Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 747/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 747/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-08-2015 în dosarul nr. 6289/200/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 747
Ședința publică din data de 25 august 2015
Președinte - R. A. N.
Judecător – E. N.
Grefier – M. G.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
a fost reprezentat de procuror M. T.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul B. F., fiul lui D. și G., născut la data de 27.07.1990, arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 389 din 18 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria B., prin care făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod proc. penală, s-a dispus condamnarea acestuia, la pedepsele de:
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 233 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1, art.43 alin.5 din Noul Cod penal;
- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1, art.43 alin.5 din Noul Cod penal.
În temeiul art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b Noul Cod penal s-a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adaugat un spor de 6 luni, în final, inculpatul B. F. urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 45 alin.3 lit. a Cod penal cu referire la art. 66 alin. 1 lit. a, b, n Cod penal, s-a interzis exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; de a comunica cu persoana vătămată ori de a se apropia de aceasta, pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.
În temeiul art. 45 alin.5 Cod penal cu referire la art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, n Cod penal, s-a aplicat inculpatului B. F. și pedeapsa accesorie privind interzicerea drepturilor a căror exercitare s-a interzis ca pedeapsă,începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin.4 lit. a Cod procedură penală rap. la art.72 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 18.03.2015 la zi iar în temeiul art. 399 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului B. F. (mandat de arestare preventivă nr. 15/UP/19.03.2015).
Potrivit art. 397 alin.1, cu ref. la art. 19, art. 25, art. 23 alin.3 Cod procedură penală, art. 1349, 1357, 1381, 1385, 1386 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă și s-a dispus obligarea inculpatului B. F. la plata sumei de 400 lei către parte civilă D. A. J., domiciliat în municipiul B., ., ., județul B., fără forme legale în satul Movila Banului, .>
În baza art. 162 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către persoana vătămată a telefonului mobil și a cartelei aferente, sustrase de către inculpat, aflate la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Municipiului B., conform dovezii . nr._/26.03.2015.
În temeiul art.112 alin.1 lit. b, alin.3 Cod penal s-a dispus confiscarea specială a sumei de 20 lei, reprezentând echivalentul bănesc a bunurilor folosite de inculpatul B. F. la comiterea faptei de tâlhărie, respectiv un făcăleț și un bătător de carne.
În fine, potrivit art. 274 alin.1 Cod procedura penală acesta a fost obligat la plata sumei de 1150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat B. F., aflat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu D. A. din Baroul Prahova, în substituirea avocatului desemnat din oficiu N. R. din același barou, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din 27.07.2015 aflată la fila 11 dosar, lipsă fiind intimatul persoană vătămată D. A. J..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art. 356 alin. (2) Cod procedură penală și cu permisiunea instanței, avocatul din oficiu al inculpatului B. F., aflat în stare de arest preventiv, a luat legătura cu acesta.
Curtea aduce la cunoștința apelantului inculpat dreptul de a fi audiat la instanța de control judiciar, faptul că dacă acceptă să dea declarație tot ceea ce declară ar putea fi folosit și împotriva sa precum și posibilitatea de a uza de dreptul la tăcere, fără nici o consecință juridică negativă.
Apelantul inculpat B. F. având ultimul cuvânt arată că dorește să dea declarație.
Curtea luând act de acordul apelantului inculpat B. F. de a fi ascultat, procedează la audierea acestuia, declarația dată fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Avocat oficiu D. A. având cuvântul pentru apelantul inculpat B. F. precizează că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate apelul în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, apreciind apelul în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarații, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat oficiu D. A. având cuvântul pentru apelantul inculpat B. F. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, rejudecarea cauzei și pe fond, redozarea pedepsei aplicate acestuia, în sensul reducerii cuantumului la limitele minime prevăzute de textele incriminatoare.
Se arată că inculpatul a fost judecat în procedura simplificată, solicitându-se să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor personale, respectiv vârstei acestuia și faptul că și-a exprimat regretul pentru faptele comise.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul consideră că pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată de Judecătoria B. în prezenta cauză este bine stabilită, având în vedere infracțiunile săvârșite de inculpatul-apelant, tâlhărie și de influențare a declarațiilor dar și antecedentele penale ale acestuia, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni de furt calificat, violare de domiciliu și tâlhărie.
Solicită respingerea apelului declarat de inculpatul B. F., ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a pedepsei aplicate de 3 ani și 6 luni închisoare.
Apelantul inculpat B. F. având ultimul cuvânt arată că nu mai are nimic de susținut în ce privește apelul formulat.
CURTEA
Asupra apelului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin sentința penală nr. 389 din 18 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus condamnarea inculpatului B. F., (fiul lui D. și G., născut la data de 27.07.1990), arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, la pedepsele de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 233 Cod penal și 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 alin.1, art.43 alin.5 Cod penal, comb. cu art. 396 alin. 10 Cod proc. penală.
Potrivit art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b Cod penal s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adaugat un spor de 6 luni închisoare, în final acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 45 alin.3 lit. a Cod penal s-au aplicat inculpatului B. F., pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n Cod penal, respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; de a comunica cu persoana vătămată ori de a se apropia de aceasta pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Ca urmare, potrivit art. 45 alin.5 raportat la art. 65 alin. 1 Cod penal s-a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n Cod penal, a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 399 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului B. F.,(mandat de arestare preventivă nr. 15/UP/19.03.2015) iar conform art. 404 alin.4 lit. a Cod procedură penală rap. la art.72 Noul Cod penal s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate, perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 18.03.2015 la zi.
Potrivit art. 397 alin.1, cu ref. la art. 19, art.25, art. 23 alin.3 Cod procedură penală și art. 1349, 1357, 1381, 1385, 1386 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă exercitată de parte civilă D. A. J., domiciliat în municipiul B., ., ., fără forme legale în satul Movila Banului, . fiind obligat la plata sumei de 400 lei despăgubiri civile către acesta.
În baza art. 162 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către aceeași parte civilă a telefonului mobil și a cartelei aferente, sustrase de către inculpatul B. F., bunuri aflate la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Municipiului B., conform dovezii . nr._/26.03.2015.
În temeiul art.112 alin.1 lit. b, alin.3 Cod penal s-a luat măsura de siguranță privind confiscarea specială a sumei de 20 lei, reprezentând echivalentul bănesc a corpurilor delicte folosite de acesta la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, respectiv un făcăleț și un bătător de carne.
În fine, potrivit art. 274 alin.1 Cod procedura penală inculpatul B. F. a fost obligat la plata sumei de 1150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și însușite de inculpat conform art. 374 alin.5 și art.375 Cod procedură penală, în ședința publică din data de 11 iunie 2015, în esență, prima instanță a reținut, în esență, următoarea stare de fapt;
Prin rechizitoriul nr. 871/P/2015 din 08.04.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B. F., pentru infracțiunile de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art 233 alin.1 Cod penal și influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin.1 și art. 41 alin.1 Cod penal, fapte săvârșite în perioada 16-17.02.2015, privind persoana vătămată D. A. J., prejudiciu în suma de 300 lei și un telefon marca Nokia ._/06/_/5 cu cartela aferentă, în valoare de 150 lei.
Efectuând propriul examen asupra probelor administrate în faza de urmărire penală, prima prima instanță a confirmat existența faptelor deduse judecății și vinovâția inculpatului, în împrejurările descrise prin rechizitoriu
Astfel, s-a constatat că din cuprinsul declarațiilor, făcute de persoana vătămată D. A. J. a rezultat că într-o noapte a lunii ianuarie 2015, în timp ce se deplasa pe o stradă din localitatea Movila Banului, prin întrebuințarea de amenințări, un bărbat necunoscut i-a sustras din buzunar, un telefon mobil marca Nokia, cu carcasă de culoare gri, în care era introdusă o cartelă cu nr._, inițial fiind indicat ca și autor inculpatul B. F..
Aceasta a susținut și faptul că în agenda respectivului telefon mobil erau memorate numerele de telefon ale mai multor cunoscuți și deși a intenționat să reclame organelor de poliție sustragerea telefonului, ulterior a renunțat la această idee, însă prin intermediul mai multor consăteni a anunțat că oferă o recompensă de 100 de lei persoanei care îi va restitui bunul.
Pe de altă parte, prin declarațiile martorului O. M., vecin ale persoanei vătămate, s-a confirmat că într-o noapte secundul fusese adus la domiciliu de către organele de poliție, deoarece se afla într-o avansată stare de ebrietate, acesta povestindu-i ulterior că în acele împrejurări rămăsese fără geacă și fără telefonul mobil.
Același martor a relatat faptul că a cunoscut caracteristicile respectivului telefon(marca Nokia, acesta având clăpiță de culoare gri, iar display-ul nu era funcțional, în sensul că nu era luminat), astfel că după câteva zile de la data discuției purtate cu persoana vătămată D. A. J., a văzut respectivul bun în posesia inculpatului B. F., aspect pe care i l-a adus la cunoștință.
La rândul său, persoana vătămată D. A. J. a susținut că la începutul lunii februarie 2015, la domiciliul său s-a prezentat inculpatul B. F., care l-a informat că știe cine este persoana în posesia căreia a ajuns telefonul mobil, dar că i-l va restitui numai dacă îi oferă suma de 100 lei, propunere cu care a fost de acord.
Ca urmare, cei doi au stabilit ca în ziua de 16.02.2015 să se deplaseze în municipiul B., unde persoana vătămată D. A. J. urma să retragă din contul bancar suma de bani aferentă pensiei lunare și, în acest mod, să îi achite inculpatului suma de 100 de lei, drept recompensă.
În atare situație, în dimineața zilei de 16.02.2015, aceștia s-au întâlnit la locuința martorului U. M., o cunoștință a secundului, după care folosind autoturismul fratelui acestuia din urmă, împreună s-au deplasat în municipiul B., contravaloarea cursei în sumă de 35 lei, fiind achitată de primul.
În continuare, cei trei bărbați s-au deplasat la sediul BRD din municipiul B., .. 2, județul B., unde persoana vătămată D. A. J. a retras suma de 780 lei, (7 bancnote a 100 lei, o bancnotă a 50 lei și trei bancnote a câte 10 lei,), din care a remis 100 lei martorului U. M., reprezentând o datorie pe care acesta o avea față de inculpat.
Ulterior, în aceeași formație, aceștia s-au deplasat la magazinul aparținând . SRL, unde își desfășura activitatea în calitate de vânzător martorul P. M. și de la care persoana vătămată D. A. J. și-a achiziționat un alt telefon mobil, cu carcasă de culoare roșie, marca Nokia, cu . :_, plătind suma de 150 lei(120 lei contravaloarea telefonului cumpărat și suma de 30 lei, reprezentând încărcarea unei cartele preplătite).
După ce au consumat mici și țuică în piața centrală a municipiului B. (contravaloarea acestora fiind suportată de persoana vătămată), despărțindu-se de martorul U. M., inculpatul și persoana vătămată au plecat să facă și alte cumpărături, nu înainte ca secundul să primească cheia de la imobilul primului din satul Movila Banului, cu rugămintea să aprindă focul în soba aflată într-una dintre camerele locuinței.
Astfel, folosind autovehicululul aparținând . și condus de martorul U. N., aceștia au ajuns în localitatea respectivă și în fața imobilului au consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul T. M..
În continuare, având asupra sa geanta cu bunurile cumpărate de persoana vătămată, inculpatul B. F. a intrat în locuință martorului U. M., insistând totodată ca persoana vătămată D. A. J. să intre în curte „ pentru a-i da ceva” și pentru „ că au treabă”.
Prin declarațiile date, acesta din urmă a susținut că, după ce au ajuns într-una din camerele imobilului, primul i-a luat din sacoșa propie, fructe și o sticlă de suc, aspect cu care a fost de acord, iar în momentul în care i-a interzis să-și însușească și alte bunuri aflate într-o geantă, l-a lovit cu pumnul în zona obrazului stâng și a capului, cerându-i banii și telefonul mobil.
Mai mult, intenționând să părăsească încăperea, inculpatul B. F. l-a lovit de mai multe ori cu un făcăleț și cu un bătător de carne peste mâini și peste picioare și sub amenințarea cu un cuțit, persoana vătămată D. A. J. s-a lăsat deposedată de suma de bani și de telefonul mobil pe care le avea în buzunarele obiectelor vestimentare cu care era îmbrăcată.
După însușirea bunurilor, inculpatul a fugit de la fața locului, iar persoana vătămată s-a deplasat la domiciliul său, unde a relatat mamei sale, martora Argyo A., faptul că pe raza municipiului B., prin violență, fusese deposedat de inculpatul B. F., de suma de 300 lei și de un telefon mobil, aceasta constatând că, deși nu părea sub influența băuturilor alcoolice, fiul său era incoerent, avea obrazul stâng umflat, iar pe mâna stângă prezenta o tăietură.
La rândul său, martorul S. P., vecin cu persoana vătămată, a relatat că în după amiaza zilei de 16.02.2015, persoana vătămată D. A. J. a venit la locuința sa, era incoerent, din cauza consumului de alcool și prezenta lovituri în zona obrazului stâng, aceasta relatându-i că în cursul acelei zile, inculpatul B. F. îl lovise cu un ciocan de făcut șnițele, în zona capului și îi sustrăsese suma de 300 lei și un telefon mobil.
Susținerile persoanei vătămate și ale celor doi martori, privind existența agresiunilor, modalitatea de comiterea a acestora și autorul faptei s-au confirmat cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, când organele de poliție au identificat corpurile delicte - un cuțit, un făcăleț din lemn și un bătător de carne-, la care se făcuse referire în cuprinsul declarațiilor date de primul.
De asemenea, martorul U. M. a precizat că la revenirea la domiciliul său, a constatat că făcălețul din lemn și un bătător de carne nu se mai aflau în locurile unde le lăsase la plecarea de la domiciliu însă în privința cuțitului, nu a putut preciza dacă acesta fusese mutat de la locul unde îl lăsase.
Pe de altă parte, din documentația medicală depusă la dosar a rezultat că În cursul zilei de 17.02.2015, persoana vătămată D. A. J. s-a prezentat la Unitatea de Primiri Urgențe a SJU B., unde i-au fost acordate îngrijiri medicale, fără a rămâne internat.
Ca urmare, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 34/18.02.2015, s-a concluzionat că persoana vătămată D. A. J. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, pot data din 16.02.2015, necesită pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale, fără ca leziunile de violență să îi fi pus în primejdie viața persoanei vătămate.
S-a stabilit de asemenea, că în aceeași zi, inculpatul B. F. s-a deplasat la domiciliul martorului D. M. care, în schimbul sumei de 50 lei, a fost de acord să îl transporte cu autoturismul propriu, din localitatea Movila Banului până în municipiul B..
Sub acest aspect, martorul D. M. a arătat că în jurul orei 16.00 a plecat împreună cu inculpatul B. F. către B., iar pe durata deplasării a observat că în portofelul acestuia se aflau alte trei bancnote a câte 100 lei, suma de aproximativ 50 lei, formată din bancnote a câte 10, respectiv 5 lei și purta două telefoane mobile „din care unul de culoare galben portocaliu, care era aproape nou” și un altul „de culoare mai închisă”.
D. consecință, în seara zilei de 16.02.2015, fiind identificat în incinta unui bar din apropierea ., la controlul corporal efectuat, asupra inculpatului B. F., organele de poliție au descoperit mai multe bunuri, precum și suma de 172 lei(o bancnotă de 100 lei, o bancnotă de 50 lei, două bancnote a câte 10 lei și două bancnote a câte un leu).
Printre bunurile identificate cu această ocazie, s-au aflat atât telefonul marca Nokia, de culoare gri, prevăzut cu clăpiță (cel vechi, pe care persoana vătămată îl lăsase inculpatului), cât și acela achiziționat în cursul aceleiași zile, respectiv telefonul marca Nokia 500, de culoare roșie, cu ._/06/_/5, în care era introdusă cartela S. cu nr._ (cartela folosită de persoana vătămată atât înainte, cât și după achiziționarea telefonului în data de 16.02.2015), inculpatul justificând suma de bani ca reprezentând împrumuturi de la diverse persoane din localitatea Movila Banului.
Audiați fiind martorii Ț. A., S. G. și D. G., au negat aspectele învederate de acesta iar martorul I. M., angajat la Primăria Movila Banului a confirmat că în dimineața zilei de 16.02.2015, i-a oferit doar suma de 10 lei.
Separat de cele ce preced, s-a constatat ca fiind dovedit și faptul că în după amiaza zilei de 17.02.2015, inculpatul B. F. s-a deplasat la domiciliul persoanei vătămate D. A. J., a intrat în curte și l-a chemat afară din imobil, unde în prezența mamei sale și a martorei O. M., i-a solicitat să-l însoțească la sediul poliției, pentru a-și retrage plângerea penală formulată lui.
Mai mult, la refuzul acestuia de a se conforma solicitării sale, inculpatul B. F. i-a transmis că va sparge geamurile casei, că va incendia imobilul persoanei vătămate și l-a amenințat că „ nu va scăpa din mâna lui și că din mâna mea vei muri”, în cele din urmă, părăsind curtea imobilului, fără a pune în practică amenințările adresate.
În drept, faptele săvârșite de inculpatul B. F., în modalitatea și conditiile reținute în rechizitoriu și asumate de acesta, au fost încadrate ca întrunind elementele constitutive ale infractiunilor de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal și de influențare a declarațiilor prev. de art. 272 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 alin.1, art.43 alin.5 din același cod.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de prevăzute de art.74 Cod penal și anume: împrejurările săvârșirii faptelor, modalitatea în care a acționat inculpatul, vătămarea relațiilor sociale privind patrimoniul persoanei și integritatea fizică și psihică a acesteia, urmarea produsă și cea care s-ar fi putut produce, precum și persoana inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, are antecedente penale, este recidivist, stare atrasă de condamnarea la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 616/25.06.2010 a Judecătoriei B., din a cărei executare s-a liberat la termen în data de 26.05.2013.
S-a ținut seama, de asemenea și de alte date personale, respectiv disp. art. 396 alin.10 din Noul Cod de procedură penală privind recunoasterea faptei, mediul din care provine, anturajul, gradul de educație, instruire, posibilitatile reale de reinserție socială, de reeducare și faptul că nu are ocupație și loc de muncă dar și de violența cu care a acționat asupra unei persoane cunoscută ca persoană cu probleme psihice determinate de consumul de alcool și exercitarea unor presiuni ulterioare asupra victimei în încercarea de a scăpa de răspunderea penală.
Potentialul periculos al inculpatului s-a apreciat ca fiind relevat și de frecvența faptelor antisociale săvârșite în perioada scursă de la liberarea sa din penitenciar, interval de timp în care a fost și este cercetat pentru două infracțiuni de furt și prezentele fapte.
Față de cele ce preced s-au stabilit pedepse de cu închisoarea situate spre limita minimă specială iar ca pedepse accesorii, interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b,n NCP, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Pe de altă parte, constatându-se că infracțiunile deduse judecaății sunt concurente, în baza art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b Cod penal s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adaugat un spor de 6 luni, inculpatul B. F. având de executat, în final, pedeapsa de 3 ani și 6 luni inchisoare.
În temeiul art. 399 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv iar conform prevederilor art. 404 alin.4 lit.a Cod procedură penală rap. la art.72 Noul Cod penal s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate perioada reținerii și arestării preventive, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 15/UP/19.03.2015. de la data de 18.03.2015 la zi.
În latura civilă, prima instanță a reținut ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul cauzat, legatura de cauzalitate dintre acestea, vinovăția precum și incidența prevederilor art. 397, art. 19, art. 23 alin.3, art.25 Cod procedură penală, art. 1349, 1357, 1381, 1385, 1386 Cod civil.
Așa fiind, s-a admis acțiunea civilă și s-a dispus obligarea inculpatului B. F. la plata sumei de 400 lei către partea civilă D. A. J..
Totodată, potrivit art. 162 Cod procedură penală s-a dispus și restituirea către acesta a telefonului mobil și a cartelei aferente, sustrase de către inculpat și aflate la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Municipiului B., conform dovezii . nr._/26.03.2015.
În aplicarea prevederilor art.112 alin.1 lit.b alin.3 Cod penal s-aluat măsura de siguranță a confiscării speciale privind suma de 20 lei, reprezentând echivalentul bănesc a bunurilor folosite de inculpat la comiterea faptei de tâlhărie, respectiv un făcăleț și un bătător de carne.
În fine, conform art. 7 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul B. F., criticând-o ca fiind netemeinică, sub aspectul individualizării pedepselor
S-a susținut că, față de conduita sinceră adoptată în cursul procesului, inclusiv prin acceptarea procedurii abreviate conform art. 375 Cod proc. penală, prejudiciul redus produs persoanei vătămate, gradul de maturizare specific vârstei de până la 25 ani și regretul manifestat, ca și cuantum pedepsele stabilite la primul grad de jurisdicție sunt prea severe, deoarece atât funcția retributivă cât și reinserția socială pot fi realizate prin reducerea acestora la limita minimă calculată potrivit regulilor impuse de art. 396 alin. 10 din același cod.
Apelantul inculpat B. F. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe în latură penală, în parte, iar în rejudecare, pe fond, să se dispună reindividualizarea pedepselor în sensul celor anterior menționate.
Apelul nu este fondat.
Examinând sentința primei instanțe, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, raportat la motivele de reformare invocate prin calea de atac exercitată de inculpatul B. F., precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum impun dispozițiile art. 417 alin. 2 și art. 418 alin. 1 Cod proc. penală, rezultă că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția, pe larg detaliate în precedente, s-au stabilit corect și în deplin acord cu probele administrate la urmărirea penală și însușite conform art. 374 alin. 1și 4 din același cod.
S-au avut în vedere declarațiile persoanei vătămate D. A. J. și ale martorilor U. M., D. M., S. P., P. M., O. M., O. M., I. M., B. D., U. N., Ț. A., S. G., D. G., Argyo A. și O. M..
Acestea au fost coroborate cu procesul verbal de examinare fizică și planșe foto, procesul verbal de percheziție corporală, procesul verbal de ridicare bunuri, dovada de predare-primire și introducere bunuri în Camera de corpuri delicte, respectiv raportul de expertiză medico-legală nr. 34/18.02.2015 întocmit de SML B. și biletul de ieșire din spital emis la12.02.2015 deSpitalul de Psihiatrie și Măsuri de siguranță Săpoca B..
Din evaluarea mijloace de probă menționate, pertinente pentru stabilirea autorilor infracțiunilor contra patrimoniului persoanei, săvârșite prin violență, respectiv contra înfăptuirii justiției, se constată ca fiind dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă că, așa cum a recunoscut în ședința publică din data de 11.06.2015, inculpatul B. F. a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat la prima instanță.
Astfel, s-a probat că la data de 16 februarie 2015, în timp ce se afla în imobilul martorului U. M. din localitatea Movila Banului, județul B., profitând de starea de sănătate psihică precară, notorie, grefată pe dependența de alcool și tulburările manifeste determinate de băuturile ingerate în ziua respectivă, prin exercitarea de violențe fizice și amenințări(lovituri cu pumnul în zona obrazului stâng și a capului), inculpatul B. F. a determinat partea civilă D. A. J., să-i remită telefonul mobil aflat asupra acestuia, cartela aferentă în valoare de 150 lei, precum și suma de 300 lei.
A recunoscut apelantul inculpat de asemenea, că după sesizarea organelor de poliție și descoperirea a parte din bunurile sustrase asupra sa, în ziua de 17 februarie 2015 el s-a deplasat la imobilul unde locuia efectiv partea civilă și, în prezența martorelor Argyo A. și O. M., i-a solicitat să-și retragă plângerea penală formulată, iar față de refuzul manifestat l-a amenințat că îi va sparge geamurile casei, va proceda la incendierea acesteia iar în final, îi va suprima viața.
În drept, atari acte materiale realizează conținutul infracțiunilor de tâlhărie și influențarea declarațiilor, iar condamnarea inculpatului B. F. conform art. 233 Cod penal, respectiv art. 272 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 43 alin. 5, art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal comb. cu art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, este legală.
Pedepsele de 3 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, stabilite la primul grad de jurisdicție, sunt juste și satisfac întocmai criteriile de individualizare înscrise sub art. 74 Cod penal.
Potrivit acestor dispoziții legale, astfel cum în mod constant au fost interpretate în jurisprudența internă, în cazul infracțiunilor contra patrimoniului săvârșite prin violență, precum și acelora referitoare la înfăptuirea justiției, stabilirea întinderii pedepsei judiciare se face în raport de gravitatea concretă a acestora și periculozitatea infractorului, care se evaluează funcție de împrejurările și modul de operare, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite prin norma de incriminare, scopul urmărit, natura și frecvența unor astfel de fapte în antecedentele sale penale.
Față de criteriile anterior menționate se constată că în cauză s-a făcut o corectă apreciere a gravității infracțiunilor stabilite în sarcina apelantului inculpat B. F. și periculozității prezentate de acesta, deoarece el a acționat în timpul zilei, profitând că se afla numai cu victima și în locuința altei persoane, dar și de evidenta imposibilitate de apărare, specifică ascendentul fizic și psihic, secunda fiind în vârstă de peste 50 de ani și cunoscută cu tulburări de comportament grefate pe dependența de alcool.
În plus, deși în contextul băuturilor ingerate în acea zi, opoziția părții civile era esențial redusă, pentru deposedarea acesteia a exercitat lovituri repetate, provocându-i policontuzii multiple și plăgi excoriate, localizate în regiune corporală superioară, vizând în principal zona capului, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale, deci acceptând chiar intervenția rezultatului letal iar încetarea acestora s-a realizat numai după predarea efectivă a tuturor valorilor deținute.
Or, în atari date factuale, este cert că atât cuantumul prejudiciului produs avutului personal, recuperarea acestuia în parte, gradul de maturizare specific personalității vârstei de până la 25 ani, ca și recunoașterea învinuirii și acceptarea judecății în procedura abreviată prev. de art. 375 Cod proc. penală, au primit suficientă eficiență la primul grad de jurisdicție, atâta timp cât pedepsele au fost dozate în imediata apropiere a limitelor minime calculate potrivit regulilor art. 43 alin. 5 Cod penal, privind tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii, respectiv reduse cu o treime conform dispozițiilor art. 396 alin. 10 rap. la art. 374 alin. 5 din același cod.
De altfel, reconsiderarea atitudinii procesuale adoptate după sesizarea instanței de judecată nu este decât consecința probelor de vinovăție pertinente obținute de organele de urmărire penală, identificarea acestuia și stabilirea împrejurărilor în care a comis faptele realizându-se inclusiv prin valorificarea declarațiilor părții civile și martorilor care au perceput în mod direct actele materiale săvârșite atât pentru însușirea bunurilor cât și intimidarea acesteia în scopul retragerii plângerii penale.
Prin urmare, chiar dacă faptele au fost săvârșite la circa doi ani după liberarea din executarea pedepsei privative de libertate, prim termen al recidivei, nici în cadrul controlului judecătoresc ierarhic nu se identifică suficiente garanții că există posibilități de îndreptare prin redozarea cuantumului închisorii sub limita minimă rezultată conform situației juridice anterior menționate, întrucât pe lângă datele factuale stabilite în prezenta cauză, se constată că apelantul are în antecedentele penale alte condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu violență(inclusiv tâlhărie agravată), contra patrimoniului și violare de domiciliu.
În consecință, pentru argumentele de fapt și de drept expuse se reține că sentința primei instanțe este legală și temeinică, inclusiv în ce privește individualizarea cuantumului pedepselor principale iar apelul declarat de inculpatul B. F. nu este fondat, urmând a fi respins conform art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală.
Constatându-se că în prezenta cauză acesta a fost judecat în stare de arest preventiv, conform art.424 alin. 3 Cod proc. penală rap. la art.72 Cod penal se va dispune deducerea din durata pedepsei de executat a deținerii începând cu data de 18.03.2015 la zi, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 15/UP/2015 emis în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală privind suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cazul inculpaților judecați în stare de arest preventiv,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge apelul formulat de apelantul inculpat B. F. (fiul lui D. și G., născut la data de 27.07.1990, în municipiul B., domiciliat în satul Movila Banului, . B., posesor al CI ., nr._, CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără ocupație, recidivist), arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 389/18.06.2015 pronunțate de Judecătoria B., ca nefondat.
În baza art. 424 alin. 3 Cod procedură penală rap. la art. 72 Cod penal deduce perioada reținerii și arestării preventive de la 18.03.2015 la zi.
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală obligă apelantul inculpat la plata sumei de 460 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.08.2015.
Președinte, Judecător,
R. A. N. E. N.
Grefier,
M. G.
Red. NE
Tehnored. GM
4 ex. / 24 septembrie 2015
Dosar fond nr._ Judec. B.
Judec. fond M. A.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 754/2015.... | Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 751/2015.... → |
|---|
