Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 529/2015. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 529/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 3164/177/2010*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru

cauze cu minori

Dosar nr._

Nr. operator de date cu caracter personal: 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 529/A/2015

Ședința publică din data de 16 septembrie 2015

Complet constituit din:

Președinte: A. L. F.

Judecător: Țarcă G.

Grefier: S. A.

Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror T. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ALEȘD, inculpații apelanți C. C. și G. F., împotriva sentinței penale nr. 29 din 13 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Aleșd, inculpatul C. C. fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin 2 Cpen și inculpatul G. F., fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin 2 Cpen, rap la art. 73 lit b Cpen.

Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 1 septembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data de 9 septembrie 2015, respectiv data de 16 septembrie 2015, zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra apelurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din 13 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Aleșd, în baza art. 386 cod procedură penală s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată G. F. din infracțiunea de lovire în infracțiunea de tentativă de omor.

I. În baza art. 180 alin 2 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, făcând și aplicarea art. 63 alin 3 teza II Cpen, a fost condamnat inculpatul C. C., fiul lui D. și F., ns la data de 01.01.1948 în loc. H., jud. Bihor, cetățenie română, fără studii, pensionar, fără antecedente penale, dom în Oradea, ..6, ., jud. Bihor, cu reședința în loc H., nr. 289, jud. Bihor, CNP._, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la o pedeapsă de 4000 lei amendă penală

I s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 63/1 Cpen.

II. În baza art. 180 alin 2 Cpen. din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, făcând și aplicarea art. 63 alin 3 teza II Cpen, art. 73 lit b Cpen și art. 76 lit e teza I Cpen a fost condamnat inculpatul G. F., fiul lui F. și R., ns la data de 18.06.1967 în loc. H., jud. Bihor, cetățenie română, studii medii, mecanic, fără antecedente penale, dom în ., nr. 287, jud. Bihor, CNP._, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la o pedeapsă de 1000 lei amendă penală

I s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 63/1 Cpen.

III. În baza art. 396 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 16 lit c Cp.p a fost achitată inculpata C. I., fiica lui I. și M., ns la data de 09.11.1953 în Aleșd, jud. Bihor, cetățenie română, studii medii, educatoare, fără antecedente penale, dom în Oradea, ..6, ., cu reședința în loc H., nr. 289, jud. Bihor, CNP._, sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau altă violentă, prev de art. 180 alin 2 Cpen, față de partea vătămată G. F..

A fost obligat inculpatul C. C. să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență Oradea, suma de 2122,33 lei cu titlu de despăgubiri civile la care s-au adăugat majorări de întârziere calculate de la data de 21.01.2011 și până la data plății efective.

A fost obligat inculpatul C. C. să plătească părții civile G. F., suma de 63 lei cu titlu de daune materiale și suma de 6000 lei cu titlu de daune morale. S-au respins restul pretențiilor ca nefondate.

A fost obligat inculpatul G. F. să plătească părții civile C. C., suma de 2000 lei cu titlu de daune morale și suma de 39 lei cu titlu de daune materiale. Respinge restul pretențiilor ca nefondate

În baza art. 274 alin. 2 C.p.p. au fost obligați inculpații G. F. și C. C. să plătească statului câte 1000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Sa constatat că prin decizia penală nr.133/R/2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în la data de 17.05.2013, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c Cod procedură penală s-au admis recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Aleșd, inculpații G. F. și C. C. împotriva sentinței penale nr. 22/01.02.2013 pronunțată de Judecătoria Aleșd și s-a dispus casarea în totalitate a hotărârii și rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, motivat de faptul că judecătorul ce a soluționat cauza pe fond este incompatibil întrucât prin sentința penală nr. 137/21.09.2012 a Judecătoriei Aleșd acesta a dispus condamnarea martorului C. T. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, stabilirea caracterului adevărat sau mincinos al declarației acestui martor impunând evaluarea probatoriului administrat în cauza în care această declarație a fost dată, cauză cu care același judecător a fost investit pentru a o soluționa.

În rejudecarea cauzei, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul emis la data de 14.12.2010 în dosarul nr. 561/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, înregistrat la instanță la data de 22.12.2010 sub număr dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. C., pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin 2 Cpen, a inculpatei C. I., pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin 2 Cpen și a inculpatului G. F., pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin 2 Cpen, rap la art. 73 lit b Cpen.

În fapt s-a reținut că inculpații C. C. și C. I. au agresat-o la data de 14.06.2010 pe partea vătămată G. F., provocându-i leziuni vindecabile în 15 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul G. F., la aceeași dată, în aceeași împrejurare, sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de . inculpaților C. C. și C. I., a lovit-o pe partea vătămată C. C., provocându-i leziuni vindecabile în 9 zile de îngrijiri medicale.

Audiați fiind în cursul urmăririi penale, inculpații C. C., C. I. și G. F. nu au recunoscut comiterea faptelor puse în sarcina lor.

Prezentă în instanță pentru termenul de judecată din data de 04.03.2011, partea vătămată G. F. s-a constituit parte civilă în cauză împotriva inculpatilor C. C. și C. I., solicitând obligarea acestora în solidar la plata sumei de 3000 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.

Tot pentru acel termen de judecată partea vătămată C. C. și numita C. I. s-au constituit parți civile în cauză, solicitând obligara inculpatului G. F. la despăgubiri materiale și morale, fără însă a indica cuantumul și fundamentul acestora.

În acest din urmă sens, la termenul de judecată din data de 18.01.2013 inculpatul C. C. a depus la dosar o precizare a constituirii de parte civilă împotriva inculpatului G. F., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 30.000 lei daune morale, din care suma de 10.000 lei daune morale pentru cele 9 zile de îngrijire medicale suferite și 20.000 lei pentru urmările grave survenite în urma săvârșirii infracțiunii. Totodată solicită obligarea inculpatului și la plata sumei de 1000 lei reprezentând daune materiale: cheltuieli spital și medicamente.

S. C. Județean de Urgență Oradea prin constituirea de parte civilă depusă la dosar la data de 18.01.2011, solicită obligarea inculpaților C. C. și C. I. la plata sumei de 2122,33 lei, constând în suma de 1958,41 lei reprezentând contravaloarea decontului de cheltuieli aferente îngrijirilor medicale acordate pacientului G. F. în perioada 15.06._10 și suma de 163, 92 lei reprezentând majorări de întârziere pentru plata cu întârziere a creanței bugetare de 1958,41 lei, conform art. 120 C.pr. fiscală, calculate pentru perioada 15.07._10. Totodată solicită obligarea inculpaților și la plata majorărilor de întârziere calculate de la data de 21.01.2011 și până la data plății efective.

În drept, au fost invocate disp. art. 14-22 Cpr. P., art. 313 din L95/2006, art. 998-999 Cciv, art. 20-22, 120 Cpr fiscală.

Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală coroborate cu probele din cursul judecății instanța de fond a reținut următoarele:

În seara zilei de 14.06.2010, inculpatul G. F., în timp ce se întorcea spre casă însoțit de martorul C. T. și fiica acestuia minora C. A. M., ajunși în dreptul imobilului aparținând inculpatului C. C. l-a întâlnit pe acesta la poartă și pentru faptul că anterior unul dintre ei ar fi insultat-o pe soția inculpatului C. C., acesta din urmă le-a cerut socoteală despre acest fapt.

Deranjat fiind de situația creată cu privire la soția sa, inculpatul C. C. a avut o reacție fizică violentă la adresa inculpatului G. F., aceștia inițial îmbrâncindu-se, ca mai apoi să se trântească la pământ. După acest moment, inculpatul C. C., folosindu-se de o furcă, pe care a luat-o din curtea gospodăriei sale, l-a înțepat pe inculpatul G. F. de mai multe ori în zona pieptului, întreaga agresiune având loc în fața locuinței inculpatului C. C..

Între cei doi a intervenit martorul C. T. care l-a deposedat pe inculpatul C. C. de furcă, cu scopul de a preveni consecințe mai grave ale faptei acestuia, incidentul dintre aceștia încheindu-se la acel moment.

Conform raportului de expertiză medico legală nr. 2960/II.i/82 din 09.09.2010, partea vătămată G. F. a suferit leziuni ce necesită pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, acestea nu au pus în primejdie viața victimei, nu au condus la pierderea unui simț sau organ, partea vătămată nerămânând cu infirmitate, sluțire sau invaliditate. S-a reținut totodată că leziunile s-au produs prin lovire cu un corp contondent și prin acțiunea unui corp înțepător (dinți de furcă).

Pe de altă parte în conformitate cu certificatul medico legal nr. 2040/Ia/1038 din 16.06.2010, partea vătămată C. C. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 9 zile de îngrijiri medicale, acestea fiind rezultatul unei loviri cu corp contondent dur, urmată de cădere.

Această stare de fapt rezultă în urma coroborării mijloacelor de probă reprezentând declarațiile inculpaților C. C., C. I. și G. F., declarațiile martorilor P. F. R., C. V., P. V. și C. I., conținutul raportului de expertiză medico legală nr. 2960/II.i/82 din 09.09.2010 și conținutul certificatului medico legal nr. 2040/Ia/1038 din 16.06.2010.

Prin declarația dată în fața instanței inculpatul C. C. a recunoscut că între el și inculpatul G. F. a existat un conflict fizic, arătând însă că acesta a avut la bază inițial reacția violentă a inculpatului G., care a încercat să-l lovească cu o bucată de fier avută la îndemână, după care între ei a intervenit o îmbrâncire, această împrejurare având loc în gospodăria locuinței sale. A precizat că a luat o furcă și în momentul în care inculpatul G. l-a prins de mână și mai pe urmă de furcă, cu scopul de-al trage în stradă, în pragul ușii de la poartă a lăsat furca din mână, ceea ce ar fi determinat rănirea părții vătămate G. F. prin împungere la nivelul toracelui. Totodată inculpatul a precizat că nu a văzut ca soția sa C. I. să-l fi lovit pe G. F. (f.24 dosar instanță inițial).

Reaudiat cu ocazia rejudecării cauzei inculpatul C. C. și-a menținut chiar cu unele nuanțări declarația dată susținând că G. F. și C. T. au prins de partea metalică a furci și au tras de ea în timp ce ei țineau de coadă ar când au ajuns în pagul ușii el a lăsat de furcă și a închis ușa. Cei doi fiind în stare de ebrietate au căzut la pământ iar când a ieșit din casă cu telefonul –a văzut mergând sprijiniți unul de altul (f. 130 dosar rejudecare).

Inculpata C. I. susține împrejurarea relatată de soțul său inculpatul C. C. precizând în plus că altercația fizică dintre acesta din urmă și inculpatul G. F. a avut ca punct de pornire atitudinea și faptele inculpatului G. F. care inițial a insultat-o și lovit-o, reacția soțului ei constituind mai degrabă o apărare a persoanei sale. A mai precizat că nu a agresat-o pe partea vătămată G. F. (f.25 dosar instanță inițial).

Reaudiată cu ocazia rejudecării cauzei inculpata C. I. a arătat că i-a văzut bătându-se în curte pe G. F., C. T. și soțul său C. C. respectiv C. T. și G. F. au căzut peste furcă iar soțul său a căzut pe spate în curte atunci când a lăsat furca după care a închis ușa și a plecat (f. 132 dosar rejudecare).

Inculpatul G. F., în cadrul declarației date în fața instanței, a arătat că, fără să-i fi provocat pe cei doi inculpați C. C. și C. I., a fost agresat de aceștia în prezența martorilor C. T. și C. A., inculpatul C. C. împungându-l cu o furcă, iar inculpata C. I. aplicându-i două lovituri cu un ciocan în zona spatelui (f.26 dosar instanță inițial).

Reaudiat cu ocazia rejudecării cauzei inculpatul G. F. a arătat că în timp ce se îndrepta spre casă inculpatul C. C. care se afla în stradă i-a cerut socoteală în legătură cu presupuse injurii adresate soției sale, l-a făcut criminal, l-a prins de gât și l-a trântit la pământ el având în mâini aparatul de sudură și prelungitorul. C. I. se afla în curte și i-a dat soțului ei furca cu care acesta l-a împuns de trei ori în abdomen, în mână și în piept astfel că C. T. a intervenit și a aruncat furca în pârâu. Când s-a întors să meargă spre casă C. I. l-a lovit cu ciocanul în coloană de două ori. Totodată inculpatul a precizat că nu a aplicat lovituri celor doi pentru că nu avea mâinile libere (f. 133-134 dosar rejudecare).

Martorul C. T. audiat în instanță a arătat că în timp ce se întorcea spre casă cu G. F. și fiica sa C. A. M. inculpatul C. C. le-a cerut socoteala privind presupuse injurii adresate soției sale în ziua respectivă. La un moment dat fără să poată preciza cine a început altercația fizică i-a văzut pe inculpații C. C. și G. F. îmbrâncindu-se și apoi au observat că trăgeau de o furcă respectiv C. C. ținea de coada furcii iar G. F. ținea de partea metalică încercând să-l deposedeze. Din câte a observat C. C. a folosit furca cu intenția de a-l împunge pe G. F. care a prins de partea metalică pentru a împiedica această acțiune. A intervenit între ei și a luat furca pe care a aruncat-o spre vale. Ulterior a văzut urme de sânge pe corpul inculpatului G. F. și a auzit când i-a spus soției că a fost împuns cu furca de către C. C.. Totodată martorul a precizat că inculpata C. I. nu a intervenit în altercația dintre cei doi având asupra sa un ciocan cu care să-l fi lovit pe G. F.. (f. 56 dosar inițial).

Martorul P. F. R. a arătat că ulterior altercației s-a deplasat la locuința inculpatului G. F. ocazie cu care l-a văzut plin de sânge în zona pieptului, a toracelui și a brațului stâng, acesta spunându-i că a fost împuns cu o furcă de C. C.. De față la discuții a fost și C. T. care i-a relatat că se afla împreună cu G. F. și fiica sa C. A. M. când s-au întâlnit cu inculpatul C. C. în fața porții locuinței acestuia și la un moment dat acesta a sărit la bătaie asupra lui G. F., împungându-l cu o furcă (f. 67 dosar inițial).

Martorul C. V. a arătat că ulterior incidentului inculpatul C. C. a venit la domiciliul său unde i-a relatat că a fost bătut de inculpatul G. F. fără a detalia împrejurările faptei (f. 76 dosar inițial)

Martora C. A. M. a arătat că inculpații G. F. și C. C. și-au aplicat reciproc lovituri întâi cu pumnii iar apoi C. C. a adus apoi o furcă cu care l-a împuns pe G. F. în zona toracelui. Totodată martora a precizat că nu a văzut-o pe inculpata C. I. participând la incident. Martora a justificat contradicțiile față de declarația din cursul urmăririi penale de teamă ca tatăl său să nu fie implicat în proces (f. 77 dosar inițial).

Martorul C. I. a arătat că a aflat despre incidentul dintre părți din discuțiile purtat cu ei în încercarea de a-i împăca. Martorul a precizat că G. F. nu a făcut nici o referire la implicarea în incident a lui C. I., (f. 94 dosar inițial).

Cu ocazia rejudecării cauzei reaudiați de către instanță martorii C. A. M., P. F. R. și C. T. și-au menținut declarațiile astfel cum au fost evidențiate mai sus. Martorii C. A. M. și C. T. au precizat că își mențin declarațiile date în fața instanței (f. 165, 179, 180, dosar rejudecare).

Instanța de fond a reținut că, participarea inculpatei C. I. la comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, este susținută doar de declarația părții vătămate G. F., atunci când acesta a arătat că inculpata C. I. i-a aplicat două lovituri cu ciocanul în zona spatelui. Persoanele cărora acesta le-a relatat împrejurările în care a avut loc incidentul, respectiv martorii P. F. R. și C. I., prin declarațiile lor au arătat că partea vătămată G. F. l-a indicat doar pe inculpatul C. C. ca autor al faptei de lovire, nefăcând referire deloc la eventuala participare la comiterea infracțiunii și a inculpatei C. I..

Cât privește declarațiile martorilor C. T. și C. A. M. fiica minoră a acestuia, date în cursul cercetării judecătorești, în baza cărora revin asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, în concret asupra aspectului că inculpata C. I. i-a aplicat lovituri părții vătămate G. F., instanța reține că primul a fost condamnat definitiv pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă în legătură cu declarațiile date în prezentul proces la pedeapsa de 2 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr. 137/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Aleșd.

În aceste condiții, instanța va avea în vedere declarațiile date de aceștia în cursul cercetării judecătorești, întrucât doar acestea se coroborează cu declarațiile martorilor P. F. R. și C. I., declarațiile date în cursul urmăririi penale urmând a fi înlăturate și pentru motivul că acestea apar subiective datorită invocării de către cei doi martori a faptului că ele au fost date sub imperiul relațiilor de dușmănie cu familia inculpatului C. C. și a temerii de implicare în proces martorului C. T..

Din actele dosarului analizate mai sus rezultă că singura probă directă ce susține acuzația din rechizitoriu în privința inculpatei C. I. este declarația părți vătămate G. F..

Pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare și implicit răsturnarea prezumției de nevinovăție este necesară administrarea de probe certe din care să rezulte fără echivoc vinovăția inculpatului în comiterea faptei reținute în sarcina sa. În caz contrar, acționând principiul in dubio pro reo, orice îndoială profită inculpatului. Această regulă vine în completarea prezumției de nevinovăție ca principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C.p.p. se regăsește în materia probațiunii.

Elementul material al infracțiunii de lovire constă în exercitarea unor acte de agresiune de către făptuitor care însă nu au fost dovedite în cauză în ceea ce privește pe inculpata C. I..

Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorul să nu-și întemeieze hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă(fapta supusă judecății) .

Chiar dacă în fapt în cursul urmăririi penale, s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, îndoiala persistă în ce privește vinovăția inculpatei, aceasta echivalând cu o probă pozitivă de nevinovăție, ceea ce nu poate conduce decât la achitarea acesteia.

Este de menționat că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că îndoiala profită persoanei acuzate, în raportul din 30.03.1963, cauza Austria c. Italia, Annuarie de la Convention, vol. 6, pag. 783, acest principiu fiind reiterat și în cauza Telfner c.Austriei din 20.03.2001.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată G. F. din infracțiunea de lovire sau alte violențe în infracțiunea de tentativă de omor instanța reține că poziția psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz în raport de împrejurările concrete și îndeosebi în raport cu instrumentul folosit de făptuitor, regiunea corpului lovită, numărul și intensitatea loviturilor, raporturile dintre infractor și victimă anterioare săvârșirii faptei și atitudinea infractorului după săvârșirea faptei. Este necesară luarea în considerare a tuturor acestor împrejurări și nu numai a unora, deoarece, chiar dacă unele împrejurări par concludente, privite în mod izolat, pot duce totuși la o încadrare juridică a faptei.

Având în vedere potrivit expertizei medico-legale plăgile suferite de partea vătămată au fost superficiale, că nu au pus în primejdie viața victimei, ceea ce relevă că intensitatea loviturilor nu a fost mare, că înțepăturile s-au făcut și în braț nefiind urmărită o zonă vitală clară, că partea vătămată nu a fost lăsată în stare de inconștiență, instanța apreciază că nici natura obiectului folosit și nici regiunea corpului în care au fost aplicate loviturile nu evidențiază intenția, nici măcar indirectă a inculpatului de a provoca moartea părții vătămate.

Astfel în baza art. 386 cod procedură penală instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată G. F. din infracțiunea de lovire în infracțiunea de tentativă de omor.

Din coroborarea susținerilor părților vătămate cu constatările din actele medico legale referitoare la leziuni, data și modul de producere a acestora, declarațiile martorilor arătate mai sus, precum și declarațiile inculpaților care confirmă prezența lor la fața locului, instanța reține că la data de 14.06.2010 inculpatul C. C. a agresat fizic pe partea vătămată G. F. provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri prev. și ped. de art. 180 alin. 2 cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, text de lege în baza căruia raportat și la art. 63 alin. 3 teza II Cod penal instanța îl va condamna la o pedeapsă de 4.000 lei amendă penală.

Fapta inculpatului G. F. care la aceeași dată și în aceleași împrejurării sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de . părți vătămate C. C. a aplicat lovituri acesteia, provocându-i leziuni vindecabile în 9 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri prev. și ped. de art. 180 alin. 2 cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, text de lege în baza căruia raportat și la art. 63 alin. 3 teza II Cod penal instanța îl va condamna la o pedeapsă de 1.000 lei amendă penală, .

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere fapta comisă de inculpat, pericolul social, împrejurările în care aceasta a fost comisă, urmările produse, atitudinea de nerecunoaștere a faptei manifestată de inculpat, precum și lipsa antecedentelor penale. Circumstanța atenuantă a provocării prev de art. 73 lit b Cpen, constă în comiterea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări și emoții determinată de actele de agresiune inițiate de partea vătămată C. C. împotriva sa.

La verificarea incidenței legii penale mai favorabile, într-o primă etapă, instanța analizează corespondența dintre încadrările juridice valabile până la momentul intrării în vigoare a noilor legi și încadrările juridice din legea nouă, precum și limitele de pedeapsă prevăzute în legile succesive.

În acest sens, pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe, instanța de fond a reținut mai favorabile dispozițiile art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, deoarece limitele pedepsei închisorii sunt mai mici, respectiv de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă, față de noua reglementare prevăzută în art. 193 alin. 2 Cod penal 69, unde limitele sunt de la 6 luni la 5 ani închisoare sau amendă.

Li s-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 63/1 Cpen.

Pentru motivele expuse mai sus, în baza art. 396 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 16 lit c Cp.p a fost achitată inculpata C. I., pentru comiterea infracțiunii prev de art. 180 alin 2 Cpen, față de partea vătămată G. F..

Sub aspectul laturii civile, a fost obligat inculpatul C. C. să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență Oradea, suma de 2122,33 lei cu titlu de despăgubiri civile la care s-au adăugat majorări de întârziere calculate de la data de 21.01.2011 și până la data plății efective, constând în contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei G. F. în perioada 15.06._10, justificate cu decontul de cheltuieli de la fila 10 dosar inițial.

Totodată instanța de fond l-a obligat pe inculpatul C. C. să plătească părții civile G. F., suma de 63 lei cu titlu de daune materiale, constând în contravaloarea lucrării de expertiză medico legală, singurul prejudiciu de natură materială dovedit și suma de 6000 lei cu titlu de daune morale, apreciată ca suficientă pentru repararea prejudiciului moral, constând în suferința fizică și psihică la care acesta a fost supus, raportat la natura leziunilor și nr. de zile îngrijiri medicale care au presupus intervenții chirurgicale. Va respinge restul pretențiilor ca nefondate.

Cu privire la pretențiile civile formulate de partea vătămată C. C. instanța reține că singurul prejudiciu de natură materială dovedit este suma de 39 lei constând în contravaloarea certificatului medico legal astfel că va obliga pe inculpatul G. F. la plata acestei sume precum și la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale, sumă pe care o consideră suficientă pentru repararea prejudiciului nepatrimonial suferit raportat la importanța valorilor lezate și măsura în care au fost lezate aceste valori, natura leziunilor, numărul de îngrijiri medicale, atitudinea părții vătămate și faptul că nu s-a justificat de către partea vătămată că i-a fost afectată în mod negativ participarea la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta inculpatului Va respinge restul pretențiilor ca nefondate.

Prin apelul declarat în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria Aleșd a solicitat desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie condamnată inculpata intimată C. I. la o pedeapsă just individualizată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de articolul 180 alineatul 2 din Codul penal.

Prin apelul declarat în termenul legal, inculpatul G. F. a solicitat desființarea sentinței penale atacate și achitarea pentru infracțiunea reținută în sarcina sa cu motivarea că aceasta nu există, respectiv participația inculpaților C. C. și C. I. este evidentă, inculpatul G. F. nefăcând altceva decât să se apere.

Inculpatul C. C. a solicitat desființarea sentinței penale atacate și achitarea în baza dispozițiilor articolului 19 din Codul penal raportat la articolul 17 alineatul 2 din Codul penal coroborat cu articolul 16 alineatul 1 litera d din Codul de procedură penală.

Învederează că în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că inculpatul a avut o reacție violentă la adresa lui G. F., solicitând a fi avute în vedere declarațiile date la instanța de fond de C. A. și C. T. care au fost de față la incident.

Se arată că, singura probă directă ce susține acuzația din rechizitoriu este declarația părții vătămate G. F., astfel că din probațiunea administrată în cauză nu există probe certe din care să rezulte fără echivoc vinovăția inculpatului C. C., acesta reacționând în legitimă apărare coroborat cu o stare de frică. Solicită respingerea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Aleșd.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.417 rap. la art. 420 alineatul 8 din Codul de procedură penală, curtea constată că apelurile declarate de către Ministerul Public și inculpați sunt neîntemeiate și le va respinge ca atare.

Fără a relua în detaliu starea de fapt care a fost corect reținută de către prima instanță raportat la probatoriul administrat se reține în esență că, în seara zilei de 14.06.2010, inculpatul G. F., însoțit de martorul C. T. și fiica acestuia minora C. A. M. în timp ce se întorcea spre casă, l-a întâlnit pe inculpatul C. C. la poartă care le-a cerut socoteală despre faptul că anterior unul dintre ei ar fi insultat-o pe soția inculpatului C. C..

În aceste împrejurări, Inculpatul C. C. a avut o reacție fizică violentă la adresa inculpatului G. F., aceștia inițial îmbrâncindu-se, ca mai apoi să se trântească la pământ. Ulterior, inculpatul C. C., folosindu-se de o furcă, pe care a luat-o din curtea gospodăriei sale, l-a înțepat pe inculpatul G. F. de mai multe ori în zona pieptului, întreaga agresiune având loc în fața locuinței inculpatului C. C.. Între cei doi a intervenit martorul C. T. care l-a deposedat pe inculpatul C. C. de furcă, moment în care incidentul dintre aceștia s-a încheiat.

Conform raportului de expertiză medico legală nr. 2960/II.i/82 din 09.09.2010, partea vătămată G. F. a suferit leziuni ce necesită pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, acestea nu au pus în primejdie viața victimei. S-a reținut totodată că leziunile s-au produs prin lovire cu un corp contondent și prin acțiunea unui corp înțepător (dinți de furcă).

Martorul C. T. a arătat că, în timp ce se întorcea spre casă cu G. F. și fiica sa C. A. M. inculpatul C. C. le-a cerut socoteala privind presupuse injurii adresate soției sale în ziua respectivă, după care a văzut pe inculpații C. C. și G. F. îmbrâncindu-se și apoi au observat că trăgeau de o furcă, respectiv C. C. ținea de coada furcii, iar G. F. ținea de partea metalică încercând să-l deposedeze.

Acesta a arătat că, a intervenit între ei și a luat furca pe care a aruncat-o spre vale și mai apoi a văzut urme de sânge pe corpul inculpatului G. F. care i-a spus soției că a fost împuns cu furca de către C. C..

Martorul a mai precizat că inculpata C. I. nu a intervenit în altercația dintre cei doi .

Martorul P. F. R. a arătat că, ulterior altercației s-a deplasat la locuința inculpatului G. F. ocazie cu care l-a văzut plin de sânge în zona pieptului, a toracelui și a brațului stâng, acesta spunându-i că a fost împuns cu o furcă de C. C., fără însă să fi auzit că inculpata C. I. l-ar fi agresat pe primul.

Martorul C. V. a arătat că, ulterior incidentului inculpatul C. C. a venit la domiciliul său unde i-a relatat că a fost bătut de inculpatul G. F. fără a detalia împrejurările faptei .

Martora C. A. M. a arătat că, inculpații G. F. și C. C. și-au aplicat reciproc lovituri întâi cu pumnii iar apoi C. C. a adus apoi o furcă cu care l-a împuns pe G. F. în zona toracelui.

Aceeași martoră a precizat că, nu a văzut-o pe inculpata C. I. participând la incident.

Martorul C. I. a arătat că, a aflat despre incidentul dintre părți din discuțiile purtat cu ei în încercarea de a-i împăca. Martorul a precizat că G. F. nu a făcut nici o referire la implicarea în incident a lui C. I..

Inculpatul C. C. a recunoscut că între el și inculpatul G. F. a existat un conflict fizic care a avut la bază inițial reacția violentă a inculpatului G., care a încercat să-l lovească cu o bucată de fier avută la îndemână, după care între ei a intervenit o îmbrâncire.

A precizat că a luat o furcă și în momentul în care inculpatul G. l-a prins de mână și mai pe urmă de furcă, cu scopul de-al trage în stradă, în pragul ușii de la poartă a lăsat furca din mână, ceea ce ar fi determinat rănirea părții vătămate G. F. prin împungere la nivelul toracelui. Totodată inculpatul a precizat că, nu a văzut ca soția sa C. I. să-l fi lovit pe G. F..

Cu ocazia rejudecării cauzei inculpatul C. C. și-a menținut declarația arătând suplimentar că alături de G. F. și numitul C. T. au prins de partea metalică a furci și au tras de aceasta.

Inculpata C. I. susține împrejurarea relatată de soțul său inculpatul C. C. precizând în plus că altercația fizică dintre acesta din urmă și inculpatul G. F. a avut ca punct de pornire atitudinea și faptele inculpatului G. F. care inițial a insultat-o și lovit-o pe aceasta. Inculpata a mai precizat că nu a agresat-o pe partea vătămată G. F. .

Cu ocazia rejudecării cauzei inculpata C. I. a arătat că, i-a văzut bătându-se în curte pe G. F., C. T. și soțul său C. C., respectiv C. T. și G. F. au căzut peste furcă iar soțul său a căzut pe spate în curte atunci când a lăsat furca, după care a închis ușa și a plecat .

Inculpatul G. F., a arătat că, fără să-i fi provocat pe cei doi inculpați C. C. și C. I., a fost agresat de aceștia în prezența martorilor C. T. și C. A., inculpatul C. C. împungându-l cu o furcă, iar inculpata C. I. aplicându-i două lovituri cu un ciocan în zona spatelui .

Astfel, din întreg probatoriul administrat în cauză, se reține că participația inculpatei C. I. la vătămarea inculpatului G. F. nu este confirmată, motiv pentru care în mod corect s-a dispus achitarea acesteia.

Instanța apreciază că individualizarea judiciară a pedepsei a fost realizată just față de inculpatul G. F., însă față de inculpatul C. C. se impune o reapreciere a pedepsei aplicate având în vedere urmările efectiv produse părții vătămate, atitudinea provocatoare al primului inculpat, relațiile tensionate existente între cele 2 familii, vârsta acestuia, precum și disproporția vădită a raporturilor de forțe între cei 2 inculpați.

La fel, daunele morale acordate de prima instanță inculpatului G. F. sunt excesive (spre deosebire de cele acordate întemeiat inculpatului C. C.) raportat la criteriile arătate anterior și ținând seamă de principiile echității, a reparării integrale a prejudiciului cauzat și a îmbogățirii fără justă cauză, al compensării relative a daunelor suferite și văzând jurisprudența în materie, instanța va dispune potrivit dispozitivului de mai jos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza articolului 421 punctul 2 litera a din Codul de procedură penală admite apelul declarat de către inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr.29/13.03.2015 a Judecătoriei Aleșd pe care o desființează și în rejudecare reduce cuantumul amenzii penale aplicate inculpatului C. C. de la 4.000 lei la 2.500 lei, precum și daunele morale de la 6.000 lei la 4.000 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondate apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Aleșd și inculpatul G. F..

În baza art.275 alin.2 c.pr.pen. obligă inculpatul G. F. la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică 16.09.2015.

Președinte, Judecător,

A. L. F. Țarcă G. Grefier,

S. A.

Red. dec. A. L.F./01.10.2015

Red. jud. fond. C. A.D.

Tehn.red. S.A./ 01.10.2015/ 9 exemplare/

Emise 7 comunicări cu:

- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea

- Inculpatul apelant C. C. ( 2 .>- Inculpatul apelant G. F.

- Inculpata intimată C. I. ( 2 .>- Partea civilă intimată S. C. Județean de Urgență Bihor

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 528/2015. Curtea de...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 52/2015.... →

Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 529/2015. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 529/2015. Curtea de Apel ORADEA