Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 7/2016. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 7/2016 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 06-01-2016 în dosarul nr. 7/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 7/A/2016

Ședința publică din 6 ianuarie 2016

Președinte: MIHAIL UDROIU

Judecător: A. C.

Grefier: C. P.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost reprezentat de procuror V. Bara.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului penal declarat de P. de pe lângă Judecătoria Carei împotriva sentinței penale nr. 69 din 15 iunie 2015 a Judecătoriei Carei, privind pe inculpatul P. P. I. trimis în judecarea pentru acuzația de comitere a infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) Cod penal.

Se constată că apelul a fost dezbătut în ședința publică din 8 decembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea din acea dată – care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru 22 decembrie 2015, iar apoi pentru azi, 6 ianuarie 2016.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69 din 15 iunie 2015, Judecătoria Carei, în baza art. 17 alin. (2) Cod de procedură penală, art. 19 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 181 alin. (1) și (2) Cod penal 1969 cu aplicare art. 5 Cod penal l-a achitat pe inculpatul P. P. I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) Cod penal cu aplicare art. 41 alin. (1) Cod penal și art. 96 alin. (4) Cod penal întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În baza art. 181 alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) Cod penal 1969 cu aplicare art. 5 Cod penal i s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei (una mie lei).

În baza art. 274 alin. (1), 272 alin. (2) Cod de procedură penală. a fost obligat inculpatul să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare.

În motivarea soluției pronunțate s-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei din data de 31.07.2014 și înregistrat la această instanță sub dosar nr._ /06.08.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. P. I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, faptă prevăzută de art. 86 alin. (2) din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal cu aplicarea art. 335 alin. (2) Cod penal art. 41 alin. (1) Cod penal și art. 96 alin. 4 Cod penal constând în aceea că la data de 28.12.2012, în jurul orei 15:40, a condus fără drept autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_, în Punctul de Trecere a Frontierei Urziceni, pe sensul de ieșire din țară.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul P. P.-I. deține permis de conducere, dar dreptul de a conduce i-a fost suspendat la data de 23.09.2012 pentru abateri similare, în momentul identificării în trafic, inculpatul aflându-se sub incidența suspendării.

Inculpatul P. P.-I. cu ocazia constatării faptei nu a dorit să dea declarații privind faptele constatate, iar cu ocazia punerii în mișcare a acțiunii penale inculpatul a fost citat procedural, dar acesta nu s-a prezentat la audieri pentru a lua la cunoștință învinuirile ce i se aduc necooperând cu organele de cercetare penală.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat că la data de 28.12.2012, în jurul orei 15:40, inculpatul a condus fără drept autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_, în Punctul de Trecere a Frontierei Urziceni, pe sensul de ieșire din țară.

Audiat în ședința publică din 27.04.2014 inculpatul a recunoscut că a condus mașina, însă doar pe o distanță scurtă, înainte de a ajunge la Punctul de frontieră, pe fondul unor probleme tehnice, mașina fiind condusă până atunci de prietena inculpatului.

Prima instanță a reținut că inculpatul împreună cu prietena sa P. C. C., mama acesteia P. M. M., în vârstă de 60 ani, și martorul D. G. Emis, au pornit din Satu M. pentru a ajunge în Ungaria prin Punctul de Trecere a Frontierei Urziceni pentru rezolvarea unor probleme medicale ale inculpatului.

Din actele medicale depuse instanța a reținut ca elocvent din punct de vedere al sumarului celorlalte acte și al afecțiunilor de care suferă inculpatul, biletul de ieșire din Spitalul Municipal Carei din 21.01.2014 n care se specifică că acesta a fost internat în secția ortopedie cu diagnosticul artrită și poliartrită datorită altor agenți bacterieni specificați gleznă și picior, fractură rău consolidată gleznă și picior, osteomielită subacută gleznă și picior și diabet mellitus tip 1 cu complicații nespecificate (fila 156).

Autoturismul a fost condus din localitatea Satu - M. de către P. C. C. iar pe drum au apărut probleme tehnice în sensul că mașina se oprea, iar inițial aceste probleme au fost rezolvate cu același conducător la volan. Cu aproximativ 200 metri înainte de Punctul de Trecere a Frontierei Urziceni autoturismul s-a oprit din nou și pentru că problema nu putea fi rezolvată a fost nevoie ca autoturismul să fie împins pentru a porni din nou. Pe fondul problemelor medicale ortopedice și a abilităților mai reduse ale conducătorului auto inițial, inculpatul s-a urcat la volan și după ce autoturismul a fost pornit l-a condus până în Punctul de Trecere a Frontierei Urziceni unde agenții de frontieră au constatat că are permisul de conducere suspendat.

S-a reținut că inculpatul este recidivist, prin sentința penală nr. 307/2013 a Judecătoriei Carei, definitivă prin decizia penală nr. 175/A/2014 din 08.04.2014 a Curții de Apel Oradea, fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere, prezenta faptă fiind comisă în cursul termenului de încercare.

În pofida antecedenței infracționale a inculpatului, având în vedere modul se săvârșire a acestei fapte, împrejurările în care a fost comisă, instanța de fond a apreciat că s-a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege, fapta fiind lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Prin urmare, s-a reținut că legea penală mai favorabilă este legea veche care prevede sancțiuni cu caracter administrativ în acest caz.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Carei, criticând-o sub aspectul netemeiniciei și solicitând desființarea acesteia în sensul de a se dispune condamnarea inculpatului intimat la o pedeapsă just individualizată pentru comiterea infracțiunii prevăzute art. 335 alin. (2) Cod penal.

În motivarea apelului s-a susținut că în raport de modul și mijloacele de comitere a faptei, precum și de faptul că din cazierul inculpatului rezultă că fapta dedusă judecății, concurentă cu alte trei infracțiuni, a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, în termenul de încercare al pedepsei de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin sentința penală nr. 304 din 13 octombrie 2011 a Judecătoriei Carei, definitivă prin decizia penală nr. 1107/R din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, se impune condamnarea inculpatului. S-a apreciat că în raport de perseverența infracțională a inculpatului, chiar dacă acesta are o stare de sănătate precară, nu se poate considera că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În termenul de pronunțare, în data de 14 decembrie 2015, inculpatul intimat P. P. I., prin apărătorul său ales, a solicitat sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție referitor la următoarea chestiune de drept: dacă prevederile art. 15 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 83 alin. (1) Cod penal 1969 sunt sau nu aplicabile faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014.

Curtea consideră că pentru sesizarea completului competent să pronunțe hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1. să fie solicitată într-o cauză aflată în curs de judecată în ultimă instanță, pe rolul uneia dintre instanțele prevăzute de art. 475 Cod de procedură penală; 2. obiectul acesteia să vizeze o chestiune de drept de care depinde soluționarea pe fond a cauzei; 3. problema de drept să nu fi fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii.

Curtea apreciază că în cauză este întrunită numai condiția de la pct. 3 [interpretarea dispozițiilor legale nu a format obiectului vreunuia dintre mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești], nefiind îndeplinită nici condiția de la pct. 1 întrucât cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție poate fi formulată până la închiderea dezbaterilor în apel, iar nu ulterior, în stadiul deliberărilor și nici cea de la pct. 2, câtă vreme față de antecedentele penale ale inculpatului în cauză nu este incidentă instituția revocării suspendării condiționate potrivit art. 83 alin. (1) Cod penal 1969, suspendarea condiționată a executării pedepsei 2 (doi) ani închisoare stabilită inculpatului P. P. I. pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile, cu marcaj necorespunzător, peste limita a 10.000 țigări stabilite prin sentința penală nr.304/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă la data de 13.12.2011 prin decizia penală nr.1107/R/13.11.2011 a Curții de Apel Oradea fiind anterior anulată prin sentința penală nr.387/15.03.2013 a Judecătoriei Satu - M., definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2013.

Pe cale de consecință, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea intimatului inculpat P. P. I. de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu lămurirea chestiunii de drept vizând interpretarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.

Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit dispozițiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea reține următoarele:

Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt în sensul că la data de 28.12.2012, în jurul orei 15,40, inculpatul P. P. I. a condus fără drept (dreptul de a conduce fiindu-i suspendat la data de 23.09.2012) autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_, în Punctul de Trecere a Frontierei Urziceni, pe sensul de ieșire din țară unde a fost surprins în flagrant.

Apărarea inculpatului P. P. I. în sensul că a condus mașina pe o distanță foarte scurtă pe fondul unor probleme tehnice nu este de natură de a atrage reținerea vreunei cauze justificative sau de a conduce la reținerea lipsei tipicității faptei având în vedere că inculpatul cunoștea că nu are dreptul de a conduce și cu toate acestea a decis să aibă un comportament incriminat de norma penală.

Inculpatul era conștient că încalcă legea penală la momentul intrării în Punctul de Trecere a Frontierei Urziceni întrucât la solicitarea agentului de poliție de frontieră de a prezenta permisul de conducere a încercat să justifice lipsa acestuia prin faptul că l-a uitat acasă, pentru ca ulterior să refuze semnarea procesului – verbal de constatare a infracțiunii.

De asemenea, apărarea inculpatului P. P. I. cu privire la existența unor defecțiuni tehnice a autovehicului nu este confirmată de martorul direct V. L. M. care a arătat în fața instanței că nu a auzit la momentul constatării infracțiunii ca inculpatul să fi invocat vreo defecțiune a mașinii.

Examinând incidența legii penale mai favorabile, Curtea constată că în timpul judecării cauzei a intrat în vigoare noul Cod penal.

Modificările ivite în cursul judecării cauzei, ca urmare a succesiunii în timp a legilor penale, impun soluționarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situație tranzitorie.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 Cod penal a pronunțat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile și alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispozițiilor penale din legi succesive care își găsesc aplicarea în cauză, utilizând criteriul aprecierii in concreto.

Pentru a deveni aplicabile dispozițiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiției de existență a unei situații tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca faptele ce fac obiectul acuzației să fie infracțiuni atât potrivit legii sub imperiul căreia au fost comise, cât și conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.

Comparând legile penale succesive [art.335 alin.(2) Cod penal și art. 86 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002] Curtea constată că, deși sub aspectul conținutului constitutiv și al regimului sancționator reglementarea anterioară și Noul Cod penal sunt similare, prin raportare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni și al recidivei postcondamnatorii legea penală favorabilă inculpatului este Codul penal din 1969 și dispozițiile art. 86 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 în forma în vigoare înainte de data de 01 februarie 2014.

Curtea apreciază că fapta inculpatului P. P. I. este tipică fiind întrunite atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzută de art. 86 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 art. 5 Cod penal

Curtea consideră că în cauză nu poate fi reținută lipsa trăsăturii esențiale a infracțiunii prevăzută de art. 18 Cod penal 1969 și, pe cale de consecință, incidența dispozițiilor art. 181 Cod penal 1969 cu privire la infracțiunea de care este acuzat inculpatul.

Pe de o parte, atingerea valorii sociale protejate de lege prin fapta inculpatului P. P. I. nu este minimă, acesta conducând cu bună știință autovehiculul deși știa că nu are în mod legal acest drept, sfidând normele referitoare la regimul circulației rutiere.

Pe de altă parte, inculpatul este o persoană care nu se află la primul conflict cu legea penală suferind multiple condamnări anterioare, infracțiunea care face obiectul prezentei cauze fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.

Așadar, Curtea apreciază că fapta inculpatului P. P. I. de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în condițiile în care exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prezintă gradul de pericol social concret al infracțiunii.

Curtea constată că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzută de art. 86 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal comisă de inculpatul P. P. I. la data de 28.12.2012 constituie al doilea termen al recidivei postcondamntorii fiind comisă după rămânerea definitivă a hotărârii prin care inculpatul fusese condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile, cu marcaj necorespunzător, peste limita a 10.000 țigări stabilită prin sentința penală nr.304/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă la data de 13.12.2011 prin decizia penală nr.1107/R/13.11.2011 a Curții de Apel Oradea.

Prin urmare, în baza art. 386 Cod de procedură penală Curtea va schimba încadrarea juridică a faptei de care este acuzat inculpatul P. P. I. din infracțiunea de conducere unui vehicul fără permis prevăzută de art.335 alin.(2) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(1) Cod penal și art. 5 Cod penal în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzută de art. 86 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal.

Față de legea penală mai favorabilă astfel determinată Curtea apreciază, prin raportare la criterii prevăzute de art. 72 Cod penal 1969 [gravitatea infracțiunii săvârșite (infracțiune intenționată comisă în stare de recidivă postcondamnatorie), periculozitatea infractorului (multiple condamnări anterioare), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului (recidivist postcondamnatoriu), împrejurarile care atenueaza răspunderea penală (starea de sănătate precară a inculpatului precum și trecerea unui interval de peste trei ani de la comiterea faptei)] că pedeapsa de 1 an închisoare (minimul special stipulat de norma de incriminare) pentru comiterea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată este singura care poate conduce la atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei.

Astfel, în baza art. 86 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal va condamnă pe inculpatul P. P. I. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.

În baza art. 71 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului P. P. I. exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) Cod penal 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale, comiterea infracțiunii conducând că concluzia necesității restrângerii exercițiului drepturilor civile ale inculpatului pe durata privării de libertate ca urmare a perseverenței infracționale.

În baza art. 865 Cod penal 1969 raportat la art. 85 Cod penal 1969 Curtea va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicate inculpatului P. P. I. prin sentința penală nr. 307 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 175/A din 7.04.2014 a Curții de Apel Oradea.

Pe cale de consecință, va descontopi pedepsele aplicate inculpatului P. P. I. prin sentința penală nr. 307 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 175/A din 7.04.2014 a Curții de Apel Oradea și, implicit, prin sentința penală nr.387/15.03.2013 a Judecătoriei Satu - M., definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2013, în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor după cum urmează:

a.pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile, cu marcaj necorespunzător, peste limita a 10.000 țigări stabilită prin sentința penală nr.304/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă la data de 13.12.2011 prin Decizia penală nr.1107/R/13.11.2011 a Curții de Apel Oradea;

b.pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.3201 alin.(7) Cod de procedură penală 1969, art.74 alin.(1) lit.b) Cod penal 1969 și art.76 lit.d) Cod penal 1969 stabilită prin sentința penală nr.387/15.03.2013 a Judecătoriei Satu - M., definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2013;

c.pedeapsa de 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.3201 alin.(7) Cod de procedură penală 1969 stabilită prin sentința penală nr. 307 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 175/A din 7.04.2014 a Curții de Apel Oradea.

Întrucât suspendarea condiționată a executării pedepsei 2 (doi) ani închisoare stabilită inculpatului P. P. I. pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile, cu marcaj necorespunzător, peste limita a 10.000 țigări prin sentința penală nr.304/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă la data de 13.12.2011 prin decizia penală nr.1107/R/13.11.2011 a Curții de Apel Oradea a fost anulată prin sentința penală nr.387/15.03.2013 a Judecătoriei Satu - M., definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2013 Curtea constată că nu se mai poate dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

De asemenea, Curtea reține că pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare stabilită pentru primul termen al recidivei postcondamnatorii prin sentința penală nr.304/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă la data de 13.12.2011 prin decizia penală nr.1107/R/13.11.2011 a Curții de Apel Oradea nu a fost executată și, prin urmare, se impune contopirea acesteia în integralitate cu pedeapsa de1 (un) an închisoare stabilită în prezenta cauză potrivit regulilor generale stipulate de Codul penal din 1969 în materia recidivei postcondamnatorii.

Așadar, în baza art. 39 alin. (1) Cod penal 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) Cod penal 1969 Curtea va contopi pedeapsa de 1 (un) an închisoare stabilită în prezenta cauză inculpatului P. P. I. pentru comiterea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzute de art. 86 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal (cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii) cu pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare stabilită inculpatului P. P. I. pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile, cu marcaj necorespunzător, peste limita a 10.000 țigări prin sentința penală nr.304/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă la data de 13.12.2011 prin decizia penală nr.1107/R/13.11.2011 a Curții de Apel Oradea (primul termen al recidivei postcondamnatorii), aplicând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Curtea constată că infracțiunile pentru care s-au dispus soluții de condamnare prin sentința penală nr.387/15.03.2013 a Judecătoriei Satu - M., definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2013 precum și prin sentința penală nr. 307 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 175/A din 7.04.2014 a Curții de Apel Oradea sunt concurente cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr.304/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă la data de 13.12.2011 prin decizia penală nr.1107/R/13.11.2011 a Curții de Apel Oradea, fiind comise înainte de rămânerea definitivă a vreuneia dintre aceste hotărâri (10.09.2010, 06.08.2011 și 22.07.2011).

Fața de această situație de pluralitate de infracțiuni Curtea va proceda la stabilirea pedepsei rezultante pentru infracțiunile concurente având totodată în vedere și faptul că infracțiunea comisă în prezenta cauză se află în stare de recidivă postcondamnatorie față de cea pentru care s-a dispus condamnarea prin sentința penală nr.304/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă la data de 13.12.2011 prin decizia penală nr.1107/R/13.11.2011 a Curții de Apel Oradea astfel că în privința acestora din urmă se va avea în vedere în mod unitar pedeapsa rezultantă aplicată în urma impunerii tratamentului sancționator al recidivei.

Pe cale de consecință, în baza art.36 alin.(1) Cod penal 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) Cod penal 1969 Curtea va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare mai sus aplicată cu pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzute de art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.3201 alin.(7) Cod de procedură penală 1969, art.74 alin.(1) lit.b) Cod penal 1969 și art.76 lit.d) Cod penal 1969 stabilită prin sentința penală nr.387/15.03.2013 a Judecătoriei Satu - M., definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2013, respectiv de 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzute de art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.3201 alin.(7) Cod de procedură penală 1969 stabilită prin sentința penală nr. 307 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 175/A din 7.04.2014 a Curții de Apel Oradea, rezultând pedeapsa de 2 ani închisoare.

Curtea urmează să sporească pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu 1 an închisoare, având în vedere, pe de o parte, autoritatea de lucru judecat a sporului de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 307 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 175/A din 7.04.2014 a Curții de Apel Oradea, iar pe de altă parte perseverența infracțională a inculpatului pe o perioadă de peste doi ani.

Ca urmare a sporirii pedepsei rezultante de 2 ani închisoare cu 1 an închisoare în final inculpatul P. P. I. va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art. 71 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 va interzice inculpatului P. P. I. exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) Cod penal 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale rezultante.

Pentru aceste motive, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod de procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Carei împotriva sentinței penale nr. 69 din 15 iunie 2015 pronunțate de Judecătoria Carei în dosarul nr._ /P/2014, va desființa sentința penală atacată și rejudecând va proceda potrivit celor reținute mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod de procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Carei împotriva sentinței penale nr. 69 din 15 iunie 2015 pronunțate de Judecătoria Carei în dosarul nr._ /P/2014.

Desființează sentința penală atacată și rejudecând:

În baza art.5 Cod penal constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969 și dispozițiile art. 86 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 în forma în vigoare înainte de data de 01 februarie 2014.

În baza art. 386 Cod de procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei de care este acuzat inculpatul P. P. I. din infracțiunea de conducere unui vehicul fără permis prevăzută de art.335 alin.(2) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(1) Cod penal și art. 5 Cod penal în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzută de art. 86 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal.

În baza art. 86 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul P. P. I. [născut la data de 20.10.1970 în loc. Satu M., județ Satu M., CNP_, fiul lui G. și E. E., cetățenia română, stare civilă -, situație militară -, studii -, ocupația -, domiciliat în loc.Satu M., Bld. Independenței, ., . M., recidivist] la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.

În baza art. 71 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului P. P. I. exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) Cod penal 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

Constată că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzută de art. 86 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal pentru care inculpatul P. P. I. a fost condamnat în prezenta cauză constituie al doilea termen al recidivei postcondamntorii față de condamnarea la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile, cu marcaj necorespunzător, peste limita a 10.000 țigări stabilită prin sentința penală nr.304/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă la data de 13.12.2011 prin decizia penală nr.1107/R/13.11.2011 a Curții de Apel Oradea.

În baza art. 865 Cod penal 1969 raportat la art. 85 Cod penal 1969 anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicate inculpatului P. P. I. prin sentința penală nr. 307 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 175/A din 7.04.2014 a Curții de Apel Oradea.

Descontopește pedepsele aplicate inculpatului P. P. I. prin sentința penală nr. 307 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 175/A din 7.04.2014 a Curții de Apel Oradea și, implicit, prin sentința penală nr.387/15.03.2013 a Judecătoriei Satu - M., definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2013, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează:

a. pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile, cu marcaj necorespunzător, peste limita a 10.000 țigări stabilită prin sentința penală nr.304/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă la data de 13.12.2011 prin Decizia penală nr.1107/R/13.11.2011 a Curții de Apel Oradea;

b. pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.3201 alin.(7) Cod de procedură penală 1969, art.74 alin.(1) lit.b) Cod penal 1969 și art.76 lit.d) Cod penal 1969 stabilită prin sentința penală nr.387/15.03.2013 a Judecătoriei Satu - M., definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2013;

c. pedeapsa de 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.3201 alin.(7) Cod de procedură penală 1969 stabilită prin sentința penală nr. 307 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 175/A din 7.04.2014 a Curții de Apel Oradea.

Constată autoritatea de lucru judecat a sporului de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 307 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 175/A din 7.04.2014 a Curții de Apel Oradea.

În baza art. 39 alin. (1) Cod penal 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) Cod penal 1969 contopește pedeapsa de 1 (un) an închisoare stabilită în prezenta cauză inculpatului P. P. I. pentru comiterea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzute de art. 86 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal (cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii) cu pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare stabilită inculpatului P. P. I. pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile, cu marcaj necorespunzător, peste limita a 10.000 țigări prin sentința penală nr.304/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă la data de 13.12.2011 prin decizia penală nr.1107/R/13.11.2011 a Curții de Apel Oradea (primul termen al recidivei postcondamnatorii), aplicând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art.36 alin.(1) Cod penal 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) Cod penal 1969 contopește pedeapsa de 2 ani închisoare mai sus aplicată cu pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzute de art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.3201 alin.(7) Cod de procedură penală 1969, art.74 alin.(1) lit.b) Cod penal 1969 și art.76 lit.d) Cod penal 1969 stabilită prin sentința penală nr.387/15.03.2013 a Judecătoriei Satu - M., definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2013, respectiv de 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzute de art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.3201 alin.(7) Cod de procedură penală 1969 stabilită prin sentința penală nr. 307 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 175/A din 7.04.2014 a Curții de Apel Oradea, rezultând pedeapsa de 2 ani închisoare, pe care o sporește cu 1 an închisoare, în final inculpatul P. P. I. executând pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art. 71 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului P. P. I. exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) Cod penal 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale rezultante.

Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului inculpat P. P. I. de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu lămurirea chestiunii de drept vizând interpretarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 06 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

M. UDROIUADELA C.

Grefier,

C. P.

tehnored. decizie M. U./05.02.2016

jud. fond I.R. Ț.

4 ex.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....  Mandat european de arestare. Sentința nr. 10/2016. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 7/2016. Curtea de Apel ORADEA