Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 325/2015. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 325/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 28-04-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

dosar nr. _

Număr operator de date cu caracter personal: 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 325/A/2015

Ședința publică din 28 aprilie 2015

Complet de judecată compus din

Președinte: P. M. – președinte secție penală

Judecător: C. A. I.

Grefier: A. S.-S.

Ministerul Public este reprezentat de către procuror B. V., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Pe rol se află apelurile penale declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA SATU M. și de către partea responsabilă civilmente apelantă E. R. asigurare REASIGURARE SA, cu sediul în . Nord, Global City Business Park, nr. 10, Clădirea 23, județul I., împotriva sentinței penale nr. 99/2015 din data de 30 ianuarie 2015 pronunțată de către Judecătoria Satu M., privindu-l pe inculpatul intimat S. G., cu domiciliul în localitatea Halmeu, ., județul Satu M., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alineat 1 și 2 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat S. G., asistat de către avocat L. D., aflat în substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat L. R., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2222 din data de 25.03.2015 emisă de către Baroul Bihor, pentru partea civilă intimată D. A., lipsă, se prezintă apărătorul ales avocat I. D. din cadrul Baroului Cluj, conform delegației de la dosar nr._ din data de 27.04.2015, lipsă fiind și părțile civile intimate S. de A. al Județului Satu M. și S. Județean de Urgență Dr. C. O. Baia M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra apelurilor.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului formulat de către parchet și obligarea asiguratorului în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, pentru următoarele motive:

Conform art. 313 din Legea nr. 95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Astfel, în speță o asemenea obligație incubă inculpatului pentru daunele produse furnizorului de servicii medicale.

Apoi, cu privire la răspunderea asiguratorului, legea arată că acesta plătește despăgubiri persoanelor fizice sau juridice păgubite și se pune problema dacă este vorba de toți păgubiții sau doar de victima faptei pentru care răspunde asiguratorul.

Referitor la apelul formulat de către asigurator, respectiv dacă acesta poate fi obligat să plătească daunele suferite de către prestatorii de servicii medicale, arată faptul că doar inculpatul poate fi obligat la plata acestora, motiv pentru care solicită admiterea acestui apel.

În subsidiar solicită obligarea în solidar a inculpatului cu asiguratorul la plata daunele suferite de către prestatorii de servicii medicale.

Apărătorul părții civile intimate D. A., avocat I. D., solicită admiterea apelului formulat de către parchet și obligarea inculpatului alături de asigurator la despăgubirile civile, având în vedere faptul că asiguratorul are calitatea de parte responsabilă civilmente, deci o răspundere solidară cu inculpatul.

Cu privire la apelul declarat de către asigurator solicită respingerea acestuia, sentința atacată fiind temeinică sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate în cauză, care au fost dovedite cu martorii audiați. De asemenea conform jurisprudenței în materie, suma acordată de_ euro, este sub media la nivel național și a Curții de Apel Oradea în astfel de cauze.

Referitor la cheltuielile de spitalizare consideră că acestea au același regim juridic ca și daunele morale sau materiale acordate părții civile.

Apărătorul inculpatului intimat, avocat L. D., solicită admiterea apelului formulat de către parchet deoarece inculpatul trebuie să fie obligat alături de asigurator la plata daunelor.

Solicită admiterea apelului formulat de către asigurator, apreciind faptul că cuantumul despăgubirilor morale este exagerat.

Inculpatul intimat S. G., având ultimul cuvânt, arată faptul că îi pare rău de ceea ce s-a întâmplat și nu are de unde să achite despăgubirile deoarece are venituri mici.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra apelului penal de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 99/2015 din data de 30 ianuarie 2015 pronunțată de către Judecătoria Satu M., în baza art. 178 alineat 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alineat 10 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului S. G., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

In baza art. 81 Cod penal, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal, stabilind 5 ani, termen de încercare.

In baza art. 359 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, i s-au învederat inculpatului consecințele dispozițiilor art. 83 Cod penal pe durata executării pedepsei.

În baza art. 71 Cod penal, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza II și b Cod penal.

În baza art. 71 alineat 5 Cod penal, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 25, 86 și 397 noul Cod procedură penală a fost obligat asigurătorul .-Reasigurare SA să plătească părții civile D. A. echivalentul în lei la data plății pentru suma de_ euro, reprezentând daune morale și s-au respins restul pretențiile formulate de acesta; părții civile S. Județean de Urgență dr. C. O., să plătească suma de 2.078.24 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale victimei D. E. și părții civile S. de Ambulanță Județean Satu M., suma de 1107,03 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de urgență și transport medical asistat al victimei D. E..

În baza art. 272 alineat 2 Cod procedură penală s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Satu M. a sumei de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit avocatului din oficiu S. A., conform delegației nr. 1524/2014.

În baza art. 274 alineat 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu M. din data de emis în dosar nr. 3361/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. G., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alineat 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Prin actul de sesizare al instanței s-au reținut următoarele:

La data de 21.08.2012, în jurul orelor 07,40, inculpatul S. G. a condus autoutilitara Mazda cu numărul de înmatriculare_ pe DN 1C, pe raza comunei Halmeu, iar la intersecția str. Dabolț cu . respectat semnificația indicatorului „Cedează trecerea” și nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate D. E., care se deplasa cu bicicleta regulamentar pe drumul prioritar, intrând în coliziune cu aceasta. Urmare a accidentului, persoana vătămată D. E. a suferit multiple leziuni, fiind transportată la spital pentru îngrijiri medicale de urgență. Datorită leziunilor suferite, persoana vătămată D. E. a decedat la data de 23.08.2012.

Decesul numitei D. E. s-a datorat traumatismelor cranio - cerebrale cu hemoragie și dilacerare meningo - cerebrală, leziunile tanatogeneratoare și cele descrise la examenul extern și intern putându-se produce în cadrul unui accident rutier, conform raportului de constatare medico-legală nr. 861/160/27.09.2012, emis de SML Maramureș.

Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 765/24.08.2012, emis de SML Satu M., inculpatul S. G. nu se afla la acel moment sub influența alcoolului, iar victima D. E., raportat la buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 769/27.08.2012, avea o alcoolemie de 0,55 g/l alcool în sânge.

În cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică privind dinamica accidentului rutier. Conform concluziilor Raportului de expertiză nr. 71/20.05.2014 al LIEC Timișoara, inculpatul S. G. ar fi putut preveni producerea accidentului rutier dacă, înainte de a pătrunde în intersecție, ar fi acordat prioritate de trecere victimei D. E., care se deplasa cu bicicleta pe drumul prioritar, respectând semnificația indicatorului „Cedează trecerea” aflat pe direcția sa de deplasare.

Audiat în cauză de organele de Poliție în calitate de învinuit la data de 11.03.2013, precum și în calitate de inculpat, după punerea în mișcare a acțiunii penale prin ordonanța din data de 04.07.2014, conform prevederilor noului Cod de procedură penală, la data de 28.07.2014, numitul S. G. recunoaște și regretă fapta comisă, arătând că își însușește fără obiecții concluziile raportului de expertiză criminalistică al LIEC Timișoara și nu mai solicită administrarea de noi probe în cauză.

Prin Încheierea de ședință de cameră de consiliu nr. 202 din data de 06.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

În fața instanței de judecată inculpatul S. G. a solicitat judecarea în conformitate cu dispozițiilor art. 374 Cod procedură penală raportat la art. 396 alineat 10 Cod procedură penală cu ocazia audierii, înainte de începerea cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, arătând faptul că solicită să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care și le însușește și nu solicită administrarea altor probe filele 59-60 la dosar.

Din materialul probator administrat în faza de urmărire penală constând în: proces verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral (fila 13); proces verbal de cercetare la fața locului (fila 14-16); schița accidentului (fila 17); proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 18); planșe fotografice (fila 20–32); fișă cazier judiciar S. G. (fila 33); proces-verbal de aducere la cunoștința inculpatului a drepturilor și obligațiilor procesuale (fila 34); declarație inculpat S. G. (fila 35); declarație învinuit S. G. (fila 37,38); dovadă etilotest (fila 39); declarație olografă inculpat S. G. (fila 40); adeverință medicală (fila 41); buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.765/24.08.2012 al SML Satu M. (fila 42 - 43); cazier auto nr._/23.08.2012 al IPJ Satu M. – SR al inculpatului S. G. (fila 44); împuternicire avocațială (fila 54); declarație persoană vătămată D. A. (fila 58); rezoluție IPJ Satu M.–SR de efectuare a unei constatări medico-legale (fila 60); raport de constatare medico-legală nr. 861/160 din data de 27.09.2012 al SML Maramureș (fila 61, 62); certificat medical constatator al decesului nr. 160 din 24.08.2012 al SML Maramureș (fila 64);constituire de parte civilă D. A. (fila 68); împuternicire avocațială (fila 70); buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 769/27.08.2012 al SML Satu M. (fila 76-78); ordonanță IPJ Satu M.–SR de efectuare a unei expertize criminalistice (fila 80); raportul de expertiză criminalistică nr.71 din data de 20.05.2014 al LIEC Timișoara (fila 82–85); adresă nr. 5496/21.12.2012 a Serviciului de Ambulanță Județeană Satu M. (fila 98–100); adresă nr._/04.12.2012 a Spitalului județean de Urgență „Dr.C. O.” Baia M. (fila 102) instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 765/24.08.2012, emis de SML Satu M., inculpatul S. G. nu se afla la acel moment sub influența alcoolului, iar victima D. E., raportat la buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr.769/27.08.2012, avea o alcoolemie de 0,55 g/l alcool în sânge.

Audiat în cauză de organele de Poliție în calitate de învinuit la data de 11.03.2013, precum și în calitate de inculpat, după punerea în mișcare a acțiunii penale prin ordonanța din data de 04.07.2014, conform prevederilor noului Cod de procedură penală, la data de 28.07.2014, numitul S. G. a recunoscut și a regretat fapta comisă, arătând că își însușește fără obiecții concluziile raportului de expertiză criminalistică al LIEC Timișoara și nu a mai solicitat administrarea de noi probe în cauză.

Fapta fiind săvârșită la data de 21.08.2012, intrând în vigoare noul cod penal s-a procedat la stabilirea legii penale mai favorabile. Infracțiunea este reglementată în noul cod penal la art. 192 alineat 1 și 2 Cod penal iar anterior în art. 178 Cod penal și limitele fiind aceleași s-a apreciat în concret vis-a vis de modalitatea de individualizare, raportat la faptul că se poate reține ca circumstanță atenuantă în baza legii vechi lipsa antecedentelor și recunoașterea săvârșirii faptei și posibilitatea de a se aplica o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată, instanța de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea veche.

Din fisa de cazier judiciar a inculpatului instanța de fond a reținut că inculpatul este la primul contact cu legea penală, aspect care nu a fost reținut ca circumstanță atenuantă deoarece accidentul s-a produs ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către inculpat, fiind culpa exclusivă a acestuia, urmând a se face aplicarea art. 396 alineat 10 indice 1 Cod procedură penală ca urmare a recunoașterii faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată și a solicitării acestuia de a i se face aplicarea art. 374 Cod procedură penală.

În ce privește latura civilă a cauzei, numitul D. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 euro daune morale. S. Județean de Ambulanță Satu M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1107,03 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală de urgență și transport medical asistat, iar S. Județean de Urgență Dr. C. O. Baia M. s-a constituit parte civilă cu suma de 2078,24 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală de urgență față de victima accidentului.

Având in vedere probele administrate în cursul procesului penal, a rezultat că moartea numitei D. E. a fost violentă și s-a datorat traumatismelor cranio - cerebrale cu hemoragie și dilacerare meningo-cerebrală, leziunile tanatogeneratoare și cele descrise la examenul extern și intern putându-se produce în cadrul unui accident rutier, conform raportului de constatare medico-legală nr. 861/160/27.09.2012, emis de SML Maramureș.

Sub aspectul laturii obiective, inculpatul, în calitate de conducător auto, a provocat în data de 21.08.2012 un accident rutier, soldat cu moartea victimei D. E., ca urmare a nerespectării semnificația indicatorului „Cedează trecerea” și nu a acordat prioritate de trecere victimei.

Din probatoriul administrat în cauză reiese că inculpatul S. G. a încălcat prevederile art. 57 alineat 2 al OUG nr.195/2002, care stipulează că „La intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier”.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere concluziile Raportului de expertiză din care rezultă că inculpatul S. G. ar fi putut preveni producerea accidentului rutier dacă, înainte de a pătrunde în intersecție, ar fi acordat prioritate de trecere victimei D. E., care se deplasa cu bicicleta pe drumul prioritar, respectând semnificația indicatorului „Cedează trecerea” aflat pe direcția sa de deplasare. Au fost avute în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile codului penal partea generală, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, de faptul că acesta este la primul contact cu legea penală și se va face aplicarea dispozițiilor art. 396 alineat 10 Cod procedură penală, la solicitarea acestuia.

Analizând modalitatea în care a fost săvârșită fapta, instanța de fond a reținut că aceasta prezintă pericol social.

Cu privire la persoana inculpatului, conform fișei de cazier a acestuia, a rezultat că se află la primul contact cu legea penală.

Față de cele de mai sus, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului S. G. constând în uciderea din culpă a unei persoane (victima D. E.), ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere pentru efectuarea unei anumite activități (conducerea unui autoturism pe drumurile publice) constituite infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192, alineat 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, având corespondent în vechiul Cod penal art. 178 alineat 2 Cod procedură penală, astfel că în baza art. 178 alineat 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alineat 10 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului S. G., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Ca modalitate de executare, apreciind ca scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de liberate, întrunite fiind și celelalte cerințe impuse de art. 81 Cod penal respectiv limitele de pedeapsa având în vedere și vârsta inculpatului, instanța de fond a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei.

Văzând dispozițiile art. 82 Cod penal instanța de fond a stabilit un termen de încercare de 5 ani, termen înăuntrul căruia s-a atras atenția inculpatului în temeiul art. 359 Cod procedură penală asupra consecințelor revocării suspendării condiționate in cazul săvârșirii de noi infracțiuni, astfel cum apare reglementata aceasta instituție de art. 83 Cod penal, considerând că această modalitate de executare este eficientă pentru îndeplinirea scopului preventiv educativ al pedepsei.

În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza II și b Cod penal iar în baza art. 71 alineat 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii au fost suspendate și acestea.

În ce privește latura civilă s-a avut în vedere faptul că, asigurătorul RCA plătește despăgubirile nu pe baza delictuală, ci în baza contractului de asigurare RCA, în termenii și condițiile care constituie clauzele contractului de asigurare RCA.

S-a invocat de către asigurător Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2129/_ * care a reținut faptul că în ce privesc daunele morale cuantumul acestora trebuie să asigure doar repararea prejudiciului moral, nu și al celui material, nefiind cazul în speța de față.

În speță, la acordarea daunelor morale s-a avut în vedere suferința pricinuită fiului unic de moartea violentă a mamei sale ca urmare a accidentului provocat de către inculpat prin nerespectarea regulilor de circulație.

În ce privește latura civilă, instanța de fond în baza art. 25 și 397 noul Cod procedură penală a obligat asigurătorul .-Reasigurare SA (ca urmare a contractului încheiat cu inculpatul) să plătească părții civile D. A., echivalentul în lei la data plății pentru suma de_ euro, reprezentând daune morale și va respinge restul pretențiile formulate de acesta; părții civile S. Județean de Urgență dr. C. O., să plătească suma de 2.078.24 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale victimei D. E. și părții civile S. de Ambulanță Județean Satu M. suma de 1107,03 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de urgență și transport medical asistat al victimei D. E..

În baza art. 274 alineat 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Satu M. și partea responsabilă civilmente E. R. Asigurare Reasigurare SA.

Prin apelul declarat P. de pe lângă Judecătoria Satu M. s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate în ceea ce privește latura civilă a cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie obligat alături de asigurator la plata despăgubirilor în favoarea părților civile.

În motivarea apelului s-a arătat faptul că angajarea răspunderii asiguratorului pe tărâm contractual nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere civilă a inculpatului, acestuia revenindu-i obligația principală de reparare a prejudiciului, în condițiile în care asigurătorul răspunde doar în limitele plafonului legal, potrivit art. 53 din Legea 136/1995 cu modificările și completările ulterioare.

În mod nelegal instanța de fond nu a dispus obligarea concomitentă a inculpatului S. G. și a asigurătorului .-Reasigurare SA la plata despăgubirilor civile în condițiile în care la baza răspunderii asigurătorului în procesul penal stă răspunderea delictuală a inculpatului pentru fapta proprie. Astfel cele două forme de răspundere coexistă. Pe de altă parte, având în vedere că acțiunea civilă este alăturată acțiunii penale în procesul penal, angajarea răspunderii inculpatului este primordială și condiționează angajarea răspunderii complementare a asigurătorului, acțiunea civilă având ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului.

Este adevărat că art. 55 alineat 3 din Legea nr. 136/1995 cu modificările și completările ulterioare, prevede posibilitatea efectuării plății direct către asigurat când acesta a despăgubit victima, fapt ce întărește concluzia potrivit căreia asigurătorul, în afara sau în cadrul unui proces civil sau penal, poate efectua plata voluntar, sau ca urmare a obligației sale prin hotărâre judecătorească.

Cât privește interpretarea dispozițiilor art. 55 alineat 1 din Legea nr. 136/1995, potrivit cărora despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite, semnificația acestora este aceea de a stabili destinația sumelor acordate cu acest titlu. Astfel, legiuitorul a prevăzut că plata despăgubirilor se va face nemijlocit persoanelor păgubite, îndrituite la acoperirea prejudiciului deoarece dreptul la reparație se naște în patrimoniul celor păgubiți.

Față de cele expuse mai sus, în acest caz coexistă două tipuri de răspundere civilă, una delictuală bazată pe obligația reparării prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită, și o răspundere contractuală, care decurge din Legea nr. 136/1995 cu modificările și completările ulterioare.

Prin apelul declarat partea responsabilă civilmente s-a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile, apreciind că acestea sunt excesive și nu mai au rolul de a compensa pierderea produsă, precum și înlăturarea obligării la plata cheltuielilor către unitățile spitalicești, întrucât aceste despăgubiri civile trebuie achitate de către inculpat.

Examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate și a actelor și materialelor din dosarul cauzei, curtea reține următoarele:

În raport de ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, hotărârea solicitându-se a se reforma doar sub aspectul laturii civile a cauzei.

Astfel, din probele administrate, a rezultat că, la data de 21.08.2012, în jurul orelor 07.40, inculpatul S. G. a condus autoutilitara Mazda cu numărul de înmatriculare_ pe DN 1C, pe raza comunei Halmeu, iar la intersecția str. Dabolț cu . respectat semnificația indicatorului „Cedează trecerea” și nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate D. E., care se deplasa cu bicicleta regulamentar pe drumul prioritar, intrând în coliziune cu aceasta, fapt care a dus la decesul acesteia.

În ceea ce privește motivele de apel invocate de P. de pe lângă Judecătoria Satu M., privind modul de soluționare a acțiunii civile în sensul obligării exclusive a asigurătorului la plata despăgubirilor, curtea reține următoarele:

Partea civilă D. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma 100.000 de euro reprezentând despăgubiri pentru daune morale (filele 56-58 dosar instanță de fond), S. Județean de Urgență dr. C. O. cu suma de 2.078.24 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale victimei D. E. (fila 102 dosar urmărire penală), iar S. de Ambulanță Județean Satu M. cu suma de 1107,03 lei, constituind contravaloarea serviciilor medicale de urgență și transport medical aisistat al victimei D. E. (fila 98 dosar urmărire penală).

La data producerii accidentului, autoturismul condus de inculpat era asigurat cu o poliță de tip RCA la . SA, ./16/H16/DV nr._ cu perioada de valabilitate 22.02._12 (fila 30 dosar urmărire penală).

Potrivit dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, despăgubirile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați. Limitele obligației asigurătorului sunt stabilite în aplicarea Legii nr. 136/1995 prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în cazul de față, fiind vorba de Ordinul CSA nr. 14/2011, modificat prin Ordinul nr. 3/2013.

Curtea reține că dispozițiile art. 48 din următoarele din Legea nr. 136/1995 reglementează raporturile juridice care se nasc între asigurător, asigurat și persoana vătămată în cadrul asigurării cu caracter obligatoriu de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule.

În considerarea faptului că asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule are caracter obligatoriu, trebuie admis că în temeiul art. 3 din Legea nr. 136/1995 raporturile juridice dintre asigurat și asigurător derivă din acest act normativ, în timp ce raporturile juridice dintre asigurat și persoana vătămată sunt guvernate de regulile aplicabile răspunderii civile delictuale, în condițiile art. 1349 și următoarele Cod civil.

Astfel, răspunderea asigurătorului se angajează în baza legii, conform art. 3 și art. 49 din Legea nr. 136/1995, potrivit cărora societatea de asigurare „acordă despăgubiri”, nefiind lăsat la latitudinea acestuia dacă este sau nu cazul să intervină pentru repararea prejudiciului. Sintagma folosită de legiuitor în cuprinsul art. 49 din Legea nr. 136/1995 „în baza contractului de asigurare” subliniază faptul că acest înscris are rolul de a determina momentul de la care se poate angaja răspunderea asigurătorului, întinderea răspunderii acestuia pentru sumele ce pot fi achitate cu titlul de despăgubiri, precum și persoanele ce pot beneficia de aceste sume.

De asemenea, în actuala reglementare, conform art. 54 și art. 55 din Legea nr. 136/1995, pentru prejudiciile suferite de persoana vătămată prin producerea unui accident de autovehicule se angajează răspunderea asigurătorului, iar nu a persoanei vinovate de producerea prejudiciului (asigurat). Numai în mod excepțional, în cazul în care întinderea răspunderii asigurătorului, determinată prin contractul de asigurare, nu ar fi de natură să acopere în întregime prejudiciul, ar fi posibil ca pentru pagubele neacoperite să fie angajată și răspunderea asiguratului în condițiile răspunderii civile delictuale.

De altfel, o asemenea soluție legislativă este firească, având în vedere faptul că în raport cu întreaga legislație în materie rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a asigura repararea prejudiciilor produse prin accidente de autovehicule cu promptitudine și, în același timp, prin punerea la adăpost a persoanei vătămate de o eventuală insolvabilitate a persoanei vinovate de producerea pagubei.

Trebuie avut în vedere, de asemenea, că prin instituirea caracterului obligatoriu pentru asigurarea de răspundere civilă auto, pe lângă evitarea insolvabilității menționate anterior, se dă eficiență chiar esenței contractului de asigurare, respectiv asiguratul, în schimbul primelor plătite, asigură un eveniment viitor incert, urmând ca în caz de producere a acestuia să nu își vadă diminuat brusc patrimoniul cu valoarea corespunzătoare pagubei cauzate. Or, dacă s-ar admite posibilitatea obligării asiguratului la plata despăgubirilor, singur sau în solidar cu asigurătorul, acesta s-ar vedea pus în situația de a-și vedea diminuat patrimoniul, suportând exact efectele riscului cu privire la care s-a asigurat.

În concluzie, este corectă constatarea de către instanța de fond că răspunderea asigurătorului are o natură mixtă, contractual-legală, respectiv aceasta derivă din lege și din contractul de asigurare, cu excluderea posibilității obligării societății de asigurare la plata despăgubirilor în baza dispozițiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală.

În ceea ce privește susținerea din apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Satu M. în sensul obligării inculpatului „alături” de asigurător la plata despăgubirilor și respectiv în solidar cu acesta, curtea reține următoarele:

Posibilitatea obligării „alături” a două persoane care ar fi ținute să repare un prejudiciu nu are fundament legal, aceasta nefiind consacrată legislativ de dispozițiile Codului civil sau a altor acte normative.

În ceea ce privește obligarea în solidar a asigurătorului și a persoanei vinovate de producerea accidentului, potrivit dispozițiilor art. 1445 Cod civil, solidaritatea dintre debitori nu se prezumă și nu există decât atunci când este stipulată expres de părți ori este prevăzută de lege.

Cu alte cuvinte, solidaritatea debitorilor nu poate fi decât legală sau convențională.

În cazul răspunderii civile delictuale, solidaritatea persoanelor care se fac vinovate de producerea unui prejudiciu este prevăzută în mod expres de lege, respectiv de dispozițiile art. 1382 Cod civil.

Or, în cazul asigurării obligatorii pentru prejudicii cauzate prin accidente de autovehicule, nici legea și nici contractul de asigurare nu prevăd solidaritatea dintre asigurător și asigurat, iar dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală nu sunt aplicabile societății de asigurare, răspunderea acesteia având, așa cum s-a arătat anterior, un caracter mixt, contractual-legal.

În consecință, curtea reține că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea directă a societății de asigurări E. Asigurare-Reasigurare la plata despăgubirilor către părțile civile D. A., S. Județean de Urgență dr. C. O. și S. de Ambulanță Județean Satu M. (a se vedea în același sens și decizia penală nr. 352/A/30.10.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală).

De altfel, problema modului de angajare a răspunderii asigurătorului în cadrul procesului penal a primit o dezlegare prin conținutul art. 86 din noul Cod de procedură penală, unde sfera persoanelor care pot avea calitatea de parte responsabilă civilmente a fost extinsă la orice persoană care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiuni.

Coroborând aceste dispoziții cu prevederile art. 19 alineat 5 Cod procedură penală, conform cărora repararea prejudiciului material și morale face potrivit dispozițiilor legii civile, iar această noțiune interpretată lato sensuinclude și Legea nr. 136/1995, apare ca fiind evidentă concluzia că soluționarea acțiunii civile exercitată împotriva asigurătorului de RCA de către persoana păgubită prin producerea unui accident de autovehicule trebuie soluționată prin prisma dispozițiilor acestui act normativ.

În ceea ce privește cuantumul sumelor stabilite prin hotărârea atacată, curtea va constata că în mod corect instanța de fond a reținut suma de 25.000 euro, aceasta constituind o reparație echitabilă și suficientă pentru prejudiciul suferit de partea civilă D. A.. Astfel, este indiscutabil că partea civilă a avut de suportat în urma accidentului produs de inculpat o suferință psihică, determinată de pierderea mamei, astfel încât suma acordată apare ca fiind corect individualizată de instanța de fond.

Cât privește critica asiguratorului referitoare la obligarea sa la cheltuieli de spitalizare, curtea a consideră nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 136/1995 „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.

Se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.

Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum și dacă nu aparțineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului”.

Totodată, conform art. 55 alineat 1 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite, dacă nu depășesc plafonul stabilit prin Ordinul nr. 14/2011.

În speță, în raport de cuantumul despăgubirilor civile stabilite de către instanța de fond se constată că în mod just și în conformitate cu dispozițiile art. 24 alineat 1, 2 litera b din Ordinul Comisiei de Supravegheri a Asigurărilor s-a stabilit obligarea .-Reasigurare SA la plata tuturor despăgubirilor civile.

În consecință, curtea, în baza art. 421 punctul 1 litera b Cod procedură penală, ca respinge ca nefondate apelurile penale declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Satu M. și de către .-Reasigurare SA împotriva sentinței penale nr. 99 din 30.01.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M., pe care o va menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga apelanta .-Reasigurare SA la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea apelului formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Satu M. vor rămâne în sarcina statului.

Suma de 200 lei, onorariu pentru avocatul din oficiu L. R., conform delegației nr. 2222/25.03.2015, emisă de Baroul Bihor se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,

RESPINGE ca nefondate apelurile penale declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Satu M. și de către .-Reasigurare SA împotriva sentinței penale nr. 99 din 30.01.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M., pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă apelanta .-Reasigurare SA la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.

Suma de 200 lei, onorariu pentru avocatul din oficiu L. R., conform delegației nr. 2222/25.03.2015, emisă de Baroul Bihor se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Dată în ședința publică și pronunțată în ședința publică de azi, 28 aprilie 2015.

Președinte Judecător

P. M. C. A. I.

Grefier

A. S.-S.

Redactat decizie P.M.E./29.04.2015

Judecător fond D. C.

Tehnoredactat A.S.S./29.04.2015/2 exemplare

← Mandat european de arestare. Sentința nr. 27/2015. Curtea de...		Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 56/2015. Curtea de... →

Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 325/2015. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 325/2015. Curtea de Apel ORADEA