Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 214/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 214/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 3410/204/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 214

Ședința publică din data de 26.02.2015

Președinte - T. L.

Judecător - S. P. B.

Grefier - V. R.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul B. I., fiul lui I. și E., născut la 9 aprilie 1955, CNP_, domiciliat în S., . județul B. împotriva sentinței penale nr.276 pronunțată la 9 decembrie 2014 de Judecătoria Câmpina, prin care sau dispus următoarele:

În temeiul disp. art. 386 alin. 1 NCpp, cu ref. la art. 5 NCp, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 Cp, în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cp1969.

În temeiul disp. art. 178 alin. 2 Cp1969, cu aplic. art. 5 Cp, a art. 396 alin. 10 Cpp rap. la art. 375 Cpp, a fost condamnat inculpatul B. I., fiul lui I. și E., născut la data de 09.04.1955 în S., jud. B., domiciliat în S., ., jud. B., CNP_, cetățean român, studii superioare, stagiu militar îndeplinit, căsătorit, inginer, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (fp. 09.04.2013).

Cu aplic. art. 71 Cp1969, art. 64 lit. a teza a IIa și litera b C.p.1969.

În temeiul disp. art. 81 C.p.1969, cu aplic. art. 5 Cp, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni calculat conform art. 82 C.p.1969.

Cu aplic. art. 71 alin. 5 C.p.1969.

S-a atras atenția inculpatului atenția asupra art. 83 Cp1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a luat act că P. A. M. nu formulează pretenții civile în cauză.

În temeiul disp. art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul persoană vătămată P. A. M. personal, lipsă fiind apelantul inculpat B. I. pentru care a răspuns avocat ales M. I. din Baroul București potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/02.02.2015 aflată la fila 15 dosar și asigurătorul . GROUP SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Avocat M. I. având cuvântul pentru inculpat B. I. depune la dosar chitanța . nr.136 nr._/23.12.2014 în cuantum de 500 lei emisă de Trezoreria S..

Reprezentantul Ministerului Public, avocatul inculpatului și intimatul persoană vătămată P. A. M., având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.

Avocat M. I., având cuvântul pentru inculpatul B. I., critică sentința penală nr.276 pronunțată la 9 decembrie 2014 de Judecătoria Câmpina sub două aspecte.

Sub un prim aspect arată că deși s-a făcut o aplicare a legii penale mai favorabile, instanța de fond a greșit pentru că nu a ținut cont la individualizarea pedepsei de prevederile art.72, 74 și 76 Cod penal anterior în sensul reducerii pedepsei cu o treime. Consideră că aceasta este o eroare a primei instanțe. În cazul în care instanța de fond aplica reducerea pedepsei cu o treime nu era împiedicată să înlăture efectele circumstanțelor atenuante.

Să se aibă în vedere Decizia nr.375/13.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în judecarea unei spețe similare cu prezenta. Prin reducerea limitei minime a pedepsei cu o treime nu poate fi înlocuită o pedeapsă cu amenda cu pedeapsa închisorii. În opinia sa aceasta reprezintă o omisiune a instanței de fond și solicită coborârea pedepsei potrivit art. art.72, 74 și 76 Cod penal anterior, iar în prezenta cauză legea mai favorabilă este legea penală anterioară.

Sub un al doilea aspect, arată că prin decizia Curții de Casație și Justiție mai sus menționată se lămuresc foarte clar aspectele care sunt similare prezentei cauze, considerând că inculpatul B. I. este mai puțin vinovat decât cel din speța instanței superioare și nu poate fi vorba despre o culpă exclusivă a inculpatului.

În principal, solicită admiterea apelului, aplicarea art. art.72, 74 și 76 Cod penal anterior și în subsidiar, solicită aplicarea disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b ind.1 Cod proc. penală cu aplic. art.18 ind.1 Cod penal în sensul achitării inculpatului.

Intimatul persoană vătămată P. A. M., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței hotărârea ce se va lua.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului declarat de inculpat și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală având în vedere că pedeapsa a fost redusă sub limita de 2 ani și solicitarea de achitare a inculpatului este neîntemeiată nefiind aplicabil în cauză art.18 ind.1 Cod penal.

CURTEA

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată:

Prin împotriva sentința penală nr.276 pronunțată la 9 decembrie 2014 de Judecătoria Câmpina, sau dispus următoarele:

Cu aplic. art. 71 Cp1969, art. 64 lit. a teza a IIa și litera b C.p.1969.

Cu aplic. art. 71 alin. 5 C.p.1969.

S-a atras atenția inculpatului atenția asupra art. 83 Cp1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a luat act că P. A. M. nu formulează pretenții civile în cauză.

În temeiul disp. art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina emis la data de 16.06.2014 sub nr. 1427/P/2013 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B. I., fiul lui I. și E., născut la data de 09.04.1955 în S., jud. B., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 Cp, constând în aceea că la data de 09.04.2013, orele 08:10, în timp ce conducea autoutilitara marca Volkswagen Transporter cu nr. de înmatriculare_, pe D.N. 1, pe raza localității B., cartier Nistorești, pe direcția B. - Ploiești, a provocat un accident rutier datorită modului defectuos de fixare pe plafonul autovehiculului a unor bare metalice, contrar dispozițiilor art. 148 pct. 9 și 150 alin. 1 lit. a și c din H.G. 1391/2006, iar în urma acționării sistemului de frânare încărcătura metalică a alunecat din inerție, accidentând-o în zona capului pe victima S. M., care a decedat la fața locului.

Prin încheierea de ședință din data de 28.08.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 al. 2 Cpp, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.

Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

În fapt: la data de 09.04.2013, orele 08:10, inculpatul B. loan, în timp ce conducea autoutilitara marca Volkswagen Transporter, nr. de înmatriculare_, pe D.N. 1, pe raza localității B., cartier Nistorești, pe direcția B. - Ploiești, a produs un accident rutier soldat cu decesul pietonului S. M..

Inculpatul, care circula în coloană, fiind însoțit de martorii M. A. C. și S. N., transporta 5 bare metalice prinse cu chingi pe suportul situat pe plafonul autoutilitarei pe care o conducea. La un moment dat, un autoturism care circula în fața sa a frânat, cu intenția de a efectua un viraj pe un drum lăturalnic, fapt ce l-a determinat pe inculpat să frâneze la rândul său. Datorită modului defectuos de prindere al barelor metalice, acestea, din inerție, au alunecat din suportul unde erau fixate, căzând peste parbriz și capotă, accidentând victima în zona capului, aceasta decedând la fața locului. Defuncta S. M., în vârstă de 83 de ani, se afla în stația de microbuz împreună cu fiul său, P. A. M., intenționând să se deplaseze cu mijloacele de transport în comun spre municipiul Câmpina.

P. A. M. a observat pericolul, reușind să se retragă din fața încărcăturii care aluneca spre el și imediat s-a uitat spre mama sa, observând că aceasta era căzută la pământ, iar din cap îi curgea sânge.

Nici victima și nici inculpatul nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice.

Din concluziile raportului medico-legal de autopsie a rezultat că moartea numitei S. M. a fost violentă, datorându-se contuziei și dilacerării cerebrale consecutive unui politraumatism cu fractură de craniu și coloană cervicală, leziunile s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier, iar între leziuni și deces, care datează din 09.04.2013, există o legătură directă și necondiționată de cauzalitate.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.

Situația de fapt reținută a rezultat cu certitudine din coroborarea probelor administrate în faza urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accientului, planșă foto, rezultat alcotest, buletin de analiză toxicologică, proces-verbal de prelevare, buletin de examinare clinică, proces-verbal de verificare tehnică, raport medico-legal de autopsie, declarații persoană vătămată, declarații martori, declarații inculpat, contract de tranzacție, aviz de însoțire a mărfii, asigurare răspundere civilă auto și copii certificat înmatriculare, cărți identitate, permis de conducere, cu declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată.

Cu ocazia audierii sale în instanță, cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorului ales, la termenul de judecată din 21.10.2014, inculpatul a declarat că solicită aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 Cpp, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, are cunoștință de probele administrate pe parcursul urmăririi penale, pe care și le însușește, solicitând judecarea sa în baza acestora, conform dispozițiilor legale care reglementează judecarea în cazul recunoașterii învinuirii, regretând comiterea faptei. Totodată, inculpatul a precizat că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere și că ar fi de acord să presteze o activitate neremunerată în folosul comunității (f. 59-60).

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune B. (f. 69 - 71) rezultă că inculpatul are un nivel optim de integrare în familie și societate, apreciindu-se, totodată, că nu se impun măsuri de intervenție în vederea menținerii riscului de a comite alte infracțiuni la un nivel redus.

La termenul de judecată din data de 21.10.2014, persoana vătămată P. A. M., fiul victimei, a declarat în fața instanței că nu formulează pretenții civile împotriva inculpatului și a asigurătorului, întrucât a fost despăgubit (f. 57).

Potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în MOf Partea I, nr. 510 din 24.07.2009, cu modificările și completările ulterioare, a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.

Potrivit disp. art. 5 alin. 1 NCp, “în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. Identificarea legii penale mai favorabile se face din perspectiva a patru criterii: condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării. Aplicarea interpretării legii penale mai favorabile presupune operațiuni de verificare a dispozițiilor ambelor legi pentru fiecare instituție în parte și o comparare finală, o evaluare și o alegere a uneia din cele două legi ca fiind mai favorabilă. Însă, totodată, potrivit deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și în conformitate cu teoria aplicării unitare a legii mai favorabile, urmează a se aprecia că legea penală mai favorabilă pentru inculpate este vechea reglementare penală, nu în raport de cuantumul pedepsei, ci în raport de modalitatea de executare a acesteia, întrucât prevederile vechiului cod penal relative la suspendarea condiționată a executării instituie condiții de aplicare mai puțin restrictive decât art. 91 și următoarele din NCp.

Astfel, în baza art. 386 alin. 1 NCpp, cu ref. la art. 5 NCp, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 Cp, în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cp1969

În drept: fapta inculpatului B. I., care, la data de 09.04.2013, orele 08:10, în timp ce conducea autoutilitara marca Volkswagen Transporter cu nr. de înmatriculare_, pe D.N. 1, pe raza localității B., cartier Nistorești, pe direcția B. - Ploiești, a provocat un accident rutier datorită modului defectuos de fixare pe plafonul autovehiculului a unor bare metalice, contrar dispozițiilor art. 148 pct. 9 și 150 alin. 1 lit. a și c din H.G. 1391/2006, iar în urma acționării sistemului de frânare încărcătura metalică a alunecat din inerție, accidentând-o în zona capului pe victima S. M., care a decedat la fața locului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cp1969.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a codului penal anterior, reduse cu o treime conform art. 396 al. 10 Cpp, iar, conform art. 72 Cp, va avea în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de norma incriminatoare, concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune B., precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, are 59 de ani, studii superioare și un loc de muncă, considerente în raport de care va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum corespunzător dozat, de natură a asigura scopul educativ – preventiv al pedepsei, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, conform disp. art. 81 Cp1969, pe durata termenului de încercare calculat potrivit art. 82 Cp1969.

Ca urmare a aplicării unei pedepse principale cu închisoarea, instanța, conf. art. 71 Cod penal1969, a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b Cod penal 1969 (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în temeiul art. 71 și art. 64 Cod penal 1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului care, în conformitate cu disp. art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994.

Astfel, în cauza Hirst contra Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.

În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din primul protocol adițional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal1969 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza I – lit. c din Codul penal1969 nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal 1969.

Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune și, în consecință, în temeiul art. 71 Cod penal 1969 și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a dat dovadă de sinceritate în cele două faze ale procesului penal și că instanța apreciază că sunt suficiente temeiuri pentru ca scopul educativ - preventiv al pedepsei să poată fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare calculat conform art. 82 Cod penal 1969, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal1969, s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii, atrăgându-se inculpatului atenția asupra disp. art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care în cursul termenului de încercare va săvârși o nou o infracțiune.

Față de declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din data de 21.10.2014, instanța a lua act că P. A. M. nu a formulat pretenții civile în cauză împotriva inculpatului.

Ca urmare a condamnării, în temeiul disp. art. 274 alin. 1 C.p.p., inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apel inculpatul B. I. solicitând urmare admiterii căii de atac, solicitând în principal reducerea pedepsei cu o trreime prin aplicarea disp.a art.74 și 76 rap. la art.72 Cod penal anterior care este lege mai favorabilă, în subsidiar, a cerut achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b ind.1 Cod proc. penală și art.18 ind.1 Cod penal, coduri intrate în vigoare în anul 1969.

Criticând hotărârea atacată, inculpatul a susținut că instanța de fond a aplicat Codul penal anterior care este lege mai favorabilă, la individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat nu a dat eficiență disp. art.74 și 76 Cod penal anterior privind circumstanțele atenuante, ținându-se seama și de reducerea pedepsei cu 1/3.

Curtea, examinând sentința apelată în raport de criticile formulate și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 alin.2 Cod proc. penală, din actele și lucrările dosarului, constată că apelul este nefundat pentru considerentele ce succed.

Prima instanță, având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză în faza de urmărire penală și cu prilejul cercetării judecătorești, coroborate cu recunoașterea inculpatului a faptei în condițiile art.396 alin.10 Cod proc. penală referitoare la procedura simplificată, a reținut în mod judicios situația de fapt și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 Cod penal anterior, în care prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei din art.192 alin.2 Cod penal anterior, ca lege mai favorabilă conform art.5 din noul Cod penal.

Prin situația de fapt în contextul căruia a comis fapta dedusă judecății, s-a reținut în esență că în ziua de 9 aprilie 2010, în timp ce conducea autoutilitara marca „Volkswagen Transporter” cu nr. de înmatriculare_ pe DN1, pe raza orașului B. - Cartier Nistorești în direcția B.-Ploiești a produs un accident rutier în care victima S. M. a decedat, datorită modului defectuos de prindere a celor 5 bare metalice prinse cu chingi pe suportul plafonului autoutilitarei pe care o conducea, care au căzut peste capotă alunecând din suportul în care erau fixate, care au accidentat mortal victima, urmare unei măsuri de frânare acționate de inculpat.

Față de împrejurările producerii accidentului rutier din culpa vădită a inculpatului care nu a fixat corespunzător barele metalice fixate insuficient pe capota autovehiculului condus de inculpat care rula pe una din cele mai circulate rutier șosele din țară, care impuneau luarea unor măsuri de prevedere cât mai sigure a celor 5 bare metalice nu se poate reține că faptele inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în sensul disp.art.18 ind.1 Cod penal anterior, care să impună achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni administrative cu amendă, cum a solicitat inculpatul în subsidiar în motivele sale de apel.

De asemenea, în condițiile expuse, chiar dacă inculpatul a recunoscut comiterea faptei în condițiile procedurii simplificate prev. de art.396 alin.10 Cod proc. penală cărora li s-a dat eficiență de către prima instanță prin reducerea cuantumului pedepsei cu 1/3, sub minimul special prevăzut de art.178 alin.2 Cod penal anterior nu se justifică și reținerea unor circumstanțe atenuante prev. de art.74 rap. la art.76 lit.d Cod penal anterior, care să impună o nouă reducere a pedepsei sub minim special realizat, prin aplicarea disp.art.396 alin.10 Cod proc. penală.

Aceasta în condițiile în care urmare culpei grave a inculpatului a avut loc rezultatul letal al încetării violente din viață a victimei, cu atât mai mult cu cât pedeapsa aplicată inculpatului a fost suspendată condiționat conform art.81 și 83 Cod penal.

Aceste aspecte de natură penală și procesual penală, arătate mai sus sunt de natură a realiza scopul preventiv, educativ și sancționator al pedepsei prev. de art.72 Cod penal anterior.

Pentru toate considerentele arătate, soluția instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele.

Așa fiind, apelul de față este nefundat și urmează a fi respins ca atare în baza art.421 pct.1 lit.b Cod proc. penală.

Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod proc. penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.1 lit.b cod pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. I., fiul lui I. și E., născut la 9 aprilie 1955, CNP_, domiciliat în S., . județul B. împotriva sentinței penale nr.276 pronunțată la 9 decembrie 2014 de Judecătoria Câmpina.

Obligă pe apelantul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 26 februarie 2015.

Președinte, Judecător,

T. L. S. P. B.

Proces verbal

Pentru d-l judecător pensionat,

prezenta se semnează de

Președintele instanței

Grefier,

V. R.

Red.TL/Tehnored.RV / 2 ex./ 20.03.2015

Dosar fond -_ Judecătoria Câmpina

Judecător fond – T. S.

Operator de date cu caracter personal;

Notificare nr.3113/2006

← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 28/2015....		Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 210/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 214/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 214/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI