Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 754/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 754/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-08-2015 în dosarul nr. 473/114/2015/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 754
Ședința din camera de consiliu din data de 27 august 2015
Președinte – P. M. F.
Judecător - F. T.
Grefier - A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de Procuror C. P. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarele N. A., domiciliată în orașul Nehoiu, .. 5, județul B. și T. V., domiciliată în ., împotriva deciziei penale nr. 476 din data de 8 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns contestatoarea N. A., personal, lipsă fiind contestatoarea T. V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatoarea N. A., având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Contestatoarea N. A., având cuvântul, precizează cp pe rolul celor patru instanțe are o singură cauză și împreună cu sora sa, T. V., sunt proprietarele imobilului situat în localitatea Nehoiu, . nr. 135, au formulat o singură plângere împotriva numitului L. M. care a săvârșit infracțiunile de violare de domiciliu, tulburare de posesie, distrugere, amenințare, uz de fals.
Precizează că a formulat prima cerere formulată împotriva lui L. M. la data de 14.09.2010, plângere adresată Poliției Nehoiu, prin care arăta că numitul L. M. a comis infracțiunile mai sus arătate.
Curtea solicită contestatoarei să formuleze concluzii cu privire la contestația în anulare formulată.
Contestatoarea N. A., având cuvântul, arată că numitul L. M. a lucrat și lucrează cu abuz de putere împotriva sa, a venit cu lucrări ilegale, cu abuz de putere asupra proprietății sale pe care în final a și distrus-o.
Apreciază că numitul L. M. trebuie trimis în judecată.
Curtea pune din nou în vedere contestatoarei să formuleze concluzii cu privire la contestația în anulare promovată în cauza de față.
Contestatoarea N. A., având cuvântul, precizează că are pe rolul instanțelor un singur dosar, toate celelalte dosare care au apărut pe rol sunt dosare ticluite, inclusiv cel de față.
Din nou Curtea pune în vedere contestatoarei să precizeze care sunt temeiurile de drept pentru care a formulat contestația în anulare de față.
Contestatoarea N. A., având cuvântul, arată că potrivit art. 81 Cod procedură penală cât și potrivit art. 21 din Constituția României, are dreptul să se apere, mai ales că s-a sculat de la ora patru și a plecat din satul său pentru a ajunge la instanță.
Din punctul său de vedere apreciază că în prezenta cauză nu sunt stabilite părțile întrucât în afară de ea și sora ei – T. V., care nici nu a semnat contestația întrucât este bolnavă, nu mai apare altcineva, numitul L. M. nu apare, niciodată acesta nu a fost în fața instanței de judecată.
Mai arată că a formulat contestație potrivit disp. art. 426 Cod procedură penală și în temeiul art.281 Cod procedură penală.
Precizează că ședințele de judecată nu au fost publice, suspectul L. M. nu a participat niciodată, completele de judecată s-au aflat în incompatibilitate așa cum este și în cazul de astăzi.
De asemenea, arată că în temeiul art. 431 Cod procedură penală, în cameră de consiliu, instanța cercetează lucrările dosarului, deci examinează lucrările dosarului și constată dacă lucrările acelea îndeplinesc condițiile art. 426 Cod procedură penală și dispune citarea părților, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză.
Întrucât în repetate rânduri, Curtea a pus în vedere contestatoarei să formuleze concluzii cu privire la admisibilitatea contestației în anulare formulată, însă aceasta a extrapolat discuția cu privire la dosarul în care a formulat inițial plângere împotriva numitului L. M., acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la contestația în anulare de față.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 476 din data de 8 mai 2015, prin care a fost soluționată o altă contestație în anulare, deci o altă cale extraordinară de atac, astfel încât formularea unei noi contestații nu este admisibilă.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, numitele N. A. și T. V. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 476/08.05.2015 a Curții de Apel Ploiești.
În motivarea scrisă a contestației petentele înserează și redau o multitudine de dispoziții legale pe care le consideră incidente, după care sunt relatate faptele ce au condus la formularea plângerii penale, adoptarea actului atacat al procurorului și al hotărârilor instanțelor de judecată date în soluționarea plângerii.
Referitor la decizia nr. 476/2015 atacată prin prezenta contestație în anulare, petentele susțin că aceasta este netemeinică, nelegală și nulă, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale privind judecarea apelului (art. 420 și art. 421 Cod procedură penală), fiind redate paragrafe din cuprinsul acestei apreciate inadecvate.
În ceea ce privește temeiul de drept al contestației în anulare, se invocă (la pag. 10-11) aproape toate cazurile căii de atac extraordinare (prevăzute de art. 426 lit.a, d,g, h și e Cod procedură penală), după care se face o interpretare proprie a dispozițiilor legale privind judecarea contestației.
În susținerea contestației petentele au atașat copii de pe comunicarea deciziei contestate, decizia penală 476/2015 a Curții de Apel Ploiești, cerere adresată
Judecătoriei Pătârlagele la 23.12.2012.
În vederea soluționării cauzei instanța de apel a dispus atașarea dosarului în care s-a pronunțat decizia atacată.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare conform art. 431 Cod procedură penală, Curtea va constata că aceasta este inadmisibilă.
Conform art. 431 alin.2 Cod procedură penală, instanța, constatând că, cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este printre cele prevăzute de art. 426 și că în sprijinul contestației se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților.
În cazul de față, petentele atacată decizia penală nr. 476/08.05.2015 a Curții de Apel Ploiești, prin care au fost respinse ca inadmisibile apelurile formulate de acestea împotriva deciziei penale nr.13/2015 a Tribunalului B..
Prin decizia atacată, instanța de apel a analizat apelul declarat de cele două contestatoare împotriva unei decizii a Tribunalului B. (nr.13/2015), dată la rândul ei în soluționarea altei contestații în anulare împotriva deciziei nr.7/2015 a acestei instanțe.
Astfel, prin decizia penală nr.13/2015 a Tribunalului B. a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de cele două petente împotriva deciziei penale nr.7/2015 a aceleiași instanțe.
Împotriva deciziei penale nr. 13/2015 a Tribunalului B., contestatoarele au declarat apel, care, prin decizia penală nr.476 din 08.05.2015 a Curții de Apel Ploiești, a fost respins ca inadmisibil.
În considerentele acestei din urmă decizii s-a reținut că, decizia atacată de contestatoare cu apel este definitivă, nefiind supusă nici unei căi de atac, iar prin apel pot fi atacate numai sentințele nu și deciziile.
În cauza de față contestatoarele atacă prin contestația în anulare o decizie a instanței de apel prin care a fost respinsă ca inadmisibilă calea de atac ordinară, datorită faptului că se atacă o decizie a instanței inferioare dată tot într-o contestație în anulare.
Se poate deci observa că sunt atacate ( pe orice cale se consideră) decizii date în diferite stadii procesuale (apel, contestație în anulare, etc.).
Or, conform art. 426 alin.1 Cod procedură penală se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive, dar prin care s-a soluționat - în cazul deciziilor ca în speța de față – un apel formulat împotriva unei hotărâri ce este supusă acestei căi ordinare de atac.
Cum în speța de față este atacată cu contestație în anulare o deciziei dată într-o cale de atac considerată a fi prevăzută de lege numai în concepția persoanei ce a formulat-o, instanța considerând că aceasta nu este prevăzută de lege, nu se poate aprecia îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 431 alin.2 Cod procedură penală.
În argumentarea acestei opinii a instanței se mai poate susține că decizia atacată cu apel și soluționat prin decizia penală nr. 476/2015 era dată tot într-o contestație în anulare ( decizia penală nr. 13/2015 a Tribunalului B.) și care la rândul ei era dată tot într-o contestație în anulare formulată împotriva deciziei penale nr.7/2015 a aceleiași instanțe.
În concluzie, Curtea apreciază că nu se poate formula împotriva unei decizii date în contestație în anulare un apel neprevăzut de lege pentru ca apoi să se atace decizia instanței de apel cu contestație în anulare.
Finalitatea unei contestații în anulare este desființarea deciziei (ori sentinței, după caz), date în apel și rejudecarea acestei căi de atac.
Or, în speța de față se solicită rejudecarea unui apel neprevăzut de dispozițiile legale, așa cum s-a conchis prin decizia nr.476/2015 a Curții de Apel Ploiești.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 431 Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petente.
Văzând și disp. art. 275 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarele N. A. și T. V., împotriva deciziei penale nr. 476/08.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Obligă contestatoarele la plata a câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cercetată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică astăzi, 27 august 2015.
Președinte, Judecător,
P. M. F. F. T.
Grefier,
A. Ț.
Red. P.M.F.
Tehnored. A.Ț.
4 ex./14.09.2015
operator de date cu caracter personal;
notificare nr. 3113/2006
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 747/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
