Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP). Încheierea nr. 21/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 21/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 23286/271/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3159
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 21/C/2015
Ședința publică din 17 martie 2015
Judecător de cameră preliminară: R. A.
Grefier: P. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost reprezentat de procuror B. V..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de petentul Z. P. împotriva încheierii penale nr. 12 din 5 ianuarie 2015 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect plângere împotriva soluțiilor procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat petentul contestator Z. P. și intimatul B. G..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Completul de judecată C3A apel, compus din judecătorii R. A. și P. M., căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza, ținând seama de obiectul cauzei, precum și de dispozițiile art. 341 alin. 10 Cod procedură penală, recalifică calea de atac din apel în contestație și, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, completul de judecată format din președintele completului de apel, a pus în discuția părților competența materială de soluționare a contestației formulată de petent.
Petentul Z. P. apreciază că revine acestei curți de apel competența de soluționare a cauzei.
Intimatul B. G. apreciază, de asemenea, că îi revine acestei curți de apel competența de soluționare a cauzei.
Procurorul arată că, în raport de dispozițiile noului Cod de procedură penală, competența de soluționare a cauzei revine instanței superioare, dar ținând seama de dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 12 din 5 ianuarie 2015 a Judecătoriei Oradea, tardivă plângerea formulată de petentul Z. P., domiciliat în comuna S., ., Jud. Bihor, împotriva ordonanței de clasare din 07.05.2014, dată în dosar nr. 1026/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, menținută prin ordonanța prim–procurorului aceleiași unități de parchet dată în dosarul nr. 683/II.2/2014, care au fost menținute în totalitate.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, cu ref. la art. 453 alin. 1 si 2 Cod procedură civilă, a fost obligat petentul Zlibut P. la plata sumei de 50 lei, către intimatul B. G., reprezentând onorariu parțial avocat.
S-a constatat că, prin cererea înregistrată la Judecătoria Oradea la data de 10.11.2014, sub dosarul nr._, petentul Zlibut P., a formulat plângere împotriva ordonanței de clasare dispusa de procurorul de caz, din data de 07.05.2014, emisă în dosarul nr. 1026/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, soluție menținută prin ordonanța prim-procurorul adjunct al aceleiași unități de parchet din data de 17.06.2014, data in dos. 683/II.2/2014.
În motivarea cererii, petentul a arătat în esență că soluția procurorului de caz este nelegală și netemeinică, și solicită ca „aceștia de mai sus sa fie citați în judecată pentru implicare la tentativa de omor si amendați penal, iar amenda penala sa rămână în favoarea statului ca altădată să-și vadă de familiile lor fără ca să se implice în treburile altora”
Petentul nu a indicat nici un temei de drept.
A fost atașat, potrivit art. 341 alin. 3 Cod procedură penală, dosarul penal cu nr. 1026/P/2014, in care s-a dispus soluția de netrimitere în judecata precum și dosarul primului procuror adjunct, nr 683/II.2/2014,
De asemenea la dosar a depus note scrise si intimatul B. G., care a solicitat judecătorului respingerea plângerii formulate de petent, în principal ca fiind tardiv formulata iar in subsidiar ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a reținut că, în data de 06.02.2014, petentul Zglibut P. a formulat o plângere prealabila către postul de Politie S., în care a arătat ca în data de 17.11.2013, în jurul orelor 07.30, în timp ce se afla pe drumul public, în . lovit si trântit la pământ de numitul B. G. și în consecință a solicitat organelor de poliție să ia masuri legale cu privire la comiterea infracțiunii de lovire.
Prin ordonanța din data de 07.05.2014, emisă în dosarul nr. 1026/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, procurorul de caz si-a însușit argumentele organelor de urmărire penala si a dispus clasarea cauzei. Soluția a fost menținută prin ordonanța prim-procurorul adjunct al aceleiași unități de parchet din data de 17.06.2014, data in dos. 683/II.2/2014.
Din referatul organelor de urmărire penala, judecătorul de cameră preliminară a reținut că din cercetările efectuate, s-a stabilit ca altercația cu intimatul B. G., reclamată de petent, a avut loc la data de 07.11.2013.
Din acest punct de vedere, judecătorul a constatat că infracțiunea de loviri sau alte violente se urmărește doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, care trebuie introdusa într-un anumit termen.
Astfel, potrivit dispozițiilor din Codul de procedură penală din 1968, în vigoare la data comiterii faptelor reclamate, termenul de introducere a plângerii prealabile era de 2 luni de la data la care persoana vătămata a cunoscut cine este făptuitorul. S-a constatat că acest termen a început să curgă chiar de la data comiterii faptelor, având în vedere ca petentul a cunoscut chiar de atunci persoana presupusului agresor (intimatul).
Potrivit noului Cod de procedura penală (art. 296 alin. 1), termenul de introducere a plângerii prealabile este de 3 luni, de la data la care persoana vătămata a aflat despre comiterea infracțiunii. Evident că și acest termen a început să curgă tot de la data de 07.11.2013.
Judecătorul de cameră preliminară a reținut că petentul a formulat plângerea prealabila la data de 03.02.2014, dată la care era în vigoare noul Cod procedură penală (din 01.02.2014), prin urmare plângerea a fost introdusa în termenul legal de trei luni.
Prin urmare, în mod eronat procurorul de caz dar si prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, au apreciat că în speță este incident cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale prev. de art. 16 alin. 1 lit. e din Codul de procedură penala.
Astfel, în mod greșit, organul de urmărire penala a pus in discuție „legea penala mai favorabila” când în speță era vorba de „legea procesual penala”, care este de imediata aplicare. Prin urmare, chiar daca termenul de 2 luni, prevăzut de vechiul Cod de procedura penala, expirase anterior datei intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, acest aspect este lipsit de relevanta, atâta timp cât noul cod intrat in vigoare la 01.02.2014, prevedea un termen de trei luni, iar persoana vătămată, a formulat plângerea la 03.02.2014, deci în termenul de 3 luni.
Cu toate acestea, judecătorul de cameră preliminară nu a analizat plângerea petentului pe fond, întrucât este tardiv formulata. Astfel, la dosarul cauzei (atașat copertei dosarului 683/II.2/2014), se afla dovada comunicării soluției procurorului ierarhic superior, respectiv 30.06.2014, care este semnata de primire. Prin urmare, potrivit art. 340 alin. 1 Cod procedură penală, plângerea în fața judecătorului, trebuie formulata in termen de 20 de zile de la data primirii soluției procurorului ierarhic superior, cu privire la plângerea împotriva soluției procurorului de caz.
În speță, judecătorul de cameră preliminară a constatat ca petentul Zglibut P. a formulat plângerea la data de 24.10.2014 (înregistrată la Judecătoria Oradea la data de 10.11.2014), deci mult peste termenul prevăzut de lege. Astfel cum s-a statuat în jurisprudența, termenul de 20 de zile prev de art. 340 alin. 1 Cod procedură penală este un termen de decădere.
Față de cele de mai sus, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 341 alin. 5 si alin. 6 lit. a Cod procedură penală, a respins ca și tardivă plângerea formulată de petentul Zlibut P., împotriva ordonanței de clasare din 07.05.2014, dată în dosar nr. 1026/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, menținută prin ordonanța prim–procurorului aceleiași unități de parchet dată în dosarul nr. 683/II.2/2014, pe care le menține în totalitate.
Fiind in culpa procesuala, in baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Referitor la cheltuielile judiciare, s-a reținut că intimatul a fost reprezentat de avocat ales, care a depus la dosarul cauzei împuternicire avocațială si chitanța ., nr. 43, din care reiese ca onorariul plătit de intimatul B. G., se ridică la suma de 300 lei. Văzând soluția ce a fost pronunțată în cauză, a cărei evidenta era lesne de observat, s-a constatat că nu se justifică obligarea petentului la plata acestei sume. Astfel, suma de 50 lei, a fost apreciată ca fiind suficienta pentru munca efectivă ce trebuia sa o presteze doamna avocat, care în mod eronat a abordat si a pus concluzii pe fondul cauzei.
Prin urmare, în baza art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, cu ref. la art. 453 alin. 1 si 2 Cod procedură penală a fost obligat petentul Zlibut P. la plata sumei de 50 lei, către intimatul B. G., reprezentând onorariu parțial avocat.
Împotriva încheierii penale mai sus arătate, în 9 ianuarie 2015, a declarat apel petentul Z. P..
În ședința publică din 17 martie instanța a procedat la recalificarea căii de atac în contestație și a pus în discuție, din oficiu, excepția de necompetență materială.
În raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că obiectul cauzei îl constituie contestația formulată de petentul Z. P. împotriva încheierii penale nr. 12 din 5 ianuarie 2015 a Judecătoriei Oradea, prin care s-a respins ca și tardivă plângerea formulată de petent împotriva ordonanței de clasare din 7 mai 2014, dată în dosarul nr. 1026/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
Dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 341 Cod procedură penal. Or, potrivit alineatului 9 al acestui articol, împotriva unora dintre soluțiile prevăzute la alineatul 7, se poate face contestație care, potrivit art. 341 alin. 10 Cod procedură penală se depune la judecătorul care a soluționat plângerea și se înaintează spre soluționare judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară.
Astfel fiind, cum dispozițiile art. 341 alin. 10 stabilesc în mod expres competența materială de soluționare a contestației în favoarea instanței ierarhic superioare, prevederile legale menționate, coroborate cu cele ale art. 36 alin. 2 Cod procedură penală conduc la concluzia că, în prezenta cauză, competența de soluționare aparține Tribunalului Bihor, instanță ierarhic superioară Judecătoriei Oradea, care a soluționat cauza în primă instanță.
În consecință, Curtea urmează ca în baza art. 50 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 341 alin. 10 Cod procedură penală, să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În temeiul art. 50 Cod procedură penală rap. la art. 341 alin. 10 Cod procedură penală,
DECLINĂ competența de soluționare a contestației formulate de petentul Z. P., dom. în S., nr. 180, jud. Bihor, împotriva încheierii penale nr. 12 din 5 ianuarie 2015 a Judecătoriei Oradea, în favoarea Tribunalului Bihor.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 17 martie 2015.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
R. A.
GREFIER,
P. C.
red. încheiere R. A.., 30.03.2015
jud. fond R. V.Ș.
tehnored. 2 ex., 30.03.2015, pc
| ← Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 2/2015. Curtea... | Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Decizia nr. 157/2015.... → |
|---|
