Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 574/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 574/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 3764/315/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 574

Ședința publică din data de 03 iunie 2015

Președinte - E. N.

Judecător - I. N.

Grefier - B. Năvîrcă

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE împotriva sentinței penale nr. 394 din 3 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște privind pe inculpatul B. C. T., fiul lui I. și T., născut la 25 ianuarie 1973 în localitatea Hlipiceni, județul B., domiciliat în Târgoviște, Calea București, ., ., prin care:

În temeiul dispozițiilor art. 386 alin.1 din Noul Cod de procedură penală rap. la dispozițiile art. 5 alin.1 din Noul Cod penal rap. la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod de procedură penală, având în vedere și Decizia nr. 265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională, respinge, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. T., formulată de apărătorul inculpatului, din dispozițiile art. 86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, așa cum era aceasta în vigoare în data de 08.01.2013, în dispozițiile art. 335 alin. 2 din Noul Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 396 alin. 1 și alin. 5 din Noul Cod de procedură penală, rap. la dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b) teza a II-a din Noul Cod de procedură penală, rap. și la disp. art. 52 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul B. C.-T., fiul lui I. și al Teodorei, născut în data de 25.01.1973, în localitatea Hlipiceni, județul B., domiciliat în municipiul Târgoviște, Calea București, .. 1, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, așa cum era aceasta în vigoare în data de 08.01.2013, în data de 08.01.2013.

Conform dispozițiilor art. 398 din Noul Cod de procedură penală raportate la dispozițiile art. 272 și art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv cele din timpul urmăririi penale în sumă de 168 de lei.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat B. C. T., personal și asistat de avocat ales P. N. S. din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale . nr._/2014 aflată la fila 22 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care aduce la cunoștința instanței că prin intermediul serviciului Registratură a fost depusă la dosar o cerere de prelungire a dreptului la circulație formulată de inculpatul B. C. T., precum și procesul verbal de căutare al acestuia întocmit de organele Postului de Poliție Răzvad, în baza mandatului de aducere emis de instanță la data de 21 mai 2015;

Potrivit art. 235 alin. 3 Cod proc. penală, Curtea a adus la cunoștința intimatului inculpat că are dreptul să dea o nouă declarație în fața instanței, atrăgându-i, totodată, atenția că, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Intimatul inculpat B. C. T. având personal cuvântul, după consultarea cu avocatul ales, consimte să dea o nouă declarație în fața instanței de apel pentru a face unele adăugiri.

Curtea procedează la audierea intimatului-inculpat, declarația acestuia fiind consemnată, în scris, și atașată la dosarul cauzei (fila 25-26 dosar).

Reprezentantul Ministerului Public și avocatul inculpatului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului, cu precizarea că odată cu susținerea concluziilor urmează a se discuta și aplicarea disp. art. 5 Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 394 din data de 03.10.2014, considerând că hotărârea atacată este nelegală, sub aspectul soluției de achitare a intimatului inculpat B. C. T. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Arată că în ziua de 08 ianuarie 2013, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier al I.P.J Dâmbovița, în timp ce efectuau supravegherea electronică a traficului rutier pe DN 71, raza localității Văcărești, ., au oprit autoturismul condus de inculpatul B. C. T. care încălcase regimul legal de viteză în localitate, prilej cu care au constatat că acesta nu poseda permisul de conducere auto, prezentând în locul acestuia, dovada înlocuitoare . nr._, care a fost prelungită, ultima oară, la data de 05.12.2012 pentru o perioadă de 30 zile, respectiv până la data de 03.01.2013, astfel că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că la momentul depistării sale în trafic inculpatul avea permisul de conducere suspendat, încălcând dispozițiile legale în vigoare.

Față de toate aceste aspecte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod proc. penală rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală și respectiv art. 5 din Codul penal actual, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și reținând cauza spre rejudecare, să se pronunțe o hotărâre de condamnare a inculpatului B. C. T., urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

De asemenea, solicită respingerea cererii de prelungire a dreptului de a conduce depusă prin registratură, având în vedere că acest drept nu a mai fost prelungit din data de 03.01.2013, urmând ca la acest termen de judecată cauza să fie soluționată definitiv.

Avocat P. S. N., având cuvântul pentru inculpat, solicită respingerea apelului declarat de Ministerul Public, ca nefondat, criticile aduse de unitatea de parchet nefiind pertinente deoarece nu s-a făcut diferența între lipsa fizică a permisului de conducere care era reținut de organele de poliție potrivit dovezii de circulație pe care inculpatul a și prezentat-o lucrătorilor de poliție rutieră și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Arată că acest drept fusese suspendat ca urmare a instrumentării ulterioare a acestui dosar penal iar din dovada atașată la dosar reiese că la vremea respectivă permisul era doar reținut de autorități, neavând suspendat și dreptul în sine de a conduce.

Totodată, precizează că pe data de 4 ianuarie 2013, intimatul inculpat B. C. T. s-a deplasat la postul poliție unde nu a fost informat că permisul de conducere i-a fost reținut pentru perioadă de 90 zile, iar pe data de 7 ianuarie 2013 i-a fost comunicată o adresă din partea Inspectoratului Județean de Poliție Dâmbovița prin care a fost încunoștințat că urmează să se ia măsuri în ceea ce privește dreptul de a circula, adresă emisă ulterior zilei de 08.01.2013, data depistării în trafic a inculpatului de către lucrătorii de poliție.

Consideră că instanța de control judiciar trebuie să stabilească momentul legal al emiterii acestui act.

De asemenea, Curtea trebuie să analizeze fapta prin prisma existenței unei obligații legale a inculpatului față de documentele aduse cu întârziere la cunoștința sa, întrucât apreciază că acesta nu ar trebui să suporte repercusiunile unei situații pentru a cărei existență nu se face vinovat.

Apreciază că organele de poliție trebuiau să informeze conducătorul auto asupra aplicării sancțiunii prin care fusese suspendat dreptul de circulație pe drumurile publice deoarece obligațiile legale nu se pot respecta retroactiv ci din momentul în care acestea au fost aduse la cunoștința persoanei în cauză.

Intimatul - inculpat B. C. T., având ultimul cuvânt, declară că achiesează la concluziile avocatului său ales.

CURTEA

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 394 din 3 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în temeiul disp.art.386 alin.1 Cod procedură penală raportate la dispozițiile art. 5 alin. 1 din Cod penal raportate și la dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod de procedură penală, având în vedere și Decizia nr. 265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. T., formulată de apărătorul inculpatului, din dispozițiile art. 86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, așa cum era aceasta în vigoare în data de 08.01.2013, în dispozițiile art. 335 alin. 2 din Noul Cod penal.

În baza disp. art. 396 alin. 1 și alin. 5 Cod procedură penală, raportate la dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a din Cod procedură penală, raportate și la dispozițiile art. 52 alin. 3 Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul B. C.-T., fiul lui I. și al Teodorei, născut în data de 25.01.1973, în localitatea Hlipiceni, județul B., domiciliat în municipiul Târgoviște, Calea București, .. 1, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, așa cum era aceasta în vigoare în data de 08.01.2013, în data de 08 ianuarie 2013.

Conform dispozițiilor art. 398 din Noul Cod de procedură penală, rap. la art. 272 și art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv cele din timpul urmăririi penale în sumă de 168 de lei.

Pentru a hotărî astfel, analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin adresa nr. 414/P/2013/09.04.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, în temeiul dispozițiilor art. 264 din Codul de procedură penală a fost înaintat prezentei instanțe rechizitoriul acestuia, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei potrivit dispozițiilor art. 264 alin. 3 din Codul de procedură penală, fiind formată pe rolul acestei instanțe cauza cu nr. 3.764/315/15.04.2013.

Prin Rechizitoriul din data de 08 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște în dosarul cu nr. 414/P/2013, în temeiul dispozițiilor art. 262 punctul 1 lit. a din Codul de procedură penală s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B. C.-T., fiul lui I. și al Teodorei, născut în data de 25.01.1973, în localitatea Hlipiceni, județul B., domiciliat în municipiul Târgoviște, Calea București, ., având codul numeric personal_, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea rechizitoriului s-a arătat, în fapt, că în ziua de 08 ianuarie 2013, la ora 10:26, lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița - Serviciul Rutier, în timp ce efectuau supravegherea electronică a traficului rutier pe DN 71, pe raza localității Văcărești, satul Brătești, județul Dâmbovița, au oprit autoturismul marca Skoda O., cu numărul de înmatriculare_, care încălcase regimul legal de viteză în localitate.

În urma solicitării documentelor de către organele de poliție, conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana învinuitului B. C.-T., acesta prezentând, în locul permisului de conducere, dovada înlocuitoare ., nr._, care a fost prelungită, ultima oară, în data de 05 decembrie 2012, pentru o perioadă de 30 zile, până în data de 03.01.2013.

În urma verificărilor efectuate în baza națională a deținătorilor de permis de conducere, a reieșit că învinuitul avea exercitarea dreptului de conduce autovehicule suspendată pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 04.01.2013;

Prin adresa nr.414/13.02.2013 emisă de Serviciul Rutier Dâmbovița - C. Implementări Abateri, s-a stabilit faptul că învinuitul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 85 alin. 1 din O. U. G. nr. 195/2002, faptă săvârșită în data de 04.06.2012.

P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, iar Serviciul Rutier Dâmbovița a dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 04.01.2013, măsură ce i-a fost comunicată prin adresa nr. 785.759, înaintată cu borderoul nr. 5, din data de 30.01.2013.

În data de 04.01.2013, după data expirării celei de-a treia prelungiri a dovezii înlocuitoare a permisului de conducere, inculpatul B. C. T. s-a prezentat la sediul Serviciului Rutier cu soluția pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și a solicitat restituirea permisului de conducere, dovada înlocuitoare a permisului de conducere nemaifiind valabilă din data de 03.01.2013. învinuitul a condus un autovehicul pe drumul public, fapt demonstrat prin întocmirea dosarului de cercetare penală din data de 08.01.2013.

Fiind audiat, învinuitul, în prezența apărătorului ales, a declarat că în data de 04.06.2012, în timp ce conducea pe . municipiul Târgoviște un autoturism marca Skoda O., cu număr provizoriu de circulație, a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere, cu această ocazie întocmindu-i-se dosar penal pentru conducerea pe drumul public a unui autovehicul neînmatriculat în circulație, întrucât numărul provizoriu era expirat.

Odată cu constatarea faptei i s-a reținut și permisul de conducere, eliberându-i-se dovadă înlocuitoare cu valabilitate de 15 zile, având drept de prelungire până la soluționarea dosarului. S-a prelungit dovada înlocuitoare pe durata a 30 de zile de mai multe ori, ultima prelungire fiind în data de 05.12.2012, cu valabilitate până în data de 03.01.2013.

În data de 04.01.2013, inculpatul B. C. T. a formulat o cerere la P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște prin care a solicitat să-i fie eliberată o adeverință pentru a-i fi prelungită dovada de circulație de către Serviciul Rutier. La P. i s-a comunicat că nu i se va mai elibera o astfel de adeverință, întrucât dosarul a fost soluționat, urmând să primească soluția la domiciliu.

În aceeași zi, la ora 13,00-13,30, mergând la domiciliu, a găsit în cutia poștală din scara blocului un plic, pe care, deschizându-l, a văzut că în el se afla soluția dată de P. în dosarul din data de 04.06.2012, aceasta fiind de scoatere de sub urmărire penală.

Cu această soluție s-a prezentat la Serviciul Rutier Dâmbovița pentru a lua permisul de conducere, a predat soluția lucrătorului de la ghișeu și i s-a dat să completeze o cerere către comandantul unității, pentru a i se restitui permisul de conducere. După ce a completat cererea, a lăsat-o la ghișeu, spunându-i-se că va primi acasă răspuns scris în câteva zile, fără să i se ceară dovada înlocuitoare sau să i se precizeze că i se va suspenda dreptul de a conduce.

Știind că soluția dată de P. este de scoatere de sub urmărirea penală, iar în aceasta nu se făcea referire la suspendarea dreptului său de a conduce autovehicule pe drumurile publice, a crezut că este în regulă și poate conduce autovehicule pe drumurile publice.

În data de 08.01.2013, în jurul orei 10,00, având dureri puternice în zona lombară, cu amorțirea piciorului stâng, și negăsind niciun remediu la unitățile sanitare din municipiul Târgoviște, s-a urcat la volanul autoturismului Skoda O. cu numărul de înmatriculare_ și a plecat de urgență către Policlinica Medlife București.

În jurul orei 10,26, în timp ce conducea autoturismul mai sus menționat pe DN 71, pe raza localității Văcărești, satul Brătești, județul Dâmbovița, a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere, întrucât încălcase regimul legal de viteză în localitate.

La solicitarea organelor de poliție, a prezentat documentele personale, pe cele ale autoturismului iar în locul permisului de conducere a prezentat dovada înlocuitoare ., nr._, care avea ultima prelungire în data de 05.12.2012, pentru o perioadă de 30 de zile, până în data de 03.01.2013 și a declarat faptul că avea cunoștință despre faptul că dovada înlocuitoare este expirată, dar, având în vedere că în data de 07.01.2013 primise acasă o adresă prin care i se aducea la cunoștință că în termen de 10 zile trebuie să se prezinte la Serviciul Rutier pentru a clarifica situația permisului de conducere, a considerat că are dreptul să conducă, până la clarificarea situației permisului de conducere și niciun moment nu a vrut să încalce legea, însă inexistența vreunui act administrativ sau proces-verbal de contravenție încheiat împotriva sa i-a întărit convingerea că poate conduce.

În data de 01.02.2013, s-a prezentat la Oficiul Poștal numărul 8, din micro XI, de unde a ridicat un plic cu nr. 785.759, trimis în data de 30.01.2013 de către Serviciul Rutier Dâmbovița, în care se afla adresa cu același număr, prin care i se aducea la cunoștință faptul că în baza soluției date de P., în dosarul întocmit în anul 2012, în baza art. 103 alin. 1 lit. c) din O. U. G. nr. 195/2002, i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 04 ianuarie 2013.

Inculpatul B. C. T. a regretat fapta comisă, nu a avut intenția de a o săvârși, depunând ca probă în apărare copia plicului în care se afla adresa nr. 785.759, pe care l-a primit în data de 01 februarie 2013.

Situația de fapt expusă și încadrarea juridică prezentată s-a probat cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesul-verbal de constatare, adresa nr. 414/P/2013, emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița - Serviciul Rutier, dovada de comunicare, borderoul cu trimiterea comunicării, declarațiile inculpatului, declarația martorei C. F..

În drept, s-a stabilit prin rechizitoriu că fapta inculpatului B. C.-T. care, în data de 08.01.2013, în jurul orei 10:26, a condus autoturismul marca Skoda O., cu numărul de înmatriculare_, pe DN 71, pe raza localității Văcărești, satul Brătești, județul Dâmbovița, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, constituie infracțiunea prev.de art. 86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, republicată.

În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material al infracțiunii s-a realizat prin activitatea de conducere de către inculpat, pe drumurile publice, a autoturismului marca Skoda O., cu numărul de înmatriculare_, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată.

În privința laturii subiective, fapta inculpatului B. C. T. care a condus un autovehicul pe drumurile publice, având permisul de conducere anulat, a fost săvârșită cu intenție indirectă, în sensul art. 19 alin. 1 punctul l din Codul penal, învinuitul cunoscând rezultatul faptei sale, de încălcare a relațiilor sociale privind circulația pe drumurile publice, deși nu l-a urmărit, acceptând posibilitatea producerii lui.

Urmarea imediată a săvârșirii acestei infracțiuni de către inculpatul B. C. T. a constat în crearea unei stări de pericol pe drumurile publice și, astfel, violarea relațiilor sociale care ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice. Legătura de cauzalitate a rezultat din materialitatea faptei, în cauză aflându-ne în prezența unei infracțiuni de pericol (formale).

Date privind persoana inculpatului B. C. T.: este cetățean român, în vârstă de 40 ani, necăsătorit, studii liceale, este administrator de firmă, fără antecedente penale, nu a recunoscut săvârșirea faptei, considerând că nu a încălcat legea.

Cu privire la urmărirea penală: prin rezoluția din data de 15.02.2013, s-a dispus, în baza art. 228 alin. 1 și 1 indice 1 din Codul de procedură penală, începerea urmăririi penale față de inculpatului B. C.-T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, republicată, de către organele de cercetare penală, măsură confirmată în aceeași dată prin rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, potrivit art. 228 alin. 3 indice 1 din Codul de procedură penală.

Inculpatului B. C. T. i s-a adus la cunoștință învinuirea, dispozițiile art. 6 din Codul de procedură penală privind dreptul la apărare și dispozițiile art. 171 din Codul de procedură penală față de dreptul său de a fi asistat de un apărător în tot cursul procesului penal, precum și dispozițiile art. 70 alin. 2 din Codul de procedură penală privind dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că tot ceea ce declară ar putea fi folosit împotriva sa, și ale art. 70 alin. 4 din Codul de procedură penală, privind obligația de a anunța în scris în termen de 3 zile orice schimbare a locuinței pe parcursul procesului penal.

În data de 20.03.2013 inculpatului B. C. T. i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, conform prevederilor art. 250 și următoarele din Codul de procedură penală, așa cum rezultă din procesul-verbal ., nr._, în prezența apărătorului ales, avocatul P. N.-S.. După ce i s-a pus la dispoziție dosarul și a luat cunoștință de întreg conținutul acestuia, inculpatul B. C. T. a declarat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și că împotriva dispoziției de suspendare a dreptului de a conducere, emisă de Poliția Municipiului Târgoviște, a formulat plângere, solicitând un nou termen pentru prezentarea materialului de urmărire penală, pentru a depune acte în apărarea sa.

În data de 08.04.2013 inculpatului B. C. T. i-a fost prezentat din nou materialul de urmărire penală, conform prevederilor art. 253 din Codul de procedură penală, așa cum rezultă din procesul-verbal ., nr._, în prezența apărătorului său ales, avocatul P. N.-S.. După ce i s-a pus la dispoziție dosarul și a luat cunoștință de întreg conținutul acestuia, inculpatul a declarat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și nu se consideră vinovat de săvârșirea faptei, întrucât nu a avut cunoștință despre faptul că exercitarea dreptului de a conduce este suspendată.

La judecarea cauzei de către prima instanță, în circumstanțierea persoanei sale, inculpatul a depus copiile următoarelor înscrisuri: certificatul de naștere al lui B. N.-C., născut în data de 21.03.2011, fiul lui B. C.-T. și al lui D. N., ., nr._, eliberat de Primăria Municipiului Târgoviște în data de 22.03.2011; certificatul de naștere al lui B. Alberto-Sedan, născut în data de 04.06.2006, fiul lui B. C.-T. și al lui D. N., ., nr._, eliberat de Consiliul Local al Sectorului 1 București în data de 09.10.2008; buletinul de examinare IRM a coloanei lombare a inculpatului, emis de Centrul de Imagistică Medicală PROMED System în data de 08.04.2013.

Inculpatul B. C. T. a fost audiat în temeiul dispozițiilor art. 320¹ din Vechiul Cod de procedură penală la termenul de judecată din data de 20 iunie 2013, acesta declarând, cu respectarea disp. art. 70 din Vechiul Cod de procedură penală, că solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, nerecunoscând însă săvârșirea faptei arătate în actul de sesizare al instanței, așa cum este reținut acesta, solicitând și încuviințarea probei cu înscrisuri.

Față de această declarație a inculpatului B. C. T., având în vedere dispozițiile art. 320¹ alin. 2 din Vechiul Cod de procedură penală, care prevăd că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la același termen de judecată, instanța de fond a dispus începerea cercetării judecătorești, conform dispozițiilor art. 322 din Vechiul Cod de procedură penală.

După începerea cercetării judecătorești, cu respectarea dispozițiilor art. 323 din Vechiul Cod de procedură penală, a fost audiat inculpatul B. C. T..

Apărătorul inculpatului a depus la același termenul de judecată următoarele înscrisuri: adresa nr. 705.759/07.01.2013 a Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița – Serviciul Rutier către inculpat, sentința civilă nr. 1.605/28.03.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială, C. Administrativ și Fiscal în cauza cu nr. 1._ .

Instanța a rămas în deliberare asupra cauzei la termenul de judecată din data de 20 iunie 2013, cauza fiind repusă pe rol în data de 05.07.2013, în temeiul dispozițiilor art. 344 din Vechiul Cod de procedură penală, în vederea soluționării în mod irevocabil a cauzei cu nr._ a Tribunalului Dâmbovița în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1605/28.03.2013.

La termenul de judecată din data de 20.02.2014 prima instanță a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 255/2013, dispunând continuarea judecății.

Din sistemul ECRIS al Curții de Apel Ploiești a fost atașată dosarului cauzei decizia civilă nr. 879/29.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în cauza cu nr. 1._, motivată în data de 25.02.2014.

La termenul la care cauza a fost în stare de judecată, procurorul, apărătorul inculpatului și inculpatul au avut susținerile arătate în încheierea de ședință din data de 24.04.2014, fiind efectuate actele de procedură arătate în aceeași încheiere.

Apărătorul inculpatului a formulat concluzii scrise în data de 07.05.2014, solicitând, în principal, achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. b) din Noul Cod de procedură penală, întrucât fapta reproșată acestuia nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de legiuitor, respectiv, intenția indirectă.

Apărătorul inculpatului a arătat în motivarea concluziilor scrise următoarele: în susținerea solicitării a apreciat că actele de la dosarul cauzei fac dovada erorii în care s-a aflat atât el cât și organele de poliție întrucât la momentul depistării sale în trafic, în data de 8 ianuarie 2013, împotriva sa nu se luase nicio măsură cu privire la dreptul de a conduce.

În fapt, fiind cercetat pentru o altă infracțiune la regimul circulației a primit soluția de scoatere de sub urmărire penală, necomunicându-i-se o altă măsură cu privire la dreptul său de a conduce; în data de 4.01.2014 s-a prezentat la poliție pentru a aduce la cunoștința serviciului rutier soluția primită.

La acel moment, nu i s-a comunicat vreo restricție cu privire la dreptul de a conduce iar la data de 7.01.2014 i-a fost trimisă prin poștă o adresă prin intermediul căreia i s-a cerut a se prezenta în termen de 10 zile la poliție în vederea clarificării situației sale și a se lua o măsură cu privire la dreptul său de a conduce.

Aflându-se în perioada de grație, conform adresei primită la data de 7 ianuarie 2013 și fără a avea intenția sau a accepta posibilitatea săvârșirii vreunei infracțiunii, neexistând vreun act administrativ adus la cunoștință cu privire la restrângerea dreptului de a conduce, a plecat cu mașina la data de 8 ianuarie 2014 spre spital, la București, în vederea administrării unor calmante din pricina unor leziuni pe care le are la coloana vertebrală. Pe drum a fost oprit de un agent de poliție și considerându-se că are dreptul de a conduce suspendat i s-a întocmit prezentul dosar penal.

A apreciat că pentru a putea exista infracțiunea de a conduce un autoturism fără permis de conducere trebuie analizat conținutul constitutiv al infracțiunii și dacă, în ceea ce privește latura subiectivă, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legiuitor raportate la intenția indirectă;

În ceea ce privește intenția chiar și indirectă, trebuie analizată modalitatea săvârșirii faptei și numai după analiza tuturor elementelor de la dosar se poate trage concluzia existenței sau inexistentei acestei forme de vinovăție.

Astfel, s-a observat că la data de 7 ianuarie 2013, inculpatul B. C. T. a primit o adresă prin intermediul căreia i s-a adus la cunoștință că în termen de 10 zile trebuie să se prezinte la poliție în vederea "clarificării situației permisului de conducere"; următoarea adresă a fost primită ulterior datei de 7 ianuarie 2013 și anume la data de 1 februarie 2013 când, i s-a adus la cunoștință că începând cu data de 4 ianuarie 2013 i-a fost suspendat dreptul de a conduce.

Având în vedere aceste aspecte, s-a susținut că inculpatul B. C. T. nu a avut intenția în a săvârși infracțiunea de a conduce un autoturism fără a avea permis dacă la momentul opririi în trafic nu-i fusese suspendat dreptul de a conduce și dacă într-adevăr s-ar fi dispus această măsura la data de 4 ianuarie 2013 de ce nu i-a fost comunicat acest aspect pe 4 ianuarie 2013 când s-a prezentat la poliție SR sau ulterior, pe data de 7 ianuarie 2014 când i-a fost emisă o adresă prin intermediul căreia i s-a comunicat doar că va trebui să se prezinte la poliție pentru a clarifica "situația";

S-a observat lipsa oricărei cunoștințe ale inculpatului B. C. T. sale cu privire la restricționarea dreptului său de a conduce și, mai mult decât atât, nu poate fi el victima unor greșeli ale Serviciului Rutier al poliției cu privire la lipsa înștiințării asupra restricționării unor drepturi dobândite în temeiul legii;

Cu privire la contestarea dispoziției de suspendare a dreptului de a conduce s-a apreciat că soluția Curții de Apel nu poate influența în vreun mod soluția din prezentul dosar cu atât mai mult cu cât motivarea respingerii contestației este ilară raportat la interpretarea art. 103 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, în viziunea Curții, doar în situația unei ucideri din culpă sau vătămări corporale în care a fost încălcată o normă importantă de conducere și s-a primit soluția de scoatere de sub urmărire se poate suspenda dreptul de a conduce în funcție de normă încălcată. În celelalte cazuri, tot în viziunea Curții, în situația în care o persoană a fost urmărită pentru o infracțiune la regimul circulației indiferent de situația scoaterii de sub urmărire penală, chiar și pentru art. 10 lit. a), fapta nu există, se suspendă dreptul de a conduce inclusiv dacă legiuitorul exclude sancțiunea suspendării dreptului de a conduce pentru acea faptă.

O astfel de interpretare prin împărțirea art. 103 alin. 1 lit. c) în două ipoteze distincte cu aplicarea ultimei teze, doar celei de a doua situații, respectiv în situația urmăririi penale pentru vătămare corporală sau ucidere din culpă, ar lipsi de conținut cea de a doua teză și ar schimba total viziunea legiuitorului, întrucât este evident că în cazul în care încalci o normă pentru care s-a prevăzut sancțiunea complementară de a se reține permisul de conducere pe o perioadă de 90 de zile, faptă de gravitate maximă, nu numai că nu poți primi o soluție de neîncepere sau scoatere de sub urmărire penală ci, cu siguranță, vei fi condamnat.

Așadar, s-a opinat că pentru a putea fi condamnat trebuie urmărită în primul rând latura subiectivă a faptei și doar dacă există vinovăție, să fie condamnat.

Mergând mai departe, în nefericitul caz în care se va trece peste apărările făcute, s-a solicitat în principal, renunțarea la aplicarea pedepsei, ținând cont de gravitatea redusă a faptei, natura și întinderea urmărilor, persoana inculpatului care se află la un prim contact cu rigorile legii penale, având o familie cu doi copii minori ce-i sunt în îngrijire și nu în ultimul rând, de conduita pe care acesta a avut-o în fața organelor de cercetare penală și a instanței, recunoscând fapta, precizând însă lipsa de intenție cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni iar, în subsidiar, o sancțiune cu amânarea aplicării pedepsei, sub minimul special.

Analizând probatoriul administrat în cauză, în raport de dispozițiile legale, prima instanță a constatat următoarele:

Împotriva inculpatului B. C. T. a fost instrumentată o cauză penală, cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de conducere a unui autoturism neînmatriculat pe drumurile publice, prevăzută de dispozițiile art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, așa cum era aceasta în vigoare în data de 04.06.2012, instrumentare care s-a făcut de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște în dosarul său nr.3486/P/2012, cu privire la o faptă săvârșită în data de 04.06.2012.

În cursul instrumentării acelei cauze penale, inculpatului i-a fost prelungit de către procuror dreptul de circulație.

În dosarul nr. 3.486/P/2012, P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște a dat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 10.12.2012, aflată la fila 13 din dosarul de urmărire penală arătat

Prin această ordonanță, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ și art. 91 din Vechiul Cod penal, a fost scos de sub urmărire penală inculpatul B. C. T., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism neînmatriculat pe drumurile publice, în sensul mai sus arătat, aplicându-se sancțiunea cu caracter administrativ care este amenda în sumă de 500 de lei, stabilindu-se cheltuielile judiciare în sumă de 64 de lei, ce urmau a fi suportate de inculpat.

În această ordonanță, care este soluția finală din dosarul nr. 3486/P/2012, nu s-a făcut referire la dreptul de circulație al inculpatului, în nici un fel, nici cu privire la continuarea suspendării exercitării dreptului de a conduce, nici cu privire la sesizarea Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița cu privire la aplicarea unei sancțiuni prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a scoaterii de sub urmărire penală a inculpatului B. C. T., nici cu privire la încetarea suspendării exercitării dreptului de a conduce al acestuia pe data rămânerii definitive a acestei ordonanțe.

Ordonanța din data de 10 decembrie 2012, dată în dosarul nr. 3486/P/2012 de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, a fost comunicată inculpatului în data de 13 decembrie 2012, fapt dovedit prin dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la fila 4 din dosarul de urmărire penală nr.3486/P/2012.

Această ordonanță a rămas definitivă prin expirarea termenului de 20 de zile, calculat pe zile libere, conform dispozițiilor art. 278 indice 1 din Vechiul Cod de procedură penală coroborate cu dispozițiile art. 186 alin. 2 din Vechiul Cod de procedură penală, în data de 04 ianuarie 2013.

În această dată de 04 ianuarie 2013, inculpatul a mers la Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, solicitând restituirea permisului de conducere reținut în data de 04 iunie 2012, pentru fapta prevăzută de dispozițiile art. 85 din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, ce fusese instrumentată în cauza cu nr. 3.486/P/2012, fapt dovedit prin cererea acestuia înregistrată în acea zi de 04.01.2012, aflată la fila 19 din dosarul de urmărire penală.

Inculpatului B. C. T. nu i-a fost nici restituit permisul de conducere, nici nu a fost informat, pe nici o cale, de nici un organ al statului, cu privire la faptul că îi mai era suspendat sau nu exercițiul dreptului său de a conduce.

În data de 07 ianuarie 2013 i s-a comunicat inculpatului, prin recomandată cu confirmare de primire, de către Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița – Serviciul Rutier, adresa de la fila 18 din dosarul de urmărire penală, dovada comunicării în data de 07.01.2013 aflându-se la aceeași filă, soluția ce a fost dată de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, despre care inculpatul avea cunoștință, deoarece îi fusese comunicată conform celor de mai sus, precum și faptul că a fost invitat în termen de 10 zile să ia cunoștință la Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița - Serviciul Rutier - C. Implementări Abateri, cu rezoluția/ordonanța Parchetului și dovada înlocuitoare a permisului de conducere în vederea clarificării situației permisului său de conducere.

Prin urmare, în data de 07 ianuarie 2013, inculpatul B. C. T. nu era informat că i-ar fi fost suspendat exercițiul dreptului de a conduce, trebuind să se prezinte la Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița într-un termen de 10 zile care începea să curgă începând cu data de 07 ianuarie 2013, data primirii adresei.

În data de 08 ianuarie 2013, ziua următoare a primirii acestei adrese, inculpatul B. C. - T., având probleme medicale și neexistând nici un fel de dovadă cu privire la faptul că i-ar fi fost suspendat exercițiul dreptului de a conduce, a plecat spre municipiul București, fiind identificat la ora 10:26 de agenții de poliție pe DN 71, pe raza comunei Văcărești, satul Brătești, județul Dâmbovița, conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ .

Inculpatul B. C. T. a fost oprit în trafic, deoarece încălcase regimul legal de viteză în localitate.

La oprirea în trafic agenții de poliție i-au solicitat inculpatului B. C.-T. permisul său de conducere, despre care acesta a relatat că se află la Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, făcând vorbire despre situația de fapt mai sus reținută de instanță.

Polițiștii, verificând prin stație situația permisului de conducere al inculpatului B. C.-T., i-au comunicat acestuia că în baza de date a Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița figurează ca având suspendat exercițiul dreptului de a conduce începând cu data de 04 ianuarie 2013.

Față de acest fapt, împotriva inculpatului a început să fie instrumentată cauza penală prezentă.

Abia în data de 01 februarie 2013, i-a fost comunicată inculpatului B. C.-T. adresa ce fusese predată la poștă de Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița în data de 30 ianuarie 2013, conform dovezii de la fila 20 din dosarul de judecată, despre care s-a arătat că a fost emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița în data de 07 ianuarie 2013, prin care i s-a comunicat inculpatului că, pentru încălcarea în data de 04 iunie 2012 a prevederilor dispozițiilor art. 103 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, i-a fost suspendată acestuia exercitarea dreptului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 04 ianuarie 2013.

Față de faptul că i se comunicase inculpatului abia în data de 01 februarie 2013 că i-a fost suspendată exercitarea dreptului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 04 ianuarie 2013, acesta a atacat în contencios administrativ, la Tribunalul Dâmbovița, această dispoziție dată de Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, solicitând și suspendarea efectelor acesteia.

Prin sentința nr. 1605/28.03.2013, Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială de C. Administrativ și Fiscal, în cauza cu nr._, a admis această cerere a inculpatului de suspendare a acestei decizii administrative a Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița, dispunând suspendarea executării dispoziției nr._/07.01.2013, până la soluționarea irevocabilă a acelei cauze, iar pe fond, s-a admis acțiunea inculpatului B. C. T., s-a anulat dispoziția Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița, care avea calitatea de pârât în cauză, și a fost obligat pârâtul să restituie reclamantului permisul de conducere.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița.

Recursul acestuia a fost admis prin decizia nr. 879/29.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în cauza cu nr._, modificându-se în tot sentința recurată și, pe fond, respingându-se acțiunea, ca neîntemeiată.

În esență, în această decizie s-a arătat că actul administrativ al Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița se bucură de prezumția de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, trăsături care constituie fundamentul caracterului executoriu, iar simpla invocare de către reclamant a neretroactivității dispoziției atacate nu constituie un caz bine justificat în sensul arătat.

Aceasta, chiar și față de faptul că această decizie îi fusese comunicată inculpatului B. C. T. în data de 01 februarie 2013, însă aceasta pretindea să își producă efectele începând cu o dată anterioară, și anume cu 04 ianuarie 2013.

Decizia nr. 879/29.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este irevocabilă.

Instanța de fond a apreciat că prin decizia arătată a fost soluționată o chestiune prealabilă, în sensul dispozițiilor art. 52 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârile definitive ale altor instanțe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii.

Prin urmare, la pronunțarea soluției în prezenta cauză, prima instanță a avut în vedere autoritatea de lucru judecat în fața acesteia a deciziei nr. 879/29.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care este irevocabilă, cu privire la rămânerea în ființă a deciziei Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița, mai sus reținute.

La judecarea cauzei, inculpatul B. C. T. nu a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320¹ din Vechiul Cod de procedură penală, având susțineri în declarația luată după începerea cercetării judecătorești în sensul reținut de instanță mai sus.

Instanța de fond a apreciat că fapta reținută în rechizitoriu, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. C. T. a fost săvârșită de acesta, fără vinovăție.

S-a reținut că și în împrejurarea în care s-ar fi apreciat că forma de vinovăție cu care trebuie săvârșită fapta prevăzută de dispozițiile art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru a constitui infracțiune, este atât cea a intenției, cât și cea a culpei, nu s-a putut aprecia că inculpatul ar avea vreo culpă în săvârșirea acestei fapte, acesteia lipsindu-i vinovăția, atât sub forma intenției, cât și sub forma culpei.

Astfel, ordonanța prin care fusese scos de sub urmărire penală inculpatul B. C.-T. era definitivă în data în care acesta a săvârșit fapta ce privește obiectul cauzei, iar prin aceasta nu se făcea vorbire în nici un fel despre suspendarea dreptului de a conduce al inculpatului.

Inculpatul B. C. T. a făcut demersuri încă din data de 04.01.2013 la Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, demersuri ce au fost chiar înregistrate în evidențele scrise ale acestuia, pentru a i se restitui permisul de conducere, a i se clarifica situația acestuia, demersuri ce nu au avut vreun rezultat care să îi fi fost comunicat inculpatului mai înainte de data de 01.02.2013, cu mult peste data de 04.01.2013, cu care acesta a fost înregistrat în evidențele Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița că i-ar fi fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile începând cu data de 04.01.2013.

Instanța de fond a apreciat că a rezultat cu evidență lipsa de vinovăție, în ambele forme prevăzute de Codul penal, a inculpatului B. C. T. cu privire la săvârșirea faptei ce privește obiectul cauzei, acesta neavând cunoștință și neputând avea cunoștință, în ciuda demersurilor sale, că i-ar fi fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce începând cu data de 04 ianuarie 2013.

În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. CătălinTiberiu, formulată de apărătorul său, din dispozițiile art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, așa cum era aceasta în vigoare în data de 08.01.2013, în dispozițiile art. 335 alin. 2 din Noul Cod penal, instanța a apreciat că aceasta este nefondată, în temeiul dispozițiilor art. 386 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală raportate la dispozițiile art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal raportate și la dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, de punere în aplicare a Noului Cod de procedură penală, având în vedere și Decizia nr. 265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională, pe care a respins-o, astfel, având în vedere identitatea dispozițiilor art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002, cu modificările și completările ulterioare, așa cum erau acestea în vigoare în data de 08.01.2013, cu dispozițiile art. 335 alin. 2 din Noul Cod penal.

Prin urmare, pentru toate considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că în ceea ce privește fondul cauzei, pentru săvârșirea faptei ce privește această cauză de către inculpatul B. C.-T., este legal și temeinic a fi achitat, pentru lipsa vinovăției, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 și alin. 5 din Noul Cod de procedură penală, raportate la dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b) teza a II-a din Noul Cod de procedură penală, raportate și la dispozițiile art. 52 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul B. C. T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 86 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, așa cum era aceasta în vigoare în data de 08 ianuarie 2013, în data de 08 ianuarie 2013.

Situația de fapt reținută de instanță, expusă pe larg, a fost următoarea:

În data de 04 iunie 2012, în jurul orei 15,45, trei polițiști din cadrul Poliției Municipiului Târgoviște, în timp ce executau serviciul de patrulare, supraveghere și control al traficului rutier pe . municipiul Târgoviște, în jurul orei 15,30, au oprit pentru control autoturismul marca Skoda cu nr. provizoriu de circulație DB-_, care circula pe acea stradă din direcția „Romlux” către „2 Brazi”, virând apoi la dreapta pe . oprit în dreptul imobilului cu nr. 11.

Polițiștii l-au identificat pe inculpatul B. C.-T., ca fiind cel care conducea autovehiculul respectiv și au procedat apoi la verificarea în baza de date a autoturismului marca Skoda cu nr. provizoriu de circulație DB-_, stabilind că valabilitatea acestuia a expirat în data de 26 mai 2012, autoturismul fiind neînmatriculat în circulație în data respectivă.

Despre această situație de fapt polițiștii au încheiat procesul-verbal din data de 04 iunie 2012, de la ora 15,45, aflat la fila 20 din dosarul de urmărire penală.

Tot în data de 26 iunie 2012, la ora 14,15, i-a fost eliberată inculpatului dovada de circulație ., nr._, aflată la fila 11 din dosarul de urmărire penală, reținându-i-se permisul de conducere și eliberându-i-se această dovadă cu drept de circulație, fără a fi specificat numărul de zile.

Această dovadă a fost prelungită astfel, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 12 din dosarul de urmărire penală: din data de 29.06.2012 până în data de 28.07.2012; din data de 03.08.2012 până în data de 01.09.2012; din data de 02.09.2012 până în data de 01.10.2012; din data de 28.09.2012 până în data de 27.10.2012; din data de 02.11.2012 până în data de 01.12.2012.

Pentru fapta mai sus descrisă, a fost începută urmărirea penală prin rezoluția din data de 17.07.2012, de la ora 8,20, dată de Poliția Municipiului Târgoviște – Biroul Rutier, aflată la fila 19 din dosarul de urmărire penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu modificările și completările ulterioare, aceasta fiind confirmată prin rezoluția din data de 17.07.2012, de la ora 12,00, aflată la fila 18 din dosarul de urmărire penală.

Prin referatul cu propunere de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ dat de Poliția Municipiului Târgoviște – Biroul Rutier în data de 02.11.2012 în dosarul nr. 3.486/P/2012, aflat la filele 16-17 din dosarul de urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 2 raportate la dispozițiile art. 10 lit. b)¹ din Codul de procedură penală, s-a propus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului B. C. T., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu modificările și completările ulterioare, și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, prevăzută de dispozițiile art. 91 din Codul penal.

În motivarea acestui referat, au fost reținute următoarele:

În data de 04 iunie 2012, în jurul orei 15,30, aflându-se în serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe raza municipiului Târgoviște, lucrătorii de poliție au oprit pentru control pe . dreptul imobilului cu nr. 11, autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare provizorie DB-_, fiindu-i solicitate pentru control documentele personale și ale autoturismului, conducătorul auto, care se afla singur în aceasta, a declarat că nu are asupra sa niciun document dintre cele solicitate. A fost identificat de organele de poliție în persoana numitului B. C. - T..

Procedând la verificarea autoturismului în baza de date a Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița, s-a constatat că autorizația provizorie de circulație eliberată inculpatului B. C. - T. expirase din data de 26.05.2012.

Cu ocazia audierii, inculpatul B. C. T. a declarat că în ziua respectivă a fost oprit de către organele de poliție la volanul autoturismului sus-menționat, precizând că în data respectivă a omis să verifice valabilitatea autorizației de circulație provizorie.

Fapta inculpatului B. C. T., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiilor art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât obligația fiecărui conducător de autovehicul, înainte de a se urca la volanul acestuia este de a-și verifica documentele personale și ale autovehiculului, însă, având în vedere faptul că inculpatul a avut un comportament sincer pe timpul cercetărilor, recunoscând fapta comisă, iar fapta sa nu a prezentat pericolul social al unei infracțiuni, se propune scoaterea acestuia de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Prin ordonanța din data de 10.12.2012 de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, dată de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște în dosarul său nr.3486/P/2012, înscris aflat la fila 13 din dosarul de urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 249 alin. 1 din Codul de procedură penală raportate la dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. b indice 1 din Codul de procedură penală și în temeiul dispozițiilor art. 18 indice 1 din Codul penal și art. 91 din Codul penal, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B. C.-T. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism neînmatriculat pe drumurile publice, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002, cu modificările și completările ulterioare, și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ și anume amenda în valoare de 500 de lei.

În motivarea acestei ordonanțe, P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște a arătat următoarele: prin rezoluția din data de 17 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, a fost confirmată începerea urmăririi penale față de învinuitul B. C.-T., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism neînmatriculat pe drumurile publice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, reținându-se că în data de 04 iunie 2012 lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Municipiului Târgoviște - Biroul Rutier au surprins în trafic pe învinuit care conducea pe drumul public . municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, un autoturism marca Skoda, . TMBCU23U_, cu nr.de înmatriculare provizoriu DB_, număr a cărui valabilitate expirase la data de 26.05.2012 așa cum a rezultat din autorizația de circulație provizorie nr._ emisă de MAI- FRPCÎV- Dâmbovița.

Din declarațiile inculpatului B. C. T. a rezultat faptul că la data depistării în trafic, acesta nu știa că autoturismul pe care îl conducea fusese radiat din circulație, întrucât a uitat să verifice valabilitatea autorizației de circulație provizorie, inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă.

În lumina dispozițiilor art. 18 indice 1 alin. 2 din Codul penal la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele folosite, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita învinuitului, având în vedere aceste considerente, ținând cont și de atitudinea sinceră a învinuitului, acesta declarând că recunoaște și regretă fapta comisă, de faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a dispus în cauză scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ întrucât fapta nu a prezentat gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus comunicarea către prezentul inculpat a acestei soluții, aceasta fiind comunicată inculpatului prin afișarea în data de 13.12.2012, fapt ce rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la fila 4 din dosarul de urmărire penală.

P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște a comunicat prin adresa nr. 3.486/P/2012/10.12.2012, înscris aflat la fila 10 din dosarul de urmărire penală, și Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița – Serviciul Rutier această ordonanță, împreună cu o copie a referatului cu propunere de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, arătând în adresă că urmează a se aprecia de Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița asupra sancțiunii contravenționale corespunzătoare.

În dosarul de urmărire penală nu există o dovadă a datei la care a fost comunicată de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște către Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița – Serviciul Rutier adresa arătată în paragraful anterior.

Prin urmare, prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală mai sus arătată nu s-a făcut referire la aplicarea unei sancțiuni contravenționale inculpatului, această ordonanță fiind cea care i-a fost comunicată inculpatului, referirea la posibilitatea aplicării unei sancțiuni contravenționale fiind făcută prin adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște către Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița mai sus arătată.

Această ordonanță de scoatere de sub urmărire penală nu a fost atacată, prin urmare, ea a devenit definitivă la expirarea termenului de 20 de zile libere de la comunicarea acesteia către prezentul inculpat, conform dispozițiilor art. 278 din Vechiul Cod de procedură penală, adică în data de 04.01.2013.

Prin adresa nr. 785.759/07.01.2013 a Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița – Serviciul Rutier către inculpat, înscris aflat la fila 31 din dosarul de judecată, inculpatul B. C.-T. a fost înștiințat că, pentru încălcarea în data de 04.06.2012 a dispozițiilor art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, i-a fost suspendată acestuia exercitarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 04.01.2013, cu testare obligatorie.

Prin aceeași adresă, inculpatul B. C.-T. a fost înștiințat că în cazul în care în această perioadă este depistat conducând autovehiculul pe drumurile publice, în conformitate cu dispozițiile art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, fapta sa constituie infracțiune la regimul circulației.

Această adresă i-a fost comunicată inculpatului B. C. T. în data de 01.02.2014, fapt dovedit prin borderoul de la fila 20 din dosarul de judecată și prin copia plicului în care i-a fost comunicată inculpatului această adresă, aflată la filele 21-22 din dosarul de judecată.

În data de 08 ianuarie 2013, în jurul orei 10,26, doi polițiști din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița – Serviciul Rutier, aflați în exercitarea serviciului de supraveghere și control al traficului rutier pe DN 71, pe raza satului Brătești, ., cu aparatul radar montat pe autospeciala de poliție cu nr. de înmatriculare MAI-_, au oprit autoturismul marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, ce circula în direcția Târgoviște - București, cu viteza de 82 de km/h, identificându-l pe inculpat ca fiind cel care conducea acel autovehicul.

Polițiștii i-au solicitat inculpatului B. C.-T. documentele cu privire la circulația pe drumul public, cu privire la permisul de conducere inculpatul declarând că acesta este reținut de serviciul rutier al Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița din luna iunie 2012, eliberându-i-se dovada înlocuitoare cu valabilitate de 15 zile, întocmindu-se apoi dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, cu modificările și completările ulterioare, însă, dovada înlocuitoare a permisului de conducere nemaifiind prelungită.

Despre această situație de fapt polițiștii au încheiat procesul-verbal din data de 08.01.2013, aflat la filele 9-10 din dosarul de urmărire penală, în prezența martorei asistente Chiribuț F..

Inculpatul B. C. -T. a fost audiat în calitate de făptuitor în data de 08.01.2013, declarația acestuia aflându-se la fila 13 din dosarul de urmărire penală, arătând că: în luna iunie 2012, și anume în data de 4.06.2012, i s-a întocmit dosar de cercetare penală de către lucrătorii Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița, întrucât a condus un autoturism pe drumurile publice neînmatriculat în circulație, în momentul respectiv eliberându-i-se dovada înlocuitoare a permisului de conducere, cu valabilitate de 15 zile, el fiind posesorul permisului de conducere categoria B din anul 1991 și categoria A din anul 2009. Dovada de circulație eliberată a fost prelungită până în decembrie 2012.

În ziua de 08 ianuarie 2013, în jurul orei 10,26, în timp ce conducea autoturismul marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, pe DN 71, în localitatea Brătești, în zona Peco RBC, deplasându-se de la Târgoviște către București, aflându-se singur în mașină, a fost depistat de aparatul radar montat pe autospeciala de poliție cu nr. de înmatriculare MAI -_, cu viteza de 82 de km/h, în interiorul localității, a fost oprit, iar cu ocazia prezentării documentelor a prezentat poliției cartea de identitate, recunoscând faptul că dovada înlocuitoare a permisului de conducere este expirată, nemaifiind prelungită din decembrie 2012.

Inculpatul B. C. - T. a dat un supliment al acestei declarații în data de 14 februarie 2013, aceasta aflându-se la filele 13 verso-14 din dosarul de urmărire penală, în care a arătat că a omis să le spună polițiștilor faptul că în data de 04 ianuarie 2013 a mers la P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște cu o cerere, solicitând să i se prelungească dovada înlocuitoare a permisului de conducere, întrucât avea acest drept, însă acolo i s-a spus că nu se mai poate prelungi această dovadă și să i se dea o adresă către poliție, întrucât dosarul a fost soluționat, urmând să primească soluția acasă.

Tot în aceeași zi, în jurul orelor 13,00 – 13,30, mergând la domiciliu, s-a uitat în cutia poștală și a găsit plicul cu soluția de la P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și deschizând plicul, a văzut că în dosarul de conducere a unui autovehicul neînmatriculat din luna iunie 2012 s-a dat o soluție de scoatere de sub urmărire penală a sa.

Cu acea soluție s-a prezentat la Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița – Serviciul Rutier, predând-o acolo, dându-i-se o cerere către comandant pe care să o completeze, pentru a i se restitui permisul de conducere. La acel ghișeu a predat cererea, spunându-i-se că va primi în câteva zile un răspuns scris acasă, fără a i se face precizarea că i se va suspenda dreptul de a conduce.

Știind că soluția dată de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște este de scoatere de sub urmărire penală și că în aceasta nu se face referire la suspendarea exercitării dreptului de a conduce, el a crezut că este în regulă, conducând astfel autoturismul pe drumurile publice, fiind astfel depistat în trafic în data de 08 ianuarie 2013.

În data de 01 februarie 2013 s-a prezentat la Oficiul Poștal nr. 8 din Cartierul Micro 11, unde a întrebat dacă există corespondență pe numele său, atunci înmânându-i-se un plic cu nr._/07.01.2013, prin care Serviciul Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița îi aducea la cunoștință faptul că, în urma soluției din dosarul din anul 2012, în temeiul dispozițiilor art. 103 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 04 ianuarie 2013, precizând faptul că în data de 01 februarie 2013 a aflat că are dreptul de a conduce suspendat.

Inculpatul B. C. T. a solicitat Tribunalului Dâmbovița – Secția Comercială, C. Administrativ și Fiscal, prin cererea înregistrată sub nr. 1._ pe rolul acelei instanțe, anularea dispoziției prin intermediul căreia s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 04.01.2013, și a dispoziției nr._/07.01.2013, solicitând și obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița la restituirea permisului de conducere.

Prin sentința civilă nr. 1.605/28.03.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială, C. Administrativ și Fiscal în cauza cu nr. 1._, înscris aflat la filele 35-37 din dosarul de judecată, a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamant, s-a dispus suspendarea executării dispoziției nr._/07.012.2013, până la soluționarea irevocabilă a cauzei respective, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, inculpatul din prezenta cauză, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, a fost anulată dispoziția nr._/07.01.2013, emisă de pârât, a fost obligat pârâtul să restituie reclamantului permisul de conducere.

La adoptarea acestei soluții au fost reținute următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamantul B. C.-T., domiciliat în municipiul Târgoviște, ., a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 64, pentru a se dispune anularea dispoziției prin intermediul căreia s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 4.01.2013 și a Dispoziției nr._/7.01.2013 și obligarea pârâtului la restituirea permisului de conducere.

În motivarea cererii, s-a arătat că în data de 4.06.2012 s-a reținut în sarcina reclamantului B. C. - T. de către poliție că a condus la drumul public un autoturism marca Skoda ce avea plăcuțele de înmatriculare cu perioada de valabilitate expirată, că la data de 10.12.2012 a primit soluția de scoatere sub urmărire penală, aplicându-se o sancțiune administrativă, ca urmare a deschiderii dosarului penal.

S-a susținut faptul că nu a fost dispusă sancțiunea complementară de a fi suspendat dreptul de a conduce și nici nu s-a stabilit în sarcina organelor de poliție întocmirea vreunui proces-verbal de contravenție.

Cu toate acestea, la data de 7.01.2013, i-a fost comunicat reclamantului adresa nr._ prin intermediul căreia i-a fost solicitată prezența la organele de poliție în termen de 10 zile; ulterior acestei adrese a fost emisă o înștiințare comunicată la 1.02.2013 prin intermediul căreia i-a fost adus la cunoștință că începând cu data de 4.01. 2013 i-a fost suspendat dreptul de a conduce.

Totodată, s-a precizat faptul că în condițiile în care măsura suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice s-a luat prin Dispoziția șefului poliției rutiere, fără a exista un proces-verbal de contravenție și implicit o sancțiune principală, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 30 alin. 2 din O.U.G. nr. 2/2001, poziția Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița este un exces în accepțiunea Legii nr. 544/2004.

S-a apreciat de către reclamantul B. C.-T. că sancționarea sa a fost făcută în mod abuziv, mult peste termenul legal, iar suspendarea dreptului de a conduce a fost dispusă printr-un act administrativ emis la data de 7.01.2013 și adus la cunoștință la 1.02.2013.

În dovedirea cererii, s-au depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: adresele nr._/13.12.2012,_/7.01.2015,_/24.01.2013, plângerea prealabilă și cererea nr. 7/SR/22.01.2013.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

În data de 13 februarie 2013, reclamantul B. C.-T. a depus la dosarul cauzei o cerere completatoare la acțiunea introductivă, pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative atacate, respectiv a Dispoziției necomunicate, act administrativ prin intermediul căruia șeful poliției rutiere a dispus suspendarea dreptului reclamantului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile începând din 4.01.2013 și a Dispoziției_/7.01.2013.

S-a susținut faptul că la data de 4 iunie 2012 s-a reținut în sarcina reclamantului B. C.-T. de către poliție că a condus pe drumul public un autoturism marca Skoda ce avea plăcuțele de înmatriculare cu perioada de valabilitate expirată;

S-a arătat că la data de 10.12.2012 a primit soluția de scoatere de sub urmărire penală, aplicându-se o sancțiune administrativă, ca urmare a deschiderii dosarului penal.

Cu toate acestea, la data de 7.01.201, i-a fost comunicată reclamantului B. C.-T. adresa nr._ prin intermediul căreia i-a fost solicitată prezența la organele de poliție în termen de 10 zile; ulterior acestei adrese a fost emisă o înștiințare comunicată la 1.02.2013 prin intermediul căreia i-a fost adus la cunoștință că începând cu 4.01.2013 i-a fost suspendat dreptul de a conduce.

S-a considerat cu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de lege: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. În ceea ce privește paguba iminentă, s-a considerat că atât situația familială a reclamantului B. C.-T. cât și starea sa de sănătate ce presupune un tratament zilnic administrat la o clinică din municipiul București, a fost dovedită prin imposibilitatea de conduce.

Prin întâmpinarea formulată în temeiul dispozițiilor art. 115 din Codul de procedură civilă, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița a solicitat respingerea cererii de anulare a Dispoziției prin intermediul căreia Șeful Poliției Rutiere a dispus suspendarea dreptului reclamantului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile începând cu 4.01.2013 și Dispoziția Șefului Serviciului Rutier Dâmbovița nr._ din data de 7.01.2013.

De asemenea, s-a solicitat și respingerea capătului de cerere privind suspendarea executării actului administrativ atacat, susținându-se faptul că în cauză nu au aplicare prevederile O.U.G. nr.2/2001, deoarece acest act normativ reglementează numai în materie contravențională;

Fapta reclamantului B. C.-T. a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, unitatea de parchet a constat existența faptei, însă, ținând cont de gradul de pericol social redus al infracțiunii a dispus scoaterea de sub urmărire penală;

A rezultat că suspendarea dreptului de a conduce nu este o măsură complementară a unei sancțiuni contravenționale, ci este complementară a unei pedepse de natură penală, drept pentru care nu poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ.

Analizând cererea principală cât și cererea de suspendare, prin prisma motivelor invocate, a întimpinării formulate, precum și a textelor legale incidente, tribunalul a apreciat ca acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 10.12.2012, dată în dosarul nr. 3486/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B. C. T., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 85 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2005, respectiv conducerea unui autoturism neînmatriculat pe drumurile publice, fiind aplicată o sancțiune cu caracter administrativ.

Prin Dispoziția nr._/7.01.2013, emisă de pârât s-a dispus suspendarea dreptului reclamantului B. C. T. de a conduce autoturisme pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu 4.01.2013 și obligarea acestuia la restituirea permisului de conducere. Împotriva Dispoziției_/7.01.2013, reclamantul a formulat plângere prealabilă, la care a primit răspuns prin adresa_/7.02.2013. S-a reținut în Dispoziția nr._/7.01.2013, că măsura suspendării a fost dispusă ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.

Cât privește cererea de suspendare, s-a reținut că potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

Cât privește existența cazului bine justificat, s-a apreciat că s-a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții, astfel:

Așa cum s-a reținut și în Decizia nr. 3015 din data de 23 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, fiind suficient a fi reliefate anumite neconcordanțe între argumentele invocate de părțile litigante.

După cum s-a observat, reclamantul B. C.-T. a invocat neretroactivitatea dispoziției atacate. Pericolul producerii unei pagube iminente subzistă, întrucât executarea acestei dispoziții se realizează prin interdicția exercitării temporare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, situație ce poate afecta posibilitatea reclamantului de a urma tratamentul medical, în acest sens fiind înscrisul medical depus la dosar. Măsurile dispuse în cauză sunt de acord și cu recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă, în cuprinsul acesteia arătându-se că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului.

Astfel fiind, a fost admisă cererea de suspendare și s-a dispus suspendarea executării dispoziției nr._/7.01.2013, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.

În ceea ce privește fondul cauzei s-au reținut următoarele:

Dispoziția nr._/7.01.2013 a fost emisă ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 103 alin 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002. Potrivit art. 103 alin 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune, pentru o perioadă de 90 de zile, când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B. C. T., s-a dispus, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 85 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2005, respectiv conducerea unui autoturism neînmatriculat pe drumurile publice.

Din conținutul art. 103 alin.1 lit.c) din O.U.G. nr.195/2002, a rezultat că suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule s-a dispus, în situațiile arătate, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

În cauză, a fost întrunită cerința cu privire la situațiile relative la fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai care a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice.

Nu s-a putut reține însă condiția din teza finală a lit. c) alin. 1 din art. 103, respectiv, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

Din economia O.U.G. nr. 195/2002, nu a rezultat că pentru fapta de a circula cu un autoturism neînmatriculat pe drumurile publice, legea prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce. Suspendarea dreptului de a exercita dreptul de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile intervine potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002, conform art. 102 alin. 3, în următoarele cazuri: conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune; conducerea vehiculului cu defecțiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție, constatate de poliția rutieră împreună cu specialiștii Registrului Auto Român; neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune; depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Față de cele de mai sus, s-a constatat că Dispoziția nr._/07.01.2013 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale, astfel că s-a admis acțiunea, s-a anulat dispoziția nr._/7.01.2013 și a fost obligat pârâtul să restituie reclamantului permisul de conducere.

Prin decizia civilă nr. 879/29.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, aflată la filele 78-82 din dosarul de judecată, a fost admis recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița în contradictoriu cu prezentul inculpat, împotriva sentinței civile nr. 1.605/28.03.2013 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, fiind modificată în tot sentința recurată, pe fond fiind respinsă acțiunea ca neîntemeiată, această decizie fiind irevocabilă.

Din considerentele acestei decizii au rezultat următoarele:

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în motivarea recursului, susținând următoarele:

Actul administrativ a cărui anulare s-a cerut nu este o măsură complementară a unei sancțiuni contravenționale, ci este o măsură complementară a unei sancțiuni de natură penală, chiar dacă aceasta nu are decât caracter administrativ. A rezultă, deci, că în cauză nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 2/2001, ci sunt aplicabile prevederile art. 103 alin 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.

Așa cum a reținut și instanța de fond, articolul sus-menționat prevede că suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul (...) a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentelor de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmării penale, dacă pentru regula de circulație încălcată, prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce;

S-a apreciat că prin folosirea particulei "precum și" în construcția articolului, legiuitorul a enunțat două situații distincte în care se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile, respectiv: când fapta conducătorului de autovehicul (...) a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice și când în cazul accidentelor de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane, instanța de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmării penale, dacă pentru regula de circulație încălcată, O. U. G. nr. 195/2002 republicată prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

S-a susținut că obligativitatea ca regulă de circulație încălcată să fie sancționată cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, este prevăzută de legiuitor numai pentru cea de-a doua situație;

Astfel, s-a precizat că pentru prima situație, având în vedere gravitatea încălcării prevederilor legale (fapta conducătorului de vehicul a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației), legiuitorul a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce fără nicio altă condiție, lucru de altfel perfect justificat ca urmare a pericolului social deosebit al faptei.

S-a susținut că în cauza de față, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, considerând că este necesar ca și pentru prima situație regula de circulație încălcată să fie sancționată cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

Având în vedere toate cele de mai sus, s-a solicitat respingerea cererii de anulare a actului administrativ, formulată de B. C.-T. și menținerea Dispoziției șefului Serviciului Rutier atacată, ca fiind legală și temeinică.

Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ, arată că dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevăd că pentru a se putea suspenda executarea actului administrativ trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În ceea ce a reținut instanța de fond că au fost îndeplinite cele două condiții întrucât intimatul reclamant a invocat neretroactivitatea dispoziției atacate, precum și pentru că executarea actului administrativ, realizându-se prin interdicția exercitării temporare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, poate afecta posibilitatea reclamantului de a urma tratament medical, consideră că instanța a făcut o aplicare greșită a legii, întrucât actul administrativ poate fi emis pe toată perioada termenului de prescripție a executării măsurii complementare, nepunându-se problema neretroactivității acestei dispoziții;

Cu privire la paguba iminentă, s-a susținut că intimatul reclamat nu are condiționată deplasarea la București de conducerea de către el a autoturismului, putând solicita ca acesta să fie condus de o altă persoană sau să folosească un mijloc de transport în comun, caz în care ar putea efectua și economii întrucât costul transportului ar fi mai redus;

Pe de altă parte, întrucât necesită tratament medical, faptul că nu poate conduce autovehicule pe drumurile publice îi poate fi benefic deoarece îl scutește de efortul și concentrarea specifice activității de a conduce; mai mult, se poate considera că în cazul în care ar conduce autoturisme pe drumurile publice având o stare de sănătate precară, intimatul reclamant ar putea constitui un adevărat pericol atât pe sine cât și pentru ceilalți participanți la trafic.

S-a considerat că nu a fost îndeplinită nici una dintre condițiile prevăzute cumulativ de Legea nr. 554/2004 pentru a putea fi suspendat actul administrativ atacat.

Pe de altă parte, așa cum s-a mai arătat, intimatul reclamant a comis o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, unitatea de parchet care a instrumentat dosarul constatând fără nici un dubiu acest lucru prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală; având în vedere acest lucru, urmările faptei sale îi sunt imputabile numai intimatului reclamant și consideră că este imoral ca acesta să se bucure de aceleași drepturi (dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice) ca și ceilalți conducători care nu au comis infracțiuni;

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de anulare respectiv suspendare a executării actului administrativ și menținerea Dispoziției șefului Serviciului Rutier.

Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea a constatat că recursul este fondat și a fost fi admis pentru următoarele considerente:

În data de 4 iunie 2012, intimatul-reclamant B. C.-T. a fost depistat în trafic conducând un autoturism marca Skoda ce avea plăcuțele de înmatriculare cu perioada de valabilitate expirată, motiv pentru care acestuia i s-a deschis dosarul penal nr. 3486/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. 1 din O. U. G. nr. 195/2002.

Prin ordonanța din 10 decembrie 2012, procurorul a dispus scoaterea reclamantului învinuit de sub urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 18 indice 1 din Codul penal, reținând că fapta acestuia nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

În data de 7 ianuarie 2013, reclamantului B. C. T. i-a fost comunicată adresa nr._/13.12.2012, emisă de recurentul-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița - Serviciul Rutier, prin care a fost invitat în termen de 10 zile la sediul pârâtului, în vederea clarificării situației permisului de conducere.

Ulterior, la data de 31.01.2013, reclamantului B. C. T. i-a fost comunicată adresa nr._/07.01.2013, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că, începând cu data de 04.01.2013, i-a fost suspendată exercitarea dreptului de conducere pe o perioadă de 90 de zile.

Reclamantul B. C. T. a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege, în sensul că a formulat plângere împotriva actului administrativ menționat, respinsă de pârâtă prin adresa nr._/24.01.2013.

Curtea a reținut faptul că, prin dispoziția contestată, reclamantului B. C. T. i s-a suspendat dreptul de conducere în temeiul dispoziției art.103 alin.1 lit.c din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Potrivit dispozițiilor articolului 103 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune, pentru o perioada de 90 de zile, când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

Textul de lege menționat reglementează două ipoteze distincte în care se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, și anume: o primă ipoteză se referă la situația în care fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice; cea de-a doua ipoteză vizează situația accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane.

Prin urmare, cea din urmă condiție prevăzută de textul de lege că pentru regula de circulație încălcată ordonanța de urgență să prevadă suspendarea exercitării dreptului de a conduce, se referă la ipoteza accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane, nu și la prima ipoteză reglementată.

În aceste condiții, Curtea a constatat că în mod corect pârâtul a dispus suspendarea dreptului reclamantului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, în termenul dispozițiilor art. 103 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002;

În ceea ce privește cererea reclamantului B. C. T. de suspendare a executării actului administrativ, Curtea a constatat că instanța de fond, deși a reținut ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, nu a motivat împrejurările ce au conturat existența unui caz bine justificat ori a pagubei iminente.

În acest sens, s-a reținut că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, trăsături care constituie fundamentul caracterului executoriu, suspendarea executării fiind condiționată de existența unor cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente;

În sensul legii, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t și ș;

Condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu; în cadrul cererii de suspendare a executării, instanța a efectuat însă o cercetare sumară a aparentei dreptului și nu poate prejudeca fondul litigiului, limitându-și verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ;

Astfel, simpla invocare, de către reclamant, a neretroactivității dispoziției atacate nu constituie un caz bine justificat în sensul arătat; nici paguba iminentă nu a fost dovedită de către reclamant, actul medical depus la dosar nefiind o probă suficientă pentru a dovedi imposibilitatea acestuia de a urma tratamentul medical indicat.

Dispozițiile art.14 din Legea nr. 554/2004 prevăd că măsura de suspendare a efectelor unui act administrativ, care se bucură de prezumția de legalitate, reprezintă o situație de excepție ce se poate dispune numai cu îndeplinirea strictă și cumulativă a condițiilor prevăzute de lege, în cauză nefiind îndeplinite aceste condiții, situație în care în mod eronat instanța de fond a dispus suspendarea executării actului atacat.

Constatând că instanța de fond a aplicat eronat dispozițiile legale menționate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 punctul 9 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis recursul și a modificat în tot sentința recurată, iar pe fond, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Inculpatul B. C. T. a fost audiat în temeiul dispozițiilor art. 320¹ din Vechiul Cod de procedură penală la termenul de judecată din data de 20.06.2013, declarație aflându-se la fila 33 din dosarul de judecată, acesta declarând, cu respectarea dispozițiilor art. 70 din Vechiul Cod de procedură penală, că solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, nerecunoscând însă săvârșirea faptei arătate în actul de sesizare al instanței, așa cum este reținut acesta, solicitând și încuviințarea probei cu înscrisuri.

Prin declarația dată de inculpatul B. C. T. după începerea cercetării judecătorești în cauză, aflată la fila 34 din dosarul de judecată, acesta a arătat că a fost parte într-o cauză instrumentată de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, aceasta fiind soluționată în decembrie 2012, ca urmare a acestei soluționări, i s-a comunicat de P. că nu i se va mai prelungi de procuror dreptul de circulație a autovehiculului și că trebuie să se ducă la poliție în acest scop, că urmare a acestui fapt, s-a dus la poliție, iar de acolo a fost înștiințat că va primi acasă comunicarea cu privire la dreptul său de a conduce, la poliție a fost în data de 04.01.2013 și în data de 07.01.2013 a primit de la poliție, ridicând de la poștă, o recomandată prin care a fost înștiințat să se prezinte în termen de 10 zile la poliție, pe data de 08.01.2013 a plecat la București, la un spital, însă a fost oprit în trafic, spunându-i-se că exercitarea dreptului de a conduce fusese suspendată, însă lui nu i se comunicase nimic în acest sens, când a fost la poliție pe data de 04.01.2013, nu i s-a comunicat faptul că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule și nici prin adresa din data de 07.01.2013 nu i s-a adus la cunoștință suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule al său, a luat cunoștință despre aceasta în data de 08.01.2013, pe care verbală, de la polițiști, însă nu i s-a comunicat atunci actul în temeiul căruia nu mai avea acest drept, în jurul datei de 20.01.2013 i s-a comunicat faptul că i-a fost suspendat exercițiul dreptului de a conduce, nu a mai condus după ce s-au întâmplat pe data de 08.01.2013 cele pe care le-a relatat, nu a fost încheiat un proces-verbal de contravenție care să îi fie comunicat, ci i s-a comunicat doar o adresă în acest sens, permisul său de conducere era la poliție din data de 06.06.2012.

Instanța, la solicitarea inculpatului B. C. T. a prelungit dreptul acestuia de circulație astfel: în temeiul dispozițiilor art. 111 alin. 6 din O.U.G. nr.195/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu 30 de zile, începând cu data de 09.05.2013, prin încheierea pronunțată în cauză în data de 09.05.2013; în temeiul dispozițiilor art. 111 alin. 6 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu 30 de zile, începând cu data de 10.06.2013, prin încheierea pronunțată în cauză în data de 10.06.2013; în temeiul dispozițiilor art. 111 alin. 6 din O.U.G. nr.195/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu 30 de zile, începând cu data de 11.07.2013, prin încheierea pronunțată în cauză în data de 11.07.2013; în temeiul dispozițiilor art. 111 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, pe durata judecării cauzei în primă instanță, prin încheierea pronunțată în cauză în data de 08.08.2013.

Din înscrisuri depuse de inculpat în circumstanțierea persoanei sale, instanța a reținut următoarele:

Din certificatul de naștere al numitului B. N. - C., născut în data de 21.03.2011, fiul lui B. C. - T. și al lui D. N., . nr._, eliberat de Primăria Municipiului Târgoviște în data de 22.03.2011, înscris aflat la fila 6 din dosarul de judecată și din certificatul de naștere al lui B. Alberto - Sedan, născut în data de 04.06.2006, fiul lui B. C.-T. și al lui D. N., ., nr._, eliberat de Consiliul Local al Sectorului 1 București în data de 09.10.2008, înscris aflat la fila 7 din dosarul de judecată, rezultă că inculpatul este tatăl acestor doi copii minori;

Din buletinul de examinare IRM a coloanei lombare a inculpatului, emis de Centrul de Imagistică Medicală PROMED System în data de 08.04.2013, înscris aflat la fila 8 din dosarul de judecată, a rezultat că în data de 08.04.2013 inculpatul a fost examinat medical, acesta suferind de hernie de disc L5-S1 ce determină compresie radiculară S1 stânga.

Inculpatul a dat la termenul de judecată din data de 03.04.2014 o declarație în care a arătat că este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în împrejurarea în care instanța va dispune amânarea aplicării pedepsei.

Împotriva sentinței penale nr. 394 din 03 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în termen legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște care a criticat soluția instanței de fond de nelegalitate sub aspectul soluției de achitare dispuse față de inculpatul B. C. T., pentru motivele arătate în scris, filele 6-9 și susținute cu ocazia dezbaterilor, astfel cum au fost consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.

S-a susținut, în esență, că la data de 8 ianuarie 2013, orele 10:26, lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Dâmbovița - Serviciu Rutier au oprit autoturismul marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_ deoarece s-a constatat că a fost încălcat regimul legal de viteză în localitate, ocazie cu care a fost identificat conducătorul autoturismului ca fiind inculpatul B. C. T..

La solicitarea acestora, inculpatul a prezentat, în locul permisului de conducere, dovada înlocuitoare . nr._, care a fost prelungită ultima oară la data de 5 decembrie 2012, pentru o perioadă de 30 zile, până la 3 ianuarie 2013.

În urma verificărilor efectuate în baza națională a deținătorilor de permise de conducere a reieșit că inculpatul avea exercitarea dreptului de a conduce autovehicule suspendată pe o perioadă de 90 zile, începând cu data de 4 ianuarie 2013.

De asemenea, s-a susținut, că prin adresa nr. 414 din 13 februarie 2013 emisă de Serviciul Rutier Dâmbovița s-a stabilit că inculpatul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, faptă comisă la 4 iunie 2012, în privința căreia P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului iar Serviciul Rutier Dâmbovița a dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 zile, începând cu data de 4 ianuarie 2013, măsură ce i-a fost comunicată prin adresa nr._, înaintată cu borderoul nr. 5 din 30 ianuarie 2013.

Având în vedere cele menționate anterior precum și declarația dată de inculpat, în sensul că avea cunoștință de faptul că dovada înlocuitoare era expirată, s-a susținut că toate aceste elemente, coroborate și analizate sistematic conduc la concluzia că inculpatul a condus în data de 8 ianuarie 2013, în jurul orelor 10:26 autoturismul Skoda O. cu nr. de înmatriculare_ pe DN 71, raza localității Văcărești, ., știind că avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată, așa încât, fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, rejudecarea cauzei de către instanța de apel și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului.

Având în vedere solicitarea expresă a intimatului inculpat, în ședința publică din data de 03 iunie 2015, instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatului B. C. T., cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei, filele 25-26.

Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 Cod proc. penală, constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele, iar apelul declarat de unitatea de parchet este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Prin Rechizitoriul nr. 414/P/2013 din 8 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. C. T. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

În fapt, s-a imputat acestuia că la data de 8 ianuarie 2013, în jurul orelor 10:26, a condus autoturismul Skoda O. cu nr. de înmatriculare_ pe DN 71 raza localității Văcărești, ., având exercitarea dreptului de a conduce suspendată.

În privința laturii subiective, s-a susținut în actul de acuzare, că fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă în sensul prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 din Codul penal, întrucât învinuitul a cunoscut rezultatul faptei sale, de încălcare a relațiilor sociale privind circulația pe drumurile publice, și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Referitor la situația de fapt și împrejurările concrete în care se pretinde comiterea infracțiunii, Curtea constată, pe baza propriei evaluări a probelor și mijloacelor probatorii administrate pe parcursul procesului, că acestea au fost corect reținute de instanța de fond și nu s-a contestat nici de către P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște vreunul dintre aspectele menționate, motiv pentru care, dată fiind expunerea exhaustivă a acestora de judecătorul primei instanțe, nu vor mai fi reluate, decât din perspectiva aspectelor contestate, mai exact, a existenței sau inexistenței vinovăției, ca element constitutiv al infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.

Din coroborarea probatoriilor administrate în cauză rezultă că la data de 8 ianuarie 2013, inculpatul B. C. T. a fost surprins de către lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Dâmbovița - Serviciul Rutier, în timp ce se deplasa pe drum public, respectiv DN 71 raza localității Văcărești, ., conducând autoturismul Skoda O. cu nr. de înmatriculare_ și a fost oprit pentru control întrucât încălcase regimul legal de viteză în localitate.

La solicitarea acestora, în locul permisului de conducere, inculpatul a prezentat dovada înlocuitoare . nr._, care fusese prelungită ultima dată la 5 decembrie 2012, pentru o perioadă de 30 zile, respectiv până la data de 3 ianuarie 2013.

Toate aceste circumstanțe au fost recunoscute de inculpatul B. C. T. însă contrar criticilor susținute de către apelant, acestea nu conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, nici chiar cu forma de vinovăție a intenției indirecte prev. de art. 19 alin.1 pct.1 lit.b) Cod penal anterior, așa cum s-a reținut în rechizitoriu, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, analizate în mod individual de instanța de fond, rezultă că în ziua imediat următoare datei la care dovada înlocuitoare expirase, respectiv la 4 ianuarie 2013, inculpatul s-a prezentat la P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, ocazie cu care a fost informat asupra soluției dispuse în dosarul nr. 3486/P/2012 în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 85 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002 pentru fapta comisă la data de 4 iunie 2012, respectiv, scoaterea de sub urmărire penală, și la solicitarea sa, de a i se elibera permisul de conducere, reținut în data de 4 iunie 2012, a fost informat că dosarul a fost soluționat, urmând să primească la domiciliu soluția respectivă.

În aceeași zi, inculpatul a primit la domiciliu înștiințarea privind soluția dispusă în dosarul penal nr. 3486/P/2012, respectiv, că a fost scos de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 85 din O.U.G nr. 195/2002 republicată, după care s-a prezentat la Serviciul Rutier Dâmbovița, a formulat cerere de restituire a permisului de conducere, fiind îndrumat să meargă la domiciliu, urmând să primească răspuns scris.

La data de 1 februarie 2013 inculpatul s-a prezentat la Oficiul poștal nr. 8 Micro XI, de unde a ridicat un plic cu nr._ expediat de către Serviciul Rutier Dâmbovița în data de 30 ianuarie 2013, în care se afla adresa cu același număr, prin care i se aducea la cunoștință că pentru încălcarea, la data de 4 iunie 2012 a prevederilor art. 103 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, i-a fost suspendată exercitarea dreptului de conducere pe o perioadă de 90 zile, începând cu data de 4 ianuarie 2013.

De asemenea, prin aceeași adresă, i s-a comunicat că în cazul în care, în această perioadă, va fi depistat conducând autovehicule pe drumurile publice, fapta constituie infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

Rezultă din probatoriul administrat în cauză că inițial inculpatul B. C. T. a fost cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 85 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, iar prin ordonanța nr. 3486/P/2012 din data de 10 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, soluție de care a luat cunoștință la data de 04 ianuarie 2013, cu ocazia prezentării sale la sediul unității de parchet.

Ulterior comiterii infracțiunii deduse judecății, respectiv la data 1 februarie 2013, inculpatul a fost încunoștințat prin adresa nr._ din 31 ianuarie 2013 că pentru încălcarea, la data de 4 iunie 2012 a prevederilor art. 103 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, i-a fost suspendată exercitarea dreptului de conducere pe o perioadă de 90 zile, începând cu data de 4 ianuarie 2013.

Aceste din urmă aspecte rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei încă din faza de urmărire penală și se coroborează pe deplin cu cele consemnate în adresa nr. 414 din 13 februarie 2013 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița și transmisă Serviciului Rutier, reieșind, fără echivoc, că măsura suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile a fost comunicată inculpatului la data de 29 ianuarie 2013 iar perioada de suspendare a început să curgă de la data de 04 ianuarie 2013.

Împrejurarea consemnată în cuprinsul aceleiași adrese în sensul că la data de 04 ianuarie 2013 inculpatul s-a prezentat la sediul Serviciului Rutier cu soluția pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și a solicitat restituirea permisului de conducere, deși reală, nu poate conduce la concluzia, susținută prin motivele de apel, în sensul că inculpatul ar fi luat cunoștință de măsura suspendării dreptului de a conduce în lipsa oricărei dovezi legale în acest sens.

Referitor la această măsură, se constată, într-adevăr, că în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 103 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, în vigoare la data comiterii faptei deduse judecății, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune, pentru o perioadă de 90 zile, când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei peroane și instanța de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce, această sancțiune contravențională complementară având ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, așa cum rezultă din reglementarea cuprinsă în art. 96 alin. 1 din același act normativ.

Pe de altă parte, contrar apărărilor invocate de inculpat și avute în vedere de prima instanță, și parțial, în contra argumentelor reținute de instanța de contencios administrativ, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune pentru o perioadă de 90 zile, când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice iar infracțiunea pentru care a fost cercetat inculpatul, respectiv, cea prev. de art. 85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, face parte din categoria celor în privința cărora ordonanța de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce, astfel cum rezultă din art. 97 alin.1 lit.a), 2 și 3 comb. cu art. 111 alin.1 lit.b) și alin.3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

Această sancțiune a fost aplicată inculpatului în raport de infracțiunea prev. de art. 85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, comisă la data de 4 iunie 2012, iar nu pentru depășirea regimului legal de viteză din data de 8 ianuarie 2013, așa cum acesta a susținut, această din urmă faptă constituind contravenție și nefăcând parte din categoria celor prev. de art. 102 alin.3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, ce justifică măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce.

Cu toate acestea, dispunerea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce în temeiul disp. art. 103 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, retroactiv, începând cu data de 4 ianuarie 2013 și comunicată inculpatului la 1 februarie 2013, prin adresa nr._ din 31 ianuarie 2013, în condițiile în care, din probatoriile administrate în cauză rezultă fără putință de tăgadă că la data de 4 ianuarie 2013 inculpatul a fost informat exclusiv asupra soluției de scoatere de sub urmărire penală, determină concluzia că la data depistării acestuia în trafic, respectiv 8 ianuarie 2013, nu avea cunoștință că împotriva sa a fost dispusă sancțiunea complementară, pe o durată de 90 zile, și prin urmare, contrar criticilor de nelegalitate invocate, se constată, așa cum în mod temeinic și legal a reținut și instanța de fond, că fapta nu a fost comisă cu vinovăția prevăzută de lege.

Susținerea că inculpatul ar fi acționat cu vinovăție sub forma intenției indirecte prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod penal 1969 nu poate fi îmbrățișată de instanța de control judiciar întrucât inculpatul a întreprins demersurile legale pentru a obține restituirea permisului de conducere și nu a fost informat legal asupra sancțiunii complementare dispuse decât ulterior comiterii faptei deduse judecății, ceea ce determină concluzia că respectiva sancțiune își produce efectele exclusiv pentru viitor, de la data comunicării și nicidecum retroactiv, din 4 ianuarie 2013, când expirase prelungirea ultimă, așa încât soluția de achitare este temeinică și legală și din acest motiv, nu se impune reformarea soluției adoptate de instanța de fond așa cum s-a solicitat.

Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că sentința primei instanțe este temeinică și legală sub toate aspectele, iar criticile invocate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște sunt nefondate, în temeiul disp. art. 421 alin. lit. b) Cod proc. penală, urmează să dispună respingerea apelului, ca nefondat.

Raportat la soluția dispusă, conform art. 275 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit.b) Cod proc. penală, respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr. 394 din 3 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște privind pe inculpatul B. C. T..

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 3 iunie 2015.

Președinte, Judecător,

E. N. I. N.

Grefier,

B. Năvîrcă

Fiind în concediu legal de odihnă,

prezenta se semnează de P. grefier, N. zafiu

Red.I.N./Tehnored.B.N.

2 ex./29.06.2015

Dosar fond -_ Judecătoria Târgoviște

Judecător fond –C. M.

Operator de date cu caracter personal;

Notificare nr.3113/2006

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 85/2015....		Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 683/2015. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 683/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI