Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 87/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 87
Ședința publică din data de 15.06. 2015
Președinte – F. T.
Grefier - R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de către petenții ASOCIAȚIA DE P. A CLĂDIRII DIN ORAȘUL S., cu sediul, în S., ., jud. Prahova și N. I., domiciliat în București, sector 1, ..2, . nr. 156 din Camera de consiliu de la data de 9 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, respectiv contestatorii petenți Asociația de P. a Clădirii din Or. S. și N. I., precum și intimații D. G. V. R. și Agenția Națională de Administrare Fiscală București.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca inadmisibilă, întrucât încheierea contestată este definitivă, așa cum prevăd dispozițiile art. 341 alin.8 Cod proc. penală și nu mai poate fi atacată cu contestație.
CURTEA,
Asupra contestațiilor penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 09 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova în baza disp. art.341 alin.5 c.p.p. rap. la disp. art.341 alin.6 lit.a c.p.p.(legea nouă) s-a respins plângerea formulată de petenta ASOCIAȚIA DE P. A CLĂDIRII SITUATĂ ÎN ORASUL S., cartier Cumpătu . A, reprezentantă de petentul N. I., domiciliat în București sector 1, .. 2, ., ., București împotriva Ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr.609/P/2012 emisa la data de 07.04.2014 menținută prin Ordonanța nr.633/II/2/2014 din 26.05.2014 a P. procurorului Pachetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în baza căreia s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătura privată prev si ped. de disp.art. 290 c.p. (legea veche) și art.9 al.1 lit.b din Legea 241/2005, infracțiunea de evaziune fiscală, fapte din perioada noiembrie 2007 – mai 2008, față de intimatul D. G. V. R., cu domiciliul ales în mun. București ,., ., ca nefondată.
Au fost menținute soluțiile pronunțate prin ordonanțele precizate mai sus, ca fiind temeinice și legale.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr._ din data de 20.06.2014 petenta Asociația de P. a Clădirii din orașul S., cartier Cumpătu . A cu același sediu declarat reprezentată de președinte N. I., domiciliat în mun. București .. 2, .. 1 . a formulat conform art. 340 c.p.p. plângere împotriva Ordonanței Procurorului de pe lângă Tribunalul Prahova cu nr. 609/P/2012 și a Ordonanței prim procurorului de pe lângă Tribunalul Prahova cu nr. 633/II/2/2014 din data de 26.05.2013, în contradictoriu cu intimatul D. G. V. R. cu domiciliul ales în România, mun. București . ., prin care s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile prev. de art.290 c.p. anterior si art.9 al.1. lit.b din Legea 241/2005, privind sesizarea formulată de N. I..
În motivarea plângerii, petenta a arătat că soluția dispusă este nelegală și netemeinică, procurorul a făcut doar referire la legislația fiscală din perioada 2007-2012 și s-a rezumat a arăta că numitul D. G. V. R. ar datora bugetului de stat suma de 248.447 lei, fără a preciza în ce mod vor fi aduși la buget ori dacă au fost plătiți de către suspect.
De asemenea, a mai arătat că nu au fost aprofundate cercetările pentru a se dezvălui modul fraudulos în care suspectul a procedat la vânzarea unor părți din imobil ca persoană fizică, iar ca reprezentant al . a încărcat cheltuielile firmei cu plata executării unor lucrări de amenajări interioare și exterioare la același imobil, micșorând implicit profitul firmei în dauna statului român. Aceste lucrări nu au fost executate până la capăt prejudiciind cumpărătorii unităților locative din imobilul în discuție.
A mai arătat că organele de poliție cel mai probabil nu au răspuns la obiecțiunile sale la expertiza contabilă, întrucât procurorul nu i-a comunicat și referatul întocmit de organele de poliție, în care ar fi fost descrise mijloacele de probă administrate.
Aceste aspecte au fost reiterate de către avocatul din oficiu al petentei numit de instanța pentru a asigura si garanta dreptul la apărare al petentei, arătând, în plus, că există diferențe semnificative între documentația în baza căreia s-a eliberat autorizația de construire fata de schițele de plan ale apartamentului de la mansarda si solicita restituirea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor.
Petenta a formulat plângere împotriva acestei rezoluții care a fost respinsă prin Rezoluția nr. 633/II/2/2014 a P. Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalului Prahova ca fiind neîntemeiată.
Examinând actele si lucrările dosarului precum și susținerile petentului, instanția de fond a apreciat că soluția pronunțată de organele de urmărire penală prin Rezoluția nr.609/P/2012 din data de 07.04.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova menținută prin Rezoluția nr. 633/II/2/2014 din data de 26.05.2013 a P. Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova sunt temeinice și legale și nu se impune în cauza o soluție de începere a urmăririi penale față de intimat ori de trimitere în judecată a acestuia.
Astfel, făcând propria analiza a probelor existente la dosar, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:
Prin ordonanța din data de 07.04.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova dată în dosarul mai sus menționat, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea prev. de art.290 c.p. anterior si art. 9 al.1 lit.b din Legea 241/2005.
Din actele dosarului a rezultat că D. G. Vittorilor R. a cumpărat de la soții G. M. M. și G. C. imobilul proprietatea acestora situat în orașul S., ., compus din teren în suprafață de 600 mp si construcția edificată pe acesta (conf.contractului de vânzare –cumpărare nr.1008/08.03.2006).
Astfel, cumpărătorul, ca persoană fizică, a devenit proprietar pe 90% din clădire, iar . pe diferența de 10% cât și pe teren.
Motivul formulării plângerii a fost acela că suspectul, cetățean italian, nu putea implica . care o administrează,în tranzacții imobiliare, întrucât legislația țării noastre nu permite străinilor achiziționarea de terenuri în România.
În baza autorizației de construcție nr.250/01.11.2006, suspectul a procedat la finisarea clădirii și la compartimentarea acesteia, ulterior fiind întocmit și semnat procesul –verbal de recepție nr.13.572/29.05.2007 de către funcționarii publici, ce au fost prezenți efectiv la momentul recepției.
După schimbarea legislației privind achiziționarea de terenuri, în contextul aderării României la Uniunea Europeană, suspectul a cumpărat de la Villa V. SRL părțile deținute de aceasta asupra imobilului, devenind astfel proprietar exclusiv asupra acestuia, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare nr.7361/16.10.2007.
Din cele 12 apartamente care compun clădirea au fost vândute 7, unul dintre acestea revenind chiar persoanei vătămate, susținându-se că pentru sumele încasate din vânzarea celor 7 apartamente nu a fost plătit TVA.
Prin adresa nr.738._.04.2013 a AFP-Sector 2 București s-a stabilit că acesta datorează bugetului consolidat al statului TVA în sumă de 248.447 lei.
În cauză a fost dispusă și efectuată o expertiză contabilă, care a concluzionat că în perioada în care s-au derulat tranzacțiile, respectiv 13.11.2007 – 29.05.2008 legislația în domeniul TVA nu prevedea în mod explicit, fără dubiu de interpretare, obligația persoanelor fizice care acționează de o manieră independentă ți înstrăinează construcții noi, părți ale acestora sau terenuri construibile în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, de a solicita înregistrarea în scop de TVA la organul fiscal competent și să achite TVA pentru aceste înstrăinări.
O astfel de obligație a intrat în vigoare ulterior, respectiv la data de 01.01.201 .
În același sens, prin Decizia nr.4349/27.09.2011 a I.C.C.J.- Secția C. Administrativ s-a prevăzut că vânzarea de bunuri imobile ar putea fi interpretată ca faptă de comerț și ar putea intra în sfera de înțeles a noțiunii de activitate economică numai în situația în care aceasta ar fi efectuată de către comercianți, iar bunul imobil ar face parte din patrimoniul comercial de afectațiune, deci nu și în situația în care vânzarea poartă asupra locuințelor proprietate personală și este efectuată de persoane fizice.
Având în vedere, că în faza de urmărire penală, așa cum s-a arătat, s-a efectuat o expertiza tehnică de specialitate din care a reieșit că la data efectuării tranzacțiilor comerciale intimatul nu datora statului TVA, obligație care din punct de vedere legal a intervenit ulterior acestei tranzacții, reiese evident că acesta nu poate fi tras la răspundere penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât așa cum s-a arătat în practica constantă a ICCJ (decizia arătată mai sus) s-a prevăzut “că vânzarea de bunuri imobile ar putea fi interpretata ca faptă de comerț și ar putea intra în sfera de înțeles a noțiunii de activitate economică numai în situația în care aceasta are fi efectuată de către comercianți, iar bunul imobil ar face parte din patrimoniul comercial de afectațiune, deci nu și în situația în care vânzarea poartă asupra locuințelor proprietate personală și este efectuată de persoane fizice”, situație în care se încadrează și intimatul din prezenta cauză.
Având în vedere considerentele expuse pe larg mai sus, prima instanță, în baza disp. art.341 alin.5 c.p.p. rap. la disp. art.341 alin.6 lit.a c.p.p.(legea nouă) a respins plângerea formulată de petenta Asociația de P. A Clădirii situată în Orașul S., cartier Cumpătul . A, reprezentantă de petentul N. I., domiciliat în București sector 1, .. 2, ., ., București împotriva Ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr.609/P/2012 emisa la data de 07.04.2014 menținută prin Ordonanța nr.633/II/2/2014 din 26.05.2014 a P. procurorului Pachetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în baza căreia s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătura privată prev si ped. de disp.art. 290 c.p. (legea veche) și art.9 al.1 lit.b din Legea 241/2005, infracțiunea de evaziune fiscală, fapte din perioada noiembrie 2007 – mai 2008, față de intimatul D. G. V. R., cu domiciliul ales în mun. București ,., ., ca nefondată.
Judecătorul de cameră preliminară a menținut soluțiile pronunțate prin ordonanțele precizate mai sus, ca fiind temeinice și legale.
Împotriva acestei încheieri, petenții aui formulat cale de atac, care inițial a fost înregistrată ca și apel pe rolul Curții de Apel Ploiești, ulterior, aceasta fiind recalificată, având în vedere dispozițiile art. 341 alin.9 Cod proc. penală, conform căruia împotriva încheierii pronunțată în baza art. 341 alin.7 pct.2 lit. c) Cod proc. penală „se poate face, motivat, contestație”.
În motivarea acestei căi de atac, petenții au reluat motivele expuse în plângerea formulată inițial, împotriva cetățeanului italian - D. G. V. R. și Agenția Națională de Administrare Fiscală București.
Analizând calea de atac formulată, instanța de control judiciar apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru motivele cer se vor arăta în continuare:
Conform art. 341 alin.8 Cod proc,. penală, „încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin 6 și 7 pct.1, pct.2 lit. a,b și d este definitivă”.
Având în vedere că soluția instanței de fond este dată în temeiul art. 341 alin.6 lit.a) Cod proc. penală, prezenta cale de atac formulată de către petenți este inadmisibilă.
Pentru considerentele mai sus expuse, contestația formulată de către petenți în baza art. 4251 alin. 7 pct.1 lit.a) Cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 275 alin.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenții Asociația de P. din Orașul S., cu sediul în S., ., jud. Prahova și N. I., domiciliat în București, sector 1, ..2, ., ., sector 1, împotriva încheierii nr. 156 din data de 09 aprilie 2015 pronunțată de Judecătorul de Cameră Preliminară de la Tribunalul Prahova.
Obligă petenții la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2015.
Președinte,Grefier,
F. TeișanuRaluca E. B.
Red. FT/BER
7 ex/24.06.2015
Dosar fond_ - Tb. Prahova
Jud. fond M. V.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 930/2015.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 111/2015.... → |
|---|
