Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 17861/271/2014
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția penală și pentru cauze cu minori |
Dosar nr._ Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DECIZIA PENALĂ NR. 103/A/2015
Ședința publică din data de 10 februarie 2015
Complet constituit din:
Președinte: Țarcă G.
Judecător: A. L. F.
Grefier: S. A.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror T. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor articolului 369 alineatul 1 din Noul Cod de procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant K. C., fiul lui I. și F., născut la data de 02.10.1974, deținut în prezent în Penitenciarul din Oradea, împotriva sentinței penale nr. 1443 din 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat si de către o persoană, care nu deține un permis de conducere, fapte prev. și ped. de art. 85 alin. 1 si art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195 din 2002 modificată și republicată – privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 33 lit. b si 37 alin. 1 lit. a din codul penal de la 1969.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant K. C., în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, avocat L. D. din Baroul Bihor, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 571 din 20 ianuarie 2015 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
La întrebarea instanței, inculpatul apelant K. C. învederează că își menține declarațiile date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești și nu mai dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.
Nemaifiind excepții sau chestiuni prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra apelului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului apelant K. C., avocat L. D. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, în sensul reducerii sporului aplicat inculpatului de către prima instanță.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, cu motivarea că pedepsele aplicate acestuia sunt legale și temeinice, iar operațiunea de contopire a acestora este de asemenea corectă.
Inculpatul apelant K. C., având ultimul cuvânt, solicită reducerea sporului aplicat de primă instanță.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1443 din 2 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 5 cod penal, s-a constatat ca în mod global, legea penala veche este mai favorabilă in cazul inculpatului K. C..
În baza art. 85 al 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul K. C. – CNP:_, fiul lui I. și F., născut la data de 02.10.1974 în Marghita, jud. Bihor, domiciliat in Oradea ., ., ., în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, cetățean român, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii liceale, fără ocupație, fără loc de muncă, cu antecedente penale, la o pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 86 alin 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. din 1969, condamna pe inculpatul K. C. (cu datele de mai sus) la o pedeapsa de 6 luni inchisoare.
A fost descontopită pedeapsa rezultanta de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 142/13.07.2012 a Tribunalului Bihor, în pedepsele individuale de: 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, și înlătura sporul de 1 an închisoare.
A fost menținută revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare dispuse prin s.p. 291/2005 a Judecătoriei Aleșd
În baza art. 865 C.pen din 1969, a fost anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare din s.p. 1304/2007 a Judecătoriei Oradea, conform s.p. 142/2012 a Tribunalului Bihor.
În baza art. 33, 34 C. pen. din 1969, văzând si decizia nr. 42/2008 a ICCJ Secțiile Unite, au fost contopite pedepsele de 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, aplicate prin s.p. nr. 142/13.07.2012 a Tribunalului Bihor cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicata prin s.p. 1304/2007 a Judecătoriei Oradea, si i s-a aplicat inculpatului cea mai grele dintre ele, respectiv 5 ani inchisoare la care adauga un spor de 1 an inchisoare, reieșind o pedeapsa rezultanta parțială de 6 ani închisoare, pe care o contopește cu fiecare din pedepsele stabilite in prezenta cauza (un an închisoare si 6 luni închisoare), rezultând astfel doua pedepse rezultalte de 6 ani inchisoare.
În baza art. 33, 34 C. pen. din 1969, au fost contopite cele 2 pedepse rezultante de mai sus, si i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, urmând ca pedeapsa rezultanta finală de 7 ani închisoare să fie executată de inculpatul K. C., în regim de detenție.
În baza art. 36 alin. 3 si art. 88 din Codul penal de la 1969, a fost dedusă din pedeapsa de mai sus durata reținerii de 24 ore din data de 11.07.2007, precum si perioada executata, de la 17.02.2014, la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr._ a Tribunalului Bihor și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe, la data rămânerii definitive.
În baza art. 71 al 2 C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al 1 lit. a teza II și lit. b C. pen. ca pedeapsă accesorie, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 272 cod pr. penala, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, av. C. B., in suma de 200 lei, urmeaza a fi achitat in contul Baroului Bihor, din fondurile M.J., conform delegatiei nr.3688/26.08.2014.
În baza art. 274 al 1 C. pr. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, in suma de 1000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a constatat că, prin rechizitoriul emis în data de 14 iulie 2014 în dosarul nr. 571/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat în instanță la data de 21.08.2014 sub dosarul cu numărul de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neânmatriculat si de către o persoană, care nu deține un permis de conducere, fapte prev. și ped. de art. 85 alin. 1 si art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195 din 2002 modificată și republicată – privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 33 lit. b si 37 alin. 1 lit. a din codul penal de la 1969.
În fapt, s-a reținut că la data de 15 ianuarie 2013, în jurul orelor 20.50, inculpatul K. C., a condus autoturismul, marca F. Punto, cu nr. de circulatie provizorii BH-_, fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, iar autorizația provizorie de circulație era expirată.
Referitor la urmărirea penala, s-a constatat ca prin ordonanța organelor de urmărire penala din data de 03.02.2014 s-a dispus începerea urmării penale în cauză cu privire la faptele prev. de art. 85 al. 1 și 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 5 C.p., iar prin ordonanța din data de 25.06.2014 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpatul K. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 85 al. 1 și 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. 33 lit. b și 37 al. 1 lit. a din Codul Penal din 1968 și cu aplic. art. 5 C.p.
Ulterior, prin ordonanța din data de 26.06.2014 a procurorului, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul K. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de mai sus.
În temeiul art. 108, art. 307 și art. 309 C.p.p., inculpatului i-au fost aduse la cunostintă de catre organele de urmărire penala drepturile si obligațiile prevăzute de art. 10, art. 83, art. 108 din C. proc. pen. întocmindu-se în acest sens procese – verbale.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a fost asistat de avocat desemnat din oficiu, întrucât s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate.
În cursul procedurii de camera preliminara, nu au fost invocate excepții cu privire la legalitatea mijloacelor de proba si a actelor de urmărire penala si nici referitoare la sesizarea instanței. Având in vedere ca astfel de excepții nu au fost invocate nici din oficiu, judecătorul de camera preliminara, prin încheierea nr.496/22.09.2014, a dispus începerea judecății si a stabilit primul termen de judecata la data de 27.10.2014, data la care a fost audiat inculpatul.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut parțial faptele si a regretat comiterea lor.
Din actele și lucrările de la dosar, instanța a reținut următoarele:
Din procesul verbal de constatare a infracțiunii, încheiat in prezenta a doi martori asistenți, reiese ca in data de 15.01.2013, în jurul orelor 20.50, lucrătorii din cadrul Biroului Rutier Oradea care efectuau serviciul de patrulare, supraveghere și control al traficului rutier pe raza mun. Oradea, au oprit pentru control autoturismul marca F. Punto, cu numărul de circulație provizoriu BH-_, care circula pe ., din direcția .. Nufărului.
Dupa oprirea in trafic, organele de poliție i-au solicitat conducătorului auto să prezinte documentele pentru control, acesta declarând verbal că se numește K. C. și că nu are asupra sa actul de identitate și nici permisul de conducere întrucât acesta îi fusese anulat în urmă cu un an pentru comiterea unor infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.
În prezența martorilor asistenți Tasadan M. D. și M. I. C., organele de poliție au procedat la verificarea în baza de date a conducătorului autoturismului, acesta fiind identificat în persoana inculpatului K. C.. Totodată, în urma verificării s-a constatat că permisul de conducere categoria B, nr. B00014845H, emis pe numele inculpatului figurează anulat din data de 17.11.2005, în baza S.P. nr. 291/2005 a Judecătoriei Aleșd.
Faptul ca permisul de conducere, de mai sus, emis pe numele inculpatului K. C., a fost anular rezulta si din adresa IPJ, Serviciul Rutier, nr._/22.02.2013 (fila 24 dos. up)
În continuare, instanța a reținut ca la data depistării în trafic, inculpatul a prezentat pentru control și autorizația de circulație provizorie seria_, ocazie cu care organele de poliție au constatat că autoturismul marca F. Punto cu . șasiu ZFA_18 și cu numărul de circulație provizoriu BH-_, figurează ca fiind deținut de martora C. F. O., având valabilitate de circulație din data de 18.12.2012 până în data de 12.01.2013, fiind deci expirată.
Cele mai sus reținute de instanță au fost confirmate de martorii Tasadan M. D. și M. I. C., care in declarațiile lor (filele 18-21 dos. up) au arătat ca la data de 15.01.2013, au fost de față la discuțiile purtate de polițiștii rutieri cu inculpatul K. C., care dupa ce a fost oprit in trafic, a recunoscut ca a condus autoturismul F. Punto, știind ca permisul sau de conducere a fost anulat anterior. De asemenea, martorii arata ca tot atunci, organele de politie au descoperit ca autorizația provizorie de circulatie, prezentata de inculpat, era expirata.
Potrivit adresei nr._/19.02.2013, a IPJ Bihor, Serviciul Rutier, instanta retine ca autoturismul F. Punto, cu numarul de identificare ZFA_18, nu figura înmatriculat permanent si nici autorizat provizoriu pentru circulatie, la data de 15.01.2013, si nici ulterior acestei date.
In ce privește susținerile inculpatului, potrivit cărora nu știa ca autorizația provizorie de circulație este expirata, instanța nu poate sa le aibă in vedere.
Astfel, la termenul din data de 27.10.2014, instanța a respins cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, având in vedere ca din declarația sa ar reieși lipsa laturii subiective a infracțiunii de conducere pe drumurile publice, a unui autovehicul neanmatriculat.
În primul rând instanța trebuie sa precizeze ca forma de vinovatie cu care aceasta infracțiune poate fi savarsita, este intenția, insa nu neaparat directa, ea poate fi si indirecta (când faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, pe care desi nu-l urmărește, acceptă producerea lui)
În speță, nu se poate susține ca inculpatul nu a putut prevedea ca autorizația provizorie poate fi expirată, cu atât mai mult cu cat, este de notorietate valabilitatea scurta a acestor autorizatii (30 zile), iar inculpatul a arătat in declarația sa ca nu era in tara cand martora C. F. a cumpărat mașina respectiva din piața de mașini din Oradea. Prin urmare trebuia sa verifice valabilitatea numerelor roșii, înainte de a se urca la volan.
În același sens, si martora C. F. a arătat in declarația data in fata instanței de judecată, ca la momentul la care a cumpărat autoturismul F. Punto, nu avea inca o relație de concubinaj cu inculpatul.
Mai mult, din declarația martorei de mai sus, reiese ca, dupa ce a cumpărat autoturismul de mai sus, a început o relație de concubinaj cu inculpatul K. C., iar cei doi au locuit împreuna. Astfel, martora a arătat ce in data de 15.01.2013 (zi de marti), a mers la serviciu pe jos, întrucât știa ca autorizația de circulație emisa pentru auto F. Punto, este expirata (cel mai probabil la fel a procedat si in 14.01. 2013, respectiv luni). Prin urmare, cei doi locuind împreuna, iar martora deplasându-se pe jos la serviciu, este imposibil de crezut ca cei doi concubini nu au discutat de acest aspect.
Față de cele de mai sus, referitor la forma de vinovăție a inculpatului, instanța a reținut intenția indirectă, astfel, deși a prevăzut posibilitatea de a circula cu autorizația expirata, fara sa urmărească acest lucru, a acceptat totuși această posibilitate.
De asemenea, instanța mai a identificat si alte neconcordante intre declarațiile inculpatului.
Astfel, in declarația dată la momentul opririi in trafic, inculpatul a arătat ca la solicitarea polițistului rutier, i-a înmânat acestuia autorizația de circulație (fara sa precizeze ca nu a găsit-o si a sunat-o pe martora C. F., asa cum a susținut ulterior), precizând ca restul actelor le-a uitat acasa. Inculpatul a mai arătat ca avea intenția de a se deplasa pana pe . duce niște medicamente „unei cunostinte”, in timp ce in fata instantei a facut referire la o urgenta legata de „un copil”.
Prin urmare, se poate constata o nesinceritate parțială a inculpatului, in legatura cu faptele reținute in sarcina sa, si circumstanțele concrete in care acestea s-au petrecut.
Mai mult, este de notorietate faptul ca orice persoana care urca la volanul unui autoturism, înainte de a-l pune in mișcare, pe drumurile publice, trebuie sa se asigure ca toate actele (atat personale cat si ale masinii) exista si sunt in regula.
Referitor la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu poseda permis de conducere, instanța a reținut ca inculpatul a recunoscut faptul ca permisul sau de conducere fusese anulat anterior, tot ca urmare a savarsirii unor infracțiuni la regimul circulației, astfel cum reiese si din actele dosarului
F. de cele de mai sus, instanța a reținut vinovăția inculpatului, care rezulta fara echivoc din coroborarea mijloacelor de proba administrate in cursul urmăririi penale si al cercetării judecătorești.
Trebuie precizat ca, având in vedere suscesiunea de legi penale in timp, intervenite in cursul procedurii penale desfășurate fata de inculpat, instanța văzând dispozițiile art. 5 din codul penal precum si decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, a constatat ca, in ce privește infracțiunile reținute in sarcina inculpatului K. C., in mod global, in acest caz concret, este mai favorabila legea penală veche, respectiv OUG 195/2002 rep., si codul penal de la 1969. Astfel, limitele de pedeapsa in cazul celor doua infracțiuni sunt similare in cele doua legi penale succesive, insa tratamentul penal al concursului de infracțiuni este mai blând in cazul vechiului cod penal, care prevede spor de pedeapsa facultativ.
În drept, fapta inculpatului K. C., care la data de 15.01.2013, în jurul orelor 20.50, a condus pe un drum public, respectiv pe ., autoturismul marca F. Punto cu numărul de identificare ZFA_18, pentru care autorizația de circulație provizorie expirase din data de 12.01.2013 și având anulat permisul de conducere, realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de conducere pe drumurile publice au unui autovehicul neînmatriculat, faptă prev. și ped. de art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 mod. si rep. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere anulat, faptă prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 mod. si rep., savarsite in concurs ideal de infracțiuni.
Văzând datele din cazierul judiciar al inculpatului, față de acesta urmează a se reține recidiva postcondamnatorie, prev. de art. 37 al. 1 lit. a din Codul Penal din 1969.
Prin urmare, in baza art. 85 al 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. din 1969, instanța a condamnat inculpatul K. C. la o pedeapsa de 1 an închisoare, iar in baza art. 86 alin 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. din 1969, a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsa de 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal de la 1969, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatului, precum și atitudinea parțial sinceră a acestuia astfel cum reiese din dosarul de urmărire penala si declarația data in fata instanței.
În continuare, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 142/13.07.2012 a Tribunalului Bihor, în pedepsele individuale de: 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, si a înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului.
De asemenea, a fost menținută revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare dispuse prin s.p. 291/2005 a Judecătoriei Aleșd, iar in baza art. 865 C.pen din 1969, a fost anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare din s.p. 1304/2007 a Judecătoriei Oradea, conform s.p. 142/2012 a Tribunalului Bihor.
În baza art. 33, 34 C. pen. din 1969, văzând si decizia nr. 42/2008 a ICCJ Secțiile Unite, instanța a contopit pedepsele de 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, aplicate prin s.p. nr. 142/13.07.2012 a Tribunalului Bihor cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicata prin s.p. 1304/2007 a Judecătoriei Oradea, cu privire la care s-a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere si a aplicat inculpatului cea mai grea dintre ele, respectiv 5 ani închisoare la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, reieșind astfel o pedeapsa rezultanta parțială de 6 ani închisoare, pe care a contopit-o cu fiecare din pedepsele stabilite mai sus in prezenta cauza, respectiv un an închisoare si 6 luni închisoare, rezultând astfel doua pedepse rezultante de 6 ani închisoare.
În continuare, in baza art. 33, 34 C. pen. din 1969, instanța a contopit cele 2 pedepse rezultante parțiale de mai sus, si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, urmând ca pedeapsa rezultanta finală de 7 ani inchisoare să fie executată de inculpatul K. C., în regim de detenție.
Având în vedere ca inculpatul se afla in executarea pedepsei, in baza art. 36 alin. 3 si art. 88 din codul penal de la 1969, instanța a dedus din pedeapsa de mai sus durata reținerii de 24 ore din data de 11.07.2007, precum si perioada executată, de la 17.02.2014, la zi si a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr._ a Tribunalului Bihor, urmând a dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe, la data rămânerii definitive.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, aplicarea acesteia inculpatului trebuie realizată atât în baza art.71 alin. 2 și 3 C.pen. de la 1969 și art.64 C.pen. de la 1969, cât și prin prisma Convenției E.D.O., a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței C.E.D.O., care, în conformitate cu art. 11 alin.2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România, prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Protocolul adițional nr. 1, așa cum a statuat și Î.C.C.J., prin decizia nr. 74/2007, pronunțată în interesul legii.
Așadar, conform art.71 alin.3 C.pen. de la 1969, instanța a reținut că urmarea socialmente periculoasă care s-a produs prin săvârșirea infracțiunilor reținute in sarcina inculpatului K. C., duce la concluzia existentei unei nedemnități ce atrage necesitatea interzicerii exercitării drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a Il-a și lit. b C.pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care a interzis inculpatului exercitarea acestor drepturi pe durata executării pedepsei principale.
Prin apelul declarat în termen legal, inculpatul K. C. a solicitat desființarea sentinței penale atacate, în sensul reducerii sporului aplicat inculpatului de către prima instanță.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.417 rap. la art. 420 alineatul 8 din Codul de procedură penală, raportat la art.5 c.penal, curtea constată că apelul declarat de către inculpat este neîntemeiat și va fi respins potrivit considerentelor de mai jos.
Fără a relua în detaliu starea de fapt care a fost corect reținută de către prima instanță raportat la probatoriul administrat se constată în esență că, la data de 15 ianuarie 2013, în jurul orelor 20.50, inculpatul K. C., a condus autoturismul, marca F. Punto, cu nr. de circulatie provizorii BH-_, pe . fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, iar autorizația provizorie de circulație era expirată.
Potrivit adresei nr._/19.02.2013, a IPJ Bihor, Serviciul Rutier, instanța constată că autoturismul F. Punto, cu numarul de identificare ZFA_18, nu figurează înmatriculat permanent si nici autorizat provizoriu pentru circulație, la data de 15.01.2013, si nici ulterior acestei date, fiind lipsite de relevanță aspectele privind necunoașterea de către inculpat a acestei împrejurări din moment ce orice conducător auto are obligația de a se asigura înainte de pornirea autovehiculului că toate actele mașinii sunt valabile.
Totodată, inculpatul a recunoscut faptul că, permisul său de conducere a fost anulat anterior, tot ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni la regimul circulației, aspect care rezultă din adresa IPJ Bihor Serviciu Rutier nr._/22.02.2013 care a fost emisă în baza sentinței penale nr.291/2005 a Judecătoriei Aleșd.
În mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile privind individualizarea pedepselor prev. de art.74 c.penal, stabilind pedepse egale cu minimul special al pedepsei cu închisoare având în vedere antecedența penală al inculpatului, modul de comitere a faptei, precum și împrejurările cauzei și nu a aplicat inculpatului procedura recunoașterii învinuirii întrucât acesta nu a recunoscut integral starea de fapt expusă în rechizitoriu. Totodată se reține că se impunea descontopirea pedeapsei rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 142/13.07.2012 a Tribunalului Bihor, în pedepsele individuale de: 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, si înlăturarea sporului de 1 an închisoare aplicat inculpatului și în urma revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare dispuse prin s.p. 291/2005 a Judecătoriei Aleșd și a anulării beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. 1304/2007 a Judecătoriei Oradea, văzând multitudinea infracțiunilor comise în cadrul contopirii pedepselor de mai sus se impunea aplicarea sporurilor de pedeapsă într-un cuantum care poate duce la realizarea scopul pedepsei aplicate inculpatului.
Totodată, în mod temeinic s-a dat eficiență art.5 c.penal prin aplicarea vechilor prevederi ale codului penal având în vedere dispozițiile noului cod penal de la concursul de infracțiuni și starea de recidivă care impun o majorare a pedepselor aplicate inculpatului și implicit aplicarea unui spor de pedeapsă mai mare decât cel care a fost stabilit în cauză.
D. urmare, instanța va dispune potrivit dispozitivului de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul K. C. împotriva sentinței penale nr.1443/02.12.2014 a Judecătoriei Oradea pe care o menține în totalitate.
În baza art.275 alin.2 c.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel.
Din fondurile Ministerului Justiției se virează în favoarea Baroului Bihor suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărător din oficiu, avocat L. D. conform delegației nr.571/2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică 10.02.2015.
Președinte, Judecător,
Țarcă GabrielaAntik L. F.
Grefier,
S. A.
Red. dec. A.L.F./18.02.2015
Red. jud. fond. Ș. R.V.
Tehn.red. S.A./ 18.02.2015 / 4 exemplare/
Emise 2 comunicări cu:
- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea
- Inculpatul apelant K. C. din Penitenciarul Oradea
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 11/2015. Curtea de... | Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 88/2015.... → |
|---|
