Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 111/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 111/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-07-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.111

Ședința publică din data de 29 iulie 2015

Președinte - S. P. B.

Grefier - V. R.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J-D.I.I.C.O.T-S. Teritorial Ploiești

Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatorul MINISTERUL PUBLIC-D.I.I.C.O.T-B. TERITORIAL DÂMBOVIȚA împotriva încheierii din 27 iulie 2015 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița privind pe intimații-inculpați: B. C. N.-fiul lui C. și E., născut la17 octombrie 1992, B. E. F.-fiul lui A. și N., născut la 20 ianuarie 1992, C. O. V.-fiul lui I. și C., născut la 29 iunie 1989, P. R.-fiul lui I. și D., născut la 9 iunie 1991 și T. E. S.-fiul lui R. și G., născut la 29 ianuarie 1989-toți arestați preventiv în Penitenciarul Mărgineni.

Prin încheierea din 27 iulie 2015 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița s-au dispus următoarele:

În baza art.208 alin.2 NCPP rap. la art.207 al.5 NCPP și cu aplicarea art.242 al.2 NCPP s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților:B. C. N., zis „G.”, fiul lui B. C. și B. E., născut la data de 17.10.1992 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, .. 2, ., ., CNP_, arestat preventiv in baza mandatului nr. 12/U/P/09.04.2015 emis de Tribunalul Dâmbovița in dosarul nr._, B. E. F., zis „B.”, fiul lui B. A. și Ivăr N.-F., născut la data de 20.01.1992 în Târgoviște, jud. Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, .. 9, ., ., jud. Dâmbovița și fără forme legale în Târgoviște, ., ., ., CNP_, arestat preventiv in baza mandatului nr.13/U/P/9.04.2015 emis de Tribunalul Dâmbovița in dosarul nr._ , C. O. V., fiul lui C. I. și M. C., născut la data de 29.06.1989 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, .. 14, ., ., CNP_, arestat preventiv in baza mandatului nr.14/U/P/9.04.2015 emis de Tribunalul Dâmbovița in dosarul nr._, P. R., fiul lui P. I. și P. D., născut la data de 09.06.1991 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, ..6B, ., CNP_, arestat preventiv in baza mandatului nr.15/U/P/9.04,2015 emis de Tribunalul Dâmbovița in dosarul nr._ și T. E.-S., fiul lui T. R. și T. G., născut la data 29.01.1989 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, CNP_, arestat preventiv in baza mandatului nr. 16/U/P/9.04.2015 emis de Tribunalul Dâmbovița in dosarul nr._ cu măsura controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. (1) NCPP, pe timpul cât se află sub control judiciar, s-a impus fiecăruia dintre cei 5 inculpați mai sus menționați respectarea următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție ce are în rază domiciliul inculpaților (pentru fiecare dintre aceștia), ce este prin aceasta desemnat cu supravegherea fiecărui inculpat, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin. (2) NCPP., pe timpul controlului judiciar, impune fiecăruia dintre cei 5 inculpați să respecte următoarele obligații:

1) să nu depășească limita teritorială a localității de domiciliu, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;

2) să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical în scopul dezintoxicării;

3) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

În baza art.208 al.2 NCPP rap. la art.207 al.5 NCPP cu aplicarea art.242 al.1 NCPP dispune punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații inculpați: B. C. N., arestat preventiv, personal și asistat de avocat ales N. I. din Baroul Dâmbovița, B. E. F., arestat preventiv, personal și asistat de avocat ales M. S. din Baroul Dâmbovița potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/29.07.2015 aflată la fila 33 dosar, C. O. V., personal și asistat de avocat ales I. P. din Baroul Dâmbovița potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/2015 aflată la fila 31 dosar, P. R., personal și asistat de avocat ales P. D. din Baroul Dâmbovița potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/28.07.2015 aflată la fila 32 dosar, și T. E. S., personal și asistat de avocat ales C. T. din Baroul Dâmbovița potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/29.07.2015 aflată la fila 30 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Potrivit dispozițiilor art.356 alin.3 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocaților aleși să ia legătura cu intimații inculpați B. C. N., B. E. F., C. O. V., P. R. și T. E. S., aflați în stare de arest preventiv.

Potrivit art.235 alin.3 Cod procedură penală, Curtea a adus la cunoștința intimaților inculpați că au dreptul să dea noi declarații în fața instanței de control judiciar.

Intimații inculpați B. C. N., B. E. F., C. O. V., P. R. și T. E. S., având personal pe rând cuvântul declară că nu doresc să fie audiați din nou, menținându-și declarațiile date la prima instanță.

Reprezentantul Ministerului Public și avocații aleși ai intimaților inculpați B. C. N., B. E. F., C. O. V., P. R. și T. E. S. având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea contestației.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că a contestat încheierea din 27 iulie 2015 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților B. C. N., B. E. F., C. O. V., P. R. și T. E. S. cu măsura controlului judiciar apreciind că în mod greșit a fost înlocuită această măsură deoarece acești inculpați au fost trimiși în judecată pentru trafic de droguri, sunt arestați preventiv de 4 luni de zile și acest termen nu reprezintă o durată nerezonabilă în conformitate cu deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului.

Traficul de droguri reprezintă o infracțiune gravă, de asemenea modalitatea în care au comis infracțiunea duc la concluzia că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, potrivit motivelor scrise ale contestației.

În temeiul art.362 și art.207 alin.4 Cod proc. penală și art.205 alin.5 rap. la art.205 alin.10 Cod proc. penală solicită admiterea contestației, casarea încheierii din 27 iulie 2015 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița și pe fond, menținerea măsurii arestării preventive a celor 5 inculpați.

Avocat M. S., având cuvântul pentru intimatul inculpat B. E. F., solicită respingerea contestației și menținerea ca temeinică și legală a încheierii din 27 iulie 2015 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița prin care în mod corect s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.

Față de motivele invocate de parchet cu referire la practica Curții Europene a Drepturilor Omului apreciază că trebuie să aibă legătură directă cu complexitatea cauzei dedusă judecății și cu atitudinea inculpatului.

Inculpatul B. E. F. va uza de procedura simplificată de judecată ceea ce înseamnă că și-a însușit întreg probatoriul administrat în cauză și este de acord cu acesta. Deci, judecătorul fondului nu mai are probe de administrat, cauza amânându-se doar pentru un incident referitor la alți 2 coinculpați-minori.

Apreciază că termenul scurs de la momentul arestării preventive a devenit unul nerezonabil astfel cum a reținut și judecătorul din cadrul Tribunalului Dâmbovița.

Au trecut 4 luni de zile de la arestarea preventivă și se aștepta ca la termenul din 27.07.2015 să se judece pe fond cauza, dar din cauza unui incident procedural privind pe cei doi inculpați minori care nu s-au prezentat în instanță, nu s-a realizat acest lucru, cauza având termen de fond la data de 4 septembrie 2015.

Un alt aspect pe care îl învederează este acela că, dacă la începutul cercetărilor pozițiile inculpaților au fost diferite, la acest moment procedural s-a ajuns ca toți să recunoască toate faptele și aceasta este schimbarea temeiului de fapt pentru care instanța de fond a făcut corect aplicarea art.242 cod pr.pen.

Inculpatul B. E. F. este la primul contact cu legea penală și timp de 4 luni de zile petrecut în arest a avut timp suficient să realizeze gravitatea faptei. De asemenea, deși inițial a înțeles să uzeze de dreptul la tăcere în fața organelor de cercetare penală, în fața judecătorului a recunoscut fapta și și-a menținut această atitudine în continuare, iar la solicitarea instanței dacă s-a materializat sau nu această atitudine procesuală a inculpatului, răspunde că este menționată în ultima declarație dată și această conduită procesuală este irevocabilă din punctul său de vedere.

Solicită respingerea contestației formulată de parchet și menținerea ca temeinică și legală a încheierii din 27 iulie 2015 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița.

Avocat I. N. având cuvântul pentru intimatul inculpat B. C. N. achiesează întru-totul la susținerile colegului său avocat și solicită respingerea ca nefondată a contestației formulată de parchet care a invocat pericolul concret pentru ordinea publică și durata rezonabilă.

Totodată, în motivarea contestației, parchetul a invocat gradul de complexitate a cauzei, atitudinea procesuală a inculpaților argumente care de altfel sunt în favoarea inculpaților precum și atitudinea organelor judiciare.

Apreciază că nu s-au arătat în concret motivele reale pentru fiecare inculpat în parte, pentru care a contestat încheierea, pretinsa temere care există în situația lăsării lor în libertate sau să se arate în ce mod ar putea să zădărnicească aflarea adevărului. Din practica Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă că nu este suficientă invocarea generică a pericolului social.

A fost restabilită și menținută starea de prevenție ceea ce înseamnă ceva provizoriu pentru că și această măsură de arest preventiv este provizorie, iar rezonabilitatea privării de libertate trebuie demonstrată.

Sigur că această faptă este gravă, dar în raport de alte fapte nu poate fi catalogată foarte gravă deoarece a fost vorba de cantități mici de droguri, chiar dacă în cauză sunt mai mulți inculpați.

Apreciază că încheierea din 27.07.2015 a judecătorului de fond este corectă și răspunde pe deplin normelor și practicii penale; ca atare, solicită respingerea ca nefondată a contestației formulată de P. și menținerea ca temeinică și legală a încheierii din 27 iulie 2015 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița.

Avocat I. P. având cuvântul pentru intimatul inculpat C. O. V. face precizarea că potrivit art.242 alin.2 Cod proc. penală judecătorul, la cerere sau din oficiu, poate înlocui măsura arestului preventiv cu o altă măsură preventivă.

Referitor la întrebarea instanței dacă s-a materializat sau nu recunoașterea inculpaților, învederează că s-a reținut acest lucru prin încheierea din 7.06.2015, iar judecătorul de fond în mod corect a apreciat că după circa 4 luni de zile de arest măsura preventivă luată nu mai este necesară pentru că nu sunt date sau indicii din care să rezulte că inculpații ar putea să mai săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului.

Inculpatul C. O. V. a revenit și a recunoscut fapta, iar judecătorul fondului, după ce a ascultat toate părțile, în sală, s-a pronunțat asupra înlocuirii măsurii arestării preventive, pe când procurorul s-a gândit foarte mult dacă să formuleze sau nu contestație fiindu-i necesar un timp mai lung.

În concluzie, solicită respingerea ca nefondată a contestației formulată de P. și menținerea ca legală și temeinică a încheierii din 27 iulie 2015 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița.

Avocat P. D. având cuvântul pentru intimatul inculpat P. R. reiterează că de la momentul arestării preventive și până în prezent pozițiile inculpaților au fost diferite.

Pe parcurs, după două termene de judecată, toți cei 5 inculpați au spus că doresc să se judece potrivit procedurii simplificate, că regretă faptele, deci temeiurile legale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat la acest moment procesual. Termenul rezonabil este discutabil pentru susținerea punctului de vedere al parchetului fiindcă nu este motivat în condițiile în care privarea de libertate a unei persoane trebuie să aibă caracter excepțional nu să fie regula.

Inculpatul P. R. a realizat suficient timp de 4 luni de zile că a greșit și dorește cu ardoare să fie alături de fetița sa de numai 3 ani. Înainte să fie arestat a avut o atitudine ireproșabilă în societate și muncea la un service auto.

Cu privire la complexitatea acestei cauze, invocată de parchet, să se aibă în vedere că se discută de un trafic de droguri, dar este vorba de numai două pachete de țigări pe care inculpații le-au fumat. Nici unul dintre ei nu a fost dealer, acesta nu se află printre cei trimiși în judecată.

Inculpatul P. R. a spus că va uza de procedura simplificată de judecată și a recunoscut săvârșirea faptei. Consideră că încheierea atacată de P. este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea ca nefondată a contestației formulată de P. și menținerea încheierii din 27 iulie 2015 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița ca temeinică și legală cu mențiunea că între termene a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară.

Avocat C. T. având cuvântul pentru intimatul inculpat T. E. S. solicită respingerea ca nefondată a contestației formulată de P. și menținerea încheierii din 27 iulie 2015 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița ca temeinică și legală și învederează că nu a constatat în motivele contestației vreun argument al parchetului prin care să se arate de ce măsura arestării preventive se justifică în continuare și de ce nu este suficientă cea dispusă de judecătorul fondului. Aceea a controlului judiciar.

Toți inculpații, întrebați fiind de judecătorul de fond, au spus că vor uza de procedura simplificată, au recunoscut faptele, iar în prezent nu se înțelege de ce înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar al tulbura în mod concret ordinea publică, așa cum susține parchetul.

Consideră că cele 4 luni de zile petrecute în închisoare au fost arhisuficiente pentru inculpatul T. E. S. pentru că înainte de a fi arestat avea o meserie frumoasă, aceea de mecanic auto, dar timpul va dovedi că nu va mai săvârși astfel de fapte și se va integra în societate.

Solicită respingerea ca nefondată a contestației formulată de P. și menținerea încheierii din 27 iulie 2015 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița ca temeinică și legală.

Intimatul inculpat P. R. având ultimul cuvânt, arată că în penitenciar au fost ținuți împreună, câte doi și apoi câte 3 și puteau comunica între ei, dar nu se cunoșteau în viața particulară. Înainte de a fi arestat a lucrat ca mecanic auto pe o perioadă determinată de 3 luni și părinții săi au ținut legătura cu patronul acestui service și se poate întoarce din nou la acest loc de muncă. Cele 4 luni de zile de închisoare i-au fost de ajuns să-și dea seama cât a greșit, va cere să se judece pe procedura simplificată și dorește să fie alături de fetița sa de numai 4 ani.

Intimatul inculpat B. E. F. având ultimul cuvânt solicită să i se acorde o șansă pentru a demonstra tuturor că nu va mai avea niciodată contact cu legea penală, înțelege să se judece pe procedura simplificată, înainte de a fi arestat a lucrat în străinătate și s-a întors în țară unde a fost diagnosticat cu o boală gravă. Se va supune oricăror obligații de îndeplinit ce i se vor impune prin măsura preventivă a controlului judiciar.

Intimatul inculpat B. C. N. având ultimul cuvânt solicită să i se dea șansa să se reabiliteze, să fie alături de familia sa, se va întoarce să muncească la service-ul auto și să se aibă în vedere că a recunoscut de la început fapta.

Intimatul inculpat C. O. V. având ultimul cuvânt arată că cele 4 luni de închisoare și-au spus cuvântul, nu vrea să mai aibă niciodată de a face cu legea penală, se va judeca pe procedura simplificată, înainte să fie arestat lucra la o societate ca agent de verificare piese auto și va respecta cu strictețe condițiile ce le impune măsura controlului judiciar, dacă se va resspinge contestația parchetului.

Intimatul inculpat T. E. S. având ultimul cuvânt solicită respingerea contestației formulată de parchet și menținerea încheierii atacate, dorește să muncească din nou la service, în prezent se află în concediu fără plată și se poate întoarce ca mecanic auto. Să se aibă în vedere că a recunoscut și va recunoaște în continuare fapta.

CURTEA

Deliberând asupra contestației penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată și reține următoarele:

Prin încheierea din 27 iulie 2015 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița s-au dispus următoarele:

În baza art.208 alin.2 NCPP rap. la art.207 al.5 NCPP și cu aplicarea art.242 al.2 NCPP s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților B. C. N., zis „G.”, fiul lui B. C. și B. E., născut la data de 17.10.1992 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, .. 2, ., ., CNP_, arestat preventiv in baza mandatului nr. 12/U/P/09.04.2015 emis de Tribunalul Dâmbovița in dosarul nr._, B. E. F., zis „B.”, fiul lui B. A. și Ivăr N.-F., născut la data de 20.01.1992 în Târgoviște, jud. Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, .. 9, ., . și fără forme legale în Târgoviște, ., ., CNP_, arestat preventiv in baza mandatului nr.13/U/P/9.04.2015 emis de Tribunalul Dâmbovița in dosarul nr._ , C. O. V., fiul lui C. I. și M. C., născut la data de 29.06.1989 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, .. 14, ., ., CNP_, arestat preventiv in baza mandatului nr.14/U/P/9.04.2015 emis de Tribunalul Dâmbovița in dosarul nr._, P. R., fiul lui P. I. și P. D., născut la data de 09.06.1991 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, ..6B, ., CNP_, arestat preventiv in baza mandatului nr.15/U/P/9.04,2015 emis de Tribunalul Dâmbovița in dosarul nr._ și T. E.-S., fiul lui T. R. și T. G., născut la data 29.01.1989 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, CNP_, arestat preventiv in baza mandatului nr. 16/U/P/9.04.2015 emis de Tribunalul Dâmbovița in dosarul nr._ cu măsura controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. (1) NCPP, pe timpul cât se află sub control judiciar, s-a impus fiecăruia dintre cei 5 inculpați mai sus menționați respectarea următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;

În baza art. 215 alin. (2) NCPP., pe timpul controlului judiciar, impune fiecăruia dintre cei 5 inculpați să respecte următoarele obligații:

1) să nu depășească limita teritorială a localității de domiciliu, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;

2) să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical în scopul dezintoxicării;

3) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

În baza art.208 al.2 NCPP rap. la art.207 al.5 NCPP cu aplicarea art.242 al.1 NCPP dispune punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 06.05.2015 au fost trimiși în judecată inculpații B. C. N., zis „G.”, fiul lui B. C. și B. E., născut la data de 17.10.1992 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, ., ., CNP_, cetățenia română, starea civilă – necăsătorit, situația militară – stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale; sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (40 de acte materiale) B. E. F., zis „B.”, fiul lui B. A. și Ivăr N.-F., născut la data de 20.01.1992 în Târgoviște, jud. Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, .. 9, ., ., jud. Dâmbovița și fără forme legale în Târgoviște, ., ., CNP_, cetățenia română, starea civilă – necăsătorit, situația militară – stagiul militar nesatisfăcut, studii – 12 clase, fără antecedente penale; sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (20 de acte materiale) și art.16 al.1 din Legea nr.194/2011 ambele cu aplicarea art.38 al.1 NCP, C. O. V., fiul lui C. I. și M. C., născut la data de 29.06.1989 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, .. 14, ., ., CNP_, cetățenia română, starea civilă – necăsătorit, situația militară – stagiul militar satisfăcut, studii – superioare, fără antecedente penale; sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (60 de acte materiale) P. R., fiul lui P. I. și P. D., născut la data de 09.06.1991 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, ..6B, ., CNP_, cetățenia română, starea civilă – concubinaj, situația militară – stagiul militar neefectuat, studii – 12 clase sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (35 de acte materiale) T. E.-S., fiul lui T. R. și T. G., născut la data 29.01.1989 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, CNP_, cetățenia română, starea civilă – necăsătorit, situația militară – stagiul militar neefectuat, studii – 11 clase, fără antecedente penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, (6 acte materiale), C. D. V., domiciliat în Târgoviște, ., ., ., județul Dâmbovița, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (40 de acte materiale) și V. R. M., locuind fără forme legale în Târgoviște, ., ., .,(48 de acte materiale) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal.

În fapt, s-a reținut în esență că inculpații, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale în diferite perioade de timp (august 2014 – aprilie 2015, inculpații T. și P., decembrie 2014 – aprilie 2015 inculpatul C., martie – aprilie 2015, inculpații B. și B., decembrie 2014 – februarie 2015 inculpații C. și V.) au procurat cannabis din diferite surse de pe raza municipiului Târgoviște și l-au oferit spre consum sau revândut (cu 60 de lei/gram) la mai multe alte persoane expres menționate.

Față de inculpați a fost dispusă la 09.04.2015 măsura arestării preventive prin încheierea Tribunalului Dâmbovița în dosarul nr._ .

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 07.05.2015 a fost menținută măsura arestării preventive a celor 5 inculpați față de care se dispuse această măsură în cursul urmăririi penale, iar prin încheierile din 04.06.2015, respectiv 30.06.2015 a fost din nou menținută măsura arestării preventive în procedura de cameră preliminară.

Prin încheierea din 17.06.2015 definitivă prin încheierea din 07.07.2015 a Curții de Apel Ploiești s-a dispus începerea judecății în cauză, fiind fixat termen astăzi 27.07.2015 pentru verificarea subzistenței temeiurilor pentru care s-au menținut măsurile preventive în cauză potrivit art.208 al.2 NCPP.

A fost conexat și dosarul nr._ 15/a6 cu obiect cerere de înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpatul P. R..

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a constatat în conformitate cu prevederile art.208 al.2 NCPP rap. la art.207 al.5 NCPP că măsura preventivă dispusă a fost legală și temeinică însă nu mai subzistă în continuarea temeiurile ce ar face necesară menținerea arestării preventive.

Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”

Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

De asemenea, conform art. 223 alin. (1) C. proc. pen., „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, ... numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.”

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”

Analizând dispozițiile legale invocate, instanța a apreciat că, în cauză, nu se impune menținerea măsurii arestării preventive fiind oportună dispunerea unei măsuri preventive mai puțin restrictive față de inculpați respectiv controlul judiciar.

Anterior, pentru a se dispune arestarea preventivă judecătorul a analizat existența unor indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.

Instanța a apreciat potrivit termenilor juridici menționați în legea nouă, că subzistă suspiciunea rezonabilă în sensul art.202 al.1 NCPP că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați raportat la probele existente în acest moment în dosarul de urmărire penală.

Acest aspect a reieșit din procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în ceea ce îi privește pe cei 5 inculpați, în mod legal în cauză, în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise de către judecătorul de drepturi și libertăți în condițiile art.139 alin.1 și 2 rap. la art.140 alin.4 Cod procedură penală; procesul verbal întocmit la data de 10.11.2014 în privința inculpatului P. R., de către investigatorul sub acoperire autorizat în baza ordonanței emisă de procuror la data de 10.11.2014, coroborat cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/07.01.2015 întocmit de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul IGPR și prin care s-a constatat că substanța comercializată de către inculpatul P. R. la data de 10.11.2014 colaboratorului a cărui folosire a fost autorizată prin aceiași ordonanță, este reprezentată de rezină de cannabis și face parte din Tabelul – anexă nr.III din Legea nr.143/2000; procesul verbal întocmit de către investigatorul sub acoperire la data de 11.03.2015, în privința inculpatului B. C. N., investigator a cărui autorizare alături de colaborator a fost dispusă prin ordonanța emisă de procuror la data de 11.03.2015, coroborat cu constatarea realizată de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul IGPR în sensul că în substanța comercializată de inculpatul B. C. N. la data de 11.03.2015 colaboratorului, s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinolul – substanță biosintetizată de planta cannabis; procesul verbal întocmit în privința inculpatului C. O. V., de către investigatorul sub acoperire la data de 11.03.2015, investigator a cărui autorizare a fost dispusă prin ordonanța emisă de procuror la data de 11.03.2015 coroborat cu constatarea realizată de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul IGPR și potrivit căreia în substanța comercializată de către inculpatul C. O. V., aceluiași colaborator, la data de 11.03.2014 a fost pusă în evidență Tetrahidrocannabinolul, substanță biosintetizată de planta cannabis; procesul verbal întocmit la data de 18.03.2015 de către același investigator sub acoperire, în privința inculpatului B. E. F. coroborat cu constatarea Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul IGPR; procesele verbale de percheziție domiciliară întocmite la data de 08.04.2015 efectuate la locuințele inculpaților B. E. F., B. C. N. și C. O. V. în baza mandatelor de percheziție domiciliară emise de judecătorul de drepturi și libertăți conform încheierii nr.10/03.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, percheziții în urma cărora din locuințele celor 3 inculpați au fost ridicate mai multe probe cu privire la care prin adresele rezumative comunicate de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul IGPR s-a concluzionat punerea în evidență a THC; declarația martorului audiat în procedura prevăzută de art.125 și următoarele Cod procedură penală – M. I. care în declarația dată arată că a cumpărat droguri (cannabis) de la inculpații C., B., B. și P.; declarația martorului R. M. V. în cadrul căreia a arătat că a cumpărat cannabis de la inculpatul T., contra sumei de 60 lei/gram,; declarația martorului D. D. C. care a relatat că în ultimele 6 luni a cumpărat de la inculpatul B., cannabis cu suma de 60 lei/gram; declarația martorului M. B. I. care a arătat că au existat situații când a procurat cannabis direct de la inculpatul T.; declarația martorei M. D. A. care a arătat că inculpatul T. i-a oferit acesteia și prietenei sale droguri și ulterior a întrebat-o dacă mai dorește astfel de droguri; declarația martorului Ș. A. S. care a arătat că a cumpărat droguri de la inculpatul B., oferindu-i spre consum cannabis și inculpatul T.; declarația martorului A. G. care a arătat că a cumpărat în mai multe rânduri cannabis de la inculpatul B. N., inculpatul P. oferindu-i spre consum astfel de droguri, fără a-i cere bani; declarația martorului Sviderschi V.-I. în care arată că inculpatul B. i-a comercializat droguri cu prețul de 60 lei/gram, indicând și termenii pe care îi foloseau și semnificația acestora atunci când urma să se întâlnească, termeni care se regăsesc în cuprinsul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice; declarația martorului D. M. I. care arată că inculpatul P. i-a oferit spre consum în mai multe rânduri cannabis; declarația martorului T. B. F. care arată că inculpatul T. i-a procurat cannabis, iar inculpatul P. i-a oferit spre consum un astfel de drog; declarațiile date de către inculpați cu ocazia soluționării prezentei propuneri dar și cele date de o parte dintre aceștia (inculpatul T. și P.), în calitate de suspecți, și prin care aceștia confirmă fie faptul că au comercializat droguri, fie că au oferit spre consum, singura excepție fiind în cazul inculpatului C. care a negat vânzarea de droguri ori oferirea spre consum susținând că a achiziționat droguri doar pentru consum propriu, din probele enumerate mai sus rezultand însă suspiciunea rezonabilă că la rândul acestuia a comercializat sau a oferit spre consum astfel de droguri.

Aceleași considerente au fost reținute și cu ocazia admiterii propunerii de arestare preventivă a celor 5 inculpați mai sus menționați, dar și cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive la data de 07.05.2015, 04.06.2015 precum și la cea mai recentă verificare a măsurii preventive de la 30.06.2015 de la acel moment procesual neadministrându-se mijloace de probe care să infirme acuzațiile aduse.

Poziția procesuală a inculpaților exprimată în mod constant de la sesizarea instanței prin rechizitoriu a fost de asemenea de recunoaștere în totalitate a acuzațiilor aduse.

În ceea ce privește cazurile prev. de art.223 NCPP și care trebuie să justifice necesitatea dispunerii celei mai aspre măsuri preventive, instanța a constatat că infracțiunea de trafic de droguri de risc de care sunt acuzați inculpații este pedepsită cu un maxim de 7 ani închisoare, putând fi inclusă în categoriile de infracțiuni enumerate la art.223 al.2 NCPP care pot da naștere luării sau menținerii arestării preventive, dacă lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Acest pericol concret pentru ordinea publică a constat în speță în riscul însemnat ca inculpații să continue să săvârșească infracțiuni similare. Chiar dacă aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, numărul mare de acte materiale (între 20 și 60 de astfel de acte în funcție de fiecare dintre cei 5 inculpați) coroborat cu transcrierea convorbirilor telefonice surprinse în ultima fază a urmăririi penale înainte de arestarea lor preventivă a dovedit o obișnuință a activității infracționale, existând astfel un risc însemnat, ca, lăsați în libertate, inculpații să continue activitatea infracțională.

S-a remarcat, de asemenea, gravitatea mare a infracțiunii și gradul mare potențial de afectare a altor persoane vulnerabile, consumatori de droguri. În speță, combaterea acestui fenomen în special în anumite verigi ale lanțului infracțional în care se regăsesc și inculpații (distribuitori de droguri) impune o reacție severă inclusiv la nivelul măsurilor preventive, reacție de natură a descuraja persoanele tentate să aibă asemenea preocupări infracționale.

Aceste considerente au justificat și menținerea arestării preventive la 07.05.2015, 04.06.2015 respectiv 30.06.2015 dar nu mai justifică și în prezent privarea de libertate. Aspectul esențial ce s-a modificat este trecerea unei perioade de timp suficiente de la dispunerea măsurii arestării preventive ce a atenuat considerentele pentru care a fost dispusă și menținută măsura, respectiv aspectele legate de necesitatea existenței unei reacții disuasive a societății, adică pentru descurajarea fenomenului periculos de trafic de droguri precum și riscul ca inculpații să mai săvârșească și în viitor fapte similare.

Perioada de arest preventiv de aproximativ 4 luni de zile a reprezentat o izolare necesară a inculpaților care au fost siliți să înceteze consumul de droguri și au fost rupți de mediul criminogen (relațiile sociale în cadrul cărora inculpații au acționat pentru procurarea drogurilor de risc și comercializarea sau oferirea spre consum a respectivelor doze de droguri).

De asemenea trecerea acestei perioade de timp reprezintă și o atenuare a considerentului potrivit căruia arestarea preventivă a fost necesară ca măsură disuasivă a societății față de combaterea fenomenului general de trafic de droguri.

Raportat la aceste aspecte, dar și la cantitatea efectivă de droguri efectiv oferită sau comercializată de inculpați, precum și de considerentele legate de circumstanțele persoanele ale inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și prezintă referințe pozitive asupra gradului de integrare în societate, instanța a considerat că și o altă măsură preventivă în cauză – controlul judiciar, poate realiza prevenția în cauză.

Astfel există premisele, în contextul recunoașterii de către inculpați a acuzațiilor aduse a unei judecări în procedură simplificată a cauzei, iar măsurile de supraveghere specifice controlului judiciar coroborat cu conștientizarea riscului asupra libertății persoanei la care se supun inculpații dacă vor săvârși din nou infracțiuni, apar ca suficiente pentru realizarea scopurilor unor măsuri preventive în cauză.

În acest context, în condițiile în care arestarea preventivă este ultimul remediu ca măsură preventivă, iar măsura controlului judiciar este aptă a realiza scopurile actuale ale prevenției penale (prin menținerea unei reacții a societății la săvârșirea unor prezumtive fapte de trafic de droguri și asigurarea unui control asupra inculpaților de natură a preveni săvârșirea de către aceștia de noi infracțiuni), instanța a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților cu măsura controlului judiciar.

S-a dat astfel eficacitate cererilor inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură mai blândă în cauză fiind întrunite condițiile prev. de art.242 al.2 NCPP.

În baza art. 215 alin. (1) NCPP, pe timpul cât se află sub control judiciar s-a impus fiecăruia dintre cei 5 inculpați mai sus menționați respectarea următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;

În baza art. 215 alin. (2) NCPP., pe timpul controlului judiciar, s-a impus fiecăruia dintre cei 5 inculpați să respecte următoarele obligații:

1) să nu depășească limita teritorială a localității de domiciliu, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;

2) să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical în scopul dezintoxicării;

3) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație Ministerul Public-D.I.I.C.O.T-B. Teritorial Dâmbovița(fila 4 )susținând că soluția dată este greșită în condițiile în care judecătorul primei instanțe a apreciat arbitrar că perioada celor 4 luni de arest preventiv a fost suficientă pentru inculpați deoarece potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului caracterul rezonabil al procedurii se raportează la 3 criterii:complexitatea cauzei, atitudinea părților și cea a organelor judiciare și raportat la acestea, consideră că nu a fost lezată noțiunea de termen rezonabil.

Sub un alt aspect, contestatorul-parchet a susținut că nu rezultă de nicăieri în mod concret că inculpații urmează să se reintegreze în societate iar recunoașterea acuzațiilor din actul de inculpare în sensul judecării în procedură simplificată, nu este materializată prin vreun act procesual.

Pentru aceste considerente, contestatorul-parchet a susținut că se impune admiterea contestației, casarea încheierii contestate și pe fond să se mențină măsura arestării preventive a celor 5 inculpați.

Curtea de Apel, verificând încheierea contestată de parchet, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului de urmărire penală atașat și de dispozițiile legale care au incidență în cauză, constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia pentru considerentele care succed:

În conformitate cu art. 202 alin.1 cod pr.pen., măsurile preventive pot fi dispuse numai dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune pe de o parte iar pe de alta dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Având în vedere că măsurile preventive aduc atingere libertății individuale, consfințită ca un drept fundamental al persoanei, legiuitorul a instituit garanțiile juridice necesare care să împiedice orice abuz în luarea și menținerea măsurilor preventive.

În reglementarea acestora, noua filozofie procesual penală instituită de legiuitor începând cu data de 1 februarie 2014 recomandă grade diferențiate de constrângere a libertății individuale sau a altor drepturi și libertăți, astfel încât să poată fi aleasă, în funcție de fiecare cauză concretă, măsura preventivă care poate asigura scopul urmărit prin cea mai redusă constrângere, având în vedere că potrivit art.9 alin.2 cod pr.pen., orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepțional și doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.

Individualizarea măsurilor preventive privative de libertate a fost trecută exclusiv în competența judecătorului, care are latitudinea de a aprecia dacă aceasta este proporțională cu gravitatea acuzației și este necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei, astfel cum impune art.202 alin.4 din același cod de asemenea just interpretat de judecătorul de drepturi și libertăți al instanței inferioare.

Art.223 cod proc.pen. care reglementează cazurile și condițiile în care se poate dispune arestarea preventivă prevede la alin.1 ipotezele de arestare preventivă autonome de condiția pericolului pentru ordinea publică(lit.a-d) iar la alin.2 ipotezele de arestare preventivă în considerarea pericolului pentru ordinea publică.

Esențial este, indiferent de varianta pe care o propune acuzarea spre analiză, ca în dosarul de urmărire penală să existe probe iar nu indicii temeinicie cum prevedea reglementarea anterioară ce nu mai este în vigoare de la 1 februarie 2014 din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune.

Observând corect această delimitare decisivă pentru a dispune o măsură preventivă cu caracter de excepție de la regula conform căreia starea de libertate este cea în care se desfășoară o procedură judiciară penală în care dreptul la libertate și siguranță este garantat, Curtea în acord cu judecătorul fondului care a analizat punctual și în concret pentru fiecare dintre cei 5 inculpați, materialul probator strâns de organul de urmărire penală în cele 14 volume precum și rechizitoriul conținând dispoziția de trimitere în judecată în dosarul nr.64/D/P/2014 din 6 mai 2015 constată că acuzația penală privește în realitate 7 inculpați-toți pentru comiterea câte unei infracțiuni de trafic de droguri de risc prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 săvârșită în formă continuată conform art.35 alin.1 cod penal și constând rezumativ în aceea că în baza unei hotărâri infracționale unice în perioada martie 2014-aprilie 2015 ar fi procurat cannabis din diferite surse de pe raza municipiului Târgoviște pe care mai apoi l-au vândut sau oferit altor consumatori, comercializându-l cu suma de circa 60 lei/gram.

Între cei 7 inculpați, cei 5 intimați de față: B. C. N., B. E. F., C. O. V., P. R. și T. E.-S. au fost reținuți și ulterior arestați preventiv de la 8 aprilie 2015 (încheierea dată în dosarul nr._ a Tribunalului Prahova).

Ulterior măsura arestului preventiv a acestora a fost menținută în procedură de cameră preliminară la 7 mai, 4 iunie și respectiv 30 iunie 2015, iar după dispoziția definitivă de începere a judecății, la 7 iulie 2015, prin încheierea contestată, detenția provizorie a celor 5 inculpați a fost înlocuită de judecătorul fondului cu măsura preventivă a controlului judiciar prin încheierea ce face obiectul contestației de față.

Verificând temeinicia detenției provizorii în care se află actualmente 5 dintre cei 7 inculpați trimiși în judecată (ceilalți 2 fiind minori la data faptelor) în raport de fundamentul juridic ce a justificat luarea inițială și mai apoi menținerea acestei măsuri, respectiv art.223 alin.2 teza ultimă cod pr.pen., prima instanță a stabilit că infracțiunile de care sunt acuzați intimații-inculpați nu tulbură în prezent ordinea juridică, mediul social ocrotit prin normele penale și procesual penale și nu creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare fiindcă niciuna dintre aceste împrejurări nu a fost dovedită, cum nu există probe din care să reiasă că, plasați într-o altă măsură preventivă mai ușoară ca alternativă la arestul preventiv, aceștia ar încerca să influențeze sau să împiedice buna desfășurarea a procesului penal ajuns în faza de judecată.

Sub acest aspect, Curtea constată că legiuitorul a stabilit criterii în raport de care se apreciază starea de pericol pentru ordinea publică, astfel încât arbitrariul acestei sintagme să fie înlăturat pentru a pune în acord legislația penală națională cu jurisprudența instanței de contencios european care, în cauzele C. contra României și Scundeanu împotriva României au sancționat încălcarea art.5 prf.1 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin invocarea abstractă, pe baza unor prezumții și presupuneri a pericolului pentru ordinea publică iar nu concretă, efectivă și bazată pe probe.

Aceste criterii sunt:gravitatea faptei ce compune acuzarea(inclusiv prin raportare la urmările efectiv produse);modul și circumstanțele de comitere a faptei;anturajul și mediul din care provine inculpatul; antecedentele sale penale și orice alte împrejurări privitoare la persoana sa.

Potrivit dispozițiilor art. 5 prf.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. De la această regulă, ca și în dreptul național, așa cum dispozițiile art.9 cod pr.pen., au fost mai sus citate, există excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 5 parag. 1 lit. c). Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia, în materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern.

Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca, arestarea preventivă a unei persoane să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională, care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului Altfel spus, să se poată demonstra că detenția acelei persoane este conformă cu scopul prevăzut de art. 5 parag. 1. al Convenției.

În cauza de față, în afara împrejurării de a se fi dovedit prin probe acuzația comiterii faptelor ce acuzația penală, activitatea pretins infracțională a intimaților-inculpați ar fi debutat cel mai devreme în luna martie a anului 2014(pentru inculpații B. și B.) și a fost curmată doar prin intervenția organelor judiciare în luna aprilie 2015 însă perioada scursă de maxim 1 an cât presupusele fapte de trafic de droguri ar fi fost comise nu poate fi folosită drept argument pentru a menține starea lor de arest în condițiile în care caracterul rezonabil al procedurii judiciare se apreciază de la data notificării oficiale a învinuirii iar nu de la cea a restrângerii dreptului la libertate așa cum a susținut contestatorul-parchet.

În egală măsură Curtea nu consideră justificată susținerea aceluiași contestator că în “dreptul penal român simpla trecere a timpului are ca efect doar încetarea de drept a măsurilor preventive”

În plus, cei 5 intimați-inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar din analizarea declarațiilor lor date cu ocazia audierii în procedura camerei preliminare rezultă conduita procesuală de recunoaștere a faptelor ce compun acuzația penală astfel că cerința proporționalității este realizată fiindcă aceasta presupune existența unui echilibru just între măsura preventivă privativă sau restrictivă de libertate și scopul urmărit prin dispunerea ei în vederea garantării libertății persoanei și evitării oricărui arbitrariu în luarea unei măsuri cu caracter de excepție precum arestarea preventivă.

În acești termeni, prin contestația exercitată de parchet nu s-a motivat caracterul necesar al menținerii și după faza procedurii de cameră preliminară, a arestării preventive a celor 5 intimați-inculpați și nici caracterul ineficient al altor măsuri preventive dintre cele prev.de art.202 alin.4 cod pr.pen., față de limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și în condițiile în care pentru ceilalți 2 dintre inculpații deferiți instanței competente (minori) s-a reținut o participație mai importantă la activitatea infracțională, materializată în numărul actelor materiale pretins săvârșite ci dimpotrivă.

Astfel, în actul de trimitere în judecată s-a menționat de exemplu că inculpatul minor C. D. V. ar fi săvârșit 40 de acte materiale de trafic de droguri iar inculpatul minor V. R. M.-48 acte materiale.

În același timp, tribunalul a argumentat soluția de înlocuire a arestului preventiv cu cea a controlului judiciar raportându-se la cantitățile de drog pretins comercializate și la conduita procesuală a intimaților-contestatori coroborată cu cea anterioară inculpării așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și lipsa antecedentelor lor penale.

Curtea constată în plus că potrivit art.242 alin.2 cod pr.pen., permite înlocuirea din oficiu sau la cerere a unei măsuri preventive cu o alta mai ușoară condiționat de aceste două cerințe examinate de judecătorul cauzei respectiv:evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale din care să rezulte suficiența bunei desfășurări în continuare a procesului penal.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, judecătorului național competent îi revine obligația de e explica, atunci când analizează privarea provizorie de libertate a unei persoane, de ce măsuri alternative legale detenției temporare nu sunt suficiente (Scundeanu contra României, cererea_/02, hotărârea din 16 februarie 2010).

În acest context, având în vedere schimbarea poziției procesuale a tuturor celor 5 intimați-inculpați în sensul recunoașterii totale și necondiționate a faptelor ce compun acuzația penală, așa cum rezultă din ultimele lor declarații chiar dacă termenul procesual prevăzut de art.374 cod pr.pen., a fost devansat prin amânarea judecării cauzei, Curtea de Apel constată că în mod corect tribunalul a analizat oportunitatea luării unei alte măsuri preventive alternative la privarea provizorie de libertate și a considerat, în circumstanțele concrete de fapt ale cauzei și cele cu caracter personal ale inculpaților, că cele 4 luni de arest preventiv au fost necesare dar suficiente pentru ca aceștia să conștientizeze repercursiunile faptelor lor atât în ceea ce îi privește cât și asupra membrilor de familie iar dovezi referitoare la reintegrarea în societate nu sunt necesare în acest moment procesual, așa cum a susținut contestatorul-parchet ci la soluționarea în fond a cauzei când se pune în discuție eventuala răspundere penală și individualizarea sancțiunilor de drept penal ce ar putea fi aplicate, în condițiile legii.

De aceea, pentru considerentele care preced, baza art.425¹ alin.7 pct.1 lit.b rap.la art.206 cod pr.pen., Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul Ministerul Public-D.I.I.C.O.T-B. Teritorial Dâmbovița împotriva încheierii din 27 iulie 2015 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița care va fi menținută fiind în totalitate legală și temeinică, în condițiile în care mențiunea “ședinței camerei de consiliu” în loc de ședință publică și cea a funcției judiciare îndeplinite de judecătorul cauzei(de cameră preliminară) sunt erori materiale fiindcă minuta întocmită (fila 2) atestă că ședința de judecată a fost publică iar judecătorul cauzei a îndeplinit funcția judiciară de judecată în primă instanță.

Cheltuielile judiciare avansate de stat urmează a rămâne în sarcina acestuia, conform dispozițiilor art.275 alin.3 cod pr.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.425¹ alin.7 pct.1 lit.b rap.la art.206 cod pr.pen., respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul Ministerul Public-D.I.I.C.O.T-B. Teritorial Dâmbovița împotriva încheierii din 27 iulie 2015 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița privind pe intimații-inculpați:B. C. N.-fiul lui C. și E., născut la17 octombrie 1992, B. E. F.-fiul lui A. și N., născut la 20 ianuarie 1992, C. O. V.-fiul lui I. și C., născut la 29 iunie 1989, P. R.-fiul lui I. și D., născut la 9 iunie 1991 și T. E. S.-fiul lui R. și G., născut la 29 ianuarie 1989-toți arestați preventiv în Penitenciarul Mărgineni.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 29 iulie 2015.

Președinte,

S. P. B.

Grefier,

V. R.

Red.SPB /2 ex./31 iulie 2015

Dosar fond -_ 15 Tribunalul Dâmbovița

Judecător fond – P. D. Cărpiniș

Operator de date cu caracter personal;

Notificare nr.3113/2006

← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340...		Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 649/2015. Curtea de Apel... →

Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 111/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 111/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI