Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 683/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 683/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 41784/281/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 683

Ședința publică din data de 24 iunie 2015

Președinte - S. P. B.

Judecător - E. N.

Grefier - V. R.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelanții-părți civile E. G., domiciliat în ., județul Prahova și E. V., domiciliat în comuna Mănești, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr.4 pronunțate la 5 ianuarie 2015 de Judecătoria Ploiești, prin care:

În baza art. 25 alin 1 NCPP raportat la art. 397 alin.1 NCPP, coroborat cu art. 998-999 cod civil și art 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 republicată, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă E. V., domiciliat în comuna Manesti, ., județul Prahova si a fost obligată inculpata J. ( fostă F.) E. R., fiica lui S. și G., nascuta la data de 14.05.1990 în municipiul Ploiești, județul Prahova, domiciliată in localitatea Manești, ., jud. Prahova, căsătorită, fără ocupație, fără antecedente penale, posesor al C.I.. nr._ eliberata de SCPLEP Ploiești, CNP:_, în solidar cu partea responsabilă civilmente E. R. asigurare REASIGURARE SA, cu sediul in . Nord, Global City, Business Park nr 10, . 4, jud Ilfov, în limita plafonului legal, la despăgubiri morale în cuantum de 20.000 lei (corespunzator unui grad de culpă de 50% pentru inculpata).

În baza art. 25 alin 1 NCPP raportat la art. 397 alin.1 NCPP, coroborat cu art. 998-999 Cod civil și art 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 republicată, s-a admis în parte acțiunea civila formulata de partea civilă E. G., domiciliat în comuna Manesti, ., județul Prahova si a fost obligată inculpata in solidar cu partea responsabila civilmente E. R. ASIGURARE REASIGURARE SA, în limita plafonului legal, la despăgubiri morale in cuantum de 20.000 lei si la despagubiri materiale în cuantum de 3.000 lei (corespunzător unui grad de culpa de 50% pentru inculpata).

În baza art. 25 alin 1 NCPP raportat la art. 397 alin.1 NCPP, coroborat cu art. 998-999 Cod civil și art 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 republicată, s-a admis în parte acțiunea civila formulata de partea civilă E. V., domiciliată în com Manesti, ., jud Prahova si obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente E. R. ASIGURARE REASIGURARE SA, în limita plafonului legal, la despăgubiri morale în cuantum de 20.000 lei si la despagubiri materiale in cuantum de 3.000 lei (corespunzator unui grad de culpa de 50% pentru inculpata).

În baza art. 25 alin 1 NCPP raportat la art. 397 alin.1 NCPP, coroborat cu art. 313 din Legea 95/2006 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Judetean de Ambulanță Prahova, cu sediul in Ploiesti, Soseaua Vestului, nr 24, jud Prahova si a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabila civilmente E. R. ASIGURARE REASIGURARE SA, cu sediul in . Nord, Global City, Business Park nr 10, . 4, jud Ilfov în limita plafonului legal la plata sumei de 287,37 lei către partea civilă, S. Judetean de Ambulanta Prahova reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei E. E..

S-a luat act că S. Județean de Urgență Ploiesti nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art.274 alin.1 si 3 C.pr.pen. a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-parte civilă E. G., personal, lipsă fiind: apelantul-parte civilă E. V., intimata inculpată J.(F.)E. R. pentru care a răspuns avocat ales C. D. P. din Baroul Prahova potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/01.05.2015 aflată la fila 31 dosar, intimata parte civilă E. V., intimatul-asigurător . REASIGURARE SA și intimații persoane vătămate S. Județean de Ambulanță Prahova și S. Județean de Urgență Ploiești.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Apelantul-parte civilă E. G. având personal cuvântul susține oral și în scris că se impune declinarea prezentei cauze la Tribunalul Prahova deoarece lipsește de la dosar declarația inculpatei J. (F.) E. R. pentru că așa consideră că e procedura legală. Arată că a formulat cerere în acest sens și pentru fratele său E. V. pe care a depus-o la dosar la termenele anterioare.

Curtea pune în discuție excepția de declinare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova solicitată de apelantul-parte civilă E. G..

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei excepții deoarece potrivit art.38 alin.2 Cod proc. penală competența de soluționare a prezentului apel îi revine Curții de Apel Ploiești.

Avocat C. D. având cuvântul pentru inculpata J. (F.) E. R. formulează concluzii de respingere a acestei solicitări și consideră că apelul declarat este de competența Curții de Apel Ploiești.

Curtea, luând în examinare excepția de declinare a competenței așa cum a fost susținută în scris și oral de apelantul-parte civilă E. G., potrivit art.38 alin.1 Cod proc.penală, Curtea de Apel soluționează apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de prima instanță, drept consecință, a fost corect investită cu soluționarea celor două apeluri și de aceea respinge excepția invocată ca nefiind fondată.

Curtea pune în vedere apelantului-parte civilă prezent că are posibilitatea să ia legătura cu un avocat ales și poate lăsa cauza la a doua strigare pentru a-i permite efectiv să se consulte cu un avocat.

Apelantul-parte civilă E. G. având personal cuvântul, la solicitarea instanței, arată că refuză să ia legătura cu un avocat, nu dorește să pună concluzii în susținerea apelurilor și susține că trebuie declintă cauza la Tribunalul Prahova.

Curtea, explică din nou apelantului-parte civilă E. G. care nu are pregătire juridică că soluționarea apelurilor declarate este de competența Curții de Apel Ploiești, însă acesta susține că refuză să arate motivele apelului declarat și susține ca dosarul să fie declinat la Tribunalul Prahova. I s-a explicat de asemenea, că apelul fratelui său, care lipsește, nu poate fi soluționat în lipsă pentru că nu poate fi retras decât personal.

Avocat C. D. având cuvântul pentru inculpata J. (F.) E. R. arată că partea civilă E. G. a renunțat la avocat și solicită respingerea și celuilalt apel întrucât s-a soluționat și latura penală.

Apelantul-parte civilă E. G. având personal cuvântul susține în continuarea declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Prahova deoarece nu există la dosar declarația inculpatei J. (F.) E. R..

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită în aceste condiții să se ia act de retragerea apelului declarat de partea civilă E. G. câtă vreme acesta refuză să îl susțină.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată și reține următoarele:

Prin sentința penală nr.4 pronunțate la 5 ianuarie 2015 de Judecătoria Ploiești, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 25 alin 1 raportat la art. 397 alin.1 cod pr.pen., coroborat cu art. 998-999 Cod civil și art 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 republicată, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă E. V., domiciliat în ., județul Prahova si a fost obligată inculpata J. ( fostă F.) E. R., fiica lui S. și G., nascuta la data de 14.05.1990 în municipiul Ploiești, județul Prahova, domiciliată in localitatea Manești, ., jud. Prahova, căsătorită, fără ocupație, fără antecedente penale, posesor al C.I.. nr._ eliberata de SCPLEP Ploiești, CNP:_, în solidar cu partea responsabilă civilmente E. R. ASIGURARE REASIGURARE SA, cu sediul in . Nord, Global City, Business Park nr 10, . 4, jud Ilfov, în limita plafonului legal, la despăgubiri morale în cuantum de 20.000 lei (corespunzator unui grad de culpă de 50% pentru inculpata).

În baza art.25 alin. 1 raportat la art. 397 alin.1 cod proc.pen. coroborat cu art. 998-999 Cod civil și art 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 republicată, s-a admis în parte acțiunea civila formulata de partea civilă E. G., domiciliat în comuna Manesti, ., județul Prahova si a fost obligată inculpata in solidar cu partea responsabila civilmente E. R. ASIGURARE REASIGURARE SA, în limita plafonului legal, la despăgubiri morale in cuantum de 20.000 lei si la despagubiri materiale în cuantum de 3.000 lei (corespunzător unui grad de culpa de 50% pentru inculpata).

În baza art. 25 alin 1 raportat la art. 397 alin.1 cod proc.pen., coroborat cu art. 998-999 Cod civil și art 54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, s-a admis în parte acțiunea civila formulata de partea civilă E. V., domiciliată în com Manesti, ., jud Prahova si obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente E. R. ASIGURARE REASIGURARE SA, în limita plafonului legal, la despăgubiri morale în cuantum de 20.000 lei si la despagubiri materiale in cuantum de 3.000 lei (corespunzator unui grad de culpa de 50% pentru inculpata).

În baza art. 25 alin 1 raportat la art. 397 alin.1 cod proc.pen., coroborat cu art. 313 din Legea nr.95/2006 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Judetean de Ambulanță Prahova, cu sediul in Ploiesti, Soseaua Vestului, nr 24, jud Prahova si a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabila civilmente E. R. ASIGURARE REASIGURARE SA, cu sediul in . Nord, Global City, Business Park nr 10, . 4, jud Ilfov în limita plafonului legal la plata sumei de 287,37 lei către partea civilă, S. Judetean de Ambulanta Prahova reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei E. E..

S-a luat act că S. Județean de Urgență Ploiesti nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art.274 alin.1 si 3 C.pr.pen. a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, analizând materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 3005/17.10.2014 a Judecătoriei Ploiesti, pronunțată în dosarul penal nr._/281 /2013, s-au dispus următoarele:

„ În baza art. 178 alin. 1, 2 C.pen., cu aplic art. 5 NCP cu aplic. art. 396 alin 10 C pr pen a fost condamnată inculpata J. ( fostă F.) E. R., fiica lui S. și G., nascuta la data de 14.05.1990 in inun. Ploiești, jud. Prahova, doiniciliata in localitatea Manești, .,jud. Prahova, căsătorită, fara ocupatie, fara antecedente penale, posesor a C.l. . nr._ eliberata de SCPLEP Ploiești, CNP:_, pentru savarsirea infracțiunii de ucidere din culpă, victima E. E., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare(fapta din data de 02.04.2010).

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 71, 64 lit. a si b C.pen., cu excepția dreptului de a alege in alegerile legislative, prev. de art. 64 alin. 1 lit. a C.pen.

În baza art. 81 și 82 C.pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioada de 3 ani și 4 luni, termen de încercare.

În baza art. 71 alin.5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 și 84 C.pen., privind revocarea suspendării condiționate in cazul savarsirii unei alte infracțiuni, in termenul de încercare si al neexecutării obligațiilor civile.

S-a constatat că acțiunea civilă a fost disjunsă prin încheierea din data de 07.10.2014.

În baza art. 274 alin 1 C.p.p. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.”.

La termenul din data de 16.09.2014 instanța a luat act de cererea persoanelor vătămate E. V., E. G. si E. V. privind constituirea de părți civile în cadrul procesului penal ( filele 45-49 dosar ).

Astfel, persoana vătămată E. V., în calitate de fiu al victimei infracțiunii s-a constituit parte civilă cu suma de 700.000 euro reprezentând daune morale, E. G. in calitate de fiu al victimei infractiunii s-a constituit parte civila cu suma de 1.300.000 euro reprezentând daune morale si 15.000 euro reprezentand daune materiale si persoana vatamata E. V. s-a constituit parte civila cu suma de 200.000 euro daune morale si 15.000 euro daune materiale.

S. Județean de Ambulanță Prahova a comunicat ca se constituie parte civila cu suma de 574,75 lei, depunand si inscrisuri justificative in dovedirea pretentiilor sale iar S. Judetean de Urgență Ploiești nu a comunicat dacă se constituie parte civilă în cauză.

Analizând probatoriul administrat în cauză, așa cum a reținut și în considerentele sentinței penale nr.1162/24.05.2013 a Judecătoriei Ploiesti, pronunțată în dosarul nr._/281/2012 prin care s-a soluționat latura penală a prezentei cauze, instanța de fond a constatat că la data de 2.04.2010, in jurul orei l8°°, autoturismul marca Dacia Solenza, înmatriculat cu nr._, condus de inculpata J. (F.) E. R. se depalasa pe DJ 101 A, în localitatea Mănești, din judetul Prahova, înspre DN lA - DN 72.

Pe scaunul din față dreapta în autoturism, se afla martora F. G., mama sa, iar pe locul din dreapta spate se afla martorul F. D., bunicul sau.

Dupa o curbă ușoară, aceasta s-a angajat în depășirea autoturismului proprietatea matorului D. C., parcat partial pe acostament și partial pe carosabil pe sensul sau de mers. În timp ce efectua manevra de depasire, victima E. E. s-a angajat în traversarea drumului national, prin loc nepermis, prin spatele autoturismului parcat, proprietatea martorului D. C..

Autoturismul condus de inculpata a lovit victima cu partea din față a autoturismului, corpul ei fiind aruncat pe capotă si apoi proiectat lateral.E. E. a fost transportată la S. Județean Ploiești, unde la data de 3.06.2010, a decedat.

Din raportul medico-legal nr. 3l6M/05.06.2009 întocmit de S. Medico- Legal Prahova (filele 20-21 dosar urm.pen.) rezultă că moartea numitei E. E. a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardiorespiratorii acute instalate în evoluția unei brohopneumonii apărute ca o complicație a unui politraumatism complex cu multiple focare de fractură(viscerocraniu, torace, bazin). Leziunile tramatice s-au putut produce în condițiile unui accident rutier si au legătură indirectă de cauzalitate cu decesul.

Inculpatei si victimei le-au fost recoltate probe biologice de sange în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatele fiind negative.

Fiind verificată starea tehnică a autoturismului condus de inculpată nu s-au constatat defecțiuni care să contribuie la producerea accidentului.( fila 10).

Audiată fiind, imediat după producerea accidentului, inculpata a declarat ca in timp ce depășea un ,,autoturism care era oprit, din spatele acestuia i-a apărut în față o persoană pe care nu a putut sa o evite si a accidentat-o”.(fila 56)

Ulterior, in declaratia sa, in calitate de invinuita, a precizat ca autoturismul in depasirea caruia a intrat era parcat jumatate pe carosabil si jumatate pe tortuar pe sensul sau de mers; a fost surprinsa de aparatia brusca a unei persoane de statura foarte mica care traversa in fuga . autoturism. A incercat sa vireze usor la dreapta, a lovit-o"cu partea stanga față, victima fiind proiectată pe capotă după care a fost aruncată pe partea stangă în afara carosabilului.

ln declaratia din data de 10.11.2011, inculpata a precizat ca în momentul cand a observat victima, aceasta se afla pe sensul sau de mers, insa nu poate aprecia distanta, a facut o manevra de ocolire a acesteia prin partea dreapta, respectiv a incercat sa o ocoleasca prin spatele acesteia, dar a lovit-o cu partea stanga fata.

Mama invinuitei a declarat ca din cate isi aminteste, intrucat victima a aparut brusc in fata autoturismului, fiica ei nu a mai avut nici o reactie si ,, nemaiavand timp sa evite impactul a cazut pe partea stanga a sensului nostru de mers”.

F. D., bunicul invinuitei a declarat ca in timp ce aceasta s-a angajat in depasirea unui autoturism stationat pe partea carosabila, cu rotile din stanga in afara carosabilului si cu rotile din dreapta pe carosabil, i-a iesit din spatele acelui autoturism, fara sa se asigure, traversand soseaua din partea dreapta catre stanga in sensul lor de mers o persoana. invinuita a ,,tras de volan stanga si a franat in acelasi timp insa nu a reusit sa evite impactul intrucat s-a petrecut "foarte repede”.

Declaratia acestui martor nu se coroboreaza cu nici un alt mijloc de proba deoarece din procesul-verbal de cercetare la fata locului rezulta ca nu s-a identificat nicio urma de franare la locul unde a avut loc accidentul si mai mult de atat, de manevra de franare si virare la ștanga nu precizează nici inculpata.

Din raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat in cauza de expertul tehnic judiciar in specialitatca auto - D. F., la solicitarea organelor de politie, rezulta ca impactul dintre autoturism si victima are loc la aproximativ 1,5 -2 m de marginea din stanga a carosabilului, raportat la sensul de deplasare al autoturismului. Expertul a avut in vedere ca autoturismul stationat ar fi fost pozitionat jumatate pe carosabil si jumatate in exteriorul acestuia( fila 33) Prin acest raport de expertiza s-a stabilit ca viteza de depalsare a autoturismului implicat in accident a fost de 59-60 km/h; viteza limita de evitare a accidentului rutier a fost determinata la valoarea de 64 km/h, mai mare decat viteza maxima legala( 50 km./h) pentru tronsonul de drum pe care se produce accidentul. Conducatorul auto ar fi putut evita producere evenimentului rutier, aceasta aflandu-se la o distanta care ar fi permis oprirea in siguranta inainte de impact, fata de momentul in care pietonul a patruns in campul de vizibilitate al conducatorului auto. Si pietonul putea evita producerea accidentului daca nu se angaja in traversarea prin loc nepermis si fara sa se asigure.

Ulterior, avand in vedere ca in procesul-verbal de cercetare la fata locului si in schita locului accidentului nu se fixase si locul autoturismului stationat in a carei depasire s-a angajat invinuita, s-a efectuat o noua recercetare la fata locului, la data de l6.11.2011.

Cu ocazia recercetarii la fata locului, efectuata in prezenta învinuitei, a partii civile, asistata de aparatorul ales,a martorului asistent prezent la cercctarea la fata locului din data de 2.04.2010, a fost examinat autoturismul condus de invinuita, constatându-se la capota motor, pe interior, central stânga, urme dinamice in masa metalica, depre care aceasta a declarat ca au ramas in urma accidentului.

Martorul D. T. a precizat ca autoturismul ce staționa era aproape jumatate parcat pe sosea.( fila 100)

Din suplimentul de expertiză tehnică judiciară efectuat de acelasi expert, în baza datelor consemnate din procesul-verbal de recercetare la fata locului, rezultă ca viteza cu care a circulat invinuita in momentul producerii impactului era de 59,50km/h, viteza de depalsare la care autoturismul putea fi oprit cu ajutorul sistemului de frânare . 25,44 m, spatiu care reprezinta distanta indicata de invinuita fata de autoturismul stationat, de la care a inceput manevra de depasire, era de 44 km/h.

Expertul tehnic a menținut aceste concluzii si cu ocazia răspunsurilor pe care l-au formulat la obiecțiunile partii civile.

Ulterior, urmare plângerii formulate de E. G., Judecatoria Ploiesti a dispus continuarea cercetarilor in cauza urmand a fi identificata martora ,, tanti M., care ar fi vazut cum s-a petrecut accidentul si efectuarea unei expertize tehnice auto la nivelul Institutului N. de Expertize Criminlistice București care sa stabileasca dinamica si mecanismul de producerii accidentului rutier din data de 2.04.2010, viteza de deplasare a autoturismului implicat in accident in momenetele premergatoare producerii accidentului si in momentul producerii acestuia si viteza limita la care accidentul putea fi evitat, posibilitati de evitare a acestui accident de pesoanele implicate.

A fost identiticata de organele de politie martora ,,tanti M.” ca find N. M. din localitatea Manești, .,jud.Prahova.

Acesta a declarat ca nu cunoaște imprejurarile in care a avut loc accidentul din data de 2.04.2010, deoarece a iesit din casa dupa ca s-a produs accidentul.

Din raportul de expertiza criminalistica nr.333/28.10.2013 intocmit de Laboratorul lnterjudetean de Expertize Criminalistice rezulta ca starea de pericol a fost generata de pătrunderea numitei E. E. pe partea carosabila, si s-a declanșat in momentul in care conducătoarea auto a avut posibilitatea de a observa victima.

Față de mijloacele materiale de proba găsite la fata locului nu se poate stabili cu certitudine locul impactului.

La fata locului nu s-au găsit urme de frânare, avariile autoturismului nu se pot cuantifica locul unde a fost proiectata victima nu se poate stabili concret, întrucât nu s-au găsit probe materiale relevante in acest sens. În consecința nu s-a putut determina viteza inițială a autovehiculului respectiv si nici cea de impact, prin intermediul unui calcul matematic.

Având in vedere opiniile diferite ale învinuitei pe parcursul urmării penale dar si ale părții civile, privitoare la așezarea autoturismului staționat care a obturat vizibilitatea învinuitei, expertul a avut in vedere la analizarea condițiilor in care s-a petrecut accidentul, depoziția martorului D. T., potrivit cărei autoturismul se afla ,,aproape jumătate parcat pe sosea”.

Neputând determina viteza autoturismului expertul criminalist a analizat posibilitățile de evitare a accidentului, in raport de viteza maxima admisa in localități, respectiv de 50 km/h.

În aceste condiții, s-a concluzionat ca victima putea preveni accidentarea sa daca se angaja in traversarea părții carosabile doar după o prealabila si temeinica asigurare.

ln ipoteza analizata si in condițiile deplasării autoturismului cu viteza maxima legal admisa de regula in localități, se putea evita producerea accidentului prin acționarea sistemului de frânare, inca din momentul declanșării stării de pericol.

Viteza maxima a autoturismului in ipoteza analizata, la care se putea evita lovirea victimei a fost de cca. 56 km/h.

Audiata fiind, invinuita a sustinut ca acest raport de expetiza nu a avut in vedere inaltimea victimei si faptul ca autoturismul stationat a fost pozitionat asa cum a fost descris de martorul D. T..

Obiecțiunile acesteia au fost infirmate de constatările expertizei criminalistice care a concluzionat ca a avut in vedere tocmai depoziția martorului D. T. si faptul ca se considera ca starea de pericol s-a declanșat când conducătoarea auto a avut posibilitatea de a observa victima; in acest sens expertul criminalist a precizat ca din momentul declanșării stării de pericol pana la impact, victima a parcurs distanta de cca.3,5m pe carosabil, in condițiile in care lagimea totala a carosabilului in acea zona era de 6 m. Se apreciaza ( pe baza practicii de expertiza criminalistica in domeniu) in raport; de pozițiile mijloacelor materiale de proba gasite la fata locului( un batic si un papuc din cauciuc) care se aflau pe sensul DN 72-DN1A, la o distanta de 0,9 m precum si fata de zona de impact pe autoturism ca posibila si situatia ca victima sa fi fost lovita pe sensul DN72-DN 1A, la o distanta aproximativa cuprinsa intre 1,5-2 m fata de acostamentul aferent directiei inentionate anterior, respectiv la o distanta cca. 1 ,7 m.( fila 221)

Prima instanța penală a apreciat că la producerea accidentului au concurat culpa inculpatei care a circulat cu o viteza mai mare decât limita maximă pe sectorul de drum pe care a avut loc accidentul precum și culpa victimei, care s-a angajat in traversarea strazii prin loc nepermis.

Instanța a apreciat gradul de culpă al inculpatei la producerea accidentului în procentul de 50%, care a fost avut în vedere la solutionarea laturii civile a cauzei.

Reținnd incidența art. 1381 C. civ., care prevede că orice prejudiciu da dreptul la reparație care se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar daca acest drept nu poate fi valorificat imediat, prima instanță a stabilit că dreptului la reparație ii sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile privind executarea, transmiterea, transformarea si stingerea obligațiilor .

Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite (în cauză, totodată infracțiunea de ucidere din culpa), b) săvârșite cu vinovăție (îmbrăcând în situația de față forma culpei ), c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu (a cărui existență și întindere urmează a fi analizate), d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate (care se desprinde din ansamblul probator administrat în cauză).

Același text legal nu face distincție în privința naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Ca și consecință, atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele deja menționate.

Repararea prejudiciului cauzat, stabilirea cuantumului despăgubirii, reprezintă însuși scopul angajării acestui tip de răspundere. Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile art. 1381 Cod civil, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.

Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.

Pe de altă parte, art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede că (1) persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de catre furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile avand ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurari de sanatate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

În continuare, instanța de fond a mai reținut că potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.

Art. 50 din același act normativ prevede că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare persoanelor păgubite prin vătămare corporala, iar art. 54 prevede că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită in prezentul capitol.

La data producerii accidentului, autovehiculul condus de inculpată era asigurat la . SA.

Aplicând dreptul incident la situația de fapt prezentată:

Prima instanță, având în vedere situația de fapt reținută, a apreciat că între fapta inculpatei si decesul victimei există legătură directă de cauzalitate astfel încât prin fapta acesteia s-au produs efecte complexe generându-se atât prejudicii patrimoniale cât si nepatrimoniale părților civile respectiv descendenților victimei, precum si unităților spitalicești .

La soluționarea acțiunii civile instanța a avut în vedere principiul reparației integrale a prejudiciului ce guvernează materia răspunderii civile delictuale pentru a se înlatura toate consecințele dăunătoare ale faptelor ilicite si culpabile, în scopul restabilirii pe cât posibil a situatiei anterioare producerii acestora.

Astfel, sub un prim aspect, instanța a reținut ca evenimentul rutier a avut drept consecința decesul victimei E. E., producându-se părților civile- descendentilor E. G., E. V. si E. V. atât pagube materiale cât si morale, si prejudicii patrimoniale instituțiilor spitalicești.

Art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede că (1) persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de catre furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile avand ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurari de sanatate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

În continuare, instanța mai reține că, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.

Astfel, având in vedere dispozițiile anterior menționate, in baza art. 25 alin 1 raportat la art. 397 alin.1 cod proc.pen., coroborat cu art. 313 din Legea 95/2006 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Judetean de Ambulanta Prahova și a fost obligată inculpata J. ( fostă F.) E. R., în solidar cu partea responsabilă civilmente E. R. ASIGURARE REASIGURARE SA, în limita plafonului legal, la plata sumei de 287,37 lei către partea civilă, S. Județean de Ambulanta Prahova reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei E. E..

S-a luat act ca S. Județean de Urgenta Ploiesti nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

In ce privește despăgubirile solicitate de descendenții victimei infracțiunii, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1381 și următoarele C civ, aplicabile în speță, având în vedere data la care s-a produs evenimentul cauzator de prejudicii: fapta ilicită a inculpatului (suprimarea vieții victimei, prin nerespectarea normelor legale de circulație pe drumurile publice), prejudiciul material suferit de partile civile (constând în efectuarea de cheltuieli cu spitalizarea și înmormântarea victimei, pomenirile specifice ritului ortodox) și moral ( dispariția bruscă din viața familiei a respectiv mamei) suferite de părțile civile, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudicii (nerespectarea normelor rutiere de către inculpat urmată de decesul victimei), vinovăția dovedită a inculpatului, astfel cum a fost descrisă anterior în considerentele hotărârii, care a acționat din culpă, la producerea decesului victimei contribuind si culpa concurenta a acesteia .

Este de necontestat faptul că, în momentele de durere prilejuite părților civile E. G., E. V. si E. V., de moartea mamei lor E. E., în condiții tragice, aceasta nu a avut în vedere preconstituirea de probe scrise care să facă dovada tuturor cheltuielilor ocazionate de îngrijirea acesteia in perioada de dupa accident si pana la suvenirea decesului, înmormântarea și pomenile creștinești care au urmat.

Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului, despăgubirile urmând a fi acordate în echitate.

Instanța de fond a constatat că potrivit declarațiilor martorilor :V. M. si M. G., coroborate cu înscrisurile depuse de partile civile, descendenții victimei E. G. si E. V. sunt cei care au suportat efortul financiar determinat de îngrijirea victimei de la data producerii accidentului rutier si pana la cea a decesului, înmormântarea victimei E. E. constând în transportul funerar, înmormântare, pomeni, monument funerar și parastase conform obiceiurilor creștin-ortodoxe.

Martorii V. M. și M. G. au precizat că părțile civile au organizat toate pomenirile creștinești în urma decesului mamei iar viata lor a fost profund afectata in urma dispariției in condiții tragice a victimei.

Astfel cum a rezultat din probele analizate în considerentele care preced, acest prejudiciu este consecința directă a faptelor inculpatei, între ele existând o legătură de cauzalitate directă-la producerea decesului victimei contribuind si culpa concurenta a acesteia in proporție de 50 %.

In ceea ce privește cuantumul acestor despăgubiri instanța a constatat că părțile civile au făcut dovada existenței unui prejudiciu cert, dar nu in cuantumul solicitat.

În acest sens instanța a opiniat că sumele pretinse de părțile civile cu titlu de daune materiale (persoana vătămată E. V., in calitate de fiu al victimei infracțiunii s-a constituit parte civila cu suma de 700.000 euro reprezentând daune morale, E. G. in calitate de fiu al victimei infracțiunii s-a constituit parte civila cu suma de 1.300.000 euro reprezentând daune morale si 15.000 euro reprezentând daune materiale si persoana vătămată E. V. s-a constituit parte civila cu suma de 200.000 euro daune morale si 15.000 euro daune materiale) sunt exagerate, având în vedere argumentele expuse anterior. Apreciind asupra cuantumului pretențiilor materiale ale părților civile, instanța de fond, statuând în echitate, a procedat la o apreciere globală a cuantumului sumelor pretinse cu titlu de daune materiale, în raport de numărul de parastase organizate de la momentul decesului victimei și până în prezent în mod tradițional, fiind de notorietate efectuarea de cheltuieli ocazionate de asemenea evenimente și a obligat-o pe inculpată la plata sumei de câte 3.000 lei către părțile civile E. Gelju și E. V. în solidar cu partea responsabilă civilmente E. R. ASIGURARE REASIGURARE SA, în limita plafonului legal.

Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al faptei ilicite și culpabile prin care se aduce atingere valorilor cu continut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană, respectiv sentimentele de dragoste si afecțiune, cum este cazul în speță.

Este evident ca s-a produs un prejudiciu moral părților civile si datorita schimbărilor survenite în condițiile lor de existenta, de suferințele psihice determinate de decesul unei persoane foarte apropiate, de modificarea cursului firesc al vietii pe care partile civile o duceau anterior săvârșirii faptei de către inculpat.

Spre deosebire însă de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. În cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia.

Daunele morale solicitate nu pot fi acordate la nivelul sumelor indicate de partile civile in adresa de constituire de părți civile, deoarece ar fi eludat scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea valorică a acestui prejudiciu neputând constitui o sursă de îmbogățire fără justă cauză.

In concret, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prima instanță a apreciat că sumele solicitate de partile civile cu acest titlu ca fiind exagerate și în temeiul dispozițiilor legale anterior citate, a obligat pe inculpata J. ( fostă F.) E. R., în solidar cu partea responsabilă civilmente E. R. ASIGURARE REASIGURARE SA, în limita plafonului legal, la despăgubiri morale către partea civila E. V. în cuantum de 20.000 lei și către partea civilă E. G. în cuantum de 20.000 lei și către partea civilă E. V. în cuantum de 20.000 lei (corespunzator unui grad de culpă de 50% pentru inculpata).

Potrivit art. 274 alin.1 cod pr.pen. instanța de fond a obligat inculpat, in solidar cu partea responsabilă civilmente, conform alin 3 al aceluiași text de lege, la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, în termen legal, părțile civile E. G. și E. V. (filele 4-6) declarația de apel fiind însă semnată în numele ambilor printr-o singură semnătură.

Prezent în ședința dezbaterilor, apelantul-inculpat Eanche G. a susținut că el a formulat și semnat cererea de apel în nume personal dar și pentru fratele său E. V., chiar dacă nu a avut și nu are un mandat legal de reprezentare a acestuia precum și că instanța competentă să se pronunțe asupra cererii este Tribunalul

Prahova iar nu Curtea de Apel Ploiești (fila 32) refuzând să arate motivele exercitării căii de atac.

Curtea verificând sentința pronunțată de prima instanță în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele scrise ale apelurilor exercitate de părțile civile E. G. și E. V., chiar dacă în ședința dezbaterilor acestea nu au fost susținute și oral prin refuzul apelantului E. G. de a pune concluzii în raport de dezlegarea dată excepției de necompetență pe care acesta a invocat-o în mod neîntemeiat, conform considerentelor deciziei de față, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept astfel cum impune art.417 alin.2 cod pr.pen., constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru argumentele care succed:

Sub un prim aspect se constată că judecătorul fondului a soluționat în această cauză doar latura civilă a procesului penal căci acțiunea penală cu care a fost învestită prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr.834/P/2011 a fost dezlegată prin sentința penală nr.3005 pronunțată la 17 octombrie 2014 de Judecătoria Ploiești-devenită definitivă.

Cu putere de lucru judecat, instanța penală care a stabilit răspunderea penală a inculpatei J. ( fostă F.) E. R., pronunțând condamnarea sa pentru comiterea unei infracțiuni de ucidere din culpă, faptă prev.și ped.de art.178 alin.1 și 2 cod penal anterior cu aplic.art.5 cod penal și art.396 alin.10 cod pr.pen., a cuantificat proporția culpelor concurente și egale, de câte 50% atât a conducătoarei auto inculpate cât și a victimei E. E., pieton, astfel că acțiunile civile disjunse din dosarul penal și care au făcut obiectul hotărârii apelate, respectă aceste cote procentuale ale gradului de culpă și se reflectă în cuantumul despăgubirilor materiale și morale acordate pentru dezdăunarea succesorilor defunctei în calitate de fii:E. G., E. V. și E. V..

Procedând corect în această privință, instanța de fond a stabilit prejudiciul material reprezentând cheltuieli cu înmormântarea și pomenirile ulterioare ale victimei în raport de declarațiile martorilor V. M. și M. G. dar și a înscrisurilor depuse de părțile civile dar care nu probează sumele cerute de E. G. și E. V., de câte 15.000 euro adică circa câte 60.000 lei.

Cum prejudiciul material trebuie dovedit prin orice mijloc de probă admis de lege neputând fi acordat prin evaluare abstractă și nu include cheltuielile viitoare pe care apelanții părți civile au susținut în declarația scrisă de apel că le vor face potrivit datinii creștine (fila 6) în raport de dovezile pe care au reușit să le administreze în primă instanță, în mod legal și temeinic s-a apreciat că întinderea pagubei materiale rezultate din infracțiune și proporțional cu culpa de jumătate a inculpatei și jumătate a victimei, este de câte 3.000 lei pentru fiecare din cei doi succesori care au făcut cheltuieli ocazionate de decesul mamei și a obligat-o pe inculpată alături de asiguratorul de răspundere civilă la plata acestor sume.

În mod corelativ, instanța de fond a evaluat și justificat acordarea daunelor morale pentru fiecare dintre cei 3 succesori legali, stabilind că o reparație echitabilă și care să acopere suferințele încercate de ei prin pierderea mamei care constituia un ajutor inestimabil pentru existența lor, având în vedere problemele de sănătate și financiare pe care le au, trebuie să reflecte de asemenea proporția de câte 50% a culpelor concurente și comune care au dus la accidentul de circulație din 2 aprilie 2010.

În acord cu judecătorul fondului, Curtea consideră că sub aspectul întinderii daunelor morale, despăgubirile pentru un astfel de prejudiciu se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest sens este și practica instanței supreme (Deciziei nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs de Secția penalăa Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar ca prin probe să se dovedească, importanța socială a valorii lezate, suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și toate consecințele cu caracter nepatrimonial (afectiv, estetic, social, profesional ori de natură a leza demnitatea, onoarea, libertatea, etc) acestea constituind criterii de evaluare a prejudiciului moral încercat ca parte a reparării integrale a pagubei pricinuite prin infracțiune, conform art.19 alin.5 cod pr.pen.

În acest scop, sunt relevante în cazul infracțiunii de ucidere din culpă: intensitatea traumei psihice suferite prin pierderea unui membru de familie-soț, părinte, fiu-lezarea sentimentelor de iubire, ajutor și sprijin moral, natura raporturilor afective dintre victimă și membri familiei sale, etc.

În cauza de față, sumele solicitate de E. V. în cuantum de 700.000 euro, E. G. în cuantum de 1.300.000 euro și E. V. în cuantum de 200.000 euro nu au nicio justificare rezonabilă, nu țin seama de culpa victimei și nu îi îndreptățesc pe succesorii acesteia de a le primi în condițiile în care legiuitorul permite cuantificarea acestui tip de pagubă cu caracter nepatrimonial prin păstrarea unui just și echitabil raport între compensarea traumelor psihice cauzate de pierderea vieții victimei și evitarea îmbogățirii succesorilor ei fără drept.

Susținerea din declarația scrisă de apel că viața celor 2 apelanți-fiii majori ai victimei defuncte s-a schimbat fiindcă nu are cine să le pregătească hrana, să-i spele, să le facă curățenie, nu are legătură cu prejudiciul moral ci reprezintă veritabile cheltuieli materiale ce trebuiau dovedite prin probe cum nici necesitatea schimbării unei proteze a unuia dintre ei nu face parte din paguba de natură nepatrimonială care impune repararea de compensații bănești.

Cum cererea finală a celor 2 apelanți-părți civile inserată în motivele scrise de apel vizează”acordarea plafonului despăgubirilor morale și materiale la sumele cu care s-au constituit părți civile în procent de 100% și nu 50%”(fila 6) nu respectă cota procentuală de culpă stabilită cu putere de lucru judecat prin hotărârea de condamnare din care latura civilă de față a fost dispusă, având în vedere și consioderntele expuse în cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanții-părți civile E. G., domiciliat în ., județul Prahova și E. V., domiciliat în comuna Mănești, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr.4 pronunțate la 5 ianuarie 2015 de Judecătoria Ploiești, în conformitate cu art.421 pct.1 lit.b cod proc.pen. și cu consecința obligării acestor apelanți la plata cheltuielilor judiciare către stat, în temeiul art.275 alin.2 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanții-părți civile E. G., domiciliat în ., județul Prahova și E. V., domiciliat în comuna Mănești, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr.4 pronunțate la 5 ianuarie 2015 de Judecătoria Ploiești.

Obligă pe apelanții-părți civile la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 24 iunie 2015.

Președinte, Judecător, S. P. B. E. N.

Pentru doamna judecător,

aflată în concediu de odihnă,

prezenta se semnează de

Președintele completului,

Grefier,

V. R.

Red.SPB /2 ex./24 iulie 2015

Dosar fond -_ Judecătoria Ploiești

Judecător fond –L. M.

Operator de date cu caracter personal;

Notificare nr.3113/2006

← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 574/2015....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... →

Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 683/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 683/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI