Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 257/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 257/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 9378/271/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._ /P/2014
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 257/A/2015
Ședința publică din 07 aprilie 2015
Complet de judecată compus din:
Președinte: S. L.
Judecător: C. A. I.
Grefier: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ORADEA împotriva sentinței penale nr. 1206 din 21 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul intimat B. M. fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195 din 2002 modif. și rep., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal 1969, cu aplic. art. 3 și 5 din Codul penal.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra apelului a avut loc la data de 10 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se pentru data 17 martie 2015, 24 martie 2015, 30 martie 2015 și 07 aprilie 2015, zi în care s-a pronunțat hotărârea, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1206 din 21 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, s-a reținut că lege penală mai favorabilă, în mod global, o reprezintă Noul Cod penal.
În baza art. 335 alin. 2 C.pen., rap. la art. 41 alin. 1 C.pen., cu ref. la art. 5 C.pen., rap. la art. 61 alin.4 lit.c, cu aplic. art. 396 alin.10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul B. M. C., cetățean român, fiul lui I. și V., născut la data de 08.10.1981, în Oradea, județul Bihor, necăsătorit, domiciliat în Oradea, ., ., ., antecedente penale conform fișei, CNP_, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4.400 (patrumiipatrusute) lei, corespunzătoare unui număr de 220 zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 14 alin. 1 lit. b Legea nr. 187/2012, cu ref. la art. 63 alin. 1 C.pen., în sensul că în situația în care, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu numărul corespunzător de zile cu închisoarea, ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.
I s-a pus în vedere inculpatului că, în baza art. 559 alin. 1 C.pr.pen., are obligația să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Oradea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care sunt cuprinse și cheltuielile aferente urmăririi penale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a constatat că, prin rechizitoriul emis în data de 10 aprilie 2014, în dosarul nr. 5769/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat în instanță la data de 15.04.2014, sub dosarul cu numărul de mai sus, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. M. C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat, faptă prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195 din 2002 modif. și rep., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. 1969, cu aplic. art. 3 și 5 C.pen.
În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de efectuare acte premergătoare, f. 2; procesul-verbal de constatare, f. 3; adresa nr._/03.12.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Bihor f. 24; declarația martorului-asistent M. D. V., f. 15; declarațiile martorului-asistent P. V. Eusebio, f. 17, f. 18; declarația martorului B. I., f. 22-23; declarațiile martorului B. I. V., f. 19-20, f. 21; declarațiile inculpatului B. M. C., f. 5, f. 7-8, f. 9-10, f. 39-40; cazierul judiciar al inculpatului, f. 33-34; cazierul rutier al inculpatului, f. 35-36.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul B. M. C. a arătat faptul că deși avea cunoștință despre faptul că nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, la data de 23.08.2013, a condus autoturismul marca Ford Escort, cu nr. de înmatriculare_, fără acordul tatălui său, martorul B. I., pe . apropierea patiseriei „Tomis", până la intersecția . . a fost depistat de către organele de poliție.
Fiind prezent la judecarea cauzei la termenul din 02.09.2014, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa și că dorește ca judecata să se realizeze potrivit procedurii de recunoaștere a vinovăției, prevăzută de art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 23.08.2013, în jurul orelor 00,45, B. M. C., în timp ce conducea autoturismul, marca Ford Escort, cu nr. de înmatriculare_, fiind singur în autoturism, pe . mun. Oradea, a fost oprit de către organele de poliție, care i-au solicitat acestuia să prezinte documentele pentru control.
Cu această ocazie, în prezența martorilor-asistenți M. D. V. și P. V. Eusebio, inculpatul B. M. C. a declarat faptul că are permisul de conducere auto anulat.
În urma verificărilor efectuate de către lucrătorii de poliție s-a stabilit faptul că inculpatul B. M. C. a posedat permis de conducere auto, ., categoria B, însă, ca urmare a Sentinței Penale nr. 1585/10.11.2011 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă la data de 22.11.2011 prin nerecurare, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 87, alin. 5 din O.U.G. nr. 195 din 2002 modif. și rep., potrivit Dispoziției șefului Serviciului Rutier Bihor nr._ din 13.12.2011, permisul său de conducere a fost anulat, astfel că la data de 23.08.2013 învinuitul nu avea drept de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
De asemenea, ca urmare a cercetărilor efectuate s-a stabilit faptul că autoturismul susmenționat este proprietatea tatălui inculpatului, respectiv martorul B. I..
Fiind audiați, martorii-asistenți M. D. V. și P. V. Eusebio au confirmat aspectele susmenționate.
În cauză au fost audiați în calitate de martori, numiții B. I. (tatăl inculpatului) și B. I. V. (fratele inculpatului), care au declarat faptul că la data de 23.08.2013, inculpatul B. M. C. a condus autoturismul, marca Ford Escort, cu nr. de înmatriculare_, fără știința lor, aspect despre care au aflat ulterior comiterii faptei.
Potrivit adresei nr._/03.12.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Bihor, s-a stabilit faptul că inculpatul B. M. C. are anulat dreptul de conducere.
Dată fiind admiterea cererii de formulate de inculpat, de judecare a cauzei în baza procedurii de recunoaștere a vinovăției, instanța a analizat exclusiv probele administrate în faza de urmărire penală.
Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv: procesul-verbal de efectuare acte premergătoare, f. 2; procesul-verbal de constatare, f. 3; adresa nr._/03.12.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Bihor f. 24; declarația martorului-asistent M. D. V., f. 15; declarațiile martorului-asistent P. V. Eusebio, f. 17, f. 18; declarația martorului B. I., f. 22-23; declarațiile martorului B. I. V., f. 19-20, f. 21; declarațiile inculpatului B. M. C., f. 5, f. 7-8, f. 9-10, f. 39-40; cazierul judiciar al inculpatului, f. 33-34; cazierul rutier al inculpatului, f. 35-36.
Astfel, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor, cu procesul-verbal de constatare, cu adresă de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cu declarațiile martorilor, precum și cu copie certificat de înmatriculare, toate aceste probe urmând a fi avute în vedere de instanță cu ocazia deliberării.
Luând în considerare toate aceste probe, instanța a apreciat că în prezenta cauză există probe certe de vinovăție, prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. 11 Constituție, art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.4 C.pr.pen., fiind răsturnată.
În drept, fapta inculpatului B. M. C. care, la data de 23.08.2013, în jurul orelor 00,45, a condus autoturismul, marca Ford Escort, cu nr. de înmatriculare_, fiind singur în autoturism, pe . mun. Oradea, având anulat permisul de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195 din 2002 modif. și rep., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. 1969, cu aplic. art. 3 și 5 C.pen.
Având de a stabili în mod obligatoriu legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului, instanța a reținut că din 01.02.2014 a intrat în vigoare actualul Cod penal, ceea ce impune, conform art. 5, verificarea legii mai favorabile.
Cu privire la verificarea incidenței legii penale mai favorabile, având în vedere decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, instanța a reținut că pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, date fiind limitele de pedeapsă, existența alternativei amenzii conform noii reglementări, dar și modalitățile de individualizare a executării pedepsei închisorii și amenzii, precum și situația personală a inculpatului, conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 2 Cod penal, respectiv faptul că inculpatul nu a contestat starea de fapt reținută în rechizitoriu, jurisprudența recentă a instanței de judecată și a instanței de control judiciar în cauze similare, precum și solicitarea inculpatului, prin avocat ales, în aplicarea art. 5 C.pen., instanța a reținut ca lege mai favorabilă inculpatului prevederile art. 335 alin. 2 C.pen., care, în cauză, conduc în ansamblu la o situație mai favorabilă pentru acesta, noua reglementare este mai favorabilă, raportat la întreaga speță.
Sub aspect obiectiv, elementul material al infracțiunii de conducere având permisul anulat îl reprezintă acțiunea de conducere în condiții ilicite, prin nerespectarea unei interdicții de a conduce autoturismul fără a poseda permis de conducere în condiții legale. În cauză există și cerințele esențiale atașate elementului material, și anume existența drumului public și a unui autovehicul.
Cu privire la latura subiectivă a infracțiunii de conducere având permisul de conducere anulat, din probele administrate reiese că inculpatul a acționat având reprezentarea faptelor sale, cu forma de vinovăție a intenției, prevăzând rezultatul acestora - crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic - urmare pe care, chiar daca nu a urmărit-o, a acceptat posibilitatea producerii acesteia.
Fiind o infracțiune de pericol, fapta inculpatului a avut ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea activității desfășurate efectiv de inculpat.
În ceea ce privește forma de vinovăție, în cauză inculpatul a acționat cu intenția directă de a periclita securitatea circulației pe drumurile publice.
Inculpatului, la stabilirea situației sale juridice, i s-a reținut de către instanță și recidiva prev. de art. 41 alin.1 C.pen., primul termen al acesteia constituind-o pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1585/10.11.2011 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin nerecurare, condamnare survenită în urma săvârșirii infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 alin.5 OUG 195/2002, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.
La stabilirea și individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 74 C.pen., reținând în acest sens faptul că inculpatul a condus autovehiculul în oraș, la o oră când circulația nu este intensă, având permisul de conducere anulat, distanța foarte redusă pe care inculpatul a condus vehiculul, faptul că acesta nu a fost implicat într-un eveniment rutier, persoana acestuia, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, vârsta și situația socială a inculpatului, care în prezent este angajat în muncă, realizând câștiguri în mod onest, dar și antecedentele sale penale.
De asemenea, instanța a reținut și atitudinea deosebit de sinceră a inculpatului, care a declarat în mod constant pe parcursul procesului penal faptul că intenția sa era de a ajunge la domiciliul părinților săi, pe . Rogerius, mama sa fiind suferindă. În dovedirea susținerilor sale, inculpatul a depus un bilet de externare din spital al mamei sale, eliberat la data de 23.08.2013 – exact data comiterii infracțiunii. Astfel, instanța a remarcat faptul că într-adevăr, nesocotirea dispozițiilor legale de către inculpat a avut un oarecare motiv, respectiv acesta s-a grăbit să ajungă lângă mama sa, care suferise din nou o criză, pe fondul afecțiunii cardiace cu care este diagnosticată.
Totodată, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul a deținut, în trecut, permis de conducere, în urma absolvirii școlii de șoferi, chiar a și reluat cursurile în vederea redobândirii permisului, în urma anulării, având deci abilitățile și cunoștințele necesare conducerii unui autovehicul pe drumurile publice, din această perspectivă, pericolul pentru ordinea publică reprezentat de inculpat este relativ redus.
Raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită, ținând cont de prevederile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., ținând cont de persoana inculpatului, conduita acestuia anterior și ulterior săvârșirii faptei, acordul manifestat de a presta o muncă în folosul comunității, posibilitățile sale de îndreptare și de solicitarea acestuia, instanța, în aplicarea art. 5 C.pen., a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4.400 lei, corespunzătoare unui număr de 220 zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 14 alin. 1 lit. b Legea nr. 187/2012, cu ref. la art. 63 alin. 1 C.pen., în sensul că în situația în care, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu numărul corespunzător de zile cu închisoarea, ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.
I s-a pus în vedere inculpatului că, în baza art. 559 alin. 1 C.pr.pen., are obligația să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Oradea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care sunt cuprinse și cheltuielile aferente urmăririi penale.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Oradea solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penala nr.1585/10.11.2011 a Judecătoriei Oradea.
În motivarea apelului penal formulat s-a arătat că sentința apelată este nelegală întrucât instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul B. M. C. pentru o altă infracțiune decât cea pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, în dispozitivul hotărârii s-a reținut ca temei juridic al condamnării art.335 alin.2 Cod penal, raportat la art.41 alin.1 Cod penal cu referire la art.5 Cod penal, precizându-se că infracțiunea pentru care a fost condamnat acesta este aceea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoana a cărei permis de conducere a fost anulat.
În minuta sentinței instanța a reținut ca temei juridic al condamnării art.336 alin.1 Cod penal cu referire la art.5 Cod penal, precizându-se că infracțiunea pentru care a fost condamnat acesta este aceea de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe, fără să mai rețină starea de recidivă.
Prin încheierea dată în 13.11.2014 instanța de fond a îndreptat eroarea materială strecurată în minută, în sensul că a dispus să se menționeze la alin. 2 și art.41 alin.1 Cod penal, fără însă a modifica și eroarea cu privire la denumirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, rămânând în continuare această contradicție între dispozitiv și minuta sentinței.
S-a apreciat că procedând în acest fel instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 371 și art.400 Cod procedură penală, reținerea stării de recidivă neputând fi inclusă în categoria erorilor materiale ce pot fi îndreptate în acest fel.
S-a criticat totodată și faptul că instanța de fond nu a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penala nr.1585/10.11.2011 a Judecătoriei Oradea și nici nu a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză, așa cum prevăd dispozițiile art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 referitoare la regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, dispoziții ce trebuie aplicate prin analogie și în cazul pedepselor a căror executare a fost suspendată sub supraveghere.
De asemenea s-a arătat că se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea raportat la gravitatea faptei comisă de acesta și la atitudinea persistentă de încălcare a normelor ce reglementează siguranța circulației pe drumurile publice, aspecte ce rezultă din cazierele judiciar si cel rutier ale inculpatului.
Examinând sentința penală mai sus arătata din oficiu și prin prisma motivelor invocate curtea va reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a stabilit starea de fapt dedusă judecății constând în aceea că, în data de 23.08.2013, în jurul orelor 00,45, inculpatul B. M. C. a condus autoturismul, marca Ford Escort, cu nr. de înmatriculare_, fiind singur în autoturism, pe . mun. Oradea, având anulat permisul de conducere.
Starea de fapt mai sus expusă a rezultat cu certitudine din probele administrate în cursul urmăririi penale - procesul-verbal de efectuare acte premergătoare, procesul-verbal de constatare, adresa nr._/03.12.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Bihor, declarația martorului-asistent M. D. V., declarațiile martorului-asistent P. V. Eusebio, declarația martorului B. I., declarațiile martorului B. I. V., declarațiile inculpatului B. M. C., cazierul judiciar al inculpatului, cazierul rutier al inculpatului - probe care se coroborează în totalitate cu declarația de recunoaștere dată de inculpat în ședința publică din 2.09.2014.
Stabilită fiind vinovăția inculpatului curtea va proceda la verificarea pedepsei aplicată de instanța de fond și a modalității de individualizare a acesteia ocazie cu care apreciază că pedeapsa amenzii penale în sumă de 4400 lei, reprezentând 220 zile amendă este suficientă pentru a realiza scopul reeducativ al pedepsei.
Curtea reține că instanța de fond a avut în vedere, la stabilirea pedepsei, criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii comise și periculozitatea inculpatului, evaluată după criteriile prevăzute la literele a-g ale textului legal mai sus arătat.
În acest sens curtea reține că inculpatul a condus autoturismul la o ora când circulația pe drumurile publice nu este intensă, că acesta absolvise cursurile de redobândire a permisului anulat, având dovedite abilitățile necesare conducerii unui autovehicul, acesta a recunoscut și regretat comiterea faptei.
Referitor la motivele de apel formulate de P. de pe lângă Judecătoria Oradea privind nelegalitatea sentinței penale apelate ca urmare a omisiunii instanței de a revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1585/10.11.2011 a Judecătoriei Oradea și de a cumula această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză, așa cum prevăd dispozițiile art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 referitoare la regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, dispoziții ce trebuie aplicate prin analogie și în cazul pedepselor a căror executare a fost suspendată sub supraveghere, curtea le apreciază ca nefondate .
Instanța de fond a identificat si aplicat in mod corect ca lege penala mai favorabila incidenta in cauza noul cod penal intrat in vigoare la data de 1.02.2014
Conform art.96 alin.4 din noul Cod penal care reglementează regimul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.
Articolul 16 din Legea 187/2012 prevede că măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.
Alineatul 2 al textului legal mai sus arătat prevede că, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art.5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării, potrivit legilor succesive cu prioritate față de durata termenului de încercare.
Din cuprinsul dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă că determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se face conform art.5 din Codul penal, ceea ce înseamnă că, instanța are în vedere acele dispoziții legale care sunt mai favorabile inculpatului.
În speță este evident că dispozițiile art.96 alin.4 din noul Cod penal sunt mai favorabile față de dispozițiile art.86/4 Cod penal 1969 raportat la art.83 Cod penal 1969, care prevedeau revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și în cazul unei condamnări ulterioare la pedeapsa amenzii.
Prevederile art.15 alin.2 din Legea 187/2012 invocate reglementează exclusiv regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, modalitate de individualizare a pedepsei care nu mai este prevăzută de noul Cod penal și care nu pot fi aplicate prin analogie și pedepselor a căror executare a fost suspendată sub supraveghere, câtă vreme, această modalitate de individualizare este prevăzută în continuare în noul Cod penal, instanța urmând să aplice legea penală mai favorabilă conform art.5 Cod penal, prin compararea dispozițiilor referitoare la aceasta cuprinse in textele de legi succesive.
Referitor la motivul de apel invocat cu privire la existenta unei contradicții între minuta și dispozitivul hotărârii curtea îl apreciază ca nefondat, mențiunea înscrisă în minuta sentinței (potrivit căreia inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe în loc de aceea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoana a cărei permis de conducere a fost anulat ) fiind o evidentă eroare materială, în condițiile în care textul de lege reținut ca temei al condamnării – art.335 alin 2 Cod penal este corect.
Această eroare materiala poate fi îndreptată în condițiile prevăzute de art.278 Cod procedură penală, ea nefăcând imposibilă examinarea de către instanța de apel a motivelor de apel invocate.
Față de starea de fapt și de considerentele expuse anterior, curtea în baza art.421 pct.1 litera b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul penal formulat de P. de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinței penale 1206/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o va menține în întregime.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 litera b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal formulat de P. de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinței penale 1206/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o menține în întregime.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7.04.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. L. C. A. I. C. M.
Redactat decizie – S. L./16.04.2015,
Judecător fond. - P. P. S. F.
Tehnoredactat 4 ex./16.04.2015,C.M.
2 - comunicări – inculpat inculpatul intimat B. M.
- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea
| ← Falsul în declaraţii (art.326 NCP). Decizia nr. 329/2015.... | Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 264/2015. Curtea... → |
|---|
