Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 116/2015. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 116/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 23002/271/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. _

Nr. operator de date cu caracter personal: 3159

DECIZIA PENALĂ NR.116/A/2015

Ședința publică din 17 februarie 2015

Complet de judecată compus din:

Președinte: S. L.

Judecător: C. A. I.

Grefier: C. M.

Ministerul Public este reprezentat de procuror B. R. - șef secție judiciară, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul apelant T. F. M. R. I. împotriva sentinței penale nr. 1205 din 21 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 209 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant T. F. M. R. I., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu P. M. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 5545 din 22.12.2014 emisă de Baroul Bihor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Inculpatul apelant T. M. R. I. arată că își menține declarațiile date în cauză și nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de control judiciar.

Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra apelului.

Avocatul din oficiu al inculpatul apelant T. M. R. I. susține apelul, solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.

Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat și solicită a se menține ca legală și temeinică hotărârea atacată.

Inculpatul apelant T. M. R. I., în ultimul cuvânt, solicită a se dispune reducerea pedeapsei ce i-a fost aplicată.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1205 din 21 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, s-a reținut că lege penală mai favorabilă, în mod global, o reprezintă Noul Cod penal.

I. În baza art. 228 alin.1-art. 229 alin. 1 lit. b și d C.pen., cu ref. la art. 5 C.pen., cu aplic. art. 396 alin.10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul T. M. R. I., cetățean român, fiul lui F. și D., născut la data de 31.01.1994, în Oradea, județul Bihor, necăsătorit, aflat în Penitenciarul Oradea, CNP_, la pedeapsa de 1 (unu) an și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat – punctul 1 din rechizitoriu.

II. În baza art. 228 alin. 1-art. 229 alin. 1 lit. b și d C.pen., cu ref. la art. 5 C.pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an și 2 (doi) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat – punctul 2 din rechizitoriu.

S-a constatat că infracțiunile care fac obiectul prezentului dosar sunt concurente cu infracțiunea care a făcut obiectul dos._/271/2014, în cadrul căruia inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., s-a contopit pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, stabilită inculpatului prin sentința penală nr. 1369/22.11.2013 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 48/A/26.02.2014 a Curții de Apel Oradea, cu pedepsele stabilite prin prezenta, aplică pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și 1 an și 4 luni închisoare, respectiv 10 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, cu ref. la art. 67 alin.1 C.pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b C.pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară, alăturată fiecăreia dintre cele două pedepse cu închisoarea, de 1 an și 8 luni și 1 an și 2 luni, stabilite prin prezenta.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a C.pen., au fost contopite pedepsele complementare stabilite prin prezenta cu pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. pe o perioadă de 1 an, stabilită prin sentința penală nr. 1369/22.11.2013 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 48/A/26.02.2014 a Curții de Apel Oradea și s-a stabilit pedeapsa cea mai grea, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012, cu ref. la art. 65 alin.1 și 3 C.pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., de la rămânerea definitivă a prezentei și până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie, alăturată fiecăreia dintre cele două pedepse cu închisoarea, de 1 an și 8 luni și 1 an și 2 luni, stabilite prin prezenta.

În baza art. 45 alin. 3 și lit. a și alin.5 C.pen., s-au contopit pedepsele accesorii stabilite prin prezenta cu pedeapsa accesorie a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., stabilită prin sentința penală nr. 1369/22.11.2013 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 48/A/26.02.2014 a Curții de Apel Oradea și s-a stabilit pedeapsa rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., de la rămânerea definitivă a prezentei și până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată.

În baza art. 40 alin. 3 C.pen., a fost dedusă din pedeapsă perioada arestului preventiv, de la 26.09.2013 la 22.11.2013 și perioada executată, de la 28.02.2014 la zi.

A fost dispusă anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 658/2014/29.04.2014, emis de Judecătoria Oradea în baza sentinței penale nr. 468/11.04.2014, definitivă prin necontestare și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu dispozițiile prezentei hotărâri.

În baza art. 25 alin. 1 C.pr.pen. și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 23 alin. 3 C.pr.pen. și art. 1357 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată în cauză și a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume de bani:

-1.550 euro, în echivalent lei, la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune materiale și 500 lei, cu titlu de onorariu avocațial, în favoarea părții civile L. I., domiciliat în comuna Oșorhei, ., județul Bihor;

-2.800 lei, cu titlu de daune materiale, în favoarea părții civile D. M., domiciliat în ., județul Bihor.

S-a constatat că persoana vătămată S.C. E. S. S.R.L., cu sediul în Oradea, .. 50, parter, ., nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 112 alin.1 lit.e C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, în favoarea statului, a sumei de 300 lei.

În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care sunt cuprinse și cheltuielile aferente urmăririi penale, din care, în baza art. 272 C.pr.pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a sumei de 100 lei, cu titlu de onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, avocat A. E., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 573 din 21.01.2014.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

S-a constatat că la data de 18.12.2013 s-a înregistrat la Judecătoria Oradea, sub nr. de dosar_, rechizitoriul nr. 5320/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. M. R. I., pentru comiterea, în concurs real, a două infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit.g și i C.pen. 1969.

În fapt, s-a reținut că în perioada 25-27.07.2013, pe timp de noapte, prin efracție și escaladare, inculpatul a sustras un laptop din locuința părții civile D. M., iar în noaptea de 20/21.09.2013, prin efracție, a sustras din casa în construcție aparținând părții civile L. I. un cuptor electric, două pompe electrice și un trimer.

În cauză a fost aplicată, la cererea inculpatului, procedura judecății în cazul recunoașterii vinovăției, prevăzută de art. 396 alin.10 C.pr.pen..

Persoanele vătămate D. M. și L. I. s-au constituit părți civile cu sumele de 2.800 lei, respectiv 1.550 euro, iar inculpatul, prin declarația dată în fața instanței a fost de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat acestor părți civile.

Persoana vătămată S.C. E. S. S.R.L. nu s-a constituit parte civilă.

Astfel, inculpatul T. M. R. I. a recunoscut comiterea faptelor, așa cum au fost descrise în rechizitoriu și a fost de acord ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le-a cunoscut și pe care și le-a însușit și a fost de acord cu repararea prejudiciului în cuantumul indicat de părțile civile.

Față de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond, văzând că faptele inculpatului sunt stabilite, respectiv că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, a apreciat că procedura specială a recunoașterii vinovăției, prev. de art.396 alin.10 C.pr.pen., este aplicabilă în cauză.

Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, cunoscute și însușite de inculpat, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

1. În data de 27.07.2013, persoana vătămată D. M. din Oșorhei a solicitat în fața organelor de poliție tragerea la răspundere penală a persoanelor necunoscute care, în perioada 25.07 – 27.07.2013, prin forțarea unui geam, au pătruns în locuința sa și au sustras un laptop marca Toshiba, cauzându-i un prejudiciu estimat la 2.800 lei.

Cu ocazia cercetării la fața locului, s-a constatat că geamul de la dormitor a avut dislocat sistemul de rabatare și dislocată parțial plasa contra insectelor. Totodată, au fost identificate și ridicate mai multe urme papilare de pe ambele părți (interioară și exterioară) a ramei geamului. În urma comparațiilor efectuate în sistemul AFIS 2000, s-a stabilit prin Raportul de Constatare Tehnico-Științifică faptul că urmele papilare au fost create de inculpatul T. M. R. I. (fila 45 dos. u.p.).

Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, arătând că, pe timp de noapte, în luna iulie 2013, știind că persoana vătămată și soția sa nu sunt acasă, a escaladat gardul de la stradă al imobilului, iar în interiorul locuinței a pătruns prin forțarea unui geam pe care l-a găsit rabatat. De pe masa din hol a luat un laptop Toshiba, părăsind locul prin același mod. A mers apoi la locuința numitului L. I., căruia i-ar fi spus că a sustras laptopul și pe care l-a rugat să-l transporte în Oradea, pentru a-l valorifica, promițându-i suma de 50 lei. A vândut bunul furat unei persoane necunoscute, în zona pieței, cu suma de 300 lei, din care i-a dat 50 de lei numitului L..

2. În data de 21.09.2013, persoana vătămată L. I. a formulat o plângere la organele de poliție, arătând că în noaptea de 20/21.09.2013 persoane necunoscute, prin forțarea ușii, au pătruns în imobilul său (în construcție) din Oșorhei, de unde au sustras un cuptor electric marca Beko și două pompe de la cazanul de încălzire, cauzând un prejudiciu de 1800 lei.

Cu ocazia cercetării la fața locului s-au constatat urmele de efracție, respectiv forțarea sistemului de închidere a ușii imobilului.

Persoana vătămată a declarat că în data de 21.09.2013, după ce au plecat lucrătorii de poliție care au cercetat locul comiterii faptei, a vorbit la telefon cu numitul L. I. H., care i-a spus că în seara zilei de 20.09.2013, a predat la casa de amanet S.C. E. S. S.R.L. din Oradea un cuptor electric, iar la el în autoturism se află două pompe de la instalația de încălzire și o mașină de tuns iarba (trimer). Aceste bunuri i-au fost restituite în aceeași zi de către numitul L. I. H..

În urma verificărilor efectuate în cauză s-a stabilit că în data de 20.09.2013, inculpatul T. M. R. I. a amanetat cuptorul electric la S.C. E. S. S.R.L. (fila 47 dos. u.p.). Cuptorul a fost ridicat de către organele de poliție și restituit persoanei vătămate (fila 49 dos. u.p.).

Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, arătând că în seara de 20.09.2013, în jurul orelor 23.00 – 24.00, știind imobilul părții vătămate, întrucât a fost la el la lucru, a încercat să forțeze un geam cu o bucată metalică. Pentru că nu a reușit, a forțat ușa de acces în imobil. În interior a mai forțat o ușă de lemn, după care a sustras două pompe, iar dintr-o altă încăpere a luat cuptorul electric. Bunurile sustrase le-a ascuns în apropierea imobilului și i-a solicitat din nou martorului L. I. să-l ajute să transporte bunurile - despre care i-a spus că sunt furate – contra unei sume de bani. Învinuitul mai declară că împreună cu martorul au transportat bunurile la o casă de amanet în Oradea, unde a obținut pe toate suma de 350 lei (contractul fiind încheiat de el), din care i-a dat suma de 50 lei lui L..

În cauză a fost audiat în calitate de martor numitul L. I. H., care a declarat că în luna iulie, inculpatul l-a rugat să-l transporte în Oradea, pentru că are un laptop de vânzare și are client, fără să-i spună că bunul provine din furt. Martorul arată că în Oradea, în zona Pieței 1 Decembrie, l-a așteptat pe inculpat în mașină și a primit de la acesta suma de 50 de lei, contravaloarea benzinei pentru transport. În luna septembrie 2013, inculpatul i-a solicitat martorului să-l transporte în Oradea la un amanet, întrucât un vecin, „S.”, are de vânzare un cuptor electric, dar el nu poate merge, deoarece stă cu copilul. Au plecat împreună la casa de amanet S.C. E. S. S.R.L. din Oradea, unde inculpatul a vândut cuptorul cu suma de 315 lei, pompele și trimer-ul rămânând în autoturismul său. A primit de la inculpat suma de 50 lei, contravaloarea benzinei pentru transport și s-a întors la domiciliu, inculpatul rămânând în oraș. În ziua următoare, l-a sunat persoana vătămată L. I., care i-a relatat că i-au fost sustrase bunuri, moment în care martorul i-a spus acestuia că cuptorul a fost vândut la amanet, dar are pompele și trimerul în mașină, astfel că i le-a restituit persoanei vătămate.

Martorul B. S. V. („S.”) a declarat că în seara zilei de 20.09.2013, inculpatul l-a vizitat la domiciliu, dar a plecat după 10 minute, spunând că se duce acasă, în Oșorhei. Nu cunoaște nimic despre furturile comise de inculpat, arătând că a doua zi de dimineață a aflat că vecinului L. I. i-au fost sustrase bunuri.

Situația de fapt descrisă mai sus rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: reclamațiile și declarațiile părților vătămate, procese verbale de cercetare la fața locului și planșe foto, raport de constatare tehnico-științifică, declarații martor, dovezi predare-primire bunuri, evaluări bunuri, copie contract amanet, declarații învinuit, respectiv inculpat și procese verbale de consemnare a actelor premergătoare.

În raport de împrejurarea că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal, instanța a analizat dacă în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 din acest cod, privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Se impune precizarea că, în aprecierea incidenței mitior lex, în măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speță dedusă judecății aduce o schimbare cu privire la condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidența legii penale mai favorabile.

În speță, este mai favorabilă legea nouă, luând în calcul, în ansamblu, condițiile de incriminare, cele de sancționare, chiar având în vedere dispozițiile art. 38 și 39 C.pen., care reglementează condițiile de existență și sancționarea concursului de infracțiuni, instanța făcând o simulare de pedeapsă având la bază atât vechiul, cât și noul C.pen., sens în care, a reținut odată cu fondul cauzei dispoziții mai favorabile inculpatului cele prevăzute de art. 228-229 C.pen..

Instanța de fond a reținut, de asemenea, că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare în dos._/271/2014, prin sentința penală nr. 1369/22.11.2013 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 48/A/26.02.2014 a Curții de Apel Oradea, iar infracțiunile pentru care a fost condamnat sunt concurente cu cele care fac obiectul prezentei cauze.

În drept, fapta inculpatului T. M. R. I., care, pe timp de noapte, în perioada 25.07 – 27.07.2013, prin efracție și escaladare, a sustras un laptop din locuința numitului D. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 228 – art. 229 alin.1 lit. b și d C.pen.( fapta de la pct.1), iar fapta aceluiași inculpat, care în noaptea de 20/21.09.2013, prin efracție, a sustras din casa în construcție aparținând numitului L. I. un cuptor electric, două pompe electrice și un trimer, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 228 - 229 alin. 1 lit. b și d C. p. ( fapta de la pct.2).

Instanța nu a putut reține solicitarea reprezentantului Ministerului Public de a condamna inculpatul și în baza art. 229 alin.2 lit. b C.pen. în ceea ce privește fapta comisă în dauna părții civile D. M. (pct.1 din rechizitoriu) întrucât prin actul de sesizare a instanței, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. g și i C.pen. 1969, fără vreo referire la infracțiunea de violare de domiciliu, față de care nici nu s-au făcut cercetări în faza de urmărire penală. Or, atâta vreme cât în vechea reglementare nu a fost vorba despre un concurs de infracțiuni, nu se poate pune problema a se reține în baza legii noi, o infracțiune complexă, cum este cea de furt calificat prin violare de domiciliu, prev. de art. 209 alin.2 lit.b C.pen.

Prin sustragerea de către inculpatul T. M. R. I. a bunurilor persoanelor vătămate, s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la posesia și detenția bunurilor mobile. Cât privește latura obiectivă a infracțiunii de furt, elementul material constă în acțiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detenția altuia fără consimțământul acestuia. Luarea este o formă a sustragerii, care constă în scoaterea fizică a bunului din sfera de stăpânire a persoanei în posesia sau detenția căreia se află acel bun și trecerea sa în sfera de stăpânire a făptuitorului.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea inculpatului față de faptele săvârșite îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, conform art. 16 alin. 3 lit. a C.pen. întrucât inculpatul a prevăzut și a urmărit deposedarea persoanelor vătămate.

La stabilirea și individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vederee împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite (reținând caracterul premeditat, organizat și elaborat al activității infracționale), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (inculpatul urmărind sustragerea unor bunuri de valoare patrimonială relativ însemnată, pe timp de noapte, deci și riscul de a fi surprins este mai scăzut), natura și gravitatea rezultatului produs (urmând a fi avut în vedere faptul că parte din prejudiciul material a fost recuperat), motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (obținerea, în mod rapid, dar și pe căi ilicite, de beneficii financiare), natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului (acesta a fost în trecut condamnat pentru fapte similare), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (inculpatul a dat declarații sincere, spunând încă din prima declarație adevărul), nivelul de educație (reținând în acest sens că inculpatul este absolvent a 10 clase), vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

În raport de aceste criterii, instanța de fond a apreciat că se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea în regim privativ de libertate, opinând că executarea pedepsei este obligatorie pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat doar prin izolare în regim de detenție.

Față de cele reținute mai sus, instanța, constatând vinovăția inculpatului T. M. R. I., în baza art. 228 alin.1-art. 229 alin.1 lit.b și d C.pen., cu ref. la art. 5 C.pen., cu aplic. art. 396 alin.10 C.pr.pen., l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat – punctul 1 din rechizitoriu, iar în baza art. 228 alin.1-art. 229 alin.1 lit. b și d C.pen., cu ref. la art. 5 C.pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat – punctul 2 din rechizitoriu.

Instanța de fond a constatat că infracțiunile care fac obiectul prezentului dosar sunt concurente cu infracțiunea care a făcut obiectul dos._/271/2014, în cadrul căruia inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

În baza art. 39 alin.1 lit.b C.pen., s-a contopit pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, stabilită inculpatului prin sentința penală nr. 1369/22.11.2013 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 48/A/26.02.2014 a Curții de Apel Oradea, cu pedepsele stabilite prin prezenta, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și 1 an și 4 luni închisoare, respectiv 10 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012, cu ref. la art. 67 alin.1 C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară, alăturată fiecăreia dintre cele două pedepse cu închisoarea, de 1 an și 8 luni și 1 an și 2 luni, stabilite prin prezenta.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a C.pen., s-au contopit pedepsele complementare stabilite prin prezenta cu pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. pe o perioadă de 1 an, stabilită prin sentința penală nr. 1369/22.11.2013 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 48/A/26.02.2014 a Curții de Apel Oradea și s-a stabilit pedeapsa cea mai grea, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b C.pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, cu ref. la art. 65 alin.1 și 3 C.pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b C.pen., de la rămânerea definitivă a prezentei și până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie, alăturată fiecăreia dintre cele două pedepse cu închisoarea, de 1 an și 8 luni și 1 an și 2 luni, stabilite prin prezenta.

În baza art. 45 alin. 3 și lit. a și alin. 5 C.pen., s-au contopit pedepsele accesorii stabilite prin prezenta cu pedeapsa accesorie a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b C.pen., stabilită prin sentința penală nr. 1369/22.11.2013 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 48/A/26.02.2014 a Curții de Apel Oradea și s-a stabilit pedeapsa rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b C.pen., de la rămânerea definitivă a prezentei și până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată.

În baza art. 40 alin. 3 C.pen., s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv, de la 26.09.2013 la 22.11.2013 și perioada executată, de la 28.02.2014 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 658/2014/29.04.2014, emis de Judecătoria Oradea în baza sentinței penale nr. 468/11.04.2014, definitivă prin necontestare și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu dispozițiile prezentei hotărâri.

În baza art. 25 alin. 1 C.pr.pen. și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 23 alin. 3 C.pr.pen. și art. 1357 C.civ., existând acordul inculpatului pentru repararea întregului prejudiciu produs persoanelor vătămate constituite părți civile, fără administrarea altor mijloace de probă, dat odată cu audierea acestuia la termenul de judecată din data de 09.09.2014 (f.54-55), instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată în cauză și a obligat inculpatul la plata următoarelor sume de bani: 1.550 euro, în echivalent lei, la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune materiale și 500 lei, cu titlu de onorariu avocațial, justificat cu chitanța eliberată la data de 11.02.2014 (f.25) în favoarea părții civile L. I., respectiv 2.800 lei, cu titlu de daune materiale, în favoarea părții civile D. M..

S-a constatat că persoana vătămată S.C. E. S. S.R.L., nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 112 alin.1 lit. e C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, în favoarea statului, a sumei de 300 lei, intrată în patrimoniul inculpatului în urma săvârșirii de infracțiuni, respectiv prin valorificarea laptop-ului sustras de la partea civilă D. M..

Împotriva sentinței penale mai sus arătate a formulat apel inculpatul T. Mleșnită R. I. solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond.

Apelul nu a fost motivat în fapt sau în drept.

Examinând sentința apelată din oficiu și prin prisma motivelor invocate curtea va reține următoarele

În mod corect prima instanță a stabilit starea de fapt dedusă judecății constând în aceea că în perioada 25-27.07.2013, pe timp de noapte, prin efracție și escaladare, inculpatul a sustras un laptop din locuința părții civile D. M., iar în noaptea de 20/21.09.2013, prin efracție, a sustras din casa în construcție aparținând părții civile L. I. un cuptor electric, două pompe electrice și un trimer.

Astfel s-a stabilit ca pe timp de noapte, inculpatul, în luna iulie 2013, știind că persoana vătămată și soția sa nu sunt acasă, a escaladat gardul de la stradă al imobilului, iar în interiorul locuinței a pătruns prin forțarea unui geam pe care l-a găsit rabatat. De pe masa din hol a luat un laptop Toshiba, părăsind locul prin același mod. A mers apoi la locuința numitului L. I., căruia i-ar fi spus că a sustras laptopul și pe care l-a rugat să-l transporte în Oradea, pentru a-l valorifica, promițându-i suma de 50 lei. A vândut bunul furat unei persoane necunoscute, în zona pieței, cu suma de 300 lei, din care i-a dat 50 de lei numitului L..

De asemenea, în seara de 20.09.2013, în jurul orelor 23.00 – 24.00, știind imobilul părții vătămate, întrucât a fost la el la lucru, a încercat să forțeze un geam cu o bucată metalică. Pentru că nu a reușit, a forțat ușa de acces în imobil. În interior a mai forțat o ușă de lemn, după care a sustras două pompe, iar dintr-o altă încăpere a luat cuptorul electric. Bunurile sustrase le-a ascuns în apropierea imobilului și i-a solicitat din nou martorului L. I. să-l ajute să transporte bunurile la o casă de amanet în Oradea, unde a obținut pe toate suma de 350 lei (contractul fiind încheiat de el), din care i-a dat suma de 50 lei lui L..

Starea de fapt mai sus expusă a rezultat cu certitudine din probele administrate în faza de urmărire penală - reclamațiile și declarațiile părților vătămate, procese verbale de cercetare la fața locului și planșe foto, raport de constatare tehnico-științifică, declarații martor, dovezi predare-primire bunuri, evaluări bunuri, copie contract amanet, declarații învinuit, respectiv inculpat și procese verbale de consemnare a actelor premergătoare – probe care se coroborează în totalitate cu declarațiile de recunoaștere date de inculpat în tot cursul procesului penal, acesta fiind judecat pe procedura simplificată.

Stabilită fiind vinovăția inculpatului T. Mlesnita R. pentru comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată curtea va proceda la verificarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de individualizare a acesteia, ocazie cu care constată ca aceasta a fost corect individualizată raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de lege, neimpunându-se reducerea acesteia.

În acest sens reținem că inculpatul a premeditat activitatea infracțională desfășurată, infracțiunile au fost comise pe timp de noapte ceea ce sporește pericolul social concret al faptelor, iar din cazierul judiciar al acestuia rezultă că anterior a mai fost cercetat și arestat pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, aspect care dovedește o perseverență infracțională sporită.

F. de starea de fapt mai sus expusă curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. " b " Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul T. M. R. I. împotriva sentinței penale nr. 1205/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o va menține în întregime.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, urmând ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat P. M., conform delegației nr. 5545/22.12.2014 să fie virat din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. " b " Cod procedură penală,

Respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul T. M. R. I. împotriva sentinței penale nr. 1205/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în întregime.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, urmând ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat P. M., conform delegației nr. 5545/22.12.2014 să fie virat din fondurile Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 17.02.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

S. L. C. A. I. C. M.

Redactat decizie – S. L./09.03.2015,

Judecător fond. P. P.S.F.

Tehnoredactat 4 ex./09.03.2015,C.M.

- 2 comunicări – inculpat apelant T. M. R. I.

- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea

← Mandat european de arestare. Sentința nr. 17/2015. Curtea de...		Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 118/2015. Curtea... →

Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 116/2015. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 116/2015. Curtea de Apel ORADEA