Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 64/2016. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2016 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 64/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 64/A/2016
Ședința publică din 8 februarie 2016
Președinte: MIHAIL UDROIU
Judecător: A. C.
Grefier: C. P.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost reprezentat de procuror V. B..
Pe rol se află judecarea apelului penal declarat de P. de pe lângă Judecătoria Satu M. împotriva sentinței penale nr. 1198 din 21 octombrie 2015 a Judecătoriei Satu M., privind pe inculpatul ȘIMON E. R., trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni de conducere fără permis, prev. și ped. de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002.
Se constată că apelul a fost dezbătut în ședința publică din 26 ianuarie 2016, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea din acea dată – încheiere care face parte integrantă din prezenta – și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru cazi, 8 februarie 2016.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1198 din 21 octombrie 2015, Judecătoria Satu M., în baza art. 5 din noul Cod penal s-a reținut ca lege penală mai favorabilă OUG nr. 195/2002, vechiul Cod penal și în consecință:
În baza art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.proc.pen. și art. 5 noul Cod penal a fost condamnat inculpatul ȘIMON E. R. [fiul lui E. și I., născut la data de 22.05.1976 în loc Halmeu jud Satu M., domiciliat în localitatea Porumbești, ./A jud Satu M., cetățenie română și maghiară, studii 11 clase, ocupația mecanic auto, fără loc de muncă, căsătorit, 2 copii minori, cu antecedente penale, posesor al CI ._, CNP –_], pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, la o pedeapsă la 1 an închisoare.
În baza art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.proc.pen. și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat același inculpat cu datele personale de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, la pedeapsa de 1 an închisoare
În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal s-a pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an închisoare.
În baza art. 85 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 958 din data de 16.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/296/2013 al Judecătoriei Satu M., rămasă definitivă prin neapelare la data de 02.07.2014.
S-a constatat că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în prezenta cauză sunt concurente cu fapta pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 958 din data de 16.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/296/2013 al Judecătoriei Satu M., rămasă definitivă prin neapelare la data de 02.07.2014.
S-a descontopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului în prezanta hotărâre în pedepsele de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.proc.pen. și art. 5 Noul Cod penal și pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.proc.pen. și art. 5 Noul Cod penal.
În baza art. 36 alin. (1) C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. s-au contopit pedepsele de mai sus descontopite cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 958 din data de 16.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/296/2013 al Judecătoriei Satu M., rămasă definitivă prin neapelare la data de 02.07.2014 și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 1an închisoare
În baza art. 71 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua și b) C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C.pen. 1969, raportat la art. 85 alin. (3) C.pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata prevăzută de art. 82 C.pen. 1969, respectiv 3 ani termen de încercare.
I s-au învederat inculpatului prevederile art. 83 C.pen. 1969.
În baza art. 71 alin. (5) C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 274 alin. (1) C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
A reținut instanța de fond că, prin rechizitoriul nr. 2363/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu M., inculpatul ȘIMON E. R. a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. și ped. de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. și ped. de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. 1969 și a art. 5 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut, sub aspectul stării de fapt că, în data de 11.06.2013, în jurul orei 15.40, a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu numerele provizorii SM-_ pe raza localității Ciuperceni din jud. Satu M., deși avea dreptul de a conduce suspendat începând cu 14.03.2013 urmare săvârșirii unei infracțiuni la regimul circulației.
La data de 30.10.2013, în jurul orei 18.40, un echipaj al Serviciului rutier a oprit în trafic, pe DN 1C, pe raza localității Turulung, jud. Satu M., autoturismul marca Volkswagen Golf cu număr de înmatriculare_ condus de inculpatul ȘIMON E. R. deși avea dreptul de a conduce suspendat începând cu 14.03.2013 urmare săvârșirii unei infracțiuni la regimul circulației.
În data de 11.06.2013, în jurul orei 15.40, organele de poliție din cadrul Serviciului Rutier al IPJ Satu M. aflate în serviciul de supraveghere și control al traficului rutier au efectuat semnal de oprire autoturismului cu numărul de înmatriculare provizoriu SM-_ pe raza localității Ciuperceni iar la solicitarea documentelor pentru control, conducătorul auto, identificat în persoana inculpatului ȘIMON E. R., nu a prezentat permisul de conducere. Fiind verificată situația permisului de conducere, polițiștii au stabilit că, raportat la data constatării faptei, inculpatul avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice întrucât este cercetat penal pentru săvârșirea, la data de 14.03.2013, a unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.
La data de 30.10.2013, în jurul orei 18.40, un echipaj al Serviciului Rutier aflat în serviciul de supraveghere și control al traficului rutier a procedat la oprirea în deplasare a autoturismului cu numărul de înmatriculare_ care circula pe DN 1 C, pe raza localității Turulung, jud. Satu M. cu viteză peste limita legală. La volanul autoturismului a fost identificat inculpatul ȘIMON E. R. care nu a putut prezenta permisul de conducere, stabilindu-se cu ocazia verificărilor că exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată începând cu data de 14.03.3013 până la soluționarea definitivă a cauzei penale la regimul circulației rutiere.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu M. la data de 11.06.2015, sub dosar nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 18.08.2015, definitivă la data de 18.08.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Raportat la declarația inculpatului, de recunoaștere a faptei, instanța în baza art. 375 alin. (2) C.proc.pen., a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4) C.proc.pen. considerând că din probele administrate și declarația dată de inculpat în fața instanței, fapta inculpatului este stabilită clar și sunt suficiente date pentru a putea permite stabilirea unei pedepse.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut situația de fapt ca și cea reținută prin rechizitoriu și a reținut că, în drept faptele inculpatului din 11.06.2013 si din 30.10.2013 întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (2) al OUG nr. 195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (2) al OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 si art. 34 C.pen. 1969 si a art. 5 C.pen.
S-a reținut că prin sentința penală nr. 958 din data de 16.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/296/2013 al Judecătoriei Satu M., rămasă definitivă prin neapelare la data de 02.07.2014, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel că faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală de mai sus, motiv pentru care s-a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 85 C.pen. 1969.
S-a reținut că potrivit art. 85 C.pen. 1969, dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.
Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infracțiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.
În cazurile prevăzute în alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depășește 2 ani, instanța poate aplica dispozițiile art. 81 C.pen. 1969. În cazul când se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.
S-a reținut că până la judecarea cauzei, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea 286/2009) și că, potrivit art. 5 alin. (1) C.pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, dispozitiile art. 5 din C.pen. sunt constituționale în masura în care nu permit combinare a prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.
OUG nr. 195/2002 incrimina infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat în art. 86 alin. (2) și se sancționa cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Noul Cod penal (Legea nr. 286/2009), incriminează fapta de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în prevederile art. 335 alin. (2) și o sancționează cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Prima condiție a aplicării art. 5 Cod penal este ca între data săvârșirii faptei și până la data judecării cauzei să intervină mai multe legi, condiție îndeplinită în cauza de față. A doua condiție pentru aplicarea legii penale mai favorabile este existența în ambele reglementari a unui element de continuitate una dintre norme să se regăsească în întregime în cealaltă normă, condiție care, de asemenea, este îndeplinită în cauză.
Pentru a determina legea penală mai favorabilă, instanța de fond a realizat o analiză a legilor succesive, atât prin raportare la conținutul infracțiunii, la pedeapsă, prin raportare la conținutul și efectele circumstanțelor agravante sau atenuante, raportat la pedepsele complementare și accesorii, la regimul juridic al individualizării executării pedepsei, etc.
Instanța de fond a constatat că textele legale din ambele legi prevăd aceleași condiții de incriminare și instituie aceleași pedepse, însă cu privire la modalitatea executării pedepsei, comparând dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată din vechiul Cod penal, s-a apreciat că legea veche este legea mai favorabilă. Reglementarea din art. 81 și următoarele din vechiul Cod penal precum și art. 85 alin. (3) C.pen. din 1969, este mai favorabilă atât prin prisma condițiilor de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile de pe durata termenului de încercare sunt mai puține.
Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă este durata termenului de încercare, însă acest element este insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă. La aceasta concluzie conduc și prevederile din Legea nr. 187/2012. Potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal. Prin urmare, legiuitorul prezumă că vechea modalitate de individualizare este mai favorabilă, nefiind necesară modificarea acesteia ca efect al intrării în vigoare a dispozițiilor privind amânarea.
Având în vedere aceste criterii, instanța de fond a constatat că legea veche este mai favorabilă inculpatului.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, instanța de fond a reținut că elementul material al acesteia constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat.
Sub acest aspect, din probele administrate, instanța de fond a constatat că inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice, în condițiile în care exercitarea dreptului de a conduce autovehicule îi era suspendată.
Urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni constă într-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege și relațiile sociale referitoare la acestea, respectiv viața, integritatea fizică și psihică a participanților la trafic și integritatea bunurilor.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind o infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C.pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Astfel, inculpatul, știind că exercitarea dreptului de a conduce autoturisme era suspendat, a condus un autoturism pe drumurile publice, acceptând posibilitatea producerii unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice, precum și pentru valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora a fost cercetat în cauză.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 noul Cod penal și art. 396 alin. (10) C.proc.pen., de gradul de pericol social destul de ridicat al faptelor, de modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acestora, de persoana inculpatului, de vârsta acestuia, de comportarea și poziția procesuală a inculpatului raportat la atitudinea sinceră de recunoașterea faptei, aplicându-i o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune săvârșită.
Instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen. 1969 raportat la art. 85 alin. (3) C.pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen. (Legea nr. 286/2009), raportat la art. 10 C.pen. 1969, conform cărora se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, este închisoarea de cel mult 2 ani sau amendă; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsă închisorii mai mare de 6 luni; se apreciază de instanță că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Astfel, instanța de fond a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 an închisoare și, fără a minimaliza gradul de pericol social al infracțiunilor, totuși nu se poate spune că ne aflăm în prezența unei persoane care să nu poată beneficia în prezent de clemența instanței de judecată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate dar mai ales sub aspectul modalității de executare a pedepsei.
Instanța de fond a apreciat ca oportună modalitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, remarcând că împrejurările de fapt amintite, cert rezultate din actele dosarului, denotă că inculpatul, care este o persoană integrată în societate, nu prezintă o periculozitate care să justifice executarea pedepsei prin privare de libertate, scopul legal al pedepsei aplicate poate fi realizat cu maximă eficiență printr-un tratament sancționator mai blând, respectiv prin suspendarea condiționata a executării, cu atât mai mult cu cât sunt întrunite condițiile instituite prin aceste texte de lege.
Prin urmare, considerând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 81 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. (Legea nr. 286/2009), raportat la art. 10 C.pen. din 1969, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate, în baza art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Satu M., criticând-o sub aspectul netemeiniciei și solicitând să se dispună, ca urmare a contopirii pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului pentru comiterea celor două infracțiuni deduse judecății cu cea cu privire la care s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei, ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, în regim privativ de libertate.
În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale și că în prezent a fost pusă față de aceasta în mișcare acțiunea penală într-un alt dosar, pentru comiterea infracțiunii de tulburarea liniștii publice și că o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este de natură a duce la realizarea scopului și funcțiilor pedepsei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit dispozițiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale [procesul-verbal de constatare (fila 17), declarația martorului P. A. S. (fila 18), declarațiile inculpatului S. E. R. (filele 21, 23, 24-25, 28, adresa nr._ din 14 martie 2013 a IPJ Satu M., Biroul Rurier (fila 31), raportul Poliției mun. Satu M. – Serviciul Rutier (fila 33), cazierul auto al inculpatului (fila 36), autorizația de circulație provizorie pentru autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SM070112 (fila 37), declarația autentificată sub nr. 2099 din 12.06.2013 a BNP D.-Pugner D. (fila 38)], care se coroborează cu declarația dată de inculpatul ȘIMON E. R. în fața instanței de fond (filele 21-22) rezultă că acesta, în data de 11 iunie 2013, în jurul orei 15,40, a condus autoturismul marca VW Passat cu nr. provizoriu de înmatriculare SM-_ pe raza localității Ciuperceni, jud. Satu M. și că în data de 30 octombrie 2013, în jurul orei 18,40 a condus autoturismul VW Golf, cu nr. de înmatriculare_ pe raza localității Turulung, jud. Satu M., deși avea dreptul de a conduce suspendat începând cu data de 14.03.2013.
Inculpatul i-a fost comunicat, prin adresa nr._ din 14 martie 2013 (fila 31 din dosarul de urmărire penală) că, începând cu data de 14 martie 2013 i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice ca urmare a faptul că, în data de 14 martie 2013, la orele 4,48 a fost depistat în trafic pe Podul D. din mun. Satu M., conducând autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_, având o alcoolemie de 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind cercetat pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
În fața instanței de fond inculpatul a uzat de procedura abreviată a recunoașterii vinovăției, însușindu-și probele administrate în faza de urmărire penală.
Instanța de fond a constat în mod corect că faptele inculpatului sunt tipice, fiind întrunite atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv elementele constitutive a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. și ped. de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002.
De asemenea, în mod corect a constatat instanța de fond că faptele deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 958 din 16 iunie 2014 a Judecătoriei Satu M., rămasă definitivă prin neapelare în 2 iulie 2014 și prin care s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, condiții în care a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 85 C.pen. 1969.
Examinând incidența legii penale mai favorabile, Curtea constată că în timpul judecării cauzei a intrat în vigoare noul Cod penal.
Modificările ivite în cursul judecării cauzei, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, Codul penal anterior și Codul penal în vigoare, impun soluționarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situație tranzitorie.
Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 Cod penal a pronunțat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.
Determinarea legii penale mai favorabile și alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispozițiilor penale din legi succesive care își găsesc aplicarea în cauză, utilizând criteriul aprecierii in concreto.
Pentru a deveni aplicabile dispozițiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiției de existență a unei situații tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca faptele ce fac obiectul acuzației să fie infracțiuni atât potrivit legii sub imperiul căreia au fost comise, cât și conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.
Curtea reține că prima instanță a făcut o corectă determinare a legii penale mai favorabile interpretând dispozițiile art. 5 Cod penal în lumina deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei.
Prin compararea legilor penale succesive [cea din momentul săvârșirii faptelor (art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, art. 34 lit. b) Cod penal 1969 și art. 81 Cod penal 1969) cu cea din momentul judecării (art. 335 alin. (2) Cod penal), art. 39 lit. b) Cod penal, art. 91 și următoarele Cod penal], Curtea apreciază că atât din perspectiva pedepselor prevăzute de normele de incriminare, cât și prin raportare la sancționarea concursului și a modalității de individualizare a executării pedepsei legea penală favorabilă inculpatului este Codul penal din 1969.
Prin urmare, în mod întemeiat prima instanță a reținut că faptele inculpatului ȘIMON E. R. întrunesc elementele de tipicitatea obiectivă și subiectivă ale infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002.
Curtea apreciază că atât pedepsele individuale de câte 1 an închisoare, cât și pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani au fost just individualizate și corespund, atât sub aspectul naturii cât și al duratei lor, gravității faptelor, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
Este adevărat că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională dar, ținând seama de natura infracțiunilor și circumstanțele concrete în care au fost comise, precum și de persoana acestuia (are o familie organizată și doi copii minori și este integrat social, astfel cum rezultă și din caracterizarea acestuia, făcută de primarul comunei unde locuiește) și atitudinea procesuală corectă, Curtea apreciază, la rândul său, că nu este absolut necesară executarea pedepsei și nici supravegherea comportamentului acestuia în condițiile art. 86/1 C.pen. 1969.
Față de considerentele ce preced Curtea, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) C.proc.pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Satu M., urmând ca, în baza art. 275 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate în apel să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. (1) lit. b) Cod de procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Satu - M. împotriva sentinței penale nr. 1198 din 21 octombrie 2015 pronunțate de Judecătoria Satu – M. în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.(3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 08.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. UDROIUADELA C.
Grefier,
C. P.
red. decizie C. A., 24.02.2016
jud. fond P. C.
tehnored. 4 ex., 24.02.2016, pc
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 62/2016.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 2/2016.... → |
|---|
