Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 139/2016. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 139/2016 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 04-03-2016 în dosarul nr. 139/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CAORA:2016:018._

ROMÂNIA

C. DE A. O.

Secția penală și pentru

cauze cu minori

Dosar nr._

Nr. operator de date cu caracter personal: 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 139/A/2016

Ședința publică din data de 4 martie 2016

Complet constituit din:

Președinte: Țarcă G.

Judecător: A. L. F.

Grefier: S. A.

Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror T. D. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. O..

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de partea civilă apelantă J. A. și inculpatul apelant D. V., împotriva sentinței penale nr. 1229 din data de 20 octombrie 2015 pronunțată de J. O., inculpatul apelant fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev de art 208 alin 1-209 alin 1 lit a și i Cod penal 1968.

Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 23 februarie 2016, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data de 4 martie 2016, zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.

C. DE A.

DELIBERÂND

Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1229 din 20 octombrie 2015 pronunțată de J. O., în temeiul art. 5 Cod penal 2009 s-a constatat ca fiind lege penală mai favorabilă cu privire la inculpații L. D. M., E. I. și D. V. Codul penal 2009.

1.În temeiul art. 396 alin 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală s-a încetat procesul penal cu privire la inculpatul L. D. M., fiul lui O. și E. G., născut la data de 15.12.1982, în București, sectorul 1, domiciliat în O., ./A jud. Bihor, CNP_ cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev de art. 228 raportat la art. 229 alin 1 lit d Cod penal cu aplicarea art. 77 lit a Cod penal 2009 ca urmare a împăcării părților.

2.În temeiul art. 396 alin 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală s-a încetat procesul penal cu privire la inculpatul M.(fostă E.) I., fiica lui V. I. și A., născută la data de 10.05.1986, în O., jud. Bihor, domiciliat în .. ., jdu. Bihor, CNP_ sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prev de art. 228 raportat la art. 229 alin 1 lit d Cod penal cu aplicarea art. 77 lit a Cod penal 2009 ca urmare a împăcării părților.

3.În temeiul art. 386 Cod procedură penală s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Parchetului cu privire la inculpatul D. V. din infracțiunea prev. de art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit, a, i Cod penal 1969 în infracțiunea prev de art. 208 alin 1, art. 209 alin 1lit a și i Cod penal 1969 cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal 1969.

În temeiul art. 396 alin 2 și 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul D. V., fiul lui P. și A., născut la data de 20.02.1983, în Iași, jud. Iași, domiciliat în O., ., ., jud. Bihor, CNP_ la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev de art. 228 raportat la art. 229 alin 1 lit d Cod penal cu aplicarea art. 77 lit a Cod penal 2009.

În temeiul art. 67 raportat la art. 66 alin 1 lit a și b, Cod penal 2009 i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani care se execută potrivit art. 68 Cod penal.

În temeiul art. 65 raportat la art. 66 alin 1 lit a și b Cod penal 2009i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 106/2014 a Judecătoriei O. definitivă prin d.p 201/A/ 22.04.2014 a Curții de A. O. inculpatul D. V. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată.

S-a constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 106/2014 a Judecătoriei O. definitivă prin d.p 22.04.2014.

În temeiul art. 125 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 Cod penal 1969 s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința de mai sus.

În temeiul art. 38 raportat la art. 39 lit b Cod penal 2009 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare, pe care o sporește cu o treime din cealaltă pedeapsă( 1 an închisoare) în final inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 65 raportat la art. 66 alin 1 lit a și b Cod penal 2009 i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 91 Cod penal s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin 1 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă;să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin 2 lit b Cod penal i s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin 3 Cod penal i s-a impus inculpatului obligația de a presta 60 de zile muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria O. sau la o altă instituție din comunitate desemnată de Serviciu de Probațiune competent.

În temeiul art. 583 Cod procedură penală și art. 96 Cod penal i s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, al nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse.

În temeiul art. 72 Cod penal s-a constatat că L. D. M., D. I. și M. I. au fost reținuți 24 de ore prin ordonanța din data de 24.05.2013.

În temeiul art. 19 raportat la art. 1375 cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată J. A. și în consecință a fost obligat inculpatul D. V. la plata sumei de 2000 lei.

În temeiul art. 25 Cod procedură penală s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de persoana vătămată cu privire la inculpații L. D. M. și M. I..

Onorariul apărătorilor din oficiu D. E. cu delegația nr. 5259/2014, O. A. cu delegația nr. 5257/2014 și Tomele S. cu delegația nr. 5258/2014 în cuantum de 300 lei fiecare a fost avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

În temeiul art. 274 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul Dasacălu V. la plata cheltuielilor avansate de stat în cuantum de 300 lei.

În temeiul art. 275 alin 1 pct.2 lit d Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat, respectiv M. I.( fostă E.), L. D. M. și persoana vătămată J. A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 7392/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. O. din data de 03.06.2014 înregistrat sub număr_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților L. D. M. sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prev de art. 208 alin 1-209 alin 1 lit a și i Cod penal 1968, Dacălu V. sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prev de art 208 alin 1-209 alin 1 lit a și i Cod penal 1968 și E. I. sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prev de art 208 alin 1-209 alin 1 lit a și i Cod penal 1968.

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: inculpații L. D. M., D. V. și E. I. împreună, în perioada 23.09 – 07.10.2012 au pătruns în livada persoanei vătămate J. A. din localitatea Săldăbagiu de M., de unde au sustras o baracă metalică, cantitatea de 1200 kg de mere și alte bunuri.

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă:proces verbal de cercetare la fața locului(f.16-17), planșă fotografică(f.19-23), declarație J. A.(f.26-27), declarație Învinuit L. D. M.(f.53—64), declarație învinuit E. I.(f.65-73), declarație inculpat Dacălu V.(f.74-86), proces verbal de conducere în teren și planșe foto(f.86-99), proces verbal de reconstituire(f.100-110), declarație martor O. C.(f.11-114), declarație martor Naghy Kalman(f.115-118), declarație martor M. Gyula(f.119), declarație martor Lakatoș I.(f.120).

În cursul judecății, la termenul de judecată din data de 16.06.2015, înainte de citirea actului de sesizare la dosarul cauzei a fost depusă declarație de împăcare a persoanei vătămate J. A. cu inculpații L. D. M. și M. I..

La termenul de judecată din data de 06.11.2015 s-a dispus citirea actului de sesizare a instanței iar înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul D. V. a solicitat, iar, după ascultarea sa potrivit art. 375 Cod procedură penală, instanța a încuviințat soluționarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii de vinovăție.

I . Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.

Cu privire la legea penală aplicabilă în cauză, la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal, potrivit art. 246 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.289/2009 privind Codul penal.

Potrivit art.5 alin.1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Pentru a determina legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, instanța a analizat comparativ dispozițiile art208 alin 1-209 alin 1 lit a și i din Cod penal 1968 și dispozițiile art. 228-229 alin 1 lit d Cod penal și art. 77 Cod penal 2009, având în vedere drept criterii în baza cărora va determina legea penală mai favorabilă și pe care urmează să le aprecieze în concret, următoarele: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, așadar atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă (CCR, Decizia nr. 1470/8.11.2011, publicată în M.Of. nr. 853/2.12.2011).

La alegerea legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global și nu pe instituții.

Cu privire la inculpații L. D. M. și M. I. instanța a constatat, având în vedere dispozițiile Noului Cod penal potrivit cărora în cazul furtului prev de art. 228 și 229 alin 1, alin 2 lit b și c Cod penal împăcarea înlătură răspunderea penală și declarația de împăcare, că lege penală mai favorabilă este Codul penal 2009.

În ceea ce privește inculpatul L. D. M. având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două Coduri penale instanța constată ca fiind mai favorabilă Codul penal 2009.

II. Încetarea procesului penal cu privire la inculpații L. D. M. și M. I..

Potrivit art. 231 Cod penal în cazul furtului prevăzut de art. 228 și 229 alin 1, alin 2 lit b și c Cod penal împăcarea înlătură răspunderea penală și declarația de împăcare, că lege penală mai favorabilă este Codul penal 2009. În acest sens, instanța a reținut și prevederile art. 159 alin 3 Cod penal potrivit cărora împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit împăcarea și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.

Având în vedere declarație de împăcare depusă la fila 79 din dosarul de instanță prin care persoana vătămată și inculpații L. D. M. și M. I. a declarat că se împacă cu privire la infracțiunea de furt, instanța în temeiul art. 16 lit g Cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal cu privire la acești inculpați pentru săvârșire infracțiunilor de furt prev de art. 228 raportat la art. 229 alin 1 lit d Cod penal cu aplicarea art. 77 lit a Cod penal 2009 ca urmare a împăcării părților.

III. Analizând probele administrate în faza de urmărire penală în raport cu prevederile art. 375 Cod procedură penală, instanța a reținut cu privire la inculpatul D. V. aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare, respectiv:

În perioada 23.09 – 07.10.2012, pe timp de zi, inculpații L. D. M., D. V. și E. I. au mers în localitatea Săldăbagiu de M., jud. Bihor, la livada deținută de persoana vătămată J. A. unde acesta avea o baracă în care depozita unelte și alte bunuri. Inculpații au tăiat baraca în bucăți pe care împreună cu bunurile găsite în interior (coasă, furcă, greblă, hârleț, ciocan, topor, fierăstrău, mese, veselă, butoaie din plastic) le-au încărcat în autoturismul Wolkswagen înmatriculat în Ungaria cu nr. LWL443 și le-au dus din acel loc efectuând mai multe transporturi. Părțile din metal le-au predat la centre de colectarea fierului vechi din O.. Inculpații au sustras din aceeași livadă și cantitatea de aproximativ 1200 kg mere pe care le-au pus în saci și le-au dus în P., la baraca lui L. D. M., efectuând de asemenea mai multe transporturi cu un autoturism Peugeot.

Persoana vătămată J. A. apreciază valoarea bunurilor sustrase la 7000 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul nefiind reparat.

Starea de fapt reținută este dovedită cu declarația persoanei vătămate J. A., proces-verbal de cercetare la fața locului, adeverințe de primire și de plată a unor deșeuri din fier la .. O. în zilele de 24, 25 și 26 septembrie 2012, emise pe numele inculpaților, declarațiile date de inculpați în calitate de învinuiți în cauză în care au recunoscut

Starea de fapt reținută mai sus rezultă din coroborarea declarației de recunoaștere a inculpatului cu declarațiile martorilor și celelalte probe arătate în rechizitoriu.

IV. În drept, fapta inculpatului D. V. care împreună cu inculpații L. D. M. și E. I. împreună, în perioada 23.09 – 07.10.2012, au pătruns în livada persoanei vătămate J. A. din localitatea Săldăbagiu de M., de unde au sustras o baracă metalică, cantitatea de 1200 kg de mere și alte bunuri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev de art. 228 raportat la art. 229 alin 1 lit d Cod penal cu aplicarea art. 77 lit a Cod penal 2009.

Pe latură obiectivă, elementul material al infracțiunii de furt calificat este reprezentat de luarea unui bun mobil- baracă metalică, cantitatea de 1200 kg de mere și alte bunuri- fără consimțământul persoanei vătămate.

Urmarea socialmente periculoasă constă în deposedarea celui care a avut anterior posesia sau detenția bunului.

Legătura de cauzalitate rezultă din aceea că trecerea bunurilor mobile din sfera de stăpânire a posesorului în cea a făptuitorului a fost consecința directă a acțiunii de luare.

Pe latură subiectivă inculpatul a acționat cu intenție directă în modalitatea prevăzută de art. 16 alin 3 lit a Cod penal.

S-au reținut și prevederile art. 77 lit a Cod penal fapta fiind săvârșită de trei sau mai multe persoane împreună.

V. La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret instanța a reținut perioada întinsă de timp de-a lungul căreia inculpatul a sustras bunurile, modalitatea de sustragere- prin tăierea barăcii în care se aflau depozitate bunurile sustrase-, premeditarea faptei- rezultată din pregătirea instrumentelor necesare pentru tăierea barăcii- precum și comiterea faptei pe timp de zi ceea ce demonstrează o îndrăzneală infracțională de excepție.

De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale din fișa de cazier reieșind că inculpatul a mai fost condamnat în trecut pentru fapte de aceeași natură.

Pentru aceste motive instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare.

Pe lângă pedeapsa de 1 an instanța a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară drepturile prev de art. 66 alin 1 lit a și b și de asemenea va interzice aceleași drepturi cu titlu de pedeapsă accesorie.

VII. Antecedența infracțională a inculpatului D. V. și tratamentul penal al concursului de infracțiuni.

Instanța a respins cererea de schimbare a încadrări juridice solicitată de reprezentantul Ministerului Public întrucât, fapta din prezenta cauză este concurentă cu fapta care a făcut obiectul sentinței penale 106/2014 a Judecătoriei O. definitivă prin d.p 201/A/ 22.04.2014 a Curții de A. O..

Astfel instanța a constatat că prin sentința penală nr. 106/2014 a Judecătoriei O. definitivă prin d.p 201/A/ 22.04.2014 a Curții de A. O. inculpatul D. V. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată.

S-a constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 106/2014 a Judecătoriei O. definitivă prin d.p 22.04.2014.

În temeiul art. 125 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 Cod penal 1969 s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința de mai sus.

În temeiul art. 38 raportat la art. 39 lit b Cod penal 2009 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare, care a fost sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă( 1 an închisoare) în final inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executarea a pedepsei instanța a constatat că îndreptarea inculpatului se poate realiza și fără executarea acesteia în regim de detenție.

În consecință, în temeiul art. 91 Cod penal s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin 1 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 72 Cod penal s-a constatat că L. D. M., D. I. și M. I. au fost reținuți 24 de ore prin ordonanța din data de 24.05.2013.

Constatând ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (existența prejudiciului, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită) instanța în temeiul art. 19 raportat la art. 1375 Cod civil a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată J. A. și în consecință a fost obligat inculpatul D. V. la plata sumei de 2000 lei.

În temeiul art. 25 Cod procedură penală s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de persoana vătămată cu privire la inculpații L. D. M. și M. I..

Prin apelul declarat în termen legal, inculpatul D. V. a criticat sentința atacată, fără să motiveze cererea în fapt și în drept.

Prin apelul declarat în termen legal, partea civilă J. A. a solicitat acordarea de despăgubiri reprezentând prețul muncii și valoarea bunurilor furate, fără să motiveze cererea în fapt și în drept .

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.417 rap. la art. 420 alineatul 8 din Codul de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, astfel că apelurile declarate de către partea civilă și inculpat vor fi respinse potrivit considerentelor de mai jos.

Fără a relua starea de fapt care a fost corect reținută de către prima instanță raportat la probatoriul administrat în cauză și procedura recunoașterii învinuirii de către inculpatul D. V., se constată în esență că, în perioada 23.09 – 07.10.2012 inculpații L. D. M., D. V. și E. I. împreună, au pătruns în livada persoanei vătămate J. A. din localitatea Săldăbagiu de M., de unde au sustras o baracă metalică, cantitatea de 1200 kg de mere și alte bunuri.

Având în vedere că între persoana vătămată J. A. și inculpații L. D. M. și M. I. a intervenit împăcarea înainte de citirea actului de sesizare a instanței, în mod corect s-a dispus față de aceștia încetarea procesului penal.

Totodată, se apreciază că în mod întemeiat prima instanță a făcut trimitere la dispozițiile art.74 c.penal privind individualizarea judiciară a pedepsei, având în vedere modul și împrejurările faptei, mijloacele folosite, mobilul și scopul urmărit prin săvârșirea faptei, antecedența penală al inculpatului D. V., vârsta, nivelul de educație și conduita acestuia, urmările produse, aplicând o pedeapsă de 2 ani închisoare sporită cu 4 luni închisoare ca urmare a reținerii concursului de infracțiuni, după care a procedat la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apreciind că aceasta este suficientă pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.

Faptul că, ceilalți 2 inculpați L. D. M. și M. I. nu mai urmează să fie trași la răspundere penală pentru săvârșirea aceleași infracțiuni nu are o relevanță deosebită întrucât inculpatul D. V. nu a reușit să ajungă la un acord cu partea vătămată în ceea ce privește acțiunea civilă a cauzei, motiv pentru care răspunderea penală a acestuia urmează să fie stabilită individual și de sine stătător, cu anumite implicații în ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, în sensul că deși antecedența penală al inculpatului nu prea ar justifica suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ( acesta a comis anterior 3 infracțiuni distincte de furt calificat și una de omor comis în minorat), totuși față de tratamentul juridic neunitar aplicat participaților la săvârșirea infracțiunii reținute mai sus, se concluzionează că este echitabilă soluția dată de către prima instanță.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată că persoana vătămată J. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei, majorată ulterior la 7.000 lei reprezentând prejudiciul total cauzat în cauză-filele 26-28 dosar urmărire penală și că față de inculpații L. D. M. și M. I. care potrivit normelor civile, răspund solidar cu inculpatul D. V. la repararea prejudiciului cauzat, prima s-a împăcat cu consecințe definitive privind latura civilă a cauzei.

Întrucât la dosarului cauzei nu există nu există dovezi certe și directe în sensul că prejudiciul cauzat părții civile ar fi fost recuperat integral de la persoana vătămată J. A., instanța nu poate constata că acțiunea civilă ar fi fost stinsă în integralitatea ei.

Dimpotrivă, reținând că actul notarial produce efectele unei remiteri de datorie-art.1451 alin.2 c.civil și constatând că părțile ce revin codebitorilor solidari sunt egale-art.1456 alin.2 c.civil, instanța va deduce din creanța datorată de către inculpatul D. V. partea ce revenea inculpaților L. D. M. și M. I. (2/3).

Instanța apreciază că, suma de 2.000 lei reprezentând despăgubiri acordată de către prima instanță este una echitabilă și rezonabilă și că diferența de 1.000 lei ( 333,3 lei/inculpat) din totalul de 7.000 lei solicitat nu a fost justificată corespunzător de către partea civilă.

D. urmare, instanța va dispune potrivit dispozitivului de mai jos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza articolului 421 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarat de către inculpatul D. V. și partea civilă J. A. împotriva sentinței penale nr.1229 din 20.10.2015 a Judecătoriei O., pe care o menține în întregime.

Conform articolului 275 alineat 2 din Codul de procedură penală obligă inculpatul D. V. și partea civilă J. A. la plata sumei de câte 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică, azi 04.03.2016.

Președinte, Judecător,

Țarcă G. A. L. F. Grefier,

S. A.

Red. dec. A. L.F./11.03.2016

Red. jud. fond. H. C.

Tehn.red. S.A./ 11.03.2016/ 5 exemplare/

Emise 3 comunicări cu:

- P. de pe lângă C. de A. O.

- Inculpatul apelant D. V.

- Partea civilă apelantă J. A.

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 699/2015....		Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 655/2015. Curtea... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 139/2016. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 139/2016. Curtea de Apel ORADEA