Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 28/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 3955/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
Decizia penală nr. 28
Ședința publică din data de 18 februarie 2015
Președinte – M. V. T.
Grefier – D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de către condamnatul C. A. fiica lui C. și a lui D., născută la 16 Iunie 1974, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.1282 din data de 5 decembrie 2014 a Tribunalului Dâmbovița, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de către condamnatul C. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul – condamnat C. A. asistat de apărător desemnat din oficiu N. Milena din cadrul Baroului Prahova.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 356 alin.2 rap. la art.89 alin.2 Cod procedură penală apărătorul din oficiu a luat legătura cu condamnatul - contestator aflat în stare de deținere, depune concluzii scrise formulate de către contestator, după care, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul de asemenea precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt cereri noi, excepții de invocat sau probe de administrat, iar față de actele și lucrările dosarului constată potrivit art. 387 Cod procedură penală cauza în stare de judecată, sens în care acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat N. Milena apărător desemnat din oficiu pentru contestatorul – condamnat C. A. susține că sentința primei instanțe este netemeinică.
Astfel, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată contestatorului prin sentința penală nr.249/13.06.2012 pronunțată de Tribunalul G., modificată în parte și definitivă prin decizia penală nr.801/A/19.06.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală este mult prea mare.
Pe tot parcursul desfășurării procesului penal condamnatul – contestator a susținut că nu este autorul faptelor imputate și nu s-a făcut pe deplin dovada vinovăției acestuia, iar față de acest aspect solicită rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii prezentei contestații și reidividualizarea pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri pune concluzii de respingerea contestației formulată de către condamnat ca fiind neîntemeiată, motivele invocate în apărare nu se regăsesc în cazurile prevăzute de Codul de procedură penală cu privire la contestația la executare, reindividualizarea pedepsei necorespunzând finalității căii de atac în discuție.
Contestatorul – condamnat C. A. în ultimul cuvânt, potrivit disp. art.389 alin.1 Cod procedură penală învederează instanței că ar dori rejudecarea cauzei pentru că ar dori să indice persoanele care se fac într-adevăr vinovate și care s-au ocupat efectiv de societate. De asemenea, ar dori să solicite în cadrul rejudecării o probă grafoscopică, întrucât el a fost administrator al societății, însă în perioada infracțională imputată era plecat din țară, iar de activitatea comercială s-a ocupat contabilul, asociatul și alți angajați ai societății.
Consideră că în final i se poate aplica o amendă administrativă, având în vedere prejudiciul redus ce se impută prin activitatea infracțională desfășurată.
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr. 1282 din 5 decembrie 2014 pronunțată de către Tribunalul Prahova a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de către condamnatul C. A..
Pentru a pronunța sentința respectivă, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ condamnatul C. A. a formulat contestație la executare privind mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.269/20.06.2014 emis în baza sentinței penale nr.249/13.06.2012 pronunțată de Tribunalul G., modificată în parte și definitivă prin decizia penală nr.801/A/19.06.2014 a C.A.B. – Secția a II-a Penală, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, apreciind că pedeapsa care i-a fost aplicată este prea mare, iar prejudiciul reținut în sarcina sa este mult mai mic – de 50.000 lei, urmând ca prin reindividualizare să i se aplice o amendă administrativă.
S-au anexat cererii copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 269/20.06.2014 emis în baza sentinței penale nr.249/13.06.2012 pronunțată de Tribunalul G., modificată în parte și definitivă prin decizia penală nr.801/A/19.06.2014 a C.A.B. – Secția a II-a Penală și fișa privind situația juridică a condamnatului.
Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că petiționarul a formulat contestație cu privire la mandatul de executare a pedepsei 269/20.06.2014 emis în baza sentinței penale nr.249/13.06.2012 pronunțată de Tribunalul G., modificată în parte și definitivă prin decizia penală nr.801/A/19.06.2014 a C.A.B. – Secția a II-a Penală, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Potrivit art.598 Cod procedură penală, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare și când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Cazurile reglementate de disp. art.598 Cod procedură penală vizează situații care apar în perioada executării unei sentințe de condamnare sau nelămuriri ale acesteia, iar nu aspecte care privesc individualizarea pedepsei aplicate, care au fost analizate în faza cercetării judecătorești, în fața instanței de fond și în căile ordinare de atac.
Întrucât prin prezenta contestație nu s-au invocat motive care împiedică continuarea executării pedepsei, ci se solicită reducerea pedepsei, care este considerată prea mare, prima instanță a constatat că motivele invocate de către condamnat nu se regăsesc printre cele limitativ prevăzute de art.598 Cod procedură penală.
Pentru considerentele anterior expuse, contestația la executare formulată de către condamnat a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație condamnatul C. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie învederând, în esență, că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată contestatorului prin sentința penală nr.249/13.06.2012 pronunțată de Tribunalul G., modificată în parte și definitivă prin decizia penală nr.801/A/19.06.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală este mult prea mare.
Pe tot parcursul desfășurării procesului penal condamnatul – contestator a susținut că nu este autorul faptelor imputate și nu s-a făcut pe deplin dovada vinovăției acestuia, iar față de acest aspect solicită rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii prezentei contestații și reidividualizarea pedepsei.
Curtea, examinând sentința contestată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 425 Cod procedură penală, constată că prezenta contestație este nefondată.
În acest sens, după cum a precizat în mod judicios și procurorul, motivele invocate în apărare nu se regăsesc în cazurile prevăzute de Codul de procedură penală cu privire la contestația la executare, reindividualizarea pedepsei necorespunzând finalității căii de atac în discuție.
Față de cele astfel reținute, Curtea în baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge contestația ca nefondată.
Având în vedere și disp. art. 275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către condamnatul C. A. fiica lui C. și a lui D., născută la 16 Iunie 1974, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.1282 din data de 5 decembrie 2014 a Tribunalului Dâmbovița.
Obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2015.
Președinte Grefier
M. V. T. D. C.
Red. MVT
Tehnored.DC
5 Ex./03.03.2015
d.f._ - Tribunalul Dâmbovița
j.f. T. Z.
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3113/ 2006
| ← Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 117/2015. Curtea... | Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 214/2015. Curtea... → |
|---|
