Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 92/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 630/282/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 92
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2015
Președinte – F. T.
Judecător - L. C.
Grefier – R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de inculpatul S. P., fiul lui V. și E., născut la data de 21.02.1972 în comuna L., CNP_, domiciliat în . Oii,județul B., împotriva sentinței penale nr. 107 din data de 13 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, prin care s-au dispus următoarele:
În baza prevederilor art. 386 alin.1 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul S. P., din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969.
În temeiul prevederilor art. 180 alin. 2 cu aplicarea prevederilor art.63 din vechiul Cod penal și ale art.5 din noul Cod penal, inculpatul S. P., a fost condamnat la pedeapsa de 5.000 de lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de lovire.
Potrivit prevederilor art.631 Cod penal s-a atras atenția inculpatului că în situația în care se sustrage cu rea-credință de la executare amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.
Conform art. 397 alin.1 rap. la art.19 Cod procedură penală, s-a admis ca întemeiată în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă I. G.-M., fiul lui I. și A., născut la data de 8.03.1978 în municipiul B., domiciliat în ., județul B., CNP-_ și obligă inculpatul la plata sumei de 2.000 de lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.
S-a luat act că S. Județean de Urgență B. nu s-a constituit parte civilă în cauza penală.
În baza prevederilor art. 398 în ref. la art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul parte civilă I. G. M., personal, lipsă fiind apelantul inculpat S. P., pentru care a răspuns avocat N. C., potrivit împuternicirii avocațiale nr._ din 2014 eliberată de Baroul B. și intimata persoană vătămată S. Județean de Urgență B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat ales N. C., pentru apelantul inculpat, învederează instanței că acesta este pe drum către Curtea de Apel Ploiești, însă nu a ajuns, întrucât a avut probleme cu mașina. Precizează de asemenea că, nu mai are cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Intimatul parte civilă I. G. M., precum și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Curtea, față de susținerile părților, în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art. 420 alin. 6 Cod proc. penală.
Avocat N. C., pentru apelantul inculpat S. P., precizează că acesta a formulat apel împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Pogoanele, solicitând achitarea, invocând legitima apărare, însă critica adusă de apărător este alta.
Este adevărat că între inculpatul S. P. și partea civilă I. G. M. a existat un contact fizic, conflict pe care inculpatul l-a recunoscut, însă acesta a fost exagerat de către partea vătămată, care a declarat medicului că a fost bătut cu capul, picioarele și pumnii de către inculpat.
Însă, conduitei părții civile, care prezenta halenă alcoolică a fost aceea de a adresat injurii inculpatului. Această împrejurare a fost relatată și de către martorii audiați în cauză, respectiv de numiții S. C., D. V. și O. I., care au precizat la rândul lor că partea vătămată prezenta halenă alcoolică.
Instanța de fond reține că se impune audierea martorului A. Ș., singurul care a perceput direct incidentul dintre părți, care a declarat că partea vătămată a ridicat mâna în care avea sticla de bere, acesta fiind motivul pentru care a existat contactul fizic.
Astfel, instanța trebuia să rețină atitudinea culpabilă a părții vătămate, care băut a adresat injurii și în momentul apariției inculpatului a ridicat mâna în care avea sticla de bere. P. urmare, apreciază că această atitudine culpabilă a părții vătămate trebuia sancționată. Trebuie sancționat și inculpatul, dar reținând starea de provocare.
Și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, susține că nu se impune acordarea de către despăgubiri civile părții civile sub formă de daune morale, întrucât prin acordarea acestora s-ar încuraja conduita părții civile, apreciind de asemenea că suma la care a fost inculpatul obligat este una foarte mare.
În concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Judecătoria Pogoanele, iar pe fond reducerea cuantumului amenzii aplicate, reținând provocarea prev. de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal și în latură civilă desființarea obligației inculpatului de a plăti suma de 2000 lei reprezentând daune morale.
Intimatul parte civilă I. G. M. arată că nu are nimic de spus.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Pogoanele ca legală și temeinică. Precizează că nu se justifică reținerea stării de provocare a părții civile, în raport de condițiile în care inculpatul a săvârșit fapta relevate de probele administrate în cauză.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 107 din data de 13 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, în baza prevederilor art.386 alin.1 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul S. P., din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.1 Cod penal, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 Cod penal din 1969.
În temeiul prevederilor art.180 alin.2 cu aplicarea prevederilor art.63 din vechiul Cod penal și ale art.5 din noul Cod penal, inculpatul S. P., a fost condamnat la pedeapsa de 5.000 de lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de lovire.
Potrivit prevederilor art.631 Cod penal s-a atras atenția inculpatului că în situația în care se sustrage cu rea-credință de la executare amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.
Conform prevederilor art.397 alin.1 rap. la art.19 Cod procedură penală, s-a admis ca întemeiată în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă I. G.-M., și obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 de lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând, daune morale.
S-a luat act că S. Județean de Urgență B. nu s-a constituit parte civilă în cauza penală.
În baza prevederilor art.398 în ref. la art.274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.976/P/2013 din 28.05.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului S. P., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art.193 alin.2 Cod penal (fost art.180 alin.2 Cod penal din 1969).
Prin încheierea nr.58/27.06.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 8.11.2013 o rudă a părții civile I. G.-M. a mers la magazinul . din satul C., al cărui administrator este inculpatul S. P., de unde a cumpărat o sticlă cu bulion.
La scurt timp la magazin a venit partea civilă care i-a cerut vânzătoarei, în persoana martorei O. I., să-i dea o altă sticlă sau să-i restituie contravaloarea întrucât conținutul sticlei cumpărate a fost alterat.
Cum gestionara a refuzat, partea civilă i-a cerut să-i dea telefonul pentru a vorbi cu soția inculpatului, aceasta a refuzat la rândul ei să rezolve situația iar între cei doi a avut loc un schimb de replici, partea civilă proferând amenințări și injurii, situație în care a fost înștiințat inculpatul.
După această discuție, partea civilă și-a cumpărat o sticlă cu bere și a ieșit din magazin, postându-se în apropierea unui stâlp de susținere al clădirii.
După o perioadă relativ scrută de timp la fața locului a sosit inculpatul care s-a apropiat de partea civilă și i-a aplicat o lovitură cu capul în zona feței, aceasta a căzut la pământ, în cădere lovindu-se de stâlpul în apropierea căruia se afla. În momentul în care s-a ridicat partea vătămată avea urme vizibile de sânge în regiunea feței, așa după cum au declarat martorii oculari Tantulea F. și A. Ș. (filele 76 și 81 dosar fond).
A fost apelat numărul de urgență 112 și partea civilă a fost transportată cu salvarea la S. Județean de Urgență B. unde i-au fost acordate îngrijiri medicale, ulterior prezentându-se la Serviciul de Medicină Legală B..
Din certificatul medico-legal nr.1294/11.11.2013 reiese că partea civilă a prezentat plagă sprâncenoasă stg., traumatism toracic fără fracturi, fisură oase proprii nazale, leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale și care ar putea data din 8.11.2013, fără a-i fi pus viața în primejdie (fila 35 dosar fond).
A constatat prima instanță că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 din Codul penal anterior.
Instanța de fond nu a considerat ca fiind întemeiată apărarea inculpatului în sensul că a nu a lovit partea civilă ci numai l-a împins iar acesta în cădere s-a lovit, întrucât, martorii oculari au declarat că i-a aplicat o lovitură cu capul în zona feței.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut nici apărarea referitoare la săvârșirea faptei în stare de provocare, respectiv că văzând că partea civilă are în mână o sticlă cu bere și că se îndrepta spre el i-a fost teamă că va fi lovit, pentru că, așa cum a declarat martorul A. Ș., într-adevăr partea civilă s-a ridicat în momentul în care l-a văzut pe inculpat dar acesta a fost cel care s-a apropiat și l-a lovit.
S-a mai reținut de prima instanță că potrivit prevederilor art.15 Cod penal, infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, aceasta fiind singurul temei al răspunderii penale.
În cauza dedusă judecății inculpatul a săvârșit infracțiunea cu vinovăție, în modalitatea intenției, prev. de art.16 alin.3 lit.a Cod penal, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte.
Totodată, s-a reținut de prima instanță că, potrivit prevederilor art.396 alin.1Cod procedură penală, instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal și constată că în cauză sunt îndeplinite și condițiile impuse de art.396 alin.2 întrucât reține, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Prin rechizitoriul parchetului inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 Cod penal, în raport de prevederile art.5 alin.1 Cod penal, legea penală mai favorabilă fiind Codul penal anterior.
Așa fiind, în baza prevederilor art.386 alin.1 Cod procedură penală, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul S. P., din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 Cod penal, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 Codul penal anterior.
De asemenea, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat în baza situației de fapt și a textului încriminator, la stabilirea și dozarea pedepsei având în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 Cod penal anterior, apreciind că pedeapsa amenzii, raportat la prevederile art.63 Cod penal anterior, situată peste limita minimă prevăzută de lege, ținând seama de poziția de nerecunoaștere a faptei, precum și de împrejurarea că inculpatul a mai săvârșit fapte de natură penală, unele dintre acestea fiind de încăierare și de lovire a membrilor de familie, ceea ce denotă un comportament violent, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar de la fila 15 dosar, este îndestulătoare și de natură a asigura scopul coercitiv și educativ al pedepsei la care face referire art.52 Cod penal.
În baza prevederilor art.631 Cod penal anterior prima instanță a atras atenția inculpatului că în situația în care se sustrage cu rea-credință de la executare amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.
A mai reținut prima instanță că în cauză partea civilă a solicitat o despăgubire de 5.000 de lei reprezentând atât daune materiale cât și daune morale, fără a preciza cuantumul fiecăreia.
Cererea de acordare a daunelor materiale nu a considerată ca fiind fondată, de către instanța de fond deoarece partea civilă nu a administrat nici o probă din care să rezulte cheltuielilor materiale efectuate, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar înscrisurile doveditoare.
În ceea ce privește daunele morale, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.2617/9.09.2009 Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că, despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.
În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
În cauza dedusă judecății părții civile i-au fost provocate suferințe fizice rezultate din leziunile provocate de inculpat, îndeosebi leziunea de fisură a oaselor nazale, pentru vindecare fiind necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal depus la dosar, astfel suma de 2.000 de lei a fost apreciată de prima instanță ca îndestulătoare și de natură a acoperi integral prejudiciul suferit, obligând inculpatul la plata acestei sume de bani, conform prevederilor art.397 alin.1 rap .la art.19 Cod procedură penală.
Totodată, instanța de fond a luat act că S. Județean de Urgență B. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar în baza prevederilor art.398 în ref. la art.274 alin.1 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S. P..
În motivarea acestei căi de atac inculpatul a susținut în principal că solicită să fie achitat deoarece s-a aflat în stare de legitimă apărare în conflictul cu partea vătămată.
Referitor la conflict s-a arătat că între inculpat și partea vătămată a existat un contact fizic, conflict pe care inculpatul l-a recunoscut, însă acesta a fost exagerat de către partea vătămată, care a declarat medicului că a fost bătut cu capul, picioarele și pumnii. Acest conflict s-a datorat însă, părții vătămate, care prezenta halenă alcoolică și a adresat injurii inculpatului. Această împrejurare fiind relatată de către martorii audiați în cauză, respectiv de numiții S. C., D. V. și O. I., care au precizat la rândul lor că partea vătămată prezenta halenă alcoolică.
Astfel, instanța de fond trebuia să rețină atitudinea culpabilă a părții vătămate, care băut, a adresat injurii iar în momentul apariției inculpatului a ridicat mâna în care avea sticla de bere. P. urmare, apreciază că această atitudine culpabilă a părții vătămate trebuia sancționată. Trebuie sancționat și inculpatul, dar reținând starea de provocare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, susține că nu se impune acordarea de către despăgubiri civile părții civile sub formă de daune morale, întrucât prin acordarea acestora s-ar încuraja conduita părții civile, iar pe de altă parte se susține că suma la care a fost inculpatul obligat este una foarte mare.
În concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Judecătoria Pogoanele, iar pe fond reducerea cuantumului amenzii aplicate, reținând provocarea prev. de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal și în latură civilă desființarea obligației inculpatului de a plăti suma de 2000 lei reprezentând daune morale.
Examinând apelul formulat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, cât și sub toate aspectele conform art. 417 alin.2 Cod proc. penală, instanța de control judiciar consideră că, apelul inculpatului este fondat, în temeiul considerentelor următoare:
Probele administrate în cauză conduc instanța de control judiciar la concluzia că situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond și legal încadrată în drept.
Astfel, din plângerea penală și declarația persoanei vătămate, declarațiile inculpatului, ale martorilor Tantulea F., A. Ș., O. I., D. V. și S. C. și certificatul medico-legal nr.1294/11.11.2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală B., rezultă fără putință de tăgadă că în ziua de 08.11.2013 inculpatul S. P. a lovit-o pe partea vătămată I. G. M., în mai multe rânduri, în fața magazinului pe care cel dintâi îl deținea în comuna C. .. B..
În ceea ce privește însă împrejurările în care s-au produs acest eveniment, inculpatul are o versiune diferită față de cea reținută de către procuror și instanța de fond.
Arată, într-o primă susținere, inculpatul că ar fi fost în legitimă apărare deoarece a lovit-o pe partea vătămată după ce l-a văzut pe acesta că se apropia către el având o sticlă de bere în mână.
A mai susținut inculpatul că dacă atitudinea părții vătămate nu ar putea fi reținută ca și un atac material direct, imediat și injust, ar putea fi considerată ca o provocare a sa pentru a-l lovi.
Probele din cauză contrazic, însă, aceste solicitări ale inculpatului de a se reține în favoarea sa o cauză justificativă cum este cea a legitimei apărări sau o circumstanță atenuantă cum este cea a depășirii legitimei apărări, sau a provocării.
Se constată astfel, că în data de 08.11.2013 partea vătămată aflată sub influența băuturilor alcoolice, constatând că o rudă a sa „ C.” a achiziționat de la magazinul administrat de către inculpat o sticlă conținând bulion alterat a hotărât să se deplaseze la respectiva unitate pentru a cere socoteală responsabililor magazinului.
Ajuns la locul respectiv, partea vătămată a întâlnit-o pe martora O. I., vânzătoare în respectivul magazin, căruia i s-a adresat pe un ton nu foarte politicos că dorește să schimbe sticla. Aceasta s refuzat pentru că sticla era desfăcută și avea eticheta ruptă, moment în care partea vătămată a devenit recalcitrantă, amenințând-o pe vânzătoare și solicitându-i să o sune pe „ patroana magazinului S. F.”.
În cele din urmă, partea vătămată a obținut numărul de telefon al numitei S. F., soția inculpatului, căreia i-a adresat ( conform declarațiilor martorei O. I.) mai multe insulte.
După acest moment, partea vătămată a achiziționat o sticlă de bere și a ieșit în fața magazinului să o consume.
În acest timp, a sosit la fața locului inculpatul, care a lovit-o de mai multe ori pe partea vătămată, acesta căzând în cele din urmă la pământ, iar în cădere lovindu-se de stâlpul în apropierea căruia se afla.
Din declarația martorului ocular A. Ș. ( filele 81 dosar fond, respectiv 25 dosar u.p.) rezultă că partea vătămată stătea jos când inculpatul și-a făcut apariția în fața magazinului său și că într-adevăr a ridicat mâna în care ținea sticla când l-a văzut pe acesta că se apropie.
Se mai constată din declarațiile tuturor martorilor audiați că au perceput-o pe partea vătămată ca fiind în stare de ebrietate în momentele respective.
Având în vedere această stare în care se afla partea vătămată, coroborată cu situația personală a inculpatului ( acesta fiind anterior condamnat atât pentru o infracțiune prev. de art. 180 alin.11 Cod penal, cât și pentru una de încăierare), instanța de control judiciar consideră că inculpatul s-a deplasat la magazinul său, anunțat de către soția sa cu scopul vădit de a-i aplica o corecție fizică părții vătămate.
Cu toate acestea, consideră instanța de control judiciar că această atitudine a inculpatului a fost determinată de comportamentul părții vătămate, care aflat în stare de ebrietate a insultat atât vânzătoarea din magazinul inculpatului, cât și pe soția acestuia.
Pentru acest din urmă considerent, instanța de control judiciar consideră că amenda penală aplicată inculpatului a fost dozată într-un cuantum mult prea mare.
În ceea ce privește daunele morale acordate părții vătămate, Curtea, reținând același aspect anterior invocat, va reduce corespunzător cuantumul acestora.
Față de cele de mai sus expuse, în baza art. 421 pct.2 lit. a) Cod proc. penală, va admite apelul declarat de inculpatul S. P., va desființa în parte sentința apelată și rejudecând cauza:
Va reduce cuantumul pedepsei amenzii aplicate inculpatului S. P. de la 5.000 lei la 3.000 lei.
Va reduce cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul S. P. în favoarea părții civile I. G. M. de la 2.000 lei la 1.000 lei.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod pr. penlă, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul S. P., fiul lui V. și E., născut la data de 21 februarie 1972, domiciliat în comuna C., .. B., împotriva sentinței penale nr.107/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, pe care o desființează în parte și rejudecând cauza:
Reduce cuantumul pedepsei amenzii aplicate inculpatului S. P. de la 5.000 lei la 3.000 lei.
Reduce cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul S. P. în favoarea părții civile I. G. M. de la 2.000 lei la 1.000 lei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.01.2015.
Președinte, Judecător,
F. TeișanuLucian C.
Grefier,
R. E. B.
Red.FT
Tehnored.BER
6Ex./10.02.2015
Dosar fond –_ Judecătoria Pogoanele
Judecător fond - M. B.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr.3113/2006
| ← Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr.... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 60/2015. Curtea de... → |
|---|
