele.

Referitor la procesul verbal de examinare criminalistică a autoturismului s-a constatat că în momentul examinării autoturismului și prelevării de probe biologice precum și a ridicări de obiecte din autoturism nu a fost prezent nici un martor, deși prezența acestora este impusă în mod imperativ de dispozițiile art. 91 alineat 1 și 92 alineat 1 Cod de procedură penală.

Curtea de apel a apreciat, totodată, ca netemeinică susținerea Parchetului potrivit căreia constatarea biocriminalistică ADN efectuată în cauză îl plasează pe inculpat la locul și ora uciderii victimei, raportul de constatare neconținând nici o concluzie în acest sens.

S-a mai arătat de parchet că există probe la dosar care atestă că inculpatul a folosit în prealabil arme de foc (aspect ce rezultă din convorbirile telefonice purtate de inculpat în arest), însă Curtea de apel a considerat că, chiar dacă inculpatul ar ști să tragă cu arma, atâta timp cât nu s-a dovedit că acesta ar fi avut vreo armă în posesie sau că ar fi folosit-o la comiterea faptei, acest aspect nu poate stabili vinovăția acestuia.

Curtea de apel a constatat că nu s-a dovedit existența vreunei legături dintre faptul că inculpatul a fost înainte taximetrist și sustragerea din mașina victimei a unor obiecte specifice activității de taximetrist; acestea rămânând la stadiul de simplă supoziție, câtă vreme nu s-a stabilit nici mobilul crimei și nu subzistă nici presupunerea că omorul a avut ca mobil jaful, asupra victimei fiind găsite bijuterii din aur care nu au fost sustrase de autor.

Referitor la testul poligrafic efectuat în cauză, Curtea de apel a reținut că acesta nu constitui un mijloc de probă, conform art. 64 Cod de procedură penală, însă faptul că inculpatul a solicitat să fie testat poligrafic poate fi interpretat în favoarea acestuia, inculpatul arătând constant că nu este vinovat și încercând astfel să-și dovedească nevinovăția.

Faptul că inculpatul „nu a trecut testul” se poate datora și stării de stres în care acesta se afla în ziua în care a fost efectuat testul 19.02.2009, când urma să se soluționeze recursul formulat de acesta împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea sa preventivă.

S-a reținut, totodată, și faptul că pe nici unul din obiectele sustrase din autoturismul victimei și găsite abandonate pe un câmp din Oradea nu s-au găsit amprente sau probe care să conțină ADN-ul inculpatului O. N. D., deși autorul omorului, respectiv al tâlhăriei trebuia să intre în contact direct cu acele obiecte (mufă din material plastic a cablului de alimentare a stației de emisie recepție, mufă metalică a stației de taxare, aparat de taxat).

Curtea de apel a constatat, totodată, că din conținutul interceptărilor ambientale efectuate în cauză rezultă că în mod constat inculpatul a susținut în toate conversațiile sale purtate cu ceilalți deținuți că nu este vinovat, menținându-și această poziție chiar și după ce i s-au adus la cunoștință rezultatelor probelor ADN și a fost identificată amprenta sa pe autoturismul victimei.

S-a mai arătat faptul că este întemeiată reținerea de către instanța de fond în favoarea inculpatului a împrejurărilor că nu a fost descoperită arma crimei, că nu s-a dovedit că inculpatul a avut posesia unui pistol de tipul celui folosit la uciderea victimei, că nu s-a stabilit că pe mâna acestuia ar fi existat urme de praf de pușcă care să dovedească că inculpatul a utilizat o armă de foc, că nu s-au găsit pe hainele inculpatului urme de sânge care să dovedească că ar fi târât victima și nici nu s-au găsit asupra lui bunurile constatate ca fiind dispărute din autoturismul victimei.

S-a apreciat că lipsa acestor elemente nu semnifică, așa cum susține P. de pe lângă Tribunalul B. faptul că inculpatul a fost foarte vigilent după comiterea faptelor și a înlăturat orice urmă care putea determina organelor de poliție să stabilească o legătură între el și autorul faptelor, având în vedere că inculpatul a fost reținut încă din data de 12.02.2009, fiind apoi arestat până la 21.02.2009, astfel că acesta nu avea nici timpul fizic necesar pentru a face demersuri în scopul distrugerii, alterării sau sustragerii mijloacelor de probă, cu atât mai mult cu cât în data de 12.02.2009 când acesta a fost ridicat de organele de urmărire penală a încălțat cu aceiași pantofi de sport marca Adidas, pantofi care au fost ridicați de organele de poliție și expertizați, din concluziile raportului de constatare rezultând că urmele de încălțăminte ridicate de la fața locului nu prezintă elemente generale și de individuale cu încălțămintea purtată și ridicată de la inculpat.

Față de cele expuse mai sus, Curtea de apel a apreciat că prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul O. N. D. nu a fost răsturnată de probele administrate în cauză, astfel că în mod corect prima instanță a dispus achitarea acestuia, soluție care a fost menținută de Curtea de Apel Oradea ca urmare a respingerii apelului formulat de P. de pe lângă Tribunalul B..

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Prin decizia penală nr. 3362 din data de 31.10.2013 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ – al doilea ciclu procesual în recurs –, s-a admis recursul declarat de P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 6/A din 17 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea - Secția Penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul O. N. D..

S-a casat decizia penală atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această hotărâre în al doilea ciclu procesual în recurs s-au reținut următoarele:

Ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare prin decizia penală nr. 3412 din 5 octombrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, în cadrul soluționării apelului, s-a solicitat de către P. proba cu efectuarea unei expertize ADN prin care să se compare profilul ADN al urmelor biologice ridicate din autoturism la 11.02.2009 cu profilul ADN al inculpatului.

La dosar a fost depusă și o adresă de la IGPR - Serviciul Biocriminalistică prin care se atestă că există posibilitatea tehnică de efectuare a unei asemenea expertize (fila 31 dosar instanță de apel). Instanța a respins însă administrarea probei ca nefiind utilă cauzei deoarece există dubii cu privire la poziția obiectelor de pe care s-au ridicat probele biologice.

Înalta Curte a constatat că instanța de apel nu s-a conformat dispozițiilor din decizia de casare, neefectuând expertiza ADN și nerespectând dispozițiile subsidiare în sensul de a stabili dacă modalitatea de recoltare a probelor ADN de la inculpat a influențat concluziile stabilite prin raportul de expertiză.

Înalta Curte a constatat că din probatoriul administrat în faza de urmărire penală rezultă că s-au ridicat probe biologice: de pe volan și anume de pe părțile aflate sub husele ce se pare că au fost sustrase după comiterea omorului pentru a împiedica organele judiciare să identifice mijloace materiale de probă lăsate cu prilejul săvârșirii faptei; de pe două din mufele unor cabluri electrice de alimentare din partea stângă față a mașinii (procesul-verbal de examinare criminalistică, fila 64-65 vol. II dosar urmărire penală), cabluri ce au fost sigilate într-un colet ce îndeplinește condițiile de ambalare și transport necesare pentru expertizare.

Deși instanța de apel a arătat că este incert locul de unde au fost ridicate urmele biologice, fapt ce conduce la lipsa de credibilitate a probei, Înalta Curte a apreciat că actele procedurale întocmite de organele judiciare indică suficient de clar locul acestor urme.

De altfel planșele-foto realizate la momentul cercetării autoturismului relevă locurile de unde au fost ridicate probele biologice.

Deși Curtea de Apel a arătat că procesul-verbal de recoltare a probelor biologice, aflat la fila 23 din dosarul nr._ al Tribunalului B. nu îndeplinește condițiile legale, deoarece nu este semnat de martorii asistenți, Înalta Curte constată că art. 91 Cod procedură penală impune o asemenea exigență doar atunci când martorii asistenți au participat la activitatea menționată în procesul-verbal, lipsa acestora nefiind de natură a conduce la nulitatea procesului-verbal.

Conform adresei_/S4/CO/22.XI.2012 a Inspectoratului General al Poliției Române, Institutul Național de Criminalistică „toate materialele purtătoare de urme biologice au fost restituite Parchetului de pe lângă Tribunalul B., organul de urmărire penală care a dispus efectuarea expertizei. Laboratorul de genetică din Institutul Național de Criminalistică nu mai deține extracte ADN sau probe biologice, toate fiind consumate în procesul analizelor de laborator” (fila 129 din dosarul nr. 4784/11 l/P/2009 al Curții de Apel Oradea, Secția Penală).

De asemenea, conform notei telefonice depuse la dosarul nr._ al Curții de Apel Oradea, Secția Penală (fila 131) rezultă că în urma contactării Serviciului de Biocriminalistică - IGPR de către procurorul Titerea, unul din experții ce au întocmit raportul de expertiză ADN nr._/26.02.2009 a comunicat „că din punct de vedere tehnic este posibilă, efectuarea unui nou raport de expertiză pentru a se compara o probă de referință (și anume noul profil genetic recoltat de la suspect - inculpatul O., probă ce urmează a fi dispusă de instanță dacă va fi admisă) cu urmele genotipate și stocate în baza de date (cu ocazia efectuării raportului de expertiză nr._)”.

Având în vedere că inculpatul a arătat că probele ADN i-au fost recoltate fără să fie anunțat, cu prilejul unui examen stomatologic și că are dubii asupra celor constatate în raportul de expertiză ADN întocmit, că Înalta Curte a dispus prin decizia penală nr. 3412 din 5 octombrie 2011 efectuarea unei noi expertize ADN, cu prilejul rejudecării cauzei, dar instanța de apel nu s-a conformat acestor dispoziții, considerând neîntemeiat că recoltarea probelor biologice din autoturism a fost defectuoasă, Înalta Curte a admis, conform cazului de casare prevăzut de art. 385/9 punctul 17/2 Cod procedură penală, recursul declarat de P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea și în baza art. 385/15 punctul 2 litera c Cod procedură penală a dispus casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea pentru a efectua o nouă expertiză ADN de către I.N.M.L. prin compararea urmelor genotipate cu probele de referință ce urmează a fi recoltate de la inculpat.

S-a arătat faptul că doar în situația în care din punct de vedere tehnic efectuarea unei asemenea expertize nu mai este posibilă (nu și în situația în care inculpatul va refuza să i se preleveze noi probe biologice) instanța va da eficiență dispozițiilor subsidiare din decizia 3412 din 5 octombrie 2011 privind faptul dacă modul în care au fost recoltate probele biologice de la inculpat putea avea vreo influență asupra rezultatului expertizei.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel P. de pe lângă Tribunalul B. solicitând desființarea hotărârii și, în rejudecare, condamnarea inculpatului O. N. D. pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu.

Procurorul, prin motivele scrise și concluziile depuse pentru termenul de judecată din 19.02.2015 a susținut că la dosarul cauzei există probe de vinovăție, care confirmă starea de fapt reținută în rechizitoriu – declarația tatălui inculpatului dată în fază de urmărire penală, urma papilară prelevată de pe rama superioară exterioară a portierei dreapta față, probele biologice genetice descoperite la locul faptei, respectiv ADN-ul inculpatului identificat pe cele două mufe ale aparatelor electronice din mașină, declarațiile contradictorii ale inculpatului din 12.02.2009, testul poligraf, procesul-verbal de redare a înregistrărilor în mediul ambiental (în celula de la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă a Inspectoratului de Poliție Județean B.).

Procurorul a solicitat condamnarea inculpatului O. N. D. pentru infracțiunile prevăzute de art. 174-176 litera d Cod penal, art. 211 alineat 2 litera b și art. 2/1 litera b Cod penal și art. 279 alineat 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal, apreciind că, în concret, dispozițiile din vechiul Cod penal sunt mai favorabile, la pedeapsa închisorii. Totodată, a cerut confiscarea specială în echivalent a valorii armei folosite la săvârșirea infracțiunii de omor, deducerea perioadei arestului preventiv, admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată de partea civilă F. D. D. în numele minorei B. F. A. – 20.000 euro și 300 lei rentă lunară, precum și aplicarea dispozițiilor art. 7 alineat 1 din Legea nr. 76/2008 (filele 239-244).

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocat cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 417 alineat 2 Cod procedură penală, curtea va constata că apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul B. este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate, urmând a fi admis potrivit dispozitivului prezentei.

Criticile formulate de procuror sunt neîntemeiate.

Urmare a dispoziției date prin decizia penală nr. 3362 din data de 31.10.2013 de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, curtea de apel a procedat la readministrarea probelor și la efectuarea unei noi expertize ADN la INML M.-Minovici (filele 45-60, dosar nr._ al Înalta Curte de Casație și Justiție).

Curtea de apel l-a reaudiat pe inculpatul (filele 162-265), pe martorii L. I. (filele 62-65), B. G. C. (filele 66-67), O. N. (filele 70-71), O. M. (filele 72-73), P. L. (filele 74-75), K. A. D. (fila 96), U. I. (filele 68-69), a efectuat o cercetare privind autoturismul în care a fost ucisă victima, în prezența unui expert (filele 165-166 și 181-189), a dispus efectuarea unei noi expertize ADN (filele 115-121, 223-231) și a solicitat date privind starea vremii în noaptea de 10/ 11.02.2009 (fila 191).

În speță s-au respectat garanțiile privind dreptul la un proces echitabil, atât din perspectiva dreptului intern cât și al dispozițiilor art. 6 din CEDO.

Instanța de judecată pronunță o hotărâre de condamnare numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești dovedesc în mod cert că faptele de care este acuzat un inculpat au fost săvârșite de către acesta.

Potrivit dispozițiilor art. 285 Cod procedură penală „[u]rmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată”.

Art. 351 Cod procedură penală dispune că „[j]udecata cauzei se face în fața instanței constituite potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu”.

Astfel, probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată.

Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanță, iar după această verificare instanța poate reține motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărire penală, fie cele administrate în cursul judecății.

Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 97 Cod procedură penală cu referire la art. 8 Cod procedură penală, art. 285 Cod procedură penală și art. 351 Cod procedură penală, hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.

Dispozițiile art. 97 alineat 2 Cod procedură penală exclud o ordine de preferință nefăcându-se distincții în ceea ce privește valoarea probelor în stabilirea adevărului în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acesteia de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care l-a administrat.

Dând sens și dispozițiilor art. 5 Cod procedură penală aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu și în procesul penal, instanța trebuie să rețină și să aprecieze numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond și apel pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Coroborând toate probele administrate în cauza dedusă judecății, instanța este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale în scopul aflării adevărului (a se vedea Hotărârea CEDO din 26.05.1979, cauza Sunday Times ).

Totodată, curtea de apel, chemată să se pronunțe asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului O. N. D., ca instanță de control judiciar are obligația de a stabili dacă elementele de probă produse și dezbaterile din instanță sunt suficiente pentru a fundamenta o hotărâre de condamnare, întrucât bănuielile ce apasă asupra inculpatului, în sensul că ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat nu reprezintă o constatare formală de culpabilitate. Este de relevat că acestea, având o anumită consistență, au fost valorificate, după aprecierea în mod sumar a datelor cauzei, cu ocazia detenției provizorii dispusă față de inculpat înainte de proces (a se vedea în acest sens Hotărârea CEDO din 25.05.1989, cauza X c/ Austria ).

Din analiza actelor și lucrărilor aflate la dosar, curtea de apel reține că mijloacele de probă de la dosar nu fac dovada temeiniciei acuzațiilor aduse de procuror, în speță fiind incident principiul in dubio pro reo.

Astfel, prin rechizitoriul din 01.07.2009 emis în dosarul nr. 717/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. s-a reținut, în esență, că în data de 10/11.02.2009, în jurul orelor 4,20-4,30 inculpatul O. N. D. ar fi suprimat prin împușcare, viața victimei B. P. P., taximetrist la firma „Star Taxi” din Oradea și a abandonat cadavrul sub un pod rutier din apropierea șoselei de centură a municipiului Oradea, pe partea dreaptă a direcției de mers dinspre Oradea spre S.. De asemenea s-a reținut că din autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ inculpatul ar fi sustras un portmoneu cu suma de 500 lei și două telefoane mobile (volumul IV dosar urmărire penală).

Din procesele verbale de cercetarea la fața locului (filele 2-7 și 121-123 volum I dosar urmărire penală) și planșele foto (filele 10-24, 27-40, 106-112), rezultă că în data de 11.02.2009, orele 10,23 organele de poliție au fost sesizate telefonic de către martorul B. F. (filele 42-43, 59-60 dosar urmărire penală, fila 46 dosar instanță de fond) cu privire la faptul că în data de 11.02.2009, orele 10,20 pe DN797, în apropierea trecerii cu nivel de cale ferată Oradea-A., sub podul rutier a fost găsit cadavrul victimei B. P. P., „în poziție decubit dorsală cu spatele rezemat de fundația din piatră a podului, cu picioarele întinse, mâna dreaptă întinsă pe lângă corp, iar mâna stângă flexată din cot, cu palma sprijinită pe abdomen … cu bărbia sprijinită pe piept” (fila 4). Procedându-se la examinarea îmbrăcămintei victimei s-a constatat că prezenta „urme masive de noroi pe toată suprafața și lungimea părților anterioare și posterioare ale pantalonilor și ale jerseului”, dar și pe porțiuni ale cămășii și părții superioare a lenjeriei intime, iar la nivelul superior al jerseului „fața anterioară, în zona umărului drept, materialul textil prezenta o ruptură sub formă de stea cu dimensiunile 4/5, având margini neregulate și arse, pe margini fiind depuse și resturi de materie de culoare neagră cu aspect de arsură”, iar pe marginile rupturii s-au evidențiat pete de substanță brun-roșiatică cu aspect de sânge îmbibat în textura jerseului. La nivelul omoplatului drept a fost identificată o plagă circulară cu diametrul orificiului penetrant de 6 mm, având aspectul unei plăgi împușcate, cu țeava lipită, reprezentând orificiul de intrare al unui proiectil. La nivelul corespondent al deltoidianului stâng s-a evidențiat o plagă circulară cu diametrul de circa 6 mm, din care „se prelingea sânge spre partea inferioară a corpului” (fila 5). Alte urme de violență au fost evidențiate la nivelul zigomatic superior dreapta (excoriație cu dimensiuni de circa 1/0,8 cm) și suprasprâncenos dreapta (echimoză cu dimensiunea de 1/0,5 cm).

Potrivit raportului de constatare medico-legală din 16.02.2009, după efectuarea la data de 11.02.2009 de către Serviciului de Medicină Legală a Județului B. (filele 148-159, volumul II dosar urmărire penală) a autopsiei, moartea victimei B. P. P. a fost violentă și s-a datorat hemo-pneumo-toracelui survenit după o plagă împușcată penetrantă toracică cu interesare viscerală (plămâni, vase) și datează cu 10-12 ore anterior autopsiei efectuată in 11.02.2009, între orele 15-16. Leziunile s-au produs prin împușcare cu proiectil tras dintr-o armă de foc (posibil calibrul 6-7), precum și prin lovire cu corp contondent dur urmate de tăiere. Orificiul de intrare este situat deltoidian dreapta, iar cel de ieșire - deltoidian stânga. Tragerea s-a efectuat cu țeava lipită, poziția victimei putând fi șezând pe locul șoferului în autoturism, iar direcția de tragere a fost de la dreapta spre stânga în plan orizontal. Totodată, s-a precizat că unghiul de impact a fost aproximativ perpendicular pe tegument, de la dreapta spre stânga.

Asupra victimei, cu ocazia cercetării la fața locului, s-au găsit mai multe bijuterii de aur (fila 6), iar lângă cadavru – trei pungi cu obiecte de vestimentație), un telefon fix, un poster, un flacon și medicamente, o canistră de material plastic, de 4 litri fără capac și conținut, două casete audio etc. Potrivit urmelor și fragmentelor de urme de încălțăminte, victima a fost târâtă de la acostamentul din pietriș al drumului spre nivelul inferior, de la baza terasamentului șoselei spre zona acoperită cu pietriș și pământ excavat și nivelat, apoi de la terasamentul paralel cu șoseaua, pe o distanță de 8,80 metri spre podul unde a fost găsită. De pe traseul sus menționat s-au ridicat un ceas cu carcasă, o brățară metalica marca Orient și un briceag. O parte din bunuri au fost găsite abandonate pe . Oradea (taximetru tip Microsif 03 – fila 109, chitanțe din taximetru – fila 110, pulover – fila 111 volum I dosar urmărire penală și filele 1-6, volumul II dosar urmărire penală).

Totodată, de la fața locului s-a ridicat fragmentele urmelor de încălțăminte descoperite, iar din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 05.05.2009 întocmit de IPJ B. – Serviciul Criminalistică, rezultă că urmele sunt de adâncime, create pe o suprafață neregulată de pământ afânat, iar modelul urmelor este format din diferite trasee liniare, reproducând în totalitate sau parțial desenul tălpii (fila 203, volumul II dosar urmărire penală). Procedându-se la compararea fragmentelor de urme cu pantofii ridicați de la inculpatul O. N. D. (fila 205, volumul II dosar urmărire penală, fila 29 volumul II dosar urmărire penală) s-a constatat că între desenul urmelor de încălțăminte ridicate prin fotografiere directă de la fața locului și desenul profilului de pe tălpile pantofilor tip sport nu există elemente generale și individuale de asemănare „compoziția și forma desenelor fiind diferită” (filele 205-207, volumul II urmărire penală).

Autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare B.-13-NFN a fost găsit pe . din Oradea, parcat în fața blocului PB27 (fila 69 volumul I dosar urmărire penală), iar în urma examinării criminalistice s-a constatat că de sub portiera stângă față, partea inferioară, atârnau două cabluri electrice, având la capete o mufă din material plastic de culoare albă (fila 63, volumul I dosar urmărire penală și filele 69-70). Organele de urmărire penală au prelevat probe biologice de pe mânerul exterior al portierei stânga față, mânerele și clapetele interioare ale portierei, volan, schimbător de viteză, legătură de chei găsită în buzunarul interior al portierei stânga față, brațele tetierei scaunului dreapta față. Pe podul pedalier al scaunului din stânga s-a găsit un cablu electric de culoare neagră având la capăt o mufă metalică, o bucată de hârtie igienică și o bucată din material plastic (filele 64, 70, 71 volumul II dosar urmărire penală). S-a constatat că husele de pe scaunul din dreapta față și pe șezutul scaunului șoferului, unde s-au evidențiat urme de sânge, au fost luate și a dispărut cupola luminoasă a firmei de taxi. În partea interioară a portierei a fost identificat un proiectil cu dimensiunile de 1,5 cm lungime și diametru maxim de 7,8 mm (filele 65, 82-83 dosar urmărire penală). Din exteriorul și interiorul autoturismului s-au ridicat 22 urme papilare (fila 66, volumul I dosar urmărire penală și filele 84 și următoarele).

Proiectilul a fost supus unei examinări balistice, iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 28.04.2009 întocmit de IGPR – Institutul Criminalistic, acesta are dimensiuni asemănătoare de calibrul .32 S&W Colt, 7,5 mm Nagant sau 7,5 mm Swiss Army Rev și putea fi tras cu o armă de foc scurtă de tip Revolver (filele 194-196, volumul II dosar urmărire penală).

Potrivit raportului de constatare tehnico științifică nr._ din data de 12.02.2009 întocmit de IPJ B. – Serviciul criminalistic, urma papilară ridicată de pe rama superioară exterioară a portierei dreapta față a autoturismului conține elemente dactiloscopice constructive de coincidență cu cele care se întâlnesc la impresiunea degetului arătător de la mâna stângă de pe fișa dactiloscopică decadactilară a inculpatului O. N. D. (filele 93-98, volumul I dosar urmărire penală).

Conform raportului de interpretare a urmei (filele 100-105, volumul I dosar urmărire penală), urma putea fi creată numai dacă portiera dreapta-față se afla în poziția larg deschis, persoana care a creat-o închizând portiera cu mâna stângă. Totodată, s-a reliefat că urma a fost „recent creată”, fără a se putea preciza vechimea exactă a acesteia.

Cât privește probele biologice relevate din autoturism, curtea de apel constată următoarele:

Potrivit raportului de expertiză nr._ din 18.02.2009 întocmit de IGPR – Institutul Criminalistic (filele 107-112, volumul II dosar urmărire penală) urmele ridicate de pe mufa gri din plastic (T_, T_, T_, T_) și de pe mufa metalică (T_) sunt compuse din celule epiteliale, iar genotiparea acesteia a pus în evidență amestecuri de profile genetice ale căror alele nu pot fi raportate, deoarece cantitatea de ADN matrița este insuficientă. Referitor la urmele indicate de pe aparatul de taxat (T_, T_) s-a stabilit că profilul genetic al inculpatului O. N. D. nu este inclus în acest amestec (filele 69-87, volumul II dosar urmărire penală).

Din raportul de expertiză nr._ din 26.02.2009 întocmit de IGPR – Serviciul Criminalistic rezultă că genotiparea ADN extras din microurmele T_ (urme prelevate din zona omoplaților și gâtului victimei), T_ (urme prelevate din zona subaxială dreaptă a victimei), T_ (urme prelevate din zona subaxială stângă a victimei), T_, T_ (microurme remanente pe hârtia absorbantă) a pus în evidență profile genetice ce nu provin de la inculpatul O. N. D..

Extrasele din urmele T_, T_, T_, T_, T_ (material de culoare brun-roșcată de pe pantalonii de blugi ai inculpatului O. N. D.) indicate conform dovezii aflate la dosar (filele 115-117, volum II dosar urmărire penală), au pus în evidență profile genetice identice cu cel obținut din proba biologică de referință recoltată de la inculpatul O. N. D..

Genotiparea AND extras din microurmele remanente pe hârtia absorbantă T_ a pus în evidență un amestec de profile genetice cu privire la trei persoane, neputând fi exclus ca și contributor inculpatul O. N. D..

Genotiparea AND extras de pe mufa din material plastic – T_ și de pe mufa din material plastic cu două fire atașate – T_ au pus în evidență că profilul genetic al probei biologice de referință recoltate de la inculpatul O. N. D. este inclus la locii corespunzători, în acest amestec alături de cel al victimei și al martorului B. G..

Genotiparea AND extras din microurmele T_ (volan stânga) potrivit expertizei, pune în evidență că profilul genetic al probei biologice de referință recoltat de la inculpatul O. N. D. este inclus în locii corespunzători în acel amestec (fila 77).

În raportul de expertiză se reliefează și faptul că pe hârtia absorbantă s-au evidențiat trei fire de păr scurte T_ și o urmă cu aspect de mucus de culoare maronie T_, prima neputând pune în evidență un profil genetic altul decât a victimei și a martorului B. G., iar cealaltă punând în evidență un profil genetic aparținând unei alte persoane de sex masculin (filele 72; 76, volumul II dosar urmărire penală).

Potrivit raportului de constatare medico-legală-examen ADN întocmit de INML „M. Minovici” (filele 113 și următoarele – dosar instanță de apel), profilele genetice de referință ale inculpatului O. N. D. sunt incluse în amestecurile de profile genetice evidențiind în probele notate T_ și T_ (cele două mufe de plastic).

Curtea de apel a trimis INML „M. Minovici” îmbrăcămintea victimei, însă experții au concluzionat că pe acestea nu s-a evidențiat niciun profil ADN uman (fila 117 dosarul Curții de Apel Oradea).

Cât privește urmele de pe cele două mufe de plastic neagră și transparentă și cele două bucăți de hârtie igienică s-a reliefat că nu s-a detectat ADN uman și nici profile ADN (contrar celor inserate în raportul nr._/26.02.2009 al IGPR - Serviciul Criminalistic).

Totodată, s-a menționat că analiza prin teste de identificare rapidă nu a pus în evidență prezența sângelui uman la nivelul pantalonului de blugi al inculpatului O. N. D. (contrar celor susținute de raportul nr._/26.02.2009 al IGPR - Serviciul Criminalistic).

Instanța, în raport de conținutul celor două rapoarte a dispus efectuarea unui supliment de expertiză ADN având ca obiectiv compararea profilului genetic recoltat de la inculpatul O. N. D. (fila 42 dosarul Curții de Apel Oradea) cu urmele genotipate și stocate în baza de date a Institutului Criminalistic București, respectiv a probelor biologice recoltate de pe partea stângă a volanului autoturismului (proba nr. 12 – T_).

Conform suplimentului la raportul de expertiză genetică judiciară (filele 223-231 dosarul Curții de Apel Oradea) în profilul genetic al urmelor ridicate de pe partea stângă a volanului auto – victimei, se regăsesc profilele ADN de referință ale victimei B. P. P. și ale martorului B. G. șinu se regăsesc caracterele genetice din profilul ADN de referință al inculpatului O. N. D. (fila 226 dosarul Curții de Apel Oradea).

Analiza comparativă făcută de către INML „M. Minovici” a avut în vedere nu doar cei 8 markeri ADN pe baza cărora s-a efectuat analiza de Institutul Național de Criminalistică – IGPR, fiind valorificate complex toate informațiile evidențiate de electroforegrame (filele 226-231 dosarul Curții de Apel Oradea).

În consecință, probele științifice nu demonstrează dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor de care este acuzat.

De asemenea, probațiunea testimonială administrată pe parcursul procesului penal, inclusiv probele administrate de curtea de apel în cel de-al treilea ciclu procesual nu este de natură a dovedi dincolo de orice dubiu că inculpatul a săvârșit infracțiunile de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - 176 litera d Cod penal 1969, tâlhărie, prevăzută de art. 211 alineat 2 litera b și alineat 2¹ litera b Cod penal 1969 și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alineat 1 Cod penal 1969.

Astfel, inculpatul O. N. D., în mod constant a negat săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat (filele 125-126, 147-151 dosar urmărire penală, 93-94 volumul II dosar urmărire penală; 33-35 dosar instanță de fond; filele 162-164 dosarul Curții de Apel Oradea).

Referitor la activitatea inculpatului în seara zilei de 10.02.2009 până în dimineața zilei de 11.02.2015, curtea reține că din declarațiile inculpatului, care se coroborează cu depozițiile martorilor Bakoș C. (filele 113-115 dosar urmărire penală), U. C. (filele 187-189 dosar urmărire penală, filele 116 și următoarele dosar instanță de fond), P. L. (filele 117, 183-185 dosar urmărire penală; filele 74-75 dosar instanță de fond; filele 74-75 dosarul Curții de Apel Oradea), rezultă că inculpatul în seara zilei de 10.02.2009 s-a întâlnit cu aceste persoane la barul Domino din Oradea, după care s-a deplasat cu U. C. și P. L. la domiciliul primului, unde a venit și o persoană poreclită „Țuni” (martorul E. Adalbert – filele 33-35, volumul II dosar urmărire penală). La locuința martorului persoanele prezente au consumat mâncare comandată de la un local și alcool (bere, vin). Martorul U. C. declară că inculpatul împreună cu P. L. au plecat spre casă în jurul orelor 2-3, în noaptea de 10/11.02.2009cu un taxi de la firma Hello Taxi SRL. P. L. și-a nuanțat declarația de fiecare dată când a fost audiat, susținând inițial că a părăsit imobilul împreună cu inculpatul O. N. D. în jurul orelor 23-24 (filele 117 și următoarele, 183-185 dosar urmărire penală), apoi la orele 1-1,30 (în fața instanței de fond – filele 74-75), iar ulterior la orele 2-3 (fila 75 dosarul Curții de Apel Oradea). Potrivit declarațiilor martorului Redli A. (fila 99, volumul II dosar urmărire penală, fila 75 dosar instanță de fond), șofer la firma Hello Taxi SRL, după ora 3,10 i-a preluat pe inculpat și pe P. L. de la intersecția străzii M. cu . (martorul U. C. locuind pe .-a transportat pe P. L. până pe . Oradea, iar pe inculpat pe . (la domiciliul de atunci al inculpatului). Având în vedere distanța foarte scurtă parcursă cu taxiul (aproximativ 5 minute, precum și faptul că la acea oră traficul rutier era redus) inculpatul a ajuns acasă înainte de ora 3,20.

Împrejurarea că inculpatul după ora 3,20 se afla la locuința sa este dovedită cu depoziția martorei B. L. (filele 175-176, volumul I dosar urmărire penală), căreia inculpatul i-a trimis un sms prin care i-a comunicat că a ajuns acasă (ora 3,24), precum și cu informațiile transmise de serviciul Orange România (după fila 49, volumul III dosar urmărire penală, pagina 7 din 17). Apoi, la ora 3,29 în dimineața zilei de 11.02.2009 inculpatul trimite un al sms, tot de acasă (a se vedea datele oferite de Serviciul Orange privind locația celulei – pagina 7 din 17 – volumul III dosar urmărire penală).

Potrivit susținerilor inculpatului, confirmate de membrii familiei – O. M. (fila 171, volumul I dosar urmărire penală; fila 79 dosar instanță de fond), O. M. D. (fila 78 dosar instanță de fond; filele 72-73 dosarul Curții de Apel Oradea) și O. N. sn (filele 162, 164-167, volumul I dosar urmărire penală; fila 75 dosar instanță de fond; filele 70-71 dosarul Curții de Apel Oradea) inculpatul a fost acasă după ora 3,20, cu precizarea că tatăl inculpatului în fața instanței de fond a arătat că nu știe cu exactitate la ce oră a ajuns „D.” acasă, însă după ora 4,35-5 era cu certitudine acasă și dormea, fiind trezit la ora 7 de către el. De altfel, după ora 3,29 și până la ora 7,16 este dovedit cu datele furnizate de serviciul de telefonie mobilă Orange România că inculpatul nu a utilizat telefonul (volumul III dosar urmărire penală – după pagina 49 – pagina 6 din 17). Totodată, probele testimoniale administrate dovedesc că inculpatul a fost văzut în oraș după ora 7,30, în ziua de 11.02.2009 (a se vedea depozițiile martorilor B. L. – fila 176, volumul I dosar urmărire penală; fila 80 dosar instanță de fond), S. A. (fila 81 dosar instanță de fond; filele 212-216, volumul I dosar urmărire penală), S. I. (filele 39 și următoarele, volumul III dosar urmărire penală; fila 212 dosar instanță de fond).

În ceea ce o privește pe victimă, din mijloacele de probă aflate la dosar curtea reține că în seara zilei de 10.02.2009 până la momentul crimei evenimentele s-au derulat după cum urmează:

Martora F. D. D. (filele 182-185, volumul II dosar urmărire penală), concubina victimei B. P. P., a relevat că în data de 10.02.2009 aceasta a plecat de acasă la ora 18 pentru a prelua autoturismul taxi de la martorul B. G. C. (aspect confirmat de către acesta – filele 53-57, 191-194, volumul I dosar urmărire penală, fila 51 dosar instanță de fond; filele 66-67 dosar instanță de fond), întorcându-se să o ia de la serviciu în jurul orei 22, după care nu au mai discutat. Martora a susținut că în seara respectivă victima nu i-a spus că ar avea probleme și avea asupra sa o sumă de circa 450-500 lei. Totodată, martora a arătat că victima era o fire mai impulsivă, aspect confirmat și de către martorul L. I. (filele 50-52, volumul I dosar urmărire penală, fila 73 dosar instanță de fond, filele 64-65 dosarul Curții de Apel Oradea). În opinia martorei, victima în acea noapte nu a efectuat curse în afara orașului, întrucât în astfel de situații o suna ca să o anunțe că părăsește localitatea.

Martorul B. G. C., proprietarul autoturismului taxi cu numărul de înmatriculare_ a declarat că în seara zilei de 10.02.2009 victima i-a povestit că în noaptea precedentă a avut un conflict cu un client aflat în stare de ebrietate, care a refuzat să-i plătească cursa efectuată. De asemenea, martorul a reliefat că în 09.02.2009 împreună cu victima au spălat la OMV-ul de pe . autoturismul în exterior (seara – ora 17,30).

Potrivit depoziției martorului, bazată pe verificarea aparatul de taxat și bonului găsit, victima în 10/11.02.2009, orele 4, a efectuat o cursă internă, care conform mențiunilor de pe aparatul de taxat s-a încheiat la ora 4,20, după care a repornit aparatul însă nu poate preciza dacă s-a efectuat o cursă externă, întrucât aparatul a fost scos de la sursa de alimentare (fila 67 dosarul Curții de Apel Oradea). Totodată, martorul a arătat că în noapte când s-a comis omorul victima a efectuat curse pe o distanță de 150 km, acesta, de altfel, fiind kilometrajul parcurs pe o tură de orice taximetrist. Referitor la inculpat, martorul a arătat că nu-l cunoaște și nici nu știe să fi avut vreo relație cu victima (fila 67 verso dosarul Curții de Apel Oradea).

Martorul L. I. (filele 50-52, volumul I; fila 73 dosar instanță de fond; filele 64-65 dosarul Curții de Apel Oradea) a văzut victima atât în 9/10.02.2009 cât și în 10/11.02.2009 și știa de la colegi că „se învârte în cercuri dubioase” (fila 65 dosarul Curții de Apel Oradea). Martorul a constatat în seara respectivă că victima

era cam agitată, întrucât „nu era de lucru”. În noaptea de 9/10.02.2009 victima a preluat din stația de taxi situată pe . Oradea un tânăr ce circa 30 ani, cu o înălțime de 1,75-1,80 metri. Totodată, martorul afirmă că la ora 4,00 în 11.02.2009, victima, la apelul făcut prin dispecerat, a răspuns că este prezent la muncă. Anterior acestui moment, martorul a susținut că a văzut victima în jurul orelor 19, în stația de taxi din zona Cireșica – Oradea (situată în apropierea străzii Călugăreni, unde locuiește inculpatul O. N. D.).

Martorul K. A. (fila 134, volumul I dosar urmărire penală, fila 96, volumul II dosar urmărire penală; fila 105 dosar instanță de fond; fila 96 dosarul Curții de Apel Oradea) a arătat că în seara zilei de 10.02.2009 s-a întâlnit cu victima la dispeceratul firmei „Start Taxi” în jurul orelor 18, iar apoi, la ora 3,10 și la ora 4,10 a văzut-o în stația de taxi de pe . din municipiul Oradea (relativ în apropierea zonei Cireșica). Totodată, martorul a relevat că după ora 4, respectiv după ce s-a efectuat apelul de dimineață, nu a mai văzut mașina victimei în stația respectivă. La ora 4,10 a văzut-o pe victimă că a revenit în acea stație rulând dinspre Gara CFR Oradea.

Martorul Redli A. (fila 98, volumul II dosar urmărire penală; fila 75 dosar instanță de fond) a arătat că la ora 3,05 în noaptea de 10/11.02.2009, victima se afla în stația de la Cireșica, apoi el a efectuat două curse și când s-a reîntors a găsit-o pe victimă în același loc.

Martorul B. F. (filele 42-43, 9-60, volumul I dosar urmărire penală, fila 49 dosar instanță de fond) paznicul care a observat în 10/11.02.2009 taxiul staționând pe Calea S. lângă pasajul de cale ferată a arătat că în jurul orelor 4,20 auzind că latră câinii a ieșit din baracă și a observat taximetrul staționând (avea cupola de taxi). De asemenea, martorul a arătat că a observat că din mașină a coborât un bărbat de circa 1,90 metri, îmbrăcat în negru, nu știe ce a făcut acolo, însă după circa 20 minute l-a văzut că a urcat în mașină și s-a deplasat spre sensul giratoriu, a oprit și l-a văzut că a coborât pe terenul viran. După acest moment martorul a afirmat că a intrat în baracă, iar dimineața, după ce a venit fiul său și Duloș C. au plecat să vadă ce s-a întâmplat în acel loc, găsind victima și anunțând organele de poliție (a se vedea în acest declarația martorului B. F. – fila 43, volumul I dosar urmărire penală).

Martorul Ș. I. (fila 27, volumul II dosar urmărire penală, fila 74 dosar instanță de fond) paznic la . de pe Calea S., nr. 18, a declarat că în jurul orelor 4,30 a observat taxiul (avea cupolă taxi) oprit lângă calea ferată, iar la circa 10 minute a constatat că era pe cealaltă parte a șoselei, spre oraș. Martorul nu a văzut nicio persoană în sau lângă mașină.

Martorul Vasadi T. (fila 235, volumul I dosar urmărire penală) a declarat că la bariera de la sensul giratoriu de pe . observat în 11.02.2009, orele 4,26 un autoturism cu cupolă taxi, având ușa din partea șoferului deschisă, însă nu a văzut vreo persoană în sau lângă mașină.

Înregistrările video ridicate de la ., Rompetrol și Carwash, unități aflate în proximitatea locului unde a avut loc crima nu surprind decât taxiul nu și vreo persoană (filele 169-170, volumul I dosar urmărire penală, fila 223, volumul II dosar urmărire penală).

Pentru a stabili ora aproximativă la care a avut loc omorul, în opinia curții nu sunt lipsite de relevanță depozițiile martorului B. G. C. și U. I. date în fața instanței de control judiciar (filele 66-67, 68-69), precum și explicațiile date de către aceștia cu privire la ultimul bon fiscal extras din aparatul de taxare.

Astfel, martorul a relevat că aparatul de taxare avea o problemă tehnică, în sensul că „înregistra cu 20 minute mai în față decât ora reală” (în opinia expertului cu 21 minute), iar bonul nu ieșea automat, fiind necesară „extragerea cu mâna” (fila 67 dosarul Curții de Apel Oradea). Expertul U. I. a menționat că în urma verificării aparatului a comunicat procurorului de caz, prin adresa aflată la filele 57-58 dosar urmărire penală, ce a constatat, iar în fața instanței de apel a precizat că potrivit datelor inserate pe bon cursa anterioară a fost oprită la 4,40 și a durat 24 minute și 54 secunde, iar cealaltă cursă pe care victima a început să o efectueze în afara orașului s-a realizat de la ora 4,40 și s-a finalizat înainte de ora 6,00, fără a se putea preciza cu exactitate momentul încheierii, întrucât aparatul a fost scos de la sursa de alimentare.

Expertul a precizat că în raport de tariful perceput a stabilit că această cursă s-a încheiat anterior orei 6 (tarif de noapte), după această oră aparatul schimbând automat tariful, fără ca șoferul să poată interveni în acest sens.

În opinia expertului, văzând și decalajul orar indicat de aparat, la ora 4,20 (4,40-20 (21) minute=4,20 sau 4,19) s-a încheiat o cursă, după care, probabil cursa a continuat cu același client pentru extern (în afara municipiului Oradea). Prin urmare, în raport de susținerile expertului se poate în mod cert că la ora 4,20 a început efectuarea cursei în discuție (fila 69 dosarul Curții de Apel Oradea).

Pe baza declarațiilor martorilor sus menționați, văzând și concluziile raportului de necropsie, precum și opinia expertului cu privire la înregistrările de pe aparatul de taxat, curtea concluzionează că intervalul de timp cel mai probabil în care s-a comis omorul este după 4,20 până la 4,40, contrar susținerilor acuzării că viața victimei a fost suprimată între 4,20-4,30 (fila 6, volumul III dosar urmărire penală), perioadă în care inculpatul s-a aflat la domiciliu, astfel cum reiese din localizarea sa de către serviciul de telefonie mobilă, precum și din depozițiile membrilor familiei.

Un argument suplimentar în susținerea acestei teze îl constituie declarațiile martorilor B. E. (fila 120, volumul II dosar urmărire penală; fila 104 dosar instanță de fond), J. F. senior (fila 124, volumul II dosar urmărire penală; fila 102 dosar instanță de fond), J. F. junior (fila 122, volumul II dosar urmărire penală; fila 103 dosar instanță de fond) care au reliefat că au văzut autoturismul Dacia L. parcat pe ., pe locul de parcare a mașinii martorului I. V., care a fost plecat din localitate în perioada 09-12.02.2009 (fila 128, volumul II dosar urmărire penală; fila 101 dosar instanță de fond) după ora 5,30 sau 6,00, în 11.02.2009.

Referitor la ținuta vestimentară a inculpatului din noaptea în care s-a comis omorul, curtea pe baza mijloacelor de probă aflate la dosar constată următoarele:

Inculpatul cu ocazia audierii a declarat că în seara zilei de 10.02.2009 era îmbrăcat cu o geacă de fâș cu guler cu blăniță albă, pantaloni de training bleumarin și adidași de culoare argintie (a se vedea în acest sens și declarațiile martorei B. L. – filele 175-178, volumul I dosar urmărire penală, P. L. – fila 77 dosar instanță de fond, U. C. – filele 187-189 dosar urmărire penală, cu precizarea că aceștia susțin că avea pantaloni de blugi, S. A. – filele 212-214, volumul II dosar urmărire penală).

Niciunul dintre obiectele de vestimentație nu se regăsesc printre bunurile ridicate de organele de poliție cu ocazia percheziției domiciliare de la locuința inculpatului O. N. D. (fila 115, volumul II dosar urmărire penală), cu excepția pantofilor sport ridicați ulterior (fila 29, volumul II dosar urmărire penală). Mai mult, martora B. L. menționează în declarația sa (fila 178, volumul I dosar urmărire penală) că a doua zi, în 11.02.2009 inculpatul era îmbrăcat la fel ca în ziua precedentă, cu excepția gecii din fâș pe care nu o mai avea. Totodată, martora a relevat că inculpatul purta aceeași încălțăminte.

Inculpatul nu a putut da o explicație plauzibilă cu privire la locul unde se află hainele pe care le-a purtat în 10 și 11.02.2009, dimpotrivă a încercat să insinueze că i-au fost ridicate, dar nu și predate de organele de poliție (fila 28 verso, volumul I dosarul Curții de Apel Oradea; fila 209, volumul II dosar urmărire penală).

Datorită faptului că aceste obiecte nu au putut fi găsite nu s-au putut expertiza pentru a se stabili dacă pe acestea se afla sau nu ADN-ul victimei, în ipoteza în care s-ar admite că în intervalul orar sus-menționat inculpatul, îmbrăcat cu aceste haine, s-ar fi deplasat cu autoturismul victimei, ar ucis-o și s-ar reîntors acasă înainte de ora 5,32.

În speță, organele de urmărire penală au efectuat un experiment judiciar, pe baza mențiunilor inserate pe bonul din aparatul de taxat, cu privire la kilometri parcurși de victimă, la ultima cursă pentru care bonul nu s-a detașat din aparat și indica distanța 4,215 km (fila 232, volumul I dosar urmărire penală), constatând că pentru traseul - . – . centură – . sensul giratoriu (fila 233) se parcurg 4,215 km.

Acest experiment, în lipsa probelor temeinice de vinovăție nu îndrituiește instanța de control judiciar să statueze în sensul că inculpatul O. N. D. a fost pasagerul din mașina victimei și este autorul omorului din noaptea de 10/11.02.2009.

Referitor la urma papilară ridicată de pe rama superioară a portierei dreapta față a autoturismului (a se vedea raportul de constatare nr._/2009 la care s-a făcut anterior referire), curtea constată că în raport de depozițiile martorului B. G. C. (fila 51 dosar instanță de fond; filele 53-57, volumul I dosar urmărire penală; filele 66-67 dosarul Curții de Apel Oradea) comunicarea făcută de firma „Start Taxi” (că în 9/10.02.2009, la ora 23,48 taxiul condus de victimă a preluat comanda de pe . (fila 230 verso, poziția 89), declarațiile martorilor M. T. C. (filele 217-219, volumul I dosar urmărire penală; fila 52 dosar instanță de fond – locuiește pe . Erno C. (fila 44 și următoarele, volumul II dosar urmărire penală; fila 50 dosar instanță de fond), P. L. (fila 117 și următoarele, volumul I dosar urmărire penală; filele 183-185, volumul I, fila 77 dosar instanță de fond) nu se pot înlătura susținerile inculpatului că a fost pasager în acel autoturism în noapte de 9/10.02.2009, anterior zilei în care a avut loc crima.

Pentru a verifica aceste susțineri, respectiv dacă urma putea persista până la momentul examinării criminalistice, fiind inserat în conținutul raportului de interpretare a urmei (filele 100-105, volumul I dosar urmărire penală) că a fost „recent creată”, curtea a solicitat Centrului Meteorologic Regional Transilvania – Nord să comunice condițiile atmosferice din noaptea 9/10.02.2009 – 10/11.02.2009. Conform adresei comunicate (fila 191 dosarul Curții de Apel Oradea) în noaptea de 9/10.02.2009 temperatura s-a situat între 1.1 grade Celsius și 1,6 grade Celsius, solul fiind umed, în data de 10.02.2009 temperatura a fost între 0,8 grade Celsius și ,6 grade Celsius fiind înregistrate precipitații reduse (ploaie) între 19.00-21.35 și lapoviță între 21.35-22.10, iar în noaptea de 10/11.02.2009 temperatura a fost între 0,8 grade Celsius și 4,2 grade Celsius și a plouat între orele 22,10-22,15.

În doctrina juridică de specialitate se menționează că stabilirea vechimii unei urme de mâini se face în funcție de factori variați și este relativă. Urmele de pe suprafețe netede, lustruite, sticlă etc. se păstrează chiar ani de zile, însă trebuie avuți în vedere factorii de alterare (căldură, lumină solară, ploaia, etc). În condiții de ploi ușoare sau de zăpadă urmele se păstrează neașteptat de bine. Determinarea vechimii aproximative a urmei papilare debutează în momentul descoperirii ei și continuă până la momentul expertizei dactiloscopice.

În cauza dedusă judecății relevarea urmei s-a realizat la 11.02.2009 (fila 68 și următoarele dosar urmărire penală), iar raportul de interpretare a urmei s-a întocmit la data de 17.02.2009 (fila 99, volumul I dosar urmărire penală), folosindu-se o metodă fizică – pulverizarea unei substanțe (negru de fum). Specialistul criminalist a stabilit de la ce mână provine (mâna stângă a inculpatului), regiunea mâinii și în ce mod s-a format (poziționarea mâinii stângi de sus în jos, cu falangeta degetului arătător în aceeași direcție, în momentul închiderii portierei). Totodată, specialistul criminalist a relevat că „crestele papilare sunt bine conturate” (fila 100, volumul I dosar urmărire penală), ceea ce, conform opiniei exprimate în doctrină (C. Ț., Elemente de criminalistică și tehnică criminală, București, 1947, paginile 201-206), ne îndrituiște să credem că vechimea urmei de mâini relevate cu negru de fum este de 12-24 ore.

Având în vedere datele înregistrate la stația Meteorologică Județeană Oradea și comunicate prin adresa Centrului Meteorologic Regional Transilvania – Nord, ținând seama și de opiniile exprimate în literatura juridică de specialitate cu privire la stabilirea vechimii urmelor de mâini (a se vederea E. S., Tratat de Criminalistică, 2010, Editura Universul Juridic, paginile 124-125), curtea concluzionează că această urmă digitală vizibilă prelevată de pe rama superioară exterioară a portierei dreapta a autoturismului condus de victimă a putut fi creată anterior momentului comiterii crimei, respectiv în 09/10.02.2009.

Pentru a se clarifica anumite aspecte referitoare la poziția obiectelor aflate în mașină, ce au fost ridicate cu ocazia examinării criminalistice a autoturismului în care s-a suprimat viața victimei B. P. P., și traseul proiectilului cu care a fost ucisă victima, curtea a procedat la efectuarea unei cercetări asupra taximetrului în prezența unui expert, încheind un proces-verbal în acest sens (filele 165-166)

Autoturismul, conform susținerilor martorului B. G. C. nu a suferit modificări în interior, de la data omorului. Astfel, taxametrul, stația de emisie recepție, cablajurile de conectare sunt în aceiași poziție.

Prezentându-i-se expertului fotografiile judiciare de la fila 109, volumul II dosar urmărire penală, acesta a precizat că foto 2 reprezintă conectorul de la mașină prin casa de marcat, foto 3, 4 indică același conector, foto 5 indică conectorul anterior care se poate detașa exclusiv prin deșurubare, cablurile din foto 9 și 10 (fila 73, volumul II dosar urmărire penală) sunt pentru casetofon sau încărcător de telefon, martorul B. G. C. precizând că cel din foto 10 este cablul de DVD player, ce fusese amplasat în mașină, fiind situat la acel moment pe mijloc. Proprietarul mașinii a precizat că încărcătorul pentru telefon era în zona schimbătorului de viteză. Referitor la cablurile din foto 9-10 (fila 73, volumul II) expertul a opinat că dat fiind mecanismul de deșurubare s-ar fi putut releva urme epiteliale. Cât privește glonțul s-a relevat că acesta a ieșit prin chederul din partea stânga față, a lovit ușa în zona stâlpului aproape de geam și pentru că geamul era ridicat a ricoșat în stâlpul din față și a căzut în buzunarul portierei (fila 166 și planșele foto – filele 181-190 dosarul Curții de Apel Oradea). În acest sens s-au făcut constatări și cu ocazia examinării criminalistice a autoturismului (fila 63, volumul I, filele 69-70, volumul I dosar urmărire penală).

În raport de concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală B. (filele 148-159, volumul II dosar urmărire penală), ale raportului de constatare întocmit de INEC – IGPR (filele 194-196, volumul II dosar urmărire penală), de constatările criminalistice făcute în urma examinării autoturismului (filele 63, 69-70 volumul I dosar urmărire penală), instanța de apel apreciază că persoana care a suprimat viața victimei nu se afla poziționată în scaunul din față în dreapta șoferului, ci în alt loc, astfel explicându-se leziunile produse victimei prin împușcare. De altfel, având în vedere că tragerea s-a efectuat cu țeava lipită de corp, vizând zonele letale, traiectoria glonțului, locul unde este poziționat obstacolul ce a provocat ricoșarea proiectilului, putem susține că există certitudine cu privire la locul unde se afla victima (scaunul șoferului), nu însă și cu privire la locul unde se afla criminalul (mai degrabă pe bancheta din spate).

Inculpatul a cerut testarea cu poligraful și, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 19.02.2009 întocmit de IPJ B. – C. identificări judiciare (filele 237-241, volumul I dosar urmărire penală) a avut un comportament simulat, însă acest aspect nu are relevanță juridică față de dispozițiile art. 97 Cod procedură penală (art. 64 Cod procedură penală 1968 și art. 281 alineat 1 litera f Cod procedură penală). Totodată sunt de reliefat mențiunile din conținutul actului că „subiectul recunoaște în antecedente consumul de stupefiante ... răspunsurile (urmând a fi) interpretate ca și probabilitate” (fila 239).

Curtea reține, totodată, că organele de anchetă nu au putut proba existența urmelor, ADN-ului inculpatului O. N. D. pe obiectele din autoturism, abandonate pe terenul viran unde au fost găsite, în pofida faptului că doar în ipoteza în care autorul omorul ar fi operat cu mănuși nu ar fi putut fi identificate pe acele bunuri.

De asemenea este de relevat că nicio probă aflată la dosar nu numai că nu-l plasează pe inculpatul O. N. D. la locul crimei în acea noapte, dar nici nu fac dovada că inculpatul ar fi deținut pistol (arma crimei neidentificată sau alte categorii de arme).

Cât privește conținutul interceptărilor ambientale, autorizate prin încheierea din 13.02.2009 (filele 32-33), cele confirmate de Tribunalul B. la solicitarea procurorului de caz (filele 34-36, volumul III dosar urmărire penală), care în opinia acuzării constituie dovada certă de vinovăție a inculpatului sub aspectul comiterii omorului, curtea constată că din procesele-verbale de redare rezultă că inculpatul în mod constant își susține nevinovăția. Alegațiile inculpatului, la insistențele interlocutorului de a afla dacă a comis omorul, nu pot fi convertite în veritabile probe de vinovăție, cu atât mai mult cu cât din maniera de exprimare rezultă că inculpatul discuta doar în scop de socializare cu colegul de celulă, exprimându-și îngrijorarea cu privire la situația sa judiciară (artificiile apărării, modificarea depozițiilor martorilor etc).

Prezența ADN-ului inculpatului O. N. D. pe cele două mufe din plastic aflate într-un loc accesibil pasagerului din mașină și a urmei papilare din exterior, în condițiile în care s-a făcut dovada că inculpatul a circulat cu taxiul respectiv cu o seară înainte de crimă, nu îndrituiesc instanța să aprecieze că sunt probe suficiente pentru a dispune condamnare.

Judecătorii nu-și pot întemeia hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate, o hotărâre de condamnare neputând avea la bază decât certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, care să reflecte realitatea obiectivă (faptele supuse judecății). Numai așa se poate forma convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită cu ajutorul probelor.

În raport de cele mai sus arătate, curtea apreciază că în cauză suntem în prezența cazului de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 16 lit. c din actualul Cod de procedură penală, existând un dubiu cu privire la faptul că inculpatul este persoana care a comis infracțiunile deduse judecății (in dubio pro reo), câtă vreme, deși s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, îndoiala cu privire la vinovăția inculpatului persistă.

Pentru considerentele ce preced, curtea, în baza art. art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul penal declarat de P. de pe lângă Tribunalul B., împotriva sentinței penale nr. 72 din 1 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul B., care va fi desființată în parte, doar sub aspectul temeiului achitării, în sensul că se va reține că acesta este cel prevăzut de art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. c Cod procedură penală.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare avansate în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală,

ADMITE apelul penal declarat de P. de pe lângă Tribunalul B., împotriva sentinței penale nr. 72 din 1 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul B., pe care o desființează în parte, în sensul că schimbă temeiul achitării inculpatului intimat O. N. D. de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prev. și ped. de art. 174-176 lit. d Cod penal 1969, prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 2/1 lit. b Cod penal 1969 și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 279 alin. 1 Cod penal 1969 din prevederile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală 1968 în cele prev. de art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. c Cod procedură penală.

Menține dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 3 martie 2015.

Președinte Judecător

P. MihaelaAntik L. F.

Grefier

A. S.-S.

Redactat decizie P.M.E./03.03.2015

Judecător fond V. D. D.

Tehnoredactat A.S.S./03.03.2015/2 exemplare

← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340...		Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 210/2015. Curtea de... →

Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Decizia nr. 157/2015. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Decizia nr. 157/2015. Curtea de Apel ORADEA