Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 930/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 930/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 930

Ședința publică din data de 08 octombrie 2015

Președinte - E. N.

Judecător - S. P. B.

Grefier - M. G.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul D. M. împotriva sentinței penale nr.81 din 10 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria P., prin care:

1. În baza art. 396 alin. 1, 2 Cod proc. penală a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana care are permisul anulat prevăzută de art. 86 alin. 2 O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 13 Cod penal 1968 (art. 5 Cod penal)

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de sustragere a conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare prevăzută de art. 87 alin. 5 O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu reținerea art. 33 lit. a Cod penal 1968, cu aplicarea art. 13 Cod penal 1968 (art. 5 Cod penal).

În baza art. 71 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 13 Cod penal 1968 (art. 5 Cod penal) s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, pentru fiecare condamnare, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal 1968.

2. În temeiul art. 33 lit. a Cod penal 1968, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal 1968, s-au contopit cele două pedepse aplicate, stabilindu-se pedeapsa de bază de 3 ani închisoare pedeapsă principală, fără spor pentru concurs, cu aplicarea art.71 Cod penal 1968.

3. În baza art. 86² Cod penal 1968, cu aplicarea art. 13 Cod penal 1968 (art. 5 Cod penal), s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii de la pct. 2, pe o durată de 8 ani, care constituie termen de încercare, ce va începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În temeiul art.71 alin. 5 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 13 Cod penal 1968 (art. 5 Cod penal)s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

4. În baza art.86³ Cod penal 1968, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacelor sale de existență.

5. În temeiul art.86³ alin. 3 Cod penal 1968, pe durata termenului de încercare s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce nici un vehicul.

6. În baza art.404 Cod proc. penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴ Cod penal 1968, privind cauzele a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

7. În temeiul art.272 alin.1, art.274 alin.1 Cod proc. penală onorarul apărătorului desemnat din oficiu (200 lei - avocat S. L., conform delegației ., nr.3834/2014) pentru faza judecății, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

8. În baza art.398 Cod proc. penală, art. 274 alin. 1 Cod proc. penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei reprezentând celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat D. M., personal și asistat de avocat ales V. H. din Baroul București conform împuternicirii avocațiale . nr._ din 05.10.2015 aflată la fila 19 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, învederându-se că s-au depus motive de apel formulate de apelantul inculpat, după care:

Se legitimează apelantul inculpat D. M. cu CI . nr._ emis de SPCLEP Târgoviște la data de 29.08.2014, CNP_, domiciliat în municipiul Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița.

Avocat ales V. H. având cuvântul pentru apelantul inculpat D. M., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri.

Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apelantul inculpat D. M., prin avocat ales.

Avocatul ales V. H. depune extras jurisprudență în materie și semnează motivele de apel înaintate la dosar urmare transmiterii acestora prin fax.

Susține că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate apelul în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul menționează că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, apreciind apelul în stare de judecată.

Curtea aduce la cunoștința apelantului inculpat D. M. că potrivit dispozițiilor procedurale penale are posibilitatea de a da declarație și în fața instanței de control judiciar raportat la faptele pentru care este trimis în judecată sau se poate prevala de dreptul la tăcere fără nici o consecință juridică negativă.

Apelantul inculpat D. M. având personal cuvântul arată că menține declarațiile date în cauză și nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.

Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea acestuia.

Avocat ales V. H. având cuvântul pentru apelantul inculpat D. M., arată că apelul declarat vizează două motive: situația de fapt și aplicarea principiului in dubio pro reo.

Pe situația de fapt arată că aceasta nu a fost corect stabilită, întregul material probator relevând două situații de fapt: prima reținută de parchet și a doua ce se desprinde în realitate din probele administrate.

Situația reținută de instanța de fond nu corespunde adevărului, întrucât declarațiile martorilor agenți de poliție D. N. și N. G. conțin contradicții, în raportul întocmit menționându-se că fiind urmărit, inculpatul a frânat brusc mașina, a sărit din mașină și a intrat într-o curte, însă în declarațiile date la instanța de fond nu se mai fac aceste mențiuni, precizându-se că inculpatul a întors mașina, a lăsat motorul pornit și a intrat într-o curte.

Nu este de crezut nici faptul că agenții de poliție nu au reușit să îl depășească în trafic pe inculpat și să îi blocheze mașina.

Se face referire și la subiectivismul martorilor care rezultă din însăși calitatea lor de agenți de circulație, care au întocmit un raport în ziua evenimentului, ulterior un alt raport și la solicitarea instanței au venit ca martori, situație în care nu puteau veni în instanță să contrazică propriul raport.

Cât privește faptul că inculpatul a refuzat efectuarea testului poligraf se arată că acesta nu este considerat probă în sensul legii penale, el putând induce în eroare asupra faptelor.

Persoana care a efectuat ancheta și procurorul de caz nu au adus la cunoștința inculpatului drepturile pe care acesta le are, și nici avocatul care l-a asistat la urmărirea penală nu l-a informat asupra dreptului de a solicita probe în apărare.

Martorii în apărare, audiați la instanța de fond au precizat situația de fapt, în primul rând că inculpatul s-a dus în . prietena sa, care a condus autovehiculul. Seara inculpatul s-a întors la Târgoviște, însoțit de prietena sa, aceasta conducând mașina și la întoarcere. În lipsa unor dovezi contrare în sensul că inculpatul nu s-a întors în aceea seară la Târgoviște, trebuia să se dea crezare susținerilor că inculpatul s-a întors la Târgoviște în aceea seară, mașina fiind condusă de prietena acestuia.

Nu poate fi crezută nici susținerea potrivit căreia inculpatul ar fi întors mașina, dată fiind lățimea drumului dar și la faptul că de o parte și de alta a șoselei, există șanțuri, fiind ca atare imposibilă o astfel de manevră.

Precizează că cel mai probabil este că nu inculpatul a condus mașina, pe lângă echipajul de poliție a trecut o altă mașină, respectivul șofer a reușit să se ascundă de organele de poliție iar pe șosea agenții de poliție, au întâlnit mașina apelantului pe care au și oprit-o.

Cât privește principiul in dubio pro reo se arată că nicio probă de la dosar nu a fost înlăturată din cele două categorii de probe administrate, astfel că existând îndoieli, trebuia să se dea eficiență juridică acestui principiu, neexistând probe certe.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond, pronunțându-se o nouă hotărâre, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 16 alin.1 lit.a Cod proc. penală.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat, apreciind că apărarea formulată de acesta nu poate fi primită având în vedere probele administrate în cauză care infirmă susținerea inculpatului în sensul că autoturismul ar fi fost condus de martora C. C., concubina sa.

Să se aibă în vedere că această declarație a fost făcută de inculpat abia la 7 luni de la data săvârșirii faptei, respectiv data când a fost audiat în prezența avocatului ales.

Pe de altă parte, martorii D. N. și N. G., agenți de poliție au declarat că la momentul opririi în trafic, în autoturism era o singură persoană, respectiv inculpatul.

Aceste depoziții se coroborează și cu declarațiile martorilor F. V., N. F. și D. A..

Față de aceste aspecte apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru cele două fapte deduse judecății.

Pe de altă parte, arată că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată în raport cu gravitatea faptelor comise și circumstanțele personale, anterior acesta fiind condamnat pentru alte infracțiuni la regimul circulației rutiere.

Având în vedere și atitudinea nesinceră a inculpatului, arată că nu se impune reducerea pedepsei aplicate acestuia.

Solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat.

Avocat ales V. H. având cuvântul pentru apelantul inculpat D. M., menționează că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, astfel că nu s-a mai solicitat reducerea pedepsei.

Precizează că dacă se va amâna pronunțarea asupra cauzei, va depune concluzii scrise.

Apelantul-inculpat D. M., având ultimul cuvânt arată că nu a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată.

CURTEA

Deliberând asupra apelului penal de față, în baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.81 din 10 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria P., s-au hotărât următoarele:

În baza art.396 alin.1 și 2 cod proc.penală a fost condamnat inculpatul D. M. la pedepsele de:

-3 ani închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana care are permisul anulat prevăzută de art.86 alin. 2 O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 13 Cod penal 1968 (art. 5 Cod penal)

-3 ani închisoare pentru infracțiunea de sustragere a conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare prevăzută de art. 87 alin. 5 O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu reținerea art. 33 lit. a Cod penal 1968, cu aplicarea art. 13 Cod penal 1968 (art. 5 Cod penal).

În temeiul art. 33 lit. a Cod penal 1968, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal 1968, s-au contopit cele două pedepse aplicate, stabilindu-se pedeapsa de bază de 3 ani închisoare pedeapsă principală, fără spor pentru concurs, cu aplicarea art.71 Cod penal 1968.

În baza art. 86² Cod penal 1968, cu aplicarea art. 13 Cod penal 1968 (art. 5 Cod penal), s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii de la pct. 2, pe o durată de 8 ani, care constituie termen de încercare, ce va începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În temeiul art.71 alin. 5 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 13 Cod penal 1968 (art.5 Cod penal)s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art.86³ Cod penal 1968, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacelor sale de existență.

În temeiul art.86³ alin. 3 Cod penal 1968, pe durata termenului de încercare s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce nici un vehicul.

În baza art.404 Cod proc. penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴ Cod penal 1968, privind cauzele a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art.272 alin.1, art.274 alin.1 Cod proc.penală onorarul apărătorului desemnat din oficiu (200 lei-avocat S. L., conform delegației ., nr.3834/2014) pentru faza judecății, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.398 Cod proc. penală, art. 274 alin. 1 Cod proc. penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei reprezentând celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria P. la data de 29.01.2014 în dosarul nr. 2130/P/2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prev. de art.86 alin.2 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev.de art. 87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că în fapt în data de 27.11.2011, în jurul orelor 18.00, inculpatul a condus pe drumurile publice (DN 71) din orașul Fieni, județul Dâmbovița, autoturismul marca Renault M., cu nr.de înmatriculare_, deplasându-se pe direcția Moțăieni-Fieni deși avea permisul de conducere anulat încă din anul 2004, iar la semnalul agentului de poliție a ignorat semnalul și a mărit viteza de deplasare până la locuința sa din . unde a abandonat autoturismul și a intrat în curtea imobilului, fiind urmărit în acest timp de echipajul de poliție format din agent D. N. și agentul de pază N. G.. Fiind anunțați telefonic, la adresa indicată a ajuns și echipajul care efectua serviciul de patrulare pe raza comunei R., format din agenții Fâșâie V. și D. C..

Aici, agent de poliție N. F. i-a solicitat conform procedurii testarea cu aparatul etilotest și prezentarea la o unitate spitalicească în vederea recoltării de probe biologice, dar inculpatul a refuzat expres ambele solicitări, refuz ce a fost consemnat în procesul verbal încheiat în acest sens.

Din verificările efectuate de către organele de Poliție s-a stabilit că permisul de conducere al inculpatului a fost anulat în data de 14.09.2004, ca urmare a condamnării definitive pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.79 alin 1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prin sentința nr. 595/19.05.2004 a Judecătoriei Târgoviște.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului D. M. (f. 8-12) și proces verbal de aducere la cunoștință a drepturilor (f. 13), cazier inculpat (f. 39), proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante și de sesizare din oficiu (f.1-2), proces verbal de conducere la sediul Poliție Fieni pentru testare și legitimare (f. 3-4), fișă DEPABD de verificare permis de conducere (f. 19), declarații martor C. C. (f. 22-25), raport și declarații martor N. G. (f. 31-33), raport și declarații martor D. N. (f. 27-28, 37-38), raport și declarații martor Fâșâie V. (f. 29, 34), raport și declarații martor D. A. (f. 30, 35), proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 45), alte înscrisuri (f. 15-21).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 04.03.2014 sub nr._ .

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 15.10.2014, definitivă la aceeași dată, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La termenul de judecată cu procedura legal îndeplinită din data de 18.03.2015, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 Cod proc. penală a actului de sesizare, instanța l-a întrebat pe inculpatul prezent și asistat de avocatul ales, dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) Cod proc. penală iar, în urma răspunsului negativ al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 375 Cod proc. penală, continuând cercetarea judecătorească cu audierea martorilor propuși și încuviințați pentru apărare și acuzare.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 27.11.2011, în jurul orelor 18.00, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice inculpatul Diconescu M. a condus pe drumurile publice (DN 71) din orașul Fieni, județul Dâmbovița, autoturismul marca Renault M., cu nr. de înmatriculare_, deplasându-se pe direcția Moțăieni-Fieni deși avea permisul de conducere anulat încă din anul 2004.

La semnalul agentului de poliție care exercita serviciul de patrulare, a ignorat semnalul și a mărit viteza de deplasare până la locuința sa din comuna R., ., unde a abandonat autoturismul și a intrat în curtea imobilului, fiind urmărit în acest timp de echipajul de poliție format din agent D. N. și agentul de pază N. G.. Fiind anunțați telefonic, la adresa din . și echipajul care efectua serviciul de patrulare pe raza comunei R., format din agenții Fâșâie V. și D. C..

S-a procedat la identificarea conducătorului auto al autoturismului, care a reușit să intre în curtea imobilului pentru câteva secunde, însă întrucât acesta a refuzat legitimarea, prezenta simptome specifice consumului de alcool și a început să manifeste un comportament agresiv și injurios la adresa agenților de poliție, aceștia au procedat la imobilizarea conducătorului auto, inculpatul D. M., care a fost condus la sediul Poliției Fieni. Aici, agent de Poliție N. F. i-a solicitat conform procedurii testarea cu aparatul etilotest și prezentarea la o unitate spitalicească în vederea recoltării de probe biologice, dar inculpatul a refuzat expres ambele solicitări, refuz ce a fost consemnat în procesul verbal încheiat în acest sens.

Din verificările efectuate de către organele de poliție s-a stabilit că permisul de conducere al inculpatului a fost anulat în data de 14.09.2004, ca urmare a condamnării definitive pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 79 alin 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prin sentința nr. 595/19.05.2004 a Judecătoriei Târgoviște.

Fiind audiat, inculpatul D. M. nu a recunoscut comiterea faptelor susținând constant că autoturismul marca Renault M., cu nr.de înmatriculare_ a fost condus de către concubina sa C. C..

Menținând declarațiile din cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat în esență că în data de 27.11.2011, împreună cu concubina sa a venit din Târgoviște în . o casă pe ., în care locuiește sora sa A. M.. Au oprit autoturismul pe avarii în fața curții locuinței, după care au intrat în imobil pentru a lua niște haine de iarnă. La un moment dat inculpatul declară că a ieșit din locuință pentru lua niște bucăți de țeavă, observând că la fața locului era și un echipaj de poliție format din patru agenți de poliție care i-au cerut actele mașinii și au procedat la legitimarea și imobilizarea sa. A fost condus la sediul Poliției Fieni, unde a refuzat cererea agenților de a merge la Spitalul P. pentru a i se recolta probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei motivând că nu a consumat alcool. A mai arătat că nu cunoștea pe niciunul din agenții de poliție implicați, nu se află în relații de dușmănie cu niciun polițist din cadrul Poliției Fieni, și în data de 27.22.2011 a refuzat să dea declarații la sediul poliției întrucât nu avea ochelarii la el. În declarația dată ulterior, la Poliția Fieni (declarația din data de 01.06.2012(fila 8-12 dosar urm.pen.) la câteva luni, a menționat că autoturismul a fost condus de concubina sa C. C., aspect pe care nu l-a menționat polițiștilor în data de 27.11.2011.

Inculpatul a refuzat să fie testat la poligraf cu privire la apărările formulate.

Pentru a-și dovedi nevinovăția,în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat audierea martorilor C. C. (concubina sa), A. M. (soră), M. A. și M. V..

Astfel, martora C. C. (concubina inculpatului) a declarat în fața instanței de fond în esență că în data de 27.11.2011 s-a deplasat împreună cu inculpatul D. M., cu autoturismul acestuia marca Renault M., cu nr. de înmatriculare_ din Târgoviște în . deține o locuință, și unde acesta și-a uitat borseta cu ochelarii, respectiv pentru a lua niște haine de iarnă. Când au ajuns în zona podului din zona fabricii de la intrare în Fieni, au observat un echipaj de poliție care însă nu le-a făcut semn să oprească, continuând drumul până la locuința inculpatului în . autoturismul în fața porții de acces în locuință, după care au intrat în casă unde au vorbit cu sora inculpatului A. M. și cu soții M. A. și M. V., după care la un moment dat martora a urcat la etajul casei pentru a lua niște haine de iarnă iar inculpatul a spus că merge până la pădurar pentru a vorbii de niște lemne. Întrucât inculpatul nu a mai revenit în casă, martora declară că l-a contactat pe telefon care era închis, inculpatul revenind după aproximativ o oră și jumătate, fără să spună ce s-a întâmplat, era nervos și i-a cerut să ia bagajele și să plece la Târgoviște. Pe drum inculpatul i-ar fi spus că la poarta locuinței au venit niște polițiști care i-au cerut documentele și i-au cerut să fie testat cu etilotestul și să meargă la Spitalul P. pentru recoltarea de probe biologice de sânge. L-a întrebat pe inculpat de ce nu a chemat-o și pe ea afară să le confirme polițiștilor că ea a condus autoturismul, însă inculpatul ar fi spus că nu a făcut acest lucru deoarece a vrut să o protejeze și nici nu a fost întrebat de către organele de poliție. Deși la întoarcere spre Târgoviște au trecut pe lângă sediul Poliției Fieni, martora declară că nu s-a gândit să meargă la poliție să le spună polițiștilor că ea a condus autoturismul, pentru că nu mai fusese niciodată într-o astfel de situație. Refuză să fie testat la poligraf cu privire la cele susținute.

Fiind audiată, martora A. M., sora inculpatului, a susținut în esență că în data de 27.11.2011 au venit de la Târgoviște inculpatul și concubina sa C. C., la imobilul din ., ce aparține inculpatului și în care locuiește numai martora, motivul fiind acela că inculpatul își uitase telefonul mobil și borseta cu actele, iar C. dorea să își ia niște haine de iarnă. Era în jurul orelor 18.00, de față fiind și soții M. și după ce au discutat toți vreo 10 minute, inculpatul a plecat să vorbească cu un pădurar pentru niște lemne, întorcându-se după o oră și jumătate, nervos și grăbindu-se să se întoarcă la Târgoviște. A luat borseta și telefonul din casă și împreună cu C. au plecat cu autoturismul.

Au fost audiați și martorii M. A. și M. V., care au declarat că mențin declarațiile date la parchet în cursul urmăririi penale, în sensul că la data respectivă erau în vizită la numita A. M., când la locuință au ajuns și inculpatul și concubina sa, C. C., pentru a lua niște haine iar inculpatul își uitase borseta. Au discutat cam 5 minute, după care aceștia din urmă au urcat la etajul casei pentru a lua niște haine iar, ulterior, inculpatul a spus că se duce să vorbească cu un pădurar pentru niște lemne. Martorii declară că au mai stat vreo jumătate de oră la discuții cu A. M. după care, în jurul orelor 19.00, au plecat.

În cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat și la audierea martorilor acuzării, respectiv:N. G., D. N., Fâșâie V., N. F. și D. A..

În urma analizei depozițiilor acestora, instanța de fond a acordat credibilitate acestora întrucât se coroborează în esență cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale:rapoartele agenților de Poliției și declarațiile de martori.

Astfel, contrar susținerilor inculpatului care, inclusiv prin martorii propuși a încercat în permanență să ascundă adevărul cu privire la evenimentul din data de 27.11.2011, instanța de fond a reținut ca fiind reală acuzația procurorilor în sensul că la data respectivă inculpatul D. M. a condus pe drumurile publice (DN 71) din orașul Fieni, județul D-ța, autoturismul marca Renault M., cu nr. de înmatriculare_, deplasându-se pe direcția Moțăieni-Fieni deși avea permisul de conducere anulat încă din anul 2004 și se afla sub influența băuturilor alcoolice.

În acest sens, instanța de fond a reținut ca fiind reale precizările constante făcute pe parcursul procesului de martorii: G., D. N., Fâșâie V., N. F. și D. A., persoane cu care însuși inculpatul recunoaște că nu se afla în vreo relație de dușmănie astfel că nu se poate considera că ar fi avut vreun motiv să-i „însceneze” acuzația.

Cu privire la situația de fapt, s-a reținut că în data de 27.11.2011, în jurul orelor 17.30-18.00, pe fondul consumului prealabil de alcool, inculpatul conducea în mod haotic autoturismul în cauză ceea ce a atras atenția agentului de poliție D. N. care împreună cu martorul N. G., își exercita atribuțiile de serviciu – supravegherea traficului rutier pe raza Fieni.

La semnalizarea de oprire efectuată regulamentar de agentul de poliție D. N., inculpatul a încetinit, astfel că s-a putut observa că în mașină nu mai era vreo altă persoană. Cu toate acestea, când a ajuns în dreptul agentului de poliție, inculpatul a bruscat mașina fiind aproape să lovească agentul rutier, continuându-și drumul în forță.

În aceste împrejurări, echipajul de poliție a pus în funcțiune semnalele acustice și luminoase pornind în urmărirea acestuia, fără a-l pierde din raza vizuală, până în . auto a oprit mașina în fața unui imobil și a intrat în curte, deși agenții au încercat să îl oprească. În continuare, conducătorului auto, inculpatul D. M., i s-au cerut documentele pentru identificare, lucru refuzat expres de acesta. Între timp la fața locului a mai sosit un echipaj de poliție format din doi agenți de poliție, inculpatul continuând să amenințe pe cei prezenți, refuzând legitimarea și devenind agresiv fizic și verbal, ceea ce a impus imobilizarea acestuia și conducerea la sediul poliției.

La sediul Poliției Fieni, inculpatului i s-a cerut expres de către agenți să fie testat cu etilotestul respectiv să-i fie recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei întrucât prezenta simptome clare ale consumului de alcool, potrivit procedurii. Inculpatul a refuzat expres atât ambele solicitări cât și să dea declarații si să semneze procesul verbal de constatare a infracțiunii, fără să-și motiveze această atitudine.

S-a procedat la verificarea bazelor de date ale poliției cu privire la evidența permiselor de conducere, constatându-se că inculpatul avea permisul anulat încă din anul 2004 în urma unei condamnări tot pentru o infracțiune rutieră.

Principala apărare a inculpatului, că autoturismul ar fi fost condus de concubina sa, C. C., lucru confirmat de conivență de aceasta, nu a fost reținută de către instanță ca fiind reală, deoarece a fost infirmat categoric de martorii menționați la care se adaugă împrejurarea că inculpatul nu a invocat-o decât la peste 7 luni de la depistarea sa și în prezența apărătorului ales al acestuia, cu ocazia declarației din data de 01.06.2012, lucru recunoscut de către inculpat în fața instanței. Această alegere este inexplicabilă având în vedere importanța stabilirii cu prioritate a împrejurării esențiale-cine a condus autoturismul dar și pregătirea intelectuală a inculpatului care este profesor și deținător a unei teze de doctorat.

La fel de inexplicabil pentru judecătorul fondului este și momentul procesual în care inculpatul a cerut proba cu cei 4 martori, abia în instanță, depozițiile lor fiind considerate subiective, în special cele ale lui M. A. și M. V. care au declarat că își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale, la parchet, deși aceștia nu au dat anterior nicio declarație în dosar, în faza urmăririi penale.

Dincolo de explicațiile contradictorii date de inculpat prin apărătorul său referitor la acuzația adusă acestuia, instanța a mai reținut și lipsa de onestitate în asumarea propriilor fapte și acțiuni, în încercarea de a scăpa de răspunderea penală fiindcă acesta a invocat diferite împrejurări fără relevanță asupra elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa, precum înălțimea gardului locuinței unde s-a retras pentru a se ascunde de agenții de poliție care se aflau în urmărirea lui, lățimea drumului și existența șanțurilor, poziția autoturismelor și posibilitatea/imposibilitatea de întoarcere a autoturismelor în fața curții imobilului deținut de inculpat în ., viteza de deplasare, semnalele acustice sau luminoase ale mașinii de poliție, mobilul deplasării din Târgoviște în .>

În fine, mai trebuie observată rezistența inculpatului și a martorului esențial al acestuia C. C., de a se supune testului poligraf, ceea ce reprezintă un indiciu de nesinceritate în susținerea propriilor versiuni invocate.

Prima instanță a stabilit că faptele inculpatului D. M. constând în aceea că în data de în data de 27.11.2011, în jurul orelor 18.00, a condus pe drumurile publice (DN 71) din orașul Fieni, județul D-ța, autoturismul marca Renault M., cu nr.de înmatriculare_, deplasându-se pe direcția Moțăieni-Fieni deși avea permisul de conducere anulat încă din anul 2004, iar la semnalul agentului de poliție pe care l-a ignorat, a mărit viteza de deplasare până la locuința sa din . unde a abandonat autoturismul și a intrat în curtea imobilului, refuzând ulterior testarea cu aparatul etilotest și prezentarea la o unitate spitalicească în vederea recoltării de probe biologice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule in România prev. de art.86 alin.2 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, și sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, săvârșite în condițiile concursului real de fapte penale conform art. 33 lit. a din codul penal anterior.

Deoarece de la data comiterii faptelor și până la soluționarea cauzei, a intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014 o nouă lege penală (Legea nr. 286/2009 privind noul cod penal) instanța de fond a făcut aplicarea legii penale mai favorabile conform art.5 din Cod penal ținând cont de Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale, care stabilește că în aprecierea legii penale mai favorabile instanțele vor alege legea care este în ansamblul său mai favorabilă inculpatului, iar nu prin aplicarea acesteia pe instituții autonome.

Astfel fiind, cu privire la ambele infracțiunideduse judecății, instanța de fond a reținut ca fiind în ansamblul său lege mai favorabilă O.U.G. nr. 195/2002, deoarece sub aspectul regimului de executare suspendarea sub supraveghere prev. de art. 86¹ Cod penal 1968, nu prevede în sarcina inculpatului prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității astfel cum prevăd dispozițiile de la amânarea aplicării pedepsei prev.de art. 83 Cod penal în vigoare, respectiv de la suspendarea sub supraveghere prev. de art. 91 Cod penal.

Pe de altă parte, unul din efectele suspendării condiționate este reabilitarea de drept a infractorului la împlinirea termenului de încercare. Faptul că pentru infracțiunea de refuz recoltare probe biologice în noua reglementare se prevede pedeapsa închisorii în limite mai mici nu influențează alegerea legii penale mai favorabile deoarece pedeapsa concretă ce urmează a fi aplicată și modalitatea de individualizare a acesteia constituie elementele ce au relevanță pentru aplicarea art.5 cod penal.

La individualizarea pedepselor pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului D. M. prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal 1968, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului Penal, limitele de pedeapsă din partea specială, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului, împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală.

În concret, sub aspectul circumstanțelor reale, prima instană a avut în vedere mai întâi valoarea socială care intră în obiectul juridic al infracțiunilor reținute în concurs, anume siguranța circulației pe drumurile publice, valoare care trebuie respectată de către toți participanții la trafic, în mod special de către conducătorii auto.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere numărul infracțiunilor și circumstanțele comiterii lor în sensul că sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul putea produce un accident rutier cu vătămări sau pierderi de vieți omenești.

Referitor la circumstanțele personale, instanța de fond a reținut că inculpatul are antecedente penale – fiind condamnat anterior de 3 ori pentru săvârșirea de infracțiuni cu violență (lovire și amenințare) dar și pentru infracțiuni rutiere, ceea ce denotă o personalitate conflictuală și periculozitate pentru ordinea socială.

Instanța a mai avut în vedere și că inculpatul este profesor, are studii universitare, deținând inclusiv un doctorat și totuși atitudinea sa pe întreg parcursul procesului penal a fost aceea de a încerca constant să ascundă adevărul, propunând martori care să-i confirme versiunea cu privire la împrejurările faptelor, ceea ce denotă lipsă responsabilității și asumării consecințelor acțiunii sale astfel că îndreptarea sa este posibilă prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea în regim de suspendare sub supraveghere, pe durata termenului de încercare acesta urmând să se supună măsurilor de supraveghere și obligațiilor ce-i vor fi impuse inclusiv cea prevăzută de art. 86³ alin. 3 Cod penal 1968, respectiv aceea de a nu conduce niciun vehicul.

Pentru aceste motive, în baza art. 396 alin. 1, 2 Cod proc. penală s-a dispus condamnarea inculpatului D. M., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are permisul anulat prevăzută de art. 86 alin. 2 O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 13 Cod penal 1968(art. 5 Cod penal) respectiv la pedeapsa închisorii de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de sustragere a conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare prevăzută de art. 87 alin. 5 O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu reținerea art. 33 lit.a Cod penal 1968 referitor la concursul real de infracțiuni.

În baza art. 71 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 13 Cod penal 1968 (art. 5 Cod penal)s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, pentru fiecare condamnare, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal 1968.

În baza art. 86² Cod penal 1968, cu aplicarea art. 13 Cod penal 1968 (art. 5 Cod penal), s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 8 ani, care constituie termen de încercare, ce va începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În temeiul art.71 alin. 5 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 13 Cod penal 1968 (art. 5 Cod penal), s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86³ Cod penal 1968, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 86³ alin. 3 Cod penal 1968, pe durata termenului de încercare s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce nici un vehicul.

În baza art.404 Cod proc. penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ Cod penal 1968, privind cauzele a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Împotriva sentinței, în termen legal a exercitat apel inculpatul D. M. (fila 4) prin care, reiterând în esență toate apărările făcute și la instanța fondului, a susținut că soluția este greșită fiindcă situația de fapt stabilită de prima instanță nu are corespondent în dovezile administrate în cauză deoarece declarațiile martorilor agenți de poliție D. N. și N. G. conțin contradicții, în raportul întocmit de ei menționându-se că fiind urmărit, inculpatul ar fi frânat brusc, a sărit din mașină și a intrat într-o curte, însă în declarațiile date de aceeași martori la instanța de fond nu se mai fac aceste mențiuni, ei relatând că inculpatul a întors mașina, a lăsat motorul pornit și a intrat într-o curte.

Apelantul-inculpat a pus la îndoială capacitatea agenților de poliție de a reuși să îl depășească în trafic și să îi blocheze mașina, invocând și subiectivismul lor dat calitatea de agenți constatatori, situație în care nu puteau veni în instanță să contrazică propriul raport întocmit în momentul evenimentului rutier.

În plus, apelantul-inculpatul a argumentat refuzul efectuării testului poligraf prin aceea că acesta nu este probă în sensul legii penale, susținând că procurorul de caz nu i-a adus la cunoștință și nici avocatul care l-a asistat la urmărirea penală nu l-a informat asupra posibilității de a solicita probe în apărare.

Cu susținerea că martorii audiați la cererea sa în fața judecătorului fondului au contrazis versiunea acuzării, fiind cel mai probabil ca nu el să fi condus mașina iar pe lângă echipajul de poliție să fi trecut un alt autoturism al cărui șofer a reușit să se ascundă de organele poliției iar pe șosea agenții de poliție s-ar fi întâlnit cu apelantul pe care l-au oprit și invocând principiul in dubio pro reo apelantul-inculpat a cerut admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond, pronunțându-se o nouă hotărâre, să se dispună achitarea sa în baza art. 16 alin.1 lit.a cod proc. penală.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale care au incidență în cauză dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 cod pr.pen., constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate din care rezultă atât existența faptelor pentru care apelantul-inculpat D. M. a fost trimis în judecată cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege.

Astfel, au fost valorificate mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală respectiv: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și de sesizare din oficiu, procesul-verbal de conducere la sediul Poliție Fieni pentru testare și legitimare, fișă DEPABD de verificare a existenței permisului de conducere (f. 19), declarațiile martorilor C. C. (f. 22-25), raport și declarații martor N. G. (f.31-33), raport și declarații martor D. N. (f. 27-28,37-38), raport și declarații martor Fâșâie V. (f. 29,34), raport și declarații martor D. C. A. (filele 35) precum și cele administrate în primă instanță și constând în: declarațiile martorilor:C. C., A. M., M. A. și M. V.-propuși de inculpat (filele 49,58-62) precum și a martorilor acuzării: N. G., D. N., Fâșâie V., N. F. și D. A., care au fost reascultați(filele 45-47 și 68).

Verificând apărările opuse de inculpat, prima instanță a înlăturat ca fiind subiective și nesincere depozițiile martorilor:C. C.-concubina acestuia, A. M.-sora lui dar și cele date de M. A. și V./V. argumentând judicios, pe de o parte, că versiunea prezentată de aceștia nu a fost susținută nici de inculpat însuși decât la peste 7 luni de la comiterea faptelor, prin declarația dată la 12 iunie 2012 în condițiile în care fusese și anterior audiat când nu a declarat că autoturismul ar fi fost condus de o altă persoană, iar pe de alta, declarațiile celor 4 martori nu se coroborează cu celelalte mijloace de dovadă administrate în dosar, cele ale martorilor C. C. și A. M.-concubină și respectiv soră fiind vădit făcute cu scopul de a-l absolvi de răspundere penală iar cele ale martorilor M. A. și V. fiind nesincere deoarece au declarat că mențin depozițiile făcute la urmărirea penală, deși în acea fază procesuală nu au fost audiați.

În opinia Curții, nu este justificată critica referitoare la greșita aplicare a principiului in dubio pro reo în condițiile în care prima instanță a stabilit că faptele penale au fost comisă de inculpat în circumstanțele de fapt descrise în rechizitoriu pe care le-a reluat, confirmându-le și argumentând corespondența lor cu dovezile de vinovăție pe care le-a analizat punctual atunci când a verificat apărările inculpatului.

Astfel, dacă inițial în declarația dată la 1 iunie 2012 inculpatul a susținut că a plecat împreună cu concubina sa care a și condus autoturismul în . declarat că este nevinovat (fila 8-12 dosar urm.pen.) ulterior, la data de 18 martie 2015 inculpatul a formulat aceleași susțineri în fața instanței de fond, dar în prezența apărătorului său ales, a confirmat că la data incidentului-27 noiembrie 2011-nu le-a spus polițiștilor că mașina a fost condusă de concubina lui(fila 39 dosar fond).Inculpatul nu a explicat judecătorului fondului dar nici instanței de control judiciar de ce nu a declarat încă din seara incidentului acest aspect, decisiv pentru cercetările penale ulterioare.

În aceste condiții, s-a verificat minuțios întreaga desfășurare a cercetărilor penale pentru a se putea stabili în ce conjunctură de fapt, inculpatul a omis să se apere încă de la început, că nu a fost conducătorul autoturismului în seara zilei de 27 noiembrie 2011 mai cu seamă că atât procesul-verbal cât și rapoartele întocmite de agenții constatatori consemnează doar prezența sa în mașină în termenii” conducătorul auto se afla singur în autoturism”(fila 1 verso și 27 verso dosar urm.pen.)

Din ansamblul probelor administrate în dosar rezultă însă că în realitate faptele, negate constant de inculpat există, au fost comise de acesta și constituie infracțiunile prevăzute de art.86 alin.2 și art.87 alin.5 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, așa încât răspunderea sa penală a fost corect instituită de judecătorul fondului deoarece este mai presus de orice îndoială că în seara zilei de 27 noiembrie 2011, în jurul orei 18.00 inculpatul a condus pe DN 71 din orașul Fieni, județul Dâmbovița, autoturismul marca Renault M., cu nr.de înmatriculare_, deplasându-se pe direcția Moțăieni-Fieni deși avea permisul de conducere anulat încă din anul 2004, iar la semnalul agentului de poliție pe care l-a ignorat, a mărit viteza de deplasare până la locuința sa din . unde a sărit din autoturism și a intrat în curtea imobilului, fiind urmărit în acest timp de echipajul de poliție format din agent D. N. și agentul de pază N. G..

Acești 2 martori au declarat expres în fața instanței de fond cu prilejul audierii lor, că la volanul mașinii s-a aflat inculpatul”o persoană de sex masculin, cu părul alb și în etate”care atunci când autoturismul ehipajului de poliție ce îl urmărea în trafic a ajuns în dreptul lui, a frânat brusc, apoi a accelerat fiind monitorizat vizual permanent până când, în . ieșit pe ușa din dreapta față, lăsând portiere deschisă și motorul pornit și a intrat într-o curte(filele 47 și 58 dosar fond)

Fiind anunțați telefonic, la adresa indicată a ajuns și echipajul care efectua serviciul de patrulare pe raza comunei R., format din agenții Fâșâie V. și D. C..

S-a procedat la identificarea conducătorului auto al autoturismului, care a reușit să intre în curtea imobilului pentru câteva secunde, însă a refuzat legitimarea și pentru că prezenta simptome specifice consumului de alcool și se manifesta agresiv și injurios la adresa agenților de poliție, aceștia l-au imobilizat și l-au condus la sediul Poliției Fieni.

Aici, agentul de poliție N. F. (fila 68 dosar fond) i-a solicitat, conform procedurii standard, testarea cu aparatul etilotest și prezentarea la o unitate spitalicească în vederea recoltării de probe biologice, dar inculpatul a refuzat expres ambele solicitări, refuz consemnat în procesul verbal aflat la filele 1-2 dosar urm.pen..

Conduita procesuală a inculpatului a fost corect apreciată de judecătorul fondului ca fiind nesinceră și adoptată exclusiv cu scopul împiedicării aflării adevărului judiciar și al înlăturării răspunderii sale penale în condițiile în care o explicație verosimilă a faptului că abia după trecerea a aproximativ 7 luni de la prima declarație, inculpatul a susținut pentru întâia dată că altcineva ar fi condus autoturismul iar pentru a dovedi această împrejurare, doar în fața judecătorului fondului a cerut și administrat probe cu martori, deși a fost asistat de apărător ales încă din cursul urmăririi penale.

Astfel fiind, în mod justificat instanța de fond a înlăturat motivat prin considerentele hotărârii, depozițiile martorilor apărării:C. C., A. M., M. A. și M. V. /V. constatând că acestea nu infirmă situația de fapt rezultată din declarațiile celorlalți martori: N. G., D. N., Fâșâie V., N. F. și D. A. care în mod constant au afirmat că inculpatul, aflat singur în mașină este cel care a fost depistat la volan și fiindcă consumase băuturi alcoolice și avea permisul de conducere anulat, a nesocotit semnalul de oprire făcut de agenții poliției și a încercat să fugă pentru a nu fi depistat în condițiile stării de fapt pe temeiul căreia, Curtea constată că răspunderea penală a fost corect și temeinic stabilită de instanța fondului, pe baza dovezilor ce au fost analizate mai sus și din care rezultă fără niciun dubiu că inculpatul D. M. este autorul infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are permisul anulat, prevăzută și pedepsită de art.86 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 și respectiv infracțiunea de sustragere a conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare prevăzută de art.87 alin.5 din același act normativ, aflate în concurs real de infracțiuni, conform art.33 lit.a cod penal anterior-care a fost corect identificat ca fiind lege mai favorabilă pentru inculpat conform art.5 din noul cod penal.

D. urmare, pentru considerentele care preced și constatând nefondate criticile formulate de inculpat atât în privința inexistenței faptei cât și a lipsei probelor de vinovăție, în baza art. 421 pct.1 lit.b cod pr.pen., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.81 din 10 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria P. care va fi menținută în totalitate ca fiind legală și temeinică, cu consecința obligării apelantului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.275 alin.2 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod proc. penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. M. fiul lui V. și I., născut la data de 12 noiembrie 1952, domiciliat în . Voievozilor, ., județul Dâmbovița, CNP_ împotriva sentinței penale nr. 81 din 10 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria P..

Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2015.

Președinte, Judecător,

E. N. S. P. B.

Proces-verbal

Ptr.Președintele completului,

lipsă din instanță, prezenta se

semnează de Președintele instanței,

Grefier,

M. G.

Red. SPB – 2 ex./4 noiembrie 2015

Dosar fond nr._ Jud. P.

Judec. fond C. V.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Proxenetismul. Art.213 NCP. Decizia nr. 850/2015. Curtea de Apel...		Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... →

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 930/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 930/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI