Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 67/2016. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2016 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 67/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 67/A/2016
Ședința publică din 08 februarie 2016
Complet de judecată constituit din:
Președinte: A. C. R.
Judecător: O. M.
Grefier: D. L. L.
Ministerul Public este reprezentat de către domnul procuror B. R. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Pe rol se află pronunțarea în cauza privind apelurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA ORADEA și de către partea civilă F. M. P. [cu domiciliul în Oradea, ., .. 3, jud. Bihor] împotriva sentinței penale nr. 393 din data de 24.03.2015 a Judecătoriei Oradea, inculpatul intimat P. T. fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 181 Cod penal din 1969.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 19.01.2016, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din această zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data de 08.02.2016, zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 393 din 24 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a reținut că lege penală mai favorabilă, în mod global, o reprezintă Codul penal din 1969.
În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului P. T. din infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin.1 Cod penal din 1969, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969.
În baza art. 17 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul P. T. [CNP_, fiul lui Ș. și L., născut la 17.11.1986 în municipiul A., județul A., domiciliat în Grossebersdorf, ., AT-2203, Austria] pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969.
În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod procedură penală și art. 1357 Cod civil, s-a respins acțiunea civilă formulată în cauză de persoanele vătămate F. M. P., domiciliat în Oradea, ., ., județul Bihor și S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ORADEA, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor.
În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, emis la data de 11.12.2012, în dos. nr. 488/P/2011 și înregistrat la instanță la data de 12.12.2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P. T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 181 Cod penal din 1969. Prin același act, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului O. M..
S-a reținut în actul de sesizare a instanței faptul că în dimineața zilei de 30.08.2008, în jurul orelor 08.30, persoana vătămată F. M. P., împreună cu soția sa, F. M. E. și fiul său, F. A., s-a urcat în autoturismul proprietate personală, cu nr. de înmatriculare_, cu intenția de a se deplasa în afara municipiului Oradea. Pe . a observat că două persoane, respectiv inculpatul P. T. și numitul O. M., intenționează să se angajeze în traversare, fapt pentru care a încetinit viteza de deplasare. În condițiile în care numitul O. M. a lovit portiera stânga spate a autoturismului, persoana vătămată a oprit, a coborât, după care s-a angajat într-o discuție cu inculpatul, referitoare la motivul pentru care a lovit în autovehicul.
Fără un motiv justificat, inculpatul P. T. i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură în cap cu o sticlă de bere, provocând căderea acesteia și pierderea cunoștinței. În momentele imediat următoare, inculpatul și numitul O. M. au părăsit locul incidentului, lăsând în acel loc o plasă care conținea mai multe sticle cu băuturi alcoolice. La fața locului a sosit un echipaj SMURD, care a acordat primele îngrijiri medicale persoanei vătămate, care, ulterior, a fost transportată la S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ORADEA.
Conform certificatului medico-legal eliberat de SML Bihor, persoana vătămată a fost internată în perioada 30.08._08 la S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ORADEA, cu diagnosticul plăgi multiple tăiate frontale suprainfectate. S-a concluzionat că leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp contondent cu muchii și vârfuri (fragment de sticlă), acestea necesitând pentru vindecare un număr de 20 de zile de îngrijiri medicale.
Persoana vătămată F. M. P. s-a constituit parte civilă cu sumele de 84 lei, cu titlu de daune materiale și 50.000 lei, cu titlu de daune morale (f.38 dos.inst.).
De asemenea, S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ORADEA s-a constituit parte civilă cu suma de 2.162,58 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate F. M. P., 2.194,16 lei, reprezentând dobânzi de întârziere și 324,39 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În faza de urmărire penală, s-au administrat următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile persoanei vătămate, declarații martori, raport de constatare tehnico-științifică, certificate medico-legale, proces-verbal de confruntare, declarațiile inculpatului, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală și acte de căutare.
Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, arătând că nu l-a lovit cu o sticlă în cap pe persoana vătămată F. M. P. în dimineața zilei de 30.08.2008, orele 08.50, susținând că, în aceeași zi, în jurul orelor 04.30-05.00, a ajuns acasă însoțit de numitul O. M., după ce,în prealabil, a fost în mai multe localuri din municipiul Oradea, unde a consumat băuturi alcoolice. Odată ajuns acasă, inculpatul și prietenul său s-au culcat și au dormit până în jurul orelor 12.30, când au fost treziți de organele de poliție.
În faza de cercetare judecătorească, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului (f.71), declarație persoană vătămată (f.72), declarație martori F. M. E. (f.103), G. M. (f.116), O. M. G. (f.117), Ț. A. M. (f.205), C. P. D. (f.206-207), F. I. M. (f.217), V. Coriolan (f.218), D. C. (f.221-222), raport de expertiză medico-legală (f.214-216) și raport de nouă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei (f.35-36 supliment).
La dosar s-a depus și fișa de cazier judiciar al inculpatului (f.44 supliment).
Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, instanța a reținut următoarele:
În dimineața zilei de 30.08.2008, în jurul orelor 08.30, persoana vătămată F. M. P., împreună cu soția sa, F. M. E. și fiul său, F. A., s-a urcat în autoturismul proprietate personală, cu nr. de înmatriculare_, cu intenția de a se deplasa în afara municipiului Oradea. Pe . a observat că două persoane intenționează să se angajeze în traversare, fapt pentru care a încetinit viteza de deplasare. În condițiile în care una dintre aceste persoane a lovit portiera stânga spate a autoturismului, persoana vătămată a oprit, a coborât, după care s-a angajat într-o discuție cu unul dintre pietoni, referitoare la motivul pentru care a lovit în autovehicul.
Fără un motiv justificat, celălalt bărbat i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură în cap cu o sticlă de bere, provocând căderea acesteia și pierderea cunoștinței. În momentele imediat următoare, cei doi au părăsit locul incidentului, lăsând în acel loc o plasă care conținea mai multe sticle cu băuturi alcoolice. La fața locului a sosit un echipaj SMURD, care a acordat primele îngrijiri medicale persoanei vătămate, care, ulterior, a fost transportată la S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ORADEA.
Din plângerea înregistrată la Poliția municipiului Oradea de către soția persoanei vătămate la data de 02.09.2008 (f.30 dos.u.p.), reiese faptul că în data de 30.08.2008, soțul său a fost lovit cu pumnii și cu o sticlă în cap de inculpatul P. T. și numitul O. M., pe ..
În declarația de persoană vătămată (f.33 dos.u.p.), F. M. P. a arătat că în dimineața zilei de 30.08.2008, în jurul orelor 08.30, împreună cu soția și fiul său intenționau să plece la țară. Pe . distanță de 10 metri de trecerea de pietoni, a observat două persoane de sex masculin, care doreau să traverseze, motiv pentru care a încetinit, unul dintre cei doi lovind portiera din stânga spate când a trecut pe lângă autoturism. Persoana vătămată a oprit, a coborât din autoturism și a început cu cei doi o discuție, care s-a transformat într-o altercație, fără a se lovi reciproc. În timp ce discuta cu persoana care i-a lovit mașina, persoana vătămată a declarat că celălalt bărbat l-a lovit cu o sticlă de bere în cap, ceea ce l-a făcut să cadă la sol și să-și piardă cunoștința. La momentul la care s-a trezit, la fața locului nu se mai aflau cei doi tineri, dar lăsaseră acolo o plasă cu sticle de bere și vodcă. Întrebat fiind de semnalmentele celor două persoane, F. M. P. a arătat că cel care l-a lovit cu sticla de bere avea aproximativ 25 de ani, 170-175 cm, bine făcut, pantaloni lungi, tricou de culoare închisă, scris pe piept ceva cu alb, iar celălalt era puțin mai înalt, blond, tuns scurt și purta un tricou de culoare portocalie, ambii fiind sub influența băuturilor alcoolice.
Tot în faza de urmărire penală, persoana vătămată a arătat (f.35 dos.u.p.) că în timp ce se afla în spital, pe hol, a auzit niște discuții contradictorii din salonul în care era internat. Știind că acolo se aflau fiii săi, a intrat să vadă ce se întâmplă și a văzut că sosiseră două persoane de sex masculin, pe care i-a întrebat ce caută acolo. L-a recunoscut pe unul dintre cei doi, ca fiind persoana care îl lovise anterior cu sticla în cap și a discutat cu el despre acest aspect, însă bărbatul nu a recunoscut că îl agresase, arătând că el nu s-a aflat în acea dimineață de . P. susține că l-a întrebat atunci pe acel bărbat de ce nu l-a adus cu el pe agresor, răspunsul fiind că vinovatul se află în Austria. În cuprinsul acelei declarații, persoana vătămată a arătat că și în confruntarea pe care a avut-o cu inculpatul, l-a recunoscut pe acesta ca fiind cel care l-a lovit cu sticla, iar în urma vizionării fotografiilor de la dosarul cauzei, a indicat că persoana cu tricou portocaliu, care a lovit mașina este numitul O. M..
În fața instanței (f.72 dos.inst.), persoana vătămată a declarat că în data de 30.08.2008, se afla în autoturism alături de soția și fiul său, iar pe . doi tineri care aveau intenția de a traversa, menționând că printre cei doi se afla și inculpatul prezent la acel moment în sala de judecată. A încetinit autoturismul și când s-a uitat în oglinda retrovizoare, a constatat că persoana care îl însoțea pe inculpat a lovit cu o sticlă în portbagajul mașinii, motiv pentru care a oprit autovehiculul. Cealaltă persoană, care corespunde semnalmentelor inculpatului prezent în sala de judecată, avea în mână o plasă de nylon. În momentul în care vorbea cu persoana care i-a lovit autoturismul, a fost lovit de o persoană care a venit din spatele celui cu care discuta. A fost lovit cu o sticlă în cap de persoana care avea în mână plasa și care corespunde semnalmentelor inculpatului. De asemenea, persoana vătămată a arătat că imediat după incident, soția sa a cerut unui magazin alimentar din apropiere să vizioneze imaginile surprinse de camerele de supraveghere, ocazie cu care l-a identificat pe inculpatul prezent în sala de judecată. Apoi a revenit și a arătat că nu e sigur că soția sa l-a recunoscut pe inculpat în imaginile vizionate.
În declarația dată în fața organelor de cercetare penală (f.31-32 dos.u.p.), martora F. M. E. a arătat, în esență, că a văzut doi tineri, unul dintre ei a lovit mașina cu pumnul și l-a văzut pe inculpat lovindu-l cu o sticlă în cap pe soțul ei. A arătat apoi că în fața imobilului cu nr.41 de pe . observat pe cei doi și i-a indicat organelor de poliție. Câteva aliniate mai jos, în cuprinsul aceleiași declarații, martora a menționat că sunt absolut sigură că T. P. și O. M. G. sunt cei care l-au lovit cu pumnii pe soțul meu, iar unul dintre cei doi, nu pot preciza care anume, l-a lovit cu sticla în cap.
Ulterior, la data de 14.09.2009, aceeași martoră a declarat (f.41-42 dos.u.p.) că persoana care purta tricou de culoare portocalie a lovit mașina, iar celălalt tânăr l-a lovit pe soțul ei cu o sticlă în cap. Cu privire la imaginile surprinse de camerele de supraveghere în magazinul alimentar, martora a susținut, la acea dată, că nu mai reține dacă l-a recunoscut atunci pe inculpat în înregistrări. De asemenea, soția persoanei vătămate a arătat că atunci când le-a precizat organelor de poliție că cei doi sunt autorii, aceștia fiind ulterior legitimați, O. M. a declarat că în dimineața respectivă a purtat un tricou de culoare portocalie, iar inculpatul a refuzat să răspundă la întrebare. La momentul acelui dialog între organele de poliție și cei doi, la care a asistat și martora, O. M. purta un tricou negru, iar inculpatul P. T. avea altă ținută vestimentară și prezenta urme de sânge pe pantaloni, iar după ce martora i-a atras atenția asupra acestui aspect, inculpatul a precizat că este sângele său. La finalul declarației, martora a arătat, fiindu-i prezentate fotografiile de la dosarul cauzei, că persoana care a lovit mașina este cea care în imagini poartă tricou portocaliu, dar cealaltă persoană din fotografie nu prezintă semnalmentele numitului P. T..
În fața instanței de judecată, martora F. M. E. a declarat, la termenul de judecată din 04.06.2013 (f.103 dos.inst.), că persoana care l-a lovit în cap pe soțul ei nu era cea care purta tricou portocaliu, ci inculpatul prezent atunci în sala de judecată. Cu privire la imaginile surprinse camerele de supraveghere din magazin, martora a susținut în fața judecătorului faptul că a văzut atunci persoana cu tricou portocaliu, dar nu se poate pronunța dacă pe inculpatul prezent l-a văzut sau nu pe acele imagini video.
În faza de urmărire penală, a fost audiată la data de 13.04.2011, în calitate de martor și numita G. M. (f.5-6 dos.u.p.), vânzător la acea dată în magazinul alimentar, care, fiindu-i prezentate de organele de urmărire penală imagini surprinse de camerele de supraveghere, a recunoscut cele două persoane de sex masculin, care, în dimineața de 30.08.2008, au cumpărat mai multe sticle de băutură, pe care le-au pus într-o pungă, cumpărată tot din magazin deși în declarația aceleiași martore, anterioară (29.09.2008), aceasta a consemnat că precizez că după aceasta, soția celui ce a fost lovit, a plecat cu poliția, iar eu nu mai știu acum dacă pot preciza că dacă i-aș vedea pot să-i recunosc.
La data de 18.06.2013, martora G. M. a fost audiată în faza de cercetare judecătorească (f.116 dos.inst.), relevant din declarația acesteia fiind ultimul pasaj, în care aceasta arată că: Menționez că cei doi pe care i-am văzut pe înregistrare cu cumpărat de la mine o plasă DanDeli, bere și cred că și ceva tărie. Nu îmi amintesc fizionomia celor două persoane pe care le-am văzut în magazin, însă cu privire la inculpatul prezent azi în sală, menționez că este mult mai corpolent decât una din cele două persoane pe care le-am văzut acum 5 ani. Nu știu dacă inculpatul prezent azi în sală este una din persoanele prezente atunci în magazin, însă menționez că înclin să cred că nu este acea persoană.
Fiul persoanei vătămate, numitul F. I. M., a arătat, în esență, în faza de urmărire penală (f.43-44 dos.u.p.) faptul că la momentul vizionării înregistrărilor surprinse de camerele de supraveghere, mama sa, martora F. M. E. nu a recunoscut decât persoana care a lovit în autoturism, nu și pe cealaltă, care o însoțea și care i-a lovit în cap soțul. De asemenea, martorul a mai arătat că în prezența sa și a mamei sale, numitul D. A., un prieten al său, a specificat, la momentul legitimării în fața blocului a numitului O. M. și a inculpatului, faptul că cei doi tineri au fost implicați într-un scandal în acea noapte pe .> În declarația dată în faza de cercetare judecătorească, martorul F. I. M. a arătat (f.217 dos.inst.), în esență, că la momentul la care mama sa a vizionat înregistrările de pe camerele de supraveghere, a identificat doar una dintre persoanele care au intrat în conflict cu persoana vătămată, iar nu cea care l-a lovit cu sticla în cap – așa știu că mama a recunoscut o persoană de pe înregistrări ca fiind unul din cei doi, cred că cea de-a doua persoană, adică cea care NU l-a lovit pe tata cu sticla în cap.
Martorul Dărăbant C. a declarat, în cursul cercetărilor (f.53 dos.u.p.) faptul că l-a însoțit pe inculpat la spitalul unde era internată persoana vătămată, iar când cei doi s-au întâlnit, F. M. P. a afirmat că știe că nu inculpatul e agresorul, dar este convins că acesta îi cunoaște pe agresori, iar dacă nu îi aduce pe aceștia, va continua să susțină vinovăția lui P. T.. Aceeași declarație a fost dată de martor și în fața instanței (f.221-222 dos.inst.).
Martorul C. P. D. a precizat inițial, la datele de 31.08.2008, 25.09.2008 și 26.06.2009 (f.48-51 dos.u.p.), că în data de 30.08.2008, orele 08.30, se afla pe . coleg de serviciu să-l ia cu mașina. A văzut ieșind dintr-un magazin trei bărbați și o femeie. După ce au ieșit, a văzut că doi dintre acești bărbați îl agresau pe un al treilea, dar a susținut că nu i-ar putea recunoaște pe agresori întrucât nu își mai amintește fizionomiile lor. De asemenea, și în fața instanței (f.206-207 dos.inst.), martorul a precizat că nu poate fi sigur de faptul că numiții O. M. și P. T., persoane pe care le-a nominalizat în faza de urmărire penală, sunt agresorii întrucât incidentul s-a produs la o oarecare distanță de locul în care se afla și nu a fost în măsură să vadă foarte bine fețele celor doi.
Din raportul întocmit de lucrătorii de poliție la data de 08.09.2009 (f.45-47 dos.u.p.), reiese că la momentul vizionării de către martora G. M. (vânzătoarea de la magazinul alimentar), a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere, doar unul dintre cei doi bărbați a corespuns semnalmentelor prezentate de organele de poliție, după culegerea informațiilor de la martorii F. M. și C. P.. Același aspect, recunoașterea doar a unuia dintre tineri - cel care purta tricou portocaliu – a rezultat și după vizionarea de către soția persoanei vătămate, numita F. M., a imaginilor video, după cum este reținut în raport. De asemenea, în ultimul paragraf al raportului, se reține faptul că, în conformitate cu cele declarate la fața locului de martorul C. P., în noaptea de 29/30.08.2008, în jurul orelor 03.00-04.00, numiții O. M. și P. T. au fost implicați într-o altercație într-o altă altercație tot pe .> În faza de cercetare judecătorească a fost audiat în calitate de martor și numitul O. M. G. (f.117 dos.inst.), care a arătat că în noaptea de 29/30.08.2008, în timp ce se afla în stradă cu inculpatul și alți prieteni ai lor, a avut loc o altercație între inculpat și conducătorul unui autoturism cu numere de înmatriculare de Italia, în urma căruia inculpatul a fost agresat. A precizat și faptul că nici el, dar nici inculpatul nu au fost implicați în agresarea persoanei vătămate F. M. P..
La data de 24.09.2008, a avut loc o confruntare între persoana vătămată și inculpat (f.69-70 dos.u.p.), din cadrul căreia instanța reține faptul că la întrebarea cu nr.1, persoana vătămată a precizat că îl recunoaște pe inculpat ca fiind cel care l-a lovit în cap cu o sticlă de bere, iar la întrebarea cu nr. 2, inculpatul a arătat că atunci când l-a vizitat pe F. M. P. la spital, acesta l-a întrebat cine e și ce caută acolo,cerându-i totodată să-i aducă la el pe agresori, aspect pe care persoana vătămată nu l-a negat ulterior în cuprinsul procesului-verbal de confruntare.
La dosarul cauzei, s-au depus fotografiile imprimate de pe CD-ul cu înregistrările surprinse de camerele de supraveghere din magazinul alimentar (f.55-58 dos.u.p.), observându-se două persoane de sex masculin, una purtând tricou portocaliu, tuns scurt, păr blond, iar cealaltă având un tricou negru și păr brunet.
În faza de urmărire penală, inculpatul a fost de acord să fie supus testului poligraf, în acest sens fiind întocmit un raport de constatare tehnico-științifică (f.63-67 dos.u.p.), la întrebările relevante, nr.4 și 6, evidențiindu-se modificări semnificative care pot fi interpretate ca indici ai comportamentului simulat. Întrebările cu nr.4 și 6 au fost: Dumneata ai avut o altercație în 30.08.2008, în jurul orelor 08.30, cu un conducător auto pe . ai lovit un conducător auto identificat ca fiind F. M. P., în 30.08.2008 în jurul orelor 08.30, pe .> Inculpatul a declarat în faza de urmărire penală (f.78-80 dos.u.p.) faptul că în data de 30.08.2008, în jurul orelor 02.00, a venit din oraș spre casă, după ce fusese prin cluburi, întrucât urma să fie vizitat de niște prieteni din Austria. În fața blocului, alături de el era și numitul O. M., iar în timp ce descărca bagaje din autoturism, a avut loc o altercație între el și un cetățean italian, care l-a lovit de două ori cu pumnul în față pe inculpat. Un echipaj de poliție aflat în zonă a sosit la fața locului, dar le-a recomandat celor prezenți să se liniștească și să se îndrepte spre casă, ceea ce s-a și întâmplat. Astfel, inculpatul alături de prietenii săi au urcat în . în apartament câteva sticle de bere și apoi, în jurul orelor 04.00, s-au culcat cu toții. Inculpatul a mai precizat că, la sugestia apărătorului său, s-a prezentat, însoțit de martorul Dărăbant C., la spitalul unde era internată persoana vătămată, în salon găsindu-i pe fiii acestuia. Fiul cel mare, pe care îl știa de la poliție, a specificat că are o înregistrare pe telefonul mobil cu agresorii tatălui său, dar inculpatul nu este printre ei. La . vătămată i-a întrebat pe cei doi cine sunt și pe cine caută, inculpatul precizând că el este cel acuzat că l-a lovit. F. M. P. a susținut cu acea ocazie că nu inculpatul este cel care l-a lovit, dar că el îi cunoaște pe agresori, iar atâta timp cât nu îi va identifica pe autori, el va rămâne de fazan. A arătat că nu a comis fapta de care este acuzat.
La data de 21.05.2013, inculpatul a fost audiat în cadrul cercetării judecătorești (f.71 dos.inst.), ocazie cu care a precizat că nu a avut loc niciun incident în dimineața zilei de 30.08.2008 între el și persoana vătămată F. M. P., ci între el și o altă persoană, în noaptea de 29/30.08.2008. A precizat că a ajuns în apartamentul său imediat după . pe care a suferit-o și nu a mai ieșit până a doua zi, când a fost căutat de organele de poliție. De asemenea, din declarația inculpatului reiese faptul că nu a fost la magazinul alimentar împreună cu un alt bărbat pentru a cumpăra băuturi alcoolice. Și-a menținut restul celor afirmate în cursul urmăririi penale referitoare la vizita la spital.
La dosarul de urmărire penală a fost depus certificatul medico-legal nr. 2994/Ia/1190/10.09.2008 (f.39 dos.u.p.), eliberat de SML Bihor, ale cărui concluzii sunt că persoana vătămată prezintă leziuni posttraumatice ce pot data din 30.08.2008, care s-au putut produce prin lovire cu corp contodent cu muchii și vârfuri (fragment de sticlă) și necesită pentru vindecare 12-15 zile de îngrijiri medicale. Prin completarea adusă acestui certificat la data de 20.10.2008 (f.40 dos.u.p.), s-a conchis că numărul zilelor de îngrijiri medicale este de 25.
În faza cercetării judecătorești, s-a efectuat și o expertiză medico-legală de către SML Bihor (f.214-216 dos.inst.), care a adus modificări față de certificatele anterior eliberate, în sensul că numărul de zile de îngrijiri medicale necesare persoanei vătămate pentru vindecare a fost stabilit la 12-15. Aceleași au fost și concluziile noii expertize medico-legale efectuată de IML Timișoara (f.35-36 dos.inst. supliment).
Cu privire la imaginile surprinse de camerele de supraveghere din magazinul alimentar, s-a dispus de către instanță, la solicitarea inculpatului, efectuarea unei expertize criminalistice, în ciuda opoziției din partea procurorului, care a susținut în permanență că persoana care apare în imagini, în tricou negru, alături de cel purtând tricou portocaliu nu este inculpatul P. T. (încheiere de ședință de la termenul din 11.02.2014, f.223 verso, aliniat 3). Din adresa emisă de LIEC Timișoara (f.21 dos.inst. supliment) reiese că în lipsa CD-ului original cu înregistrările, sunt în imposibilitate a efectua lucrarea solicitată.
Din ansamblul probator de la dosarul cauzei și analizat mai sus, instanța a reținut că există mai multe neconcordanțe.
În primul rând, în rechizitoriu, procurorul a reținut că vinovăția inculpatului este, în primul rând dovedită de declarația martorei G. M., care ar fi susținut că la momentul la care a vizionat imaginile surprinse de camerele de înregistrare alături de soția persoanei vătămate, F. M. E., aceasta din urmă i-a recunoscut pe inculpatul P. T. și pe numitul O. M. ca fiind cei care înainte cu puțin timp îi agresaseră soțul. Or, în declarația dată de martora F. M. E. în faza de urmărire penală, despre care s-a făcut vorbire mai sus, aceasta a arătat sunt absolut sigură că T. P. și O. M. G. sunt cei care l-au lovit cu pumnii pe soțul meu, iar unul dintre cei doi, nu pot preciza care anume, l-a lovit cu sticla în cap (f.31-32 dos.u.p.). Referitor la acele imagini, la o dată ulterioară în cursul urmăririi penale (14.09.2009, f.41-42 dos.u.p.), martora a precizat că, la acea dată, că nu mai reține dacă l-a recunoscut atunci pe inculpat în înregistrări – s-a făcut vorbire anterior de această declarație. Această variantă este confirmată și se coroborează și cu poziția reprezentantului Ministerului Public, care a afirmat că nu susține teza conform căreia una dintre persoanele din magazin ar fi fost inculpatul.
Pe de altă parte, martorul C. P. D. a precizat inițial, la datele de 31.08.2008, 25.09.2008 și 26.06.2009 (f.48-51 dos.u.p.), că a văzut ieșind dintr-un magazin trei bărbați și o femeie, iar ce au ieșit, a văzut că doi dintre acești bărbați îl agresau pe un al treilea, dar a susținut că nu i-ar putea recunoaște pe agresori întrucât nu își mai amintește fizionomiile lor. De asemenea, și în fața instanței (f.206-207 dos.inst.), martorul a precizat că nu poate fi sigur de faptul că numiții O. M. și P. T., persoane pe care le-a nominalizat în faza de urmărire penală, sunt agresorii.
Instanța a reținut, de asemenea, și contradicțiile dintre susținerile părților în privința discuțiilor avute în salonul de spital, relatate pe larg anterior.
Așadar, având în vedere că în conformitate cu susținerile soției persoanei vătămate, care nu poate afirma că persoana care apare în înregistrări este inculpatul, ale martorilor C. P. D. și G. M., care nu pot afirma cu certitudine, chiar și după ce l-au văzut pe inculpat în sala de judecată că acesta este agresorul, singurii care nu au ezitat fiind persoana vătămată, pe de o parte și inculpatul, pe de alta. Însă, dat fiind principiul in dubio pro reo, instanța nu a putut dispune condamnarea inculpatului, față de cele arătate.
Un alt aspect care trebuie subliniat este acela că susținerea inculpatului, în conformitate cu care a avut o altercație cu un cetățean italian în noaptea de 29/30.08.2008, astfel explicându-se urmele de sânge pe pantalonii săi, se coroborează cu cele declarate de martorul C. P. D. (care a surprins și acea altercație), numitul D. A. (prietenul fiului persoanei vătămate, care a specificat, la momentul legitimării în fața blocului a numitului O. M. și a inculpatului, că cei doi tineri au fost implicați într-un scandal în acea noapte pe . cu spusele martorului O. M..
Din probatoriul administrat, instanța a reținut că există serioase dubii în privința identității persoanei care a lovit cu sticla în cap persoana vătămată, probabil, astfel cum a afirmat martorul C., în declarația sa dată la câteva ore de la incident, din magazin au ieșit mai multe persoane, nu doar două, inculpatul putând fi printre ei sau nu. Cert e, după cum reiese din mijloacele de probă, că persoana cu tricou de culoare portocalie, care este martorul O. M., a fost însoțit de o altă persoană în magazin, iar nu inculpatul și acea persoană este agresorul, cea care purta tricou de culoare neagră, rămas neidentificat până în prezent.
Chiar la o simplă comparație între fizionomia inculpatului din pozele de la dosar (f.202-203 dos.inst.) și aspectul persoanei aflată în imaginile redate la f.56-58 dos.u.p., se poate deduce că inculpatul nu a fost în magazin la acea dată.
Faptul că inculpatul a avut un comportament simulat la testul poligraf, acesta nefiind un veritabil mijloc de probă, ci are doar o valoare orientativă, pentru a se putea dispune o condamnare, fiind necesare probe clare care să se coroboreze între ele.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin.1 C.pen. 1969, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.2 C.pen. 1969, având în vedere faptul că în conformitate cu noua expertiză medico-legală efectuată asupra persoanei vătămate, s-a concluzionat că acesteia i-au fost necesare 12-15 zile îngrijiri medicale, instanța a apreciat întemeiată cererea și a admis-o ca atare.
Conform art. 6 din CEDO, dar și art. 4 Cod procedură penală și art. 23 alin. 1 din Constituția României, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Conform dispozițiilor art. 99 Cod procedură penală, inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, iar sarcina administrării probelor revine, în cursul procesului penal, organului de urmărire penală și instanței de judecată. Orice soluție pronunțată de către instanță nu se poate întemeia decât pe probe legal administrate și convingătoare, așa cum a statuat și CEDO în cauza Telfner c. Austriei, scopul procesului penal fiind că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită conform vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 5 Cod procedură penală, se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta dedusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta dedusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstruită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în speță s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție și deci inculpatul trebuie achitat.
Pentru cele ce preced, având în vedere că față de materialul probator aflat la dosar, nu rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul este autorul infracțiunii, instanța, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului P. T. din infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969.
În baza art. 17 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul P. T., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969.
Apelurile declarate
Împotriva aceste sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Oradea, solicitând condamnarea inculpatului P. T. pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe, precum și partea civilă F. M. P., solicitând de asemenea, condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată pentru comiterea infracțiunii reținută în sarcina sa.
Asupra apelurilor declarate:
În fapt, la data de 30 august 2008, persoana vătămată F. M. P., aflându-se la volanul autoturismului cu nr._ împreună cu soția sa, martora F. M. E. și fiul lor, martorul F. A., pe . două persoane care intenționau să se angajeze în traversare încetinind, unul dintre aceste persoane, respectiv martorul O. M. a lovit în portiera stângă a autoturismului, motiv pentru care persoana vătămată a oprit și a coborât, angajându-se într-o discuție contradictorie cu acesta, context în care cea de a doua persoană, respectiv inculpatul P. T. i-a aplicat o lovitură persoanei vătămate cu o sticlă de bere în zona capului, lovitură în urma căreia persoana vătămată F. M. P. a căzut, pierzându-și cunoștința, cei doi părăsind locul respectiv și lăsând acolo plasa în care se aflau mai multe băuturi alcoolice.
Conform Raportului de nouă expertiză medico-legală nr 697/A5/2014 întocmit de IML Timișoara, raport avizat de Comisia de Avizare și Control a Actelor Medico-legale din cadrul IML Timișoara, leziunile cauzate persoanei vătămate F. M. P. au necesitat 12-15 zile de îngrijiri medicale.
Contrar instanței de fond, Curtea reține că starea de fapt anterior descrisă este confirmată de probele administrate în cauză, inclusiv în fața Curții de Apel.
Relevante sunt în acest sens declarațiile martorei G. M. care a precizat în cursul urmăririi penale că în jurul orelor 8.20 (adică cu puțin timp înaintea incidentului) a vândut unor tineri (doi) aflați sub influența băuturilor alcoolice șase sticle de bere și o sticlă de votcă „Absolut”. Ulterior când organele de poliție i-au solicitat să li se prezinte imaginile video din interiorul magazinului din dimineața respectivă, vizionându-le martora i-a recunoscut pe aceștia, în persoana inculpatului P. T. și a martorului O. M., persoane care lau agresat-o pe persoana vătămată F. M. P..
Faptul că în fața instanței de fond martora nu a mai relatat cu suficientă acuratețe unele detalii expuse în cursul urmăririi penale este explicabil în condițiile în care au trecut aproape cinci ani de la data respectivului incident.
Declarația dată de martora G. M. în cursul urmăririi penale se coroborează cu cele constatate la fața locului unde au fost abandonate mai multe sticle de bere și una cu votcă „Absolut”, adică exact băuturile alcoolice achiziționate de cei doi cu puțin timp înaintea incidentului din magazinul în care lucra martora G. M..
Declarația martorei G. M. din cursul urmăririi penale se coroborează și cu planșele fotografice realizate ca urmare a prelucrării CD-ului cu înregistrarea din interiorul magazinului S.C. Nufărul ..L. din dimineața zilei de 30 august 2008, imaginile surprinzându-i pe inculpatul P. T. și O. M..
Aceste probe se coroborează și cu declarația martorului C. P. D. dată în cursul urmăririi penale, când acesta a arătat că a văzut incidentul, observând două persoane de sex masculin aflate sub influența băuturilor alcoolice, intrând în magazinul din apropiere, din care s-au întors având asupra lor un flacon și o plasă. La un moment dat, a observat o mașină oprită cu portierele față deschise, lângă mașină fiind o femeie care striga, un domn, iar în drum i-a văzut pe cei doi care intraseră anterior în magazin și pe care i-a văzut că trecuseră . martorul că unul din cei doi băieți a sărit la acel domn și a încercat să îl lovească cu pumnul în zona feței, însă nu știe dacă a reușit, tot atunci a venit celălalt la care era plasa și care l-a lovit din față în cap cu o sticlă de bere pe care o avea în mână, sticlă care s-a spart, bărbatul căzând la pământ. Cel care l-a lovit a intenționat să îl mai lovească cu o altă sticlă pe care a aruncat-o spre același bărbat, însă martorul nu a putut preciza dacă l-a nimerit, auzind doar când acea sticlă s-a spart, după care cel de al doilea i-a spus să plece pentru că vine poliție, moment în care cei doi au abandonat plasa și au fugit printre blocuri.
La rândul lor, martorii F. M. E. și F. I. M., soțul și respectiv fiul persoanei vătămate, ambii martori oculari au descris același incident, martorul F. I. M. arătând în cursul urmăririi penale că mama sa i-a recunoscut pe cei doi ca fiind persoanele care l-au agresat.
Potrivit declarației martorului F. I. M. din cursul urmăririi penale, la câteva zile după incident, împreună cu fratele său a plecat la S. C. Județean de Urgență Oradea unde tatăl lor era internat ca urmare a acelei agresiuni. La un moment dat a rămas în salon el și fratele său, tatăl lor părăsind salonul. În acest timp, au intrat în salon inculpatul P. T. însoțit de o altă persoană, aceasta din urmă începând să discute în contradictoriu despre incident, interval de timp în care a intrat în salon și tatăl său, care l-a recunoscut pe inculpatul P. T. ca fiind persoana care l-a agresat, discutând cu acesta legat de incident, timp în care inculpatul P. T. încerca să inducă ideea că nu a fost prezent la incident.
De asemenea, potrivit raportului întocmit la data de 30 august 2009 de agenții de poliție I. A. și V., martora F. M. i-a identificat pe inculpatul P. T. și pe martorul O. M. ca fiind, cu certitudine, persoanele implicate în agresarea soțului său, F. M. P., F. M. arătându-l în concret pe inculpatul P. T. ca fiind persoana care l-a lovit cu sticla în cap pe soțul său.
Potrivit aceluiași raport, martorul C. a precizat că în noaptea de 29/30 august 2008 inculpatul P. T. și O. M. au mai fost implicați într-o altercație tot pe .> Din cuprinsul tuturor acestor probe rezultă că în mod cert persoana care l-a lovit pe F. M. P. a fost inculpatul P. T..
De altfel, inclusiv în fața primei instanțe, F. M. P. a arătat că persoana care avea acea plasă în mână a fost cea care l-a lovit cu sticla în cap, persoană care corespunde semnalmentelor inculpatului, prezent în sala de judecată.
Totodată, în fața instanței de apel, persoana vătămată F. M. P. a arătat că cel care l-a lovit a fost inculpatul P. T..
Audiat în fața Curții de Apel Oradea, martorul F. I. M. a confirmat același lucru, spunând că mama lui l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana care l-a lovit pe soțul ei.
În același sens a fost și declarația martorului C. P. D., audiat și el în fața instanței de apel, acesta arătând că îl identificase pe băiatul care l-a lovit pe conducătorul autovehiculului, menținându-și declarațiile date anterior.
În prezența probelor anterior expuse, faptul că în declarațiile persoanelor audiate în fața instanței de fond au existat o . necorelări față de datele prezentate de acestea în cursul urmăririi penale, nu poate conduce la concluzia incidenței în cauză a principiului in dubio pro reo, care ar presupune ca în ciuda probatoriului administrat, să persiste îndoiala săvârșirii faptei de către persoana acuzată.
În condițiile în care probele administrate în cursul urmăririi penale se coroborează inclusiv cu declarațiile persoanelor audiate în fața instanței de apel și în condițiile în care declarațiile date de inculpat și de martorii O. M. și Dărăbant C. au un evident caracter subiectiv (ambii apropiați ai inculpatului O. M., primul implicat el însuși în incident), se impune înlăturarea acestora din urmă.
Apărarea expusă de inculpat (care a negat chiar prezența sa la fața locului, în momentul incidentului cu persoană vătămată) în sensul că avusese o altercație, dar aceasta s-a produs în cursul nopții respective cu un cetățean italian, excede obiectului cauzei și nu poate înlătura probele care susțin implicarea sa și în incidentul pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, în condițiile în care în declarațiile expuse în considerentele prezentei decizii, persoana vătămată și martorii îl identifică neechivoc pe inculpat ca fiind autorul agresiunii asupra persoanei vătămate F. M. P..
Se mai reține că în conformitate cu prevederile art. 103 alineat 1 Cod procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită, acestea fiind supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, ceea ce înseamnă că nu există o ordine de prioritate între declarațiile date, în funcție de fazele procesuale în care acestea s-au dat.
Concluzionând, probele anterior expuse susțin dincolo de orice îndoială rezonabilă nu doar existența în sine a incidentului dintre inculpatul P. T. și O. M. pe de-o parte și persoană vătămată F. M. P., pe de altă parte, ci și că autorul faptei este inculpatul P. T., fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 și art. 103 alin. 2 teza a II -a Cod procedură penală.
Având în vedere concluziile Raportului de nouă expertiză medico-legală nr. 697/A5/2014 întocmit de IML Timișoara, care a stabilit că leziunile cauzate persoanei vătămate F. M. P. au necesitat 12-15 zile de îngrijiri medicale, în mod legal și temeinic instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului prin rechizitoriu, din infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alineat 1 Cod penal 1969, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alineat 2 Cod penal din 1969.
Ținând cont de modalitatea și locul săvârșirii faptei, dar și cauza care a provocat incidentul dintre inculpat și persoană vătămată, inculpatul purtând întreaga vină a acestuia, ținând cont de consecințele faptei sale și de atitudinea inculpatului după săvârșirea acesteia, având în vedere și conduita procesuală a inculpatului, Curtea apreciază că stabilirea unei pedepse de 6 luni închisoarea a cărei executare să fie suspendată condiționat pe un termen de încercare, răspunde scopului pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal din 1969.
Față de criteriile expuse, făcând aplicarea art. 5 Cod penal, legea în vigoare până la data de 01.02.2014 este legea penală mai favorabilă inculpatului atât prin prisma limitelor de pedeapsă cât și prin prisma instituției suspendării condiționate a executării pedepsei reglementată de art. 81 și următoarele Cod penal din 1969.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea reține că S. C. Județean de Urgență Oradea s-a constituit parte civilă cu suma de 4681,12 lei din care 2162,58 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale asigurate persoanei vătămate F. M. P., precum și dobânzi, penalități și majorări de întârziere până la achitarea efectivă, calculate conform Codului fiscal și Codului de procedură fiscală.
De asemenea, persoană vătămată F. M. P. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 84 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale.
În prezenta cauză, se reține că sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului, existența acestei fapte și săvârșirea ei de către inculpat, precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciile invocate de părților civile.
Totodată, prejudiciile reprezentând contravaloare îngrijiri medicale acordate victimei au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, inclusiv decontul de cheltuieli depus de partea civilă S. C. Județean de Urgență Oradea.
În privința pretențiilor civile ale Spitalului C. Județean de Urgență Oradea, curtea va limita cuantumul acestora la sumele reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate.
S-a avut în vedere că sumele de bani pretinse de S. C. Județean de Urgență Oradea în baza art. 320 Legea nr 95/2006 republicată reprezintă creanțe civile și nu fiscale, acestea nefiind născute în baza unui raport juridic de drept fiscal dintre inculpat și partea civilă, ci ca urmare a unui fapt ilicit cauzator de prejudicii, fapt care, în baza normei speciale (art. 320 Legea nr 95/2006) dar și a normei generale în vigoare la data faptei (art 999 Cod civil), obligă la reparație din partea celui vinovat, conform normelor civile și nu fiscale.
Fiind vorba de obligația de plată a unei sume de bani, accesoriul acesteia îl constituie dobânda legală calculată conform legii civile și nu dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere calculate conform Codului fiscal și de procedură fiscală.
În privința daunelor materiale solicitate de parte civilă F. M. P., reprezentând contravaloarea certificatului medico-legal (39 lei) și a serviciilor prestate de Clinica Euclid (45 lei), acestea sunt dovedite cu chitanțele depuse la dosar.
Referitor la daunele morale solicitate de aceeași parte civilă, la stabilirea cuantumului acestora curtea are în vedere modalitatea săvârșirii faptei de către inculpat, trauma suferită de parte civilă, efectele în timp ale faptei, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, natura investigațiilor medicale dar și faptul că leziunile cauzate au necesitat internarea în unitatea spitalicească. Față de toate aceste criterii, suma de 3.000 lei este o compensație echitabilă a tuturor acestor suferințe.
Față de considerentele expuse, Curtea va dispune după cum urmează:
Va admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Oradea și apelantul persoană vătămată F. M. P. împotriva sentinței penale nr. 393 din 24 martie 2015 a Judecătoriei Oradea, pe care o desființează în parte numai cu privire la modul de soluționare a acțiunii penale și respectiv a acțiunii civile a cauzei și judecând:
În temeiul art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, îl va condamna pe inculpatul P. T. [cu domiciliul în Viena, Grosselersdorf, ., AT / 2203, Austria] la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe.
În temeiul art. 81 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului P. T. pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 13 și art. 12 din legea 187/2012 îi va interzice inculpatului P. T. drepturile prev la art. 64 lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal 1969, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 suspendă executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969.
În temeiul art. 397 Cod penal raportat la art. 1357 Cod civil, va admite în partea acțiunea civilă formulată de partea civilă F. M. P. și obligă inculpatul P. T. la plata către acesta a sumei de 84 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și 3.000 RON reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art. 397 Cod penal raportat la art. 1357 cod civil și art. 320 din Legea nr. 95/2006, va dispune plata de către inculpatul P. T. a sumei de 2162,58 RON către S. C. Județean de Urgență Oradea a sumei de 2162,58 RON reprezentând contravaloarea serviciilor medicale asigurate persoanei vătămate F. M. P., precum și a dobânzii legale aferente în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei decizii și până la achitarea efectivă.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală,
Admite apelurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA ORADEA și apelantul persoană vătămată F. M. P. împotriva sentinței penale nr. 393 din 24 martie 2015 a Judecătoriei Oradea, pe care o desființează în parte numai cu privire la modul de soluționare a acțiunii penale și respectiv a acțiunii civile a cauzei și judecând:
În temeiul art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă inculpatul P. T. [cu domiciliul în Viena, Grosselersdorf, ., AT - 2203, Austria] la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe.
În temeiul art. 81 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului P. T. pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 13 și art. 12 din Legea 187/2012 interzice inculpatului P. T. drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal 1969, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 suspendă executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969.
În temeiul art. 397 Cod penal raportat la art. 1357 Cod civil, admite în partea acțiunea civilă formulată de partea civilă F. M. P. și obligă inculpatul P. T. la plata către acesta a sumei de 84 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și 3.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art. 397 Cod penal raportat la art. 1357 Cod civil și art. 320 din Legea nr. 95/2006, dispune plata de către inculpatul P. T. a sumei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale asigurate persoanei vătămate F. M. P., precum și a dobânzii legale aferente în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei decizii și până la achitarea efectivă.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de astăzi, 08 februarie 2016.
Președinte, Judecător,
A. C. R. O. M.
Grefier,
D. L. L.
Red. Decizie O.M./23.02.2016
Jud. fond. P. S. F. P.
Tehnored. D.L.L./23.02.2016/6 exemplare
Emise comunicări cu:
- Inculpatul intimat P. T.
- Partea civilă apelantă F. M. P.
- Partea civilă intimată S. C. Județean de Urgență Oradea
- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 74/2016. Curtea de Apel ORADEA | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 81/2016. Curtea... → |
|---|
