Vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP). Decizia nr. 371/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 22364/271/2014
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția penală și pentru cauze cu minori |
Dosar nr._ Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DECIZIA PENALĂ NR. 371/A/2015
Ședința publică din data de 25 mai 2015
Complet constituit din:
Președinte: Țarcă G.
Judecător: A. L. F.
Grefier: S. A.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de partea civilă apelantă M. I., partea responsabilă civilmente apelantă . SA și inculpatul apelant G. G., împotriva sentinței penale nr. 186 din 16 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Oradea și a încheierii de înlăturare a omisiunii vădite din 26.02.2015 a Judecătoriei Oradea, inculpatul apelant fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporala din culpa, fapta prev. și ped. de art. 196 alin. 2 si 3 din codul penal cu apl. art. 5 cod penal.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 5 mai 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data de 11 mai 2015, 18 mai 2015, respectiv data de 25 mai 2015, zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 186 din 16 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 5 cod penal, văzând si Decizia nr. 265/2014 a Curtii Constituționale, s-a constatat ca, in mod global legea penala veche este mai favorabila in cazul inculpatului G. G., respectiv codul penal de la 1969 (art.184 alin. 1 si 3).
În baza art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 cod pr. penala, a fost condamnat inculpatul G. G., fiul lui I. și Liza, născut la 27.10.1974 în Oradea, jud. Bihor, cu dom. în Oradea, ., jud. Bihor, cetățenia română, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, CNP_, la o pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin 2 Cod penal de la 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 Cod penal de la 1969 și art. 71 alin 5 Cod penal de la 1969, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani si 6 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal de la 1969.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal de la 1969, referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 19 C. pr. pen. raportat la art. 397 al 1 C. pr. pen. raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis in parte acțiunea civila formulata de persoana vătămata M. I. si in consecința a fost obligat inculpatul G. G., in solidar cu partea responsabila civilmente . SA, la plata sumei de 477,86 lei, reprezentând daune materiale si suma de_ lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 19 C. pr. pen. raportat la art. 397 al 1 C. pr. pen. raportat la art. 1357 C. civ., admite acțiunea civilă formulată de persoana vătămata S. C. Județean de Urgenta Oradea si in consecința a fost obligat inculpatul G. G., in solidar cu partea responsabila civilmente . SA, la plata sumei de 3879,20 lei, reprezentand contravaloarea ingrijirilor medicale acordate partii civile M. I., dobanzi si penalitati de întârziere.
În baza art. 276 alin. 1 cod pr. penala, a fost obligat inculpatul G. G., in solidar cu partea responsabila civilmente . SA la plata sumei de 1524,9 lei către partea civila M. I., reprezentând cheltuieli judiciare făcute de parte.
S-a respins restul pretențiilor materiale ca nedovedite iar restul pretențiilor morale ca nefondate.
În baza art. 274 alin. 1 C. pr. pen., a fost obligat in solidar cu partea responsabila civilmente civilmente, . SA la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a constatat că, prin rechizitoriul emis în data de 14.10.2014 în dosarul nr. 777/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat în instanță la data de 23.10.2014, sub dosarul cu numărul de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. G., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa, fapta prev. și ped. de art. 196 alin. 2 si 3 din codul penal cu apl. art. 5 cod penal.
În fapt, s-a reținut că, în data de 22.01.2014, in jur de ora 19.15, inculpatul a condus autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare_, pe ., unde la un moment dat, fiind neatent la trecerea de pietoni, unde, in mod regulamentar, s-au angajat in trecerea strazii persoana vatamata M. I. si numita Szucs E., le-a surprins si accidentat pe acestea, iar in urma accidentului persoana vatamata M. I., a suferit leziuni ce au necesitat 95 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.
În ce o priveste pe numita Szucs E., si aceasta a fost usor accidentata, necesitand 8-9 zile de ingrijiri medicale.
Referitor la urmărirea penala efectuata, se retine ca, urmărirea penală a fost începută „in rem” prin Ordonanța din data de 03.02.2014 iar la 11.09.2014 s-a dispus continuarea cercetărilor față de inculpatul G. G., urmând ca la 11.09.2014 sa fie pusă în mișcare acțiunea penală fata de inculpat, pentru infracțiunea de vătămare corporala din culpa, fapta prev. de art. 196 alin. 2 si 3 din codul penal cu apl. art. 5 cod penal.
În cursul urmăririi penale inculpatul a fost asistat de apărător ales, conform împuternicirii avocațiale depusa la dosarul de urmărire penala (fila 74).
În cursul procedurii de camera preliminara nu au fost invocate excepții cu privire la nelegalitatea actelor sau administrării mijloacelor de proba din cursul urmăririi penale sau cu privire la nelegala sesizare a instanței, si nici din oficiu nu s-a impus a fi invocate, astfel ca prin incheierea nr. 682 din data de 24.11.2014, s-a dispus de catre judecătorul de camera preliminara începerea judecatii si s-a stabilit primul termen pentru soluționarea fondului, la data de 12.01.2015, termen la care inculpatul, deși legal citat, nu s-a prezentat in fata instanței. Ulterior la termenul din data de 09.02.2015, inculpatul prezent si asistat de avocat ales, a fost audiat si a solicitat sa fie judecat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, conform art. 375 cod pr. penala, recunoscând faptele pentru care a fost trimis in judecata si însușindu-si mijloacele de proba aflate la dosarul penal.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut urmatoarea situație de fapt:
Din procesul verbal de cercetare la fata locului-accidente si planșa foto aferenta (filele 10-16 dos. u.p.), instanța a reținut ca la data de 22.01.2014, în jurul orelor 19.05, inculpatul G. G. conducea autoturismul marca Audi A6 cu numărul de înmatriculare_ pe ., unde la un moment dat, neacordând prioritate la trecerea de pietoni, care era marcată și semnalizată corespunzător, le-a surprins și accidentat pe numitele M. I. și Szucs E., care se angajaseră în traversarea străzii pe marcajul pietonal.
Potrivit declarației olografe data de inculpatul G. G., la data producerii accidentului (fila 38 dos. u.p.), acesta se deplasa in seara zilei de 22.01.2014, la volanul autoturismului mai sus menționat, pe ., din directia .. M. Gaina, si cand a ajuns in dreptul complexului comercial de pe . doua treceri de pietoni marcate corespunzător, la un moment dat a fost orbit de farurile unui autoturism care circula pe aceeasi ., si astfel nu a observat decat prea tarziu (dupa trecerea autoturismului respectiv) pe cele doua persoane de sex feminin care traversau . pietoni, si in ciuda faptului ca a frânat, nu a reușit sa evite accidentul si a lovit persoanele respective, precizând ca șoseaua era uneda, astfel ca performanta sistemului de frânare nu a fost cea mai buna.
Instanța a mai reținut ca inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest si i s-a recoltat o proba de sânge la SML Oradea, reieșind ca acesta nu a consumat băuturi alcoolice (filele 54-61 dos. u.p.).
Cele declarate mai sus au fost menținute de G. G. si in declarațiile date in calitate de suspect si inculpat in fata organelor de urmărire penala (filele 39-48 dos. u.p.)
Situația de fapt de mai sus reiese si din declarațiile martorilor S. G. si Szucs E. (filele 49-53 dos. u.p.).
Astfel, instanța a reținut ca martorul S. G., se afla la data si ora producerii accidentului foarte aproape de locul accidentului, respectiv la volanul autoturismului sau, aflat parcat in fata complexului comercial de pe ., ocazie cu care a observat mașina condusa de inculpat care a lovit cele doua femei in timp ce traversau regulamentar ..
De asemenea si martora Szucs E. (fiica persoanei vatamate M. I.), a arătat ca era in acea seara împreuna cu mama sa pe . si au intenționat sa traverseze . pietoni si dupa ce s-au asigurat si au trecut de jumătatea strazii, autoturismul marca Audi, condus de inculpatul G. G., nu le-a acordat prioritate si le-a lovit in plin.
Instanța a mai reținut ca in urma accidentului persoana vătămata M. I. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 95 de zile de îngrijiri medicale, astfel cum reiese din Raportul de expertiză medico-legală nr. 1357/II i/72 din 05.09.2014. (filele 22 – 27 dos. up). Aceasta a formulat plângere față de inculpat, în data de 06.03.2014, solicitând tragerea lui la răspundere pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Din declarația data in fata organelor de urmărire penala, in calitate de persoană vătămată, M. I. a arătat că s-a angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, împreună cu fiica sa, după ce în prealabil s-au asigurat, insa la un moment dat a simțit o lovitură în partea dreaptă, si nu-și mai amintește ce s-a întâmplat, trezindu-se la spital, unde i s-a spus că a suferit un accident de circulație.
In continuare, instanța a mai reținut ca tot ca urmare a accidentului rutier de mai sus, martora Szucs E. a suferit leziuni la rândul sau, care au necesitat pentru vindecare un număr de 8 – 9 zile de îngrijire medicală, aceasta nu a formulat plângere față de inculpat. Având în vedere faptul că leziunile suferite de susnumita necesită un număr redus de zile de îngrijire medicală, sub cel prevăzut de lege ca fapta sa fie infracțiune, în cauză s-a dispus de către procurorul de caz, clasarea în ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă având ca victimă pe numita Szucs E., fapta nefiind prevăzută de legea penală.
F. de cele de mai sus, s-a reținut ca inculpatul G. G. a recunoscut și regretat comiterea faptei, precizând că, din cauză că a fost orbit de farurile unui autoturism care venea din sens opus, a văzut prea târziu că pe trecerea de pietoni se aflau cele două femei, astfel că, deși a frânat, nu a putut evita impactul.
Astfel, prin neacordarea priorității de trecere pietonilor care traversau pe trecerea marcată și semnalizată corespunzător, inculpatul G. G. a încălcat prevederile art. 135 lit. h din HG 1391/2006.
Și in fata instanței de judecata inculpatul si-a păstrat poziția procesuala avuta in cursul urmăririi penale, recunoscând si regretând fapta, astfel cum reiese din declarația data de acesta si atașata la dosarul instanței.
Inculpatul a precizat totodată ca a plătit suma de 2650 lei, in contul OSTEOPHARM ERL, suma necesara achiziționării unei tije metalice utilizate pentru tratamentul persoanei vătămate M. I., depunând in acest sens o chitanța doveditoare.
În ce privește încadrarea juridica a faptei, instanța a reținut că de la data savarsirii faptei de către inculpat si pana in prezent au fost in vigoare doua legi penale succesive, respectiv codul penal din 1969 si noul cod penal, intrat in vigoare la data de 01.02.2014. astfel, instanta, potrivit art. 5 din noul cod penal, trebuie sa aprecieze in mod global (potrivit Dec. Curtii Constituționale nr.265/2014), care lege penala este mai favorabila inculpatului.
Astfel, văzând dispozițiile din codul penal anterior incidente in speța, instanța a constatat ca este mai favorabil, inculpatului limitele pedepsei închisorii fiind menținute, insa modurile de individualizare a executării pedepsei sânt mai blânde.
În drept, fapta inculpatului G. G. care, în data de 22.01.2014, în timp ce conducea un autoturism pe ., nu a acordat prioritate de trecere la marcajul pietonal și astfel a accidentat-o pe numita M. I., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 95 de zile de îngrijiri medicale, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 1 și 3 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, texte legale in baza carora, facand si aplicarea art. 396 alin. 10 cod pr. penala, va condamna pe inculpatul G. G., la o pedeapsa de 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere cauza de reducere a limitelor de pedeapsa prev. de art. 396 alin.10 din C.p.p., criteriile generale prev. de art.72 Cod penal de la 1969, fapta comisă de inculpat și pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă și urmările produse, iar pe de altă parte, s-a ținut seama de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a colaborat cu organele judiciare atât în cursul urmăririi penale cat si in fata instanței, astfel că s-au aplicat pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege (redus cf. art 396 alin. 10 C.p.p.), într-un cuantum insa care reflectă pericolul social concret al faptei și care este de natură să asigure atingerea scopului educativ al pedepsei. S-a avut in vedere si urmările care se puteau produce, si care puteu fi mult mai grave. Astfel, neatenția șoferilor la trecerile de pietoni trebuie sanctionate de organele judiciare mai sever, întrucât chiar si la viteze de deplasare sub limita legala, impactul dintre un autoturism si o persoana sau mai multe pot avea urmări foarte grave.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, aplicarea acesteia inculpatului trebuie realizată atât în baza art.71 alin. 2 și 3 C.pen.de la 1969 și art.64 C.pen.de la 1969, cât și prin prisma Convenției E.D.O., a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței C.E.D.O., care, în conformitate cu art. 11 alin.2 și art.20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România, prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. In consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Protocolul adițional nr. 1, așa cum a statuat și Î.C.C.J., prin decizia nr. 74/2007, pronunțată în interesul legii.
Așadar, conform art.71 alin.3 C.pen.de la 1969, instanța reține că urmarea socialmente periculoasă care s-a produs prin săvârșirea infracțiunii reținute in sarcina inculpatului G. G., duce la concluzia existentei unei nedemnitati ce atrage necesitatea interzicerii exercitării drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a Il-a și lit. b C.pen.de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care va interzice inculpatului exercitarea acestor drepturi pe durata executării pedepsei principale.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate, instanța a reținut, potrivit art. 81 alin. 1) și 2) Cod penal de la 1969, că sunt îndeplinite în prezenta cauză condițiile de aplicare a suspendării condiționate a executării pedepsei, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului este de 6 luni închisoare iar din fișa de cazier rezultă că acesta nu are antecedente penale. De asemenea, raportat la persoana inculpatului, prevederile art. 52 Cod penal de la 1969 privitoare la funcțiile pedepsei, respectiv aceea de constrângere și de reeducare, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar si fară executarea efectiva a acesteia in regim de detenție.
D. urmare, față de motivele expuse, in baza art.81 Cod penal de la 1969, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal de la 1969.
În temeiul art.71 alin.5) Cod penal de la 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, va suspenda executarea pedepsei accesorii si va atrage totodată atenția inculpatului asupra cauzelor ce pot atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ce piveste latura civila a cauzei, instanța a constatat ca persoana vătămata M. I., s-a constituit parte civila in cauza, solicitand obligarea inculpatului G. G., in solidar cu partea responsabila civilmente la . SA, societate la care autoturismul condus de inculpat era asigurat la data accidentului (fila 63 dos. u.p.), la plata sumei de 477,86 lei, daune materiale, 200.000 euro daune morale si 3124,9 lei, reprezentând cheltuieli judiciare făcute de partea civila.
Referitor la daunele materiale, instanța a constatat ca acestea constau in contravaloarea medicamentelor si a unor servicii medicale, inclusiv fizioterapie, necesare vindecării, ca urmare a accidentului cauzat de inculpat. Astfel, suma solicitata, 477,86 lei, este dovedita cu bonurile si chitanțele fiscale depuse de partea civila M. I. la filele 24-26 dos. instanța si centralizate in tabelul atașat la fila 23 dos. instanța.
Analizând documentele justificative de mai sus, instanța a apreciat întemeiate pretențiile civile, formulate de partea civila M. I., astfel ca va obliga pe inculpat, in solidar cu partea responsabila civilmente la plata in favoarea parții civile a sumei de 477,86 lei, reprezentând daune materiale.
Referitor la daunele morale solicitate de partea civila, instanța a apreciat ca acestea sunt mai mult decât exagerate. Astfel, este incontestabil faptul ca partea civila a suferit fizic si psihic in urma accidentului cauzat de inculpat si astfel este evident ca i s-a cauzat un prejudiciu moral. Suferința fizică și psihică nu poate fi cuantificată la modul absolut în sume de bani, dar este unanim admis că în astfel de situații, despăgubirile bănești sub forma daunelor morale, sunt de natură să acopere într-o oarecare măsură prejudiciul moral suferit.
Legea civilă nu distinge sub aspectul naturii prejudiciului, prin urmare trebuie admis că o reparare integrală a prejudiciului vizează atât prejudiciul material cât și cel moral.
Suma de 200.000 euro, reprezinta o suma foarte mare de bani, si nu se justifica acordarea acesteia, întrucât despăgubirea s-ar transforma in mod inevitabil . just temei.
Este adevarat ca partea civila a suferit leziuni ce au necesitat 95 de zile de ingrijiri medicale, insa suma de bani pretinsa este departe de a reprezenta o despăgubire justa si echitabila.
Astfel in susținerea pretențiilor sale, partea civila arata in esența ca in urma accidentului a cărei victima a fost, si-a pierdut cunoștința in urma accidentului, revenindu-si doar la spital, a avut dureri intense doua-trei luni de zile, nu a putut sa-si facă toaleta vreo șapte saptamani, in acest sens fiind ajutata de fiica sa, a trebuit sa „invete” din nou sa umble in urma intervenției chirurgicale suferite, a folosit o perioada o carja pentru a se putea deplasa si are si in prezent dureri, la schimbările de vreme. De asemenea mai arata ca a avut umărul stang imobilizat . de 6 saptamani si piciorul drept imobilizat in ghips trei saptamani, iar in urma interventiei chirurgicale a ramas cu o cicatrice foarte mare.
Instanța a reținut din raportul de expertiza medico legala aflat la dosarul penal (concluzii fila 27), ca partea civila M. I. a suferit in urma accidentului din data de 22.01.2014, un politraumatism cu leziuni multiple, cele mai grave fiind localizate la nivelul membrului superior stang si membrului superior drept, respectiv . col chirurgical humeral stg. cu minma deplasare, precum si o . de tibie si peroneu. Important de precizat ca in urma leziunilor suferite partea civila nu a ramas cu nici o infirmitate si nu prezinta un prejudiciu estetic grav sau permanent.
Astfel, chiar daca partea civila a susținut ca in urma intervenției chirurgicale a rămas cu o cicatrice foarte mare, acest aspect nu reiese din raportul de expertiza. Pe –de alta parte, având in vedere varstra partii civile, prezenta unei cicatrici nu reprezintă un prejudiciu estetic atat de grav precum in cazul unei persoane tinere.
De asemenea, durerile pe care le acuza in prezent sant afirmatii de natura subiectiva si nu pot fi verificate in mod obiectiv de instanta, anumite dureri la schimbări de temperatura/clima fiind prezente la multe persoane care au trecut de o anumita varstra, din diferite cauze.
În ce priveste susținerea parții civile ca dupa degipsarea piciorului a trebuit sa „invete” din nou sa umble, nu poate fi avuta in vedere de instanta, fiind de asemenea o afirmatie subiectiva de natura sa impresioneze doar instanta.
În concluzie, instanța a apreciat ca partea civila a trecut printr-o perioada grea cu recuperarea, respectiv aproximativ trei luni, in care a facut si fizioterapie, insa situația sa nu a fost atât de grava, iar suferințele sale fizice si psihice nu au fost atat de intense si nu au avut o durata foarte mare, astfel ca pretențiile sale cu privire la daunele morale sant nejustificate.
Referitor la cuantumul maxim al daunelor morale care pot fi plătite de asigurator, respectiv 5.000.000 euro, trebuie precizat ca aceasta suma este prevăzuta la nivelul uniunii europene, si ar putea fi acordata, teoretic, in urma unor accidente cu mai multe (zeci) victime (vezi accidentul de autocar din Muntenegru), situație in care totalul despagubirilor morale nu poate depasii aceasta suma. In speța de fata insa, ce a avut ca urmare o vătămare corporala (suficient de grava, e adevarat) dar care nu a lăsat nici o infirmitate, iar leziunile s-au vindecat in trei luni de zile, este exclus a discuta de sute de mii de euro despagubiri morale.
F. de cele de mai sus, instanța a apreciat că suma de 40.000 lei acordată părții civile, reprezintă o reparare echitabilă a prejudiciului moral încercat de aceasta ca urmare a accidentului a cărui victima a fost (reprezinta aprox. 100 euro pentru fiecare zi de suferinta/ingrijire medicala).
Astfel, in soluționarea acțiunii civile, referitor la partea civila M. I., instanța, in baza art. 19 C. pr. pen. raportat la art. 397 al 1 C. pr. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a admis in parte acțiunea civila si in consecința va obliga pe inculpatul G. G., in solidar cu partea responsabila civilmente . SA, la plata sumei de 477,86 lei, reprezentând daune materiale si suma de_ lei cu titlu de daune morale, urmând a fi respinse restul pretențiilor.
În ce priveste solicitarea partii civile de a obliga inculpatul la plata sumei de 3100 lei reprezentând onorariu avocat, instanța a admis in parte, potrivit considerentelor prezentate in încheierea de înlăturare a omisiunii vădite din data de 26.02.2015, urmând ca in baza art. 276 alin. 1 cod pr. penala, instanta sa-l oblige pe inculpat in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata sumei de 1500 lei cu acest titlu. De asemenea, partea civila a dovedit (bon fiscal fila 46 dos. inst.) cheltuirea sumei de 24,9 lei, reprezentand efectuarea unor copii xerox de pe actele dosarului, ceea ce reprezinta tot cheltuieli judiciare facute de parte, astfel ca va obliga pe inculpat in solidar cu partea responsabila civilmente si la plata acestei sume.
În continuare, instanța a constatat ca in cauza s-a constituit parte civila si S. C. Județean de Urgenta Oradea (filele 70-72 dos. inst.), solicitând obligarea inculpatului G. G. la plata sumei totale de 3879,20 lei, reprezentând 3290,25 lei, contravaloarea îngrijirilor medicale acordate parții civile M. I., in cadrul Spitalului C. Județean de Urgenta Oradea in perioada 22.01._14, in secția ortopedie 1, 353,37 lei, reprezentând dobânzi de întârziere pentru plata sumei de 3290,25 lei (calculate pana la data de 09.02.2015) si 235,58 lei, reprezentând penalitati de întârziere datorate de inculpat, conform art. 120/1 din codul de procedura fiscala.
Sumele de mai sus sânt dovedite de partea civila, S. C. Județean de Urgenta Oradea, cu deconturile anexate constituirii de parte civila, astfel incat, in baza art. 19 C. pr. pen. raportat la art. 397 al 1 C. pr. pen. raportat la art. 1357 C. civ., instanța a admis acțiunea civila formulata de persoana vătămata S. C. Județean de Urgenta Oradea si in consecința a obligat inculpatul G. G., in solidar cu partea responsabila civilmente . SA, la plata sumei de 3879,20 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate parții civile M. I., dobânzi si penalitati de întârziere
Fiind in culpa procesuala, instanța, in baza art. 274 alin. 1 C. pr. pen., a obligat inculpatul G. G., in solidar cu partea responsabila civilmente civilmente, . SA la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel partea civilă M. I., inculpatul G. G. și partea responsabilă civilmente A.-Tiriac Asigurări SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Partea civilă M. I., a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul acordării în totalitate a daunelor morale solicitate, în cuantum de 200.000 euro, precum și a acordării în totalitate a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 3.100 lei, în fond și în cuantum de 1.240 lei în apel.
În motivare, s-a arătat că instanța nu a făcut o corectă apreciere a probelor în vederea stabilirii impactului pe care fapta ilicită a inculpatului a avut-o asupra părții civile și a gravității prejudiciului moral produs acesteia. S-a mai arătat că în mod eronat în cauză s-a apreciat că se impune reducerea cheltuielilor efectuate cu onorariul de avocat.
Referitor la reducerea cheltuielilor de judecată s-a arătat că suma de 3.100 lei a fost justificată cu factură și chitanță, depuse la dosar, iar această sumă reprezintă onorariul de avocat pentru întreaga cauză, respectiv atât pentru faza de urmărire penală, cât și pentru faza de judecată. Astfel, s-a arătat că partea civilă a fost asistată de avocat pe parcursul întregii faze de urmărire penală (la toate actele de urmărire penală, respectiv audieri de persoană vătămată, de parte civilă, audieri de suspect, de martori, etc.), precum și în fața instanței de judecată, în dosarul nr._ al Judecătoriei Oradea, unde s-a formulat constituirea de parte civilă. Acest dosar penal a avut 6 termene de judecată (24.11.2014, 02.12.2014, 07.01.2014, 12.01.2014, 09.02.2015, 16.02.2015,), la care partea civilă a fost asistată de avocat, iar raportat la durata în care partea civilă a beneficiat de asistență juridică, precum și la complexitatea prezentei cauze, suma solicitată cu titlu de onorariu avocat este pe deplin justificată și se impune a fi acordată de către instanță în integralitate. S-a menționat și faptul că raportat la complexitatea cauzei și activitatea depusă de avocat, nu se poate considera că suma solicitată este vădit disproporționată sau nejustificat de mare.
În ce privește reducerea cuantumului daunelor morale solicitate, s-a arătat că instanța de fond a redus daunele în mod nejustificat, întrucât suma solicitată reprezintă o justă reparație pentru suferințele produse părții civile. S-a arătat că accidentul a avut un impact deosebit de puternic, în sens negativ, asupra vieții părții civile, fapt care a fost dovedit prin declarațiile martorilor audiați în cauză. Partea civilă a avut umărul stâng imobilizat într-o broșă timp de 6 săptămâni de la externarea din spital, iar piciorul drept a fost imobilizat în gips timp de 3 săptămâni, după care timp de aproximativ 2 luni nu a avut voie să se sprijine deloc pe piciorul drept. De asemenea, la piciorul drept i-a fost introdusă o placă de aproximativ 25-30 cm, fixată cu șurub, care să susțină genunchiul, iar când a început să folosească piciorul accidentat, a fost nevoită să se folosească de o cârjă pentru deplasare, fiind nevoită să efectueze și fizioterapie pentru recuperarea mobilității. S-a mai arătat că partea civilă a avut dureri foarte mari pe o perioadă de 2-3 luni după accident, fiind în imposibilitatea de a se deplasa normal pe această perioadă, având restricții de mobilitate după ce i-a fost îndepărtat ghipsul de pe piciorul drept, chiar și în prezent aceasta șchiopătând, resimțind și dureri la schimbări de temperatură. S-a învederat și faptul că în urma intervenției chirurgicale, partea civilă a rămas cu o cicatrice foarte mare, iar starea psihică și emoțională a părții civile a fost afectată de acest prejudiciu estetic la fel de mult ca în cazul oricărei alte persoane, întrucât sentimentele și stima de sine a unei persoane nu ține de vârsta pe care acea persoană o are.
Inculpatul G. G. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună fie renunțarea la aplicarea pedepsei, fie amânarea aplicării acesteia.
În motivare s-a arătat că legea penală mai favorabilă o constituie actualul Cod penal și nu vechiul Cod penal cum în mod greșit a reținut instanța de fond. În susținerea acestei afirmații s-a învederat că are în vedere nu doar modalitatea de executare a pedepsei, ci și regimul sancționator al acesteia. S-au invocat circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, arătându-se și împrejurarea că este șofer de mulți ani de zile și că și-a dat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității.
Partea responsabilă civilmente A.-Tiriac Asigurări SA a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se diminueze cuantumului daunelor morale și materiale acordate părții civile.
În motivare s-a arătat că daunele morale sunt prea mari raportat la practica judiciară în spețe similare. În sistemul dreptului romanesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan suferite de părțile vătămate, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze în vreun fel prejudiciul moral cauzat, însă aceasta compensație bănească trebuie să fie echitabilă, proporțională cu întinderea pagubei suferite și să nu constituie o cauză de îmbogățire fără just temei. Astfel, s-a solicitat ca instanța să țină seama de circumstanțele concrete ale spetei, respectiv de faptul că partea vătămată nu a rămas cu nicio infirmitate și nu prezintă un prejudiciu estetic grav sau permanent în urma producerii evenimentului din 22.01.2014, iar susținerea părții vătămate cum că ar fi rămas cu o cicatrice foarte mare nu este dovedită, acest aspect nereieșind din raportul de expertiză medico-legală. S-au invocat și aspecte privind acordarea daunelor morale în cazul vătămărilor corporale, în alte state.
Referitor la gravitatea consecințelor faptei săvârșite de inculpatul G. G., s-a arătat potrivit art. 194 cu raportare la art. 196 Cod Penal, fapta prevăzută la art. 193 Cod Penal care are consecință leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale intră sub incidența legii penale. Numărul de 90 zile de îngrijiri medicale face diferența dintre încadrarea faptei ca având caracter penal sau contravențional, respectiv 90 de zile de îngrijiri medicale reprezintă delimitarea dintre contravenție și infracțiune. În speța dedusă judecății, prin raportul medico-legal s-a stabilit ca partea civilă ar avea nevoie de 95 de zile de îngrijiri medicale, respectiv cu 5 zile mai mult, astfel încât fapta să nu fie contravenție. Astfel, s-a arătat că pericolul social al faptei stabilită ca fiind infracțiune este foarte redus, având în vedere că limita de 90 de zile a fost depășită cu numai 5 zile de îngrijiri medicale și prin urmare se impune ca acest aspect să se reflecte asupra consecințelor de natură patrimonială pe care instanța de judecată urmează a le acorda pe latura civilă, respectiv de a reduce cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond.
S-a mai arătat că între latura penală și latura civilă a cauzei trebuie să existe o proporționalitate, având în vedere că în funcție de soluția dată pe latura penală se apreciază și modul de soluționare a laturii civile, respectiv trebuie să existe corespondent între pedeapsa aplicată pe latura penală și cuantumul daunelor morale acordate pe latură civilă. Or, în sentința atacată există o disproporționalitate între solicitările formulate și acordate pe latura penală. În latură penală se aplică o pedeapsă mică constând în 6 luni de închisoare cu suspendare, însă în latura civilă se acordă părții civile sume mari de bani cu titlu de daune morale, creându-se o disproporționalitate între starea de fapt și consecințele de natură patrimonială și nepatrimonială.
Referitor la daunele materiale s-a arătat că la soluționarea acestor pretenții se impune a se avea în vedere prevederile art. 49 din Ordinul nr.14/2011.
În ceea ce privește suma de 3.879,20 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare în favoarea părții civile S. C. de Urgență Oradea la care se adaugă dobânzi legale și penalități de întârziere, s-a solicitat respingerea acestora, invocându-se prevederile art.49 pct.1 lit. d din Ordinul CSA nr.14/2011 raportat la prevederile art. 1522 și urm. din Codul civil. S-a arătat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.1523 alin.2 lit.e din Codul Civil, societatea de asigurări nefiind autoare a unei fapte ilicite, iar obligarea societății la plata de dobânzi legale este exclusă și pentru că potrivit art.36 alin.5 din Norma pusă în aplicare prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.14/2011, în sarcina asigurătorului subzistă o obligație de plată a unor penalități de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Aceasta obligație de plată devine scadentă în 15 zile de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă (din momentul comunicării hotărârii judecătorești, de altfel singurul moment în care pentru asigurător obligația de plata a despăgubirii dobândește caracter cert, lichid si exigibil) cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
Referitor la suma de 3.100 lei cu titlu de onorariu avocat solicitată de partea civila I. M. s-a solicitat a se reduce semnificativ această sumă, având în vedere faptul că, cauza a avut o complexitate redusă.
Curtea, examinând hotărârea atacată, conform articolului 420 alineatul 8 din Codul de procedură penală, pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și drept potrivit articolului 417 din Codul de procedură penală, constată următoarele:
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, rezultă că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt cât și vinovăția inculpatului în deplină concordanță cu probele administrate în cauză. De altfel, inculpatul a recunoscut fapta, solicitând aplicarea procedurii instituită prin art. 375 din Codul de procedură penală, cerere admisă de către instanță.
Din probele dosarului rezultă că, în data de 22.01.2014, în jurul orelor 19.15, inculpatul a condus autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare_, pe ., unde la un moment dat, fiind neatent la trecerea de pietoni, pe care, în mod regulamentar, s-au angajat în trecerea străzii persoana vătămată M. I. și numita Szucs E., le-a surprins și accidentat pe acestea, iar în urma accidentului persoana vătămată M. I., a suferit leziuni ce au necesitat 95 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, astfel cum reiese din Raportul de expertiză medico-legală nr. 1357/II i/72 din 05.09.2014, aflat la filele 22 - 27 din dosarul de urmărire penală.
În ce o privește pe numita Szucs E., și aceasta a fost ușor accidentată, necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Curtea constată că în aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, în mod corect s-a apreciat că legea penală mai favorabilă o reprezintă pentru inculpat Codul penal anterior, câtă vreme s-a optat pentru aplicarea unei pedepse cu închisoare, însă în mod eronat s-a reținut norma de incriminare din articolul 184 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969, și, pe cale de consecință, ca temei al condamnării inculpatului G. G. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevederile articolului 184 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969. În privința art. 184 alin. 2 teza I și 4 Cod penal din 1969, în comparație cu art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, se constată că au fost dezincriminate numai acele fapte care au produs vătămări ce au necesitat pentru îngrijire între 61 de zile și 90 de zile, inclusiv. Prin urmare, rămân incriminate acele fapte care au produs vătămări ce necesită mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale (începând cu 91 de zile). Cum în speță, prin fapta inculpatului s-au produs, din culpă, persoanei vătămate, vătămări ce necesită 95 de zile de îngrijiri medicale, fapta inculpatului se încadrează în prevederile art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal. Astfel că, în apelul părții civile se va reține ca temei al condamnării inculpatului G. G. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevederile articolului 184 alin. 2 și 4 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal întrucât stabilirea corectă a încadrării juridice a faptei are influență și asupra soluționării laturii civile a cauzei.
În ce privește individualizarea pedepsei criticată de inculpat, curtea, având în vedere starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, împrejurările și modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta, natura și gravitatea rezultatului produs reflectat în numărul mare de zile de îngrijiri medicale de care a fost nevoie pentru vindecare și care s-ar fi putut produce, culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, persoana și conduita acestuia pe parcursului procesului penal, apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 6 luni închisoare este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare, cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.
În ce privește modalitatea de executare, curtea apreciază că raportat la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările acesteia și ansamblul condițiilor în care fapta a fost comisă, eficiența funcțională a pedepsei se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei, astfel că solicitarea acestuia de aplicare a dispozițiilor privind renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia nu este întemeiată. Dispunerea renunțării la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, așa cum solicită inculpatul, nu sunt proporționale cu pericolul social al faptei săvârșite de către inculpat, lipsind astfel pedeapsa aplicată de funcția de coerciție a acesteia, pedeapsa neavând astfel eficiență.
Cu privire la latura civilă a cauzei, se constată că potrivit art. 86 Cod procedură penală, normă de imediată aplicabilitate, asiguratorul a dobândit calitatea de parte responsabilă civilmente, putând fi obligat direct sau în solidar la plata despăgubirilor civile, în acest sens hotărârea instanței de fond fiind legală.
Referitor la criticile aduse laturii civile, sub aspectul despăgubirilor materiale acordate părții civile se constată că suma acordată cu titlu de daune materiale a fost corect stabilită de către instanța de fond reflectând prejudiciul cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului, pretențiile acordate fiind dovedite prin probele administrate în cauză.
În ce privesc daunele morale se constată că prejudiciul moral generat de suferințele fizice, psihice urmare a faptei inculpatului, fiindu-i cauzate părții civile leziuni ce au necesitat 95 de zile de îngrijiri medicale și internare, afecțiunile suferite de partea civilă care i-au afectat posibilitatea de deplasare normală, privarea persoanei vătămate de avantajele unei vieți normale, dat de efortul suplimentar pe care aceasta a trebuit să îl facă la o vârstă mai înaintată pentru a-și păstra condițiile de viață pe care le-a avut anterior vătămării, impun acordarea unei compensații bănești corespunzătoare care, coroborată cu sancțiunea de drept penal aplicată, să ofere părții civile o necesară satisfacție. Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, se impune majorarea cuantumului daunelor morale astfel încât acesta să fie în măsură să contribuie la repararea prejudiciului cauzat.
Curtea are în vedere ca daunele morale să nu constituie nici venituri nejustificate pentru partea civilă și nici să nu aibă consecințe pecuniare excesive asupra inculpatului, aspecte prin prisma cărora suma de 50.000 lei daune morale apare ca fiind rezonabilă, de natură a constitui o reparație echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă, astfel că criticile aduse laturii civile a cauzei de partea civilă sunt parțial întemeiate.
Repararea prejudiciului moral prin acordarea sumei de 50.000 lei, se apreciază ca fiind în deplină concordanță cu principiul răspunderii civile delictuale care impune reparația integrală, reală și efectivă a daunelor morale cu luarea în considerare a urmărilor faptei asupra integrității corporale și sănătății victimei, a naturii și duratei acestora, având în vedere și exigențele art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, motiv pentru care solicitările părții responsabile civilmente de reducere a acestora nu pot fi primite.
Cu privire la solicitarea părții civile de acordare a cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu de avocat, curtea reține că au fost invocate două facturi fiscale ., nr._ din 06.02.2015, respectiv ., nr._ din 06.05.2015, aflate la filele 144 din dosarul instanței de fond și fila 49 din dosarul instanței de apel și plata a două onorarii, de 3.100 lei respectiv 1.240 lei pentru reprezentarea de către avocat D. R..
Cu privire la cuantumul și natura acestor cheltuieli se constată că partea civilă a achitat onorarii avocațiale în cuantum de 3.100 lei la fond și de 1.240 lei în apel.
Curtea apreciază că aceste sume sunt efective, reale, rezonabile și proporționale cu munca depusă, motiv pentru care cererea părții civile este întemeiată, urmând a fi obligat la plata acestora inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente.
În ce privește critica părții civilmente responsabilă A.-Tiriac Asigurări SA privind greșita obligare a acesteia la plata dobânzilor și penalităților aferente debitului principal, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995, prin contractul de asigurare, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului beneficiului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea, denumită indemnizație, rezultată din contractul de asigurare în limitele și la termenele cuvenite, iar potrivit art. 50 din aceeași lege, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlul de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Potrivit art. 42 din aceeași lege, drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei dar se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare, iar potrivit art. 36 alin.5 din Ordinul nr. 14/2011 a Comisiei de supraveghere a asigurărilor, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maxim 10 zile de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească și, conform art. 37 din același ordin, doar în cazul în care asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36, se aplică o penalizare de 0,2 %, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Conform art. 2 din OUG nr. 9/2000 dobânda se datorează doar în cazul în care este prevăzută de lege sau contract. Or, în prezenta cauză, conform dispozițiilor art. 50 și 55 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul are obligația de a plăti despăgubirile de la data individualizării acestora prin hotărâre judecătorească și numai în măsura în care s-a produs culpa asiguratului în producerea accidentului. Legea nu permite societății de asigurări să plătească în numele asiguratului nicio sumă de bani până la stabilirea culpei acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Conform art. 55 din Legea nr. 136/1995, societatea de asigurare este obligată să plătească asiguratului, adică în speță inculpatului, orice sumă de bani achitată de acesta persoanelor păgubite în situația în care își produce efectele contractul de asigurare, adică la data stabilirii culpei asiguratului în producerea evenimentului respectiv. Nimic nu împiedica asiguratul (inculpatul) să plătească cheltuielile de spitalizare părții civile intimate, fără nicio majorare, iar ulterior să le recupereze de la societatea de asigurare.
Asigurătorul nu are nicio culpă în plata cu întârziere a debitului, deoarece din cele arătate mai sus rezultă că asigurătorul plătește despăgubirile în termen de maxim 10 zile de la data la care a primit o hotărârea judecătorească definitivă, astfel că în aceste condiții, nu este justificat să fie obligat la plata dobânzii legale aferente sumei pe care inculpatul urmează să o achite cu titlul de despăgubiri civile în părții civile S. C. de Urgență Oradea în solidar cu partea responsabilă civilmente A.-Tiriac Asigurări SA.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în baza articolului 421 punctul 2 litera a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat partea civilă M. I. și partea responsabilă civilmente . SA împotriva sentinței penale nr. 186 din 16.02.2015 a Judecătoriei Oradea și a încheierii de înlăturare a omisiunii vădite din 26.02.2015 a Judecătoriei Oradea, pe care le va desființa și, în rejudecare, va modifica dispoziția instanței de fond privind constatarea legii penale mai favorabile în ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă, reținută în sarcina inculpatului G. G., în sensul reținerii normei de incriminare din articolul 184 alin. 2 și 4 Cod penal din 1969, și pe cale de consecință, va reține ca temei al condamnării inculpatului G. G. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevederile articolului 184 alin. 2 și 4 Cod penal din 1969, cu aplicarea articolului 5 Cod penal și articolul 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.
Va menține pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia.
Va majora cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul G. G. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA în favoarea părții civile M. I. de la suma de 40.000 lei la suma de 50.000 lei.
Va înlătura obligarea părții responsabile civilmente . SA la plata dobânzilor de întârziere în sumă de 353,37 lei și a penalităților de întârziere în sumă de 235,58 lei, aferente debitului principal, în favoarea părții civile S. C. Județean de Urgenta Oradea, urmând ca la plata acestora să fie obligat doar inculpatul.
În baza art. 276 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul G. G. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA în favoarea părții civile M. I. la plata sumei de 3.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat la fond și a sumei de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat în apel, efectuate de partea civilă.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza articolului 421 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. G. împotriva aceleași sentințe.
Conform articolului 275 alineat 2 din Codul de procedură penală va obliga inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 421 punctul 2 litera a din Codul de procedură penală admite apelul declarat partea civilă M. I. și partea responsabilă civilmente . SA împotriva sentinței penale nr. 186 din 16.02.2015 a Judecătoriei Oradea și a încheierii de înlăturare a omisiunii vădite din 26.02.2015 a Judecătoriei Oradea, pe care le desființează și în rejudecare:
Modifică dispoziția instanței de fond privind constatarea legii penale mai favorabile în ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă, reținută în sarcina inculpatului G. G., în sensul reținerii normei de incriminare din articolul 184 alin. 2 și 4 Cod penal din 1969, și pe cale de consecință reține ca temei al condamnării inculpatului G. G. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevederile articolului 184 alin. 2 și 4 Cod penal din 1969, cu aplicarea articolului 5 Cod penal și articolul 396 alin. 10 din Codul de procedură penală. Menține pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia.
Majorează cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul G. G. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA în favoarea părții civile M. I. de la suma de 40.000 lei la suma de 50.000 lei.
Înlătură obligarea părții responsabile civilmente . SA la plata dobânzilor de întârziere în sumă de 353,37 lei și a penalităților de întârziere în sumă de 235,58 lei, aferente debitului principal, în favoarea părții civile S. C. Județean de Urgenta Oradea, urmând ca la plata acestora să fie obligat doar inculpatul.
În baza art. 276 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul G. G. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA în favoarea părții civile M. I. la plata sumei de 3.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat la fond și a sumei de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat în apel, efectuate de partea civilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza articolului 421 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. G. împotriva aceleași sentințe.
Conform articolului 275 alineat 2 din Codul de procedură penală obligă inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2015.
Președinte,Judecător,
Țarcă G. A. L. F. Grefier,
S. A.
Red. dec. Țarcă G. /02.06.2015/
Red. jud. fond. Ș. R.V.
Tehn.red. S.A./02.06.2015/8 exemplare/
Emise 6 comunicări cu:
- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea
- Partea civilă apelantă M. I.
- Inculpatul apelant G. G.
- Partea responsabilă civilmente apelantă . SA (2 .>- Partea civilă intimată S. C. Județean de Urgență Oradea
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
