Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 827/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 827/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 2414/120/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

Decizia nr.827

Ședința publică din data de 16 septembrie 2015

Președinte: - N. R. A.

Judecător: - C. G.

Grefier: - M. M.

Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Ploiești a fost reprezentat de procuror - S. G.

S-a luat în examinare cauza penală de față având ca obiect apel declarat de inculpatul B. R. G., fiul lui V.-V. și F., născut la 19.06.1983 în Târgoviște, CNP_, domiciliat în Târgoivște, .. B., ., împotriva sentinței penale 756/10 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelantul-inculpat B. R. G. personal, asistat de avocat ales E. V. din cadrul Baroului Dâmbovița (împuternicire avocațială . nr._/2015).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

A fost legitimat apelantul-inculpat B. R. G., acesta prezentând cartea de identitate . nr._ eliberat la data de 28 iulie 2015, cu domiciliul în Târgoviște, .. B., ..C, ..

Examinând actele și lucrările dosarului, curtea reține că prin soluția adoptată s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa la o pedeapsă de 3 ani închisoare în regim de suspendare sub supraveghere conform art.91 c.penal, în cursul judecății în primă instanță optându-se pentru procedura de judecată bazată pe recunoașterea învinuirii.

La solicitarea instanței de apel, domnul avocat E. V. susține că motivul pentru care s-a formulat prezenta cale de atac îl vizează, în principal cuantumul pedepsei și faptul că deși instanța de fond a reținut în considerente și circumstanțe atenuante, acestea nu au fost valorificate. Depune motivele de apel și înscrisuri reprezentând un certificat de deces al tatălui inculpatului, copia actului de identitate.

De asemenea, împotriva acestei hotărâri a promovat apel și pentru că faptul că s-a stabilit ca obligație prezentarea icnulpatului la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, atâta timp cât, așa cum s-a dovedit, că inculpatul are domiciliul pe raza localității Târgoviște, atrăgând pe cale de consecință competența S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

Într-adevăr, inițial actele de urmărire penală au fost efectuate cunoscând că domiciliul inculpatului este pe raza localității Pitești, unde avea un imobil, dar din verificările efectuate de către organele de poliție s-a stabilit că imobilul respectiv a fost înstrăinat, anterior începerii urmăririi penale și cercetării judecătorești împotriva inculpatului.

Cel mai important este motivul vizând cuantumul stabilit de către isntanța de fond, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare, în condițiile în care mergând pe procedura simplificată limitele minime ale pedepsei ar fi devenit de 1 an și 4 luni până la maximul de 4 ani și 8 luni. Chiar și așa, fără a se reține circumstanțe atenuante, este evident că pedeapsa stabilită de instanța de fond a fost orientată către limita maximă.

Apreciază că pedeapsa a fost greșit individualizată, în primul rând prin situația reținută în actul de inculpare, act care a fost recunoscut de inculpat, prin aceea că nu s-a realizat decât recoltarea unor culturi, nu s-a realizat recoltare, vânzare și consideră că sunt evidente aceste probe și situația de fapt ce se impune a fi valorificată în favoarea inculpatului astfel încât să atragă o pedeapsă orientată către minimul prevăzut.

Un alt motiv pentru care se critică sentința se referă la reducerea termenului de încercare și în ceea ce privește zilele stabilite de 80 zile, reducerea la minimul de 60 de zile muncă în folosul comunității neremunerate.

Curtea, întreabă apelantul-inculpat, dacă având în vedere dispozițiile specifice soluționării apelului dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.

Apelantul-inculpat B. R. G. având personal cuvântul, declară că își menține poziția procesuală adoptată în fața instanței de fond.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai sunt alte chestiuni de discutat.

Curtea, luând act că părțile nu mai au excepții de invocat și nici cereri de formulat, potrivit art. 420 alin.6 din Noul Cod de proc. penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Avocat E. V., având cuvântul pentru apelantul-inculpat B. R. G., menționează că față de motivele de apel expuse solicită admiterea apelului, să se stabilească o pedeapsă mai mică față de cea stabilită de isntanța de fond. Raportat la situația de fapt reținută, în condițiile în care s-a aplicat doar reducerea de o treime prevăzută de art.396 alin.10 C.pr.penală, limita maximă ar fi fost o pedeapsă de 4 ani și 8 luni, fiind evident că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată icnulpatului este una orientată către maxim. Este adevărat că este vorba despre o infracțiune destul de gravă, însă raportat la situația de fapt apreciază că isntanța de fond s-a orientat la o pedeapsă prea mare. Mai solicită ca instanța de apel să reconsidere și cu privire la termenul de încercare stabilit la o perioadă de 2 ani și nu de trei cum a stabilit instanța de fond, iar referitor la numărul de zile ce urmează a fi efectuate de inculpat la minimul de 60 de zile. Totodată consideră că se impune a fi modificată sentința în ceea ce privește serviciul de probațiune, reținând, conform înscrisurilor depuse la dosar că inculpatul are domiciliul pe raza județului Dâmbovița, și pe cale de consecință este atrasă competența Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat de inculpat doar în ceea ce privește critica legată de menționarea serviciului de probațiune competent cu exercitarea supravegherii în ceea ce îl privește pe inculpat. Așa cum rezultă din actele dosarului serviciul de probațiune competent ar fi cel de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și nu cel de pe lângă Tribunalul Argeș.

În ceea ce privește cealaltă critică legată de netemeinicia hotărârii atacate, solicită respingerea ei. În mod evident instanța a oferit o a doua șansă inculpatului prin pedeapsa aplicată și în principal prin modalitatea de individualizare judiciară a executării acesteia, respectiv suspendarea prin supraveghere, întrucât așa cum s-a arătat chiar și de apărător, infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului este o infracțiune cu un foarte mare grad de pericol social. În speță este vorba de înființarea a nu mai puțin 3 culturi de cannabis, toate acestea au fost organizate cu suportul financiar și la inițiativa inculpatului, astfel încât probele administrate învederează că ceilalți doi care au acționat în mod conjugat cu inculpatul în sensul înființări acestei culturi îl înștiințau despre stadiul acestora și despre alte aspecte care țineau de activitatea infracțională.

Cu atât mai mult, inculpatul nu a avut o poziție de recunoaștere încă de la început, în mod repetat a afirmat că nu are nicio legătură cu cei doi (probabil s-a gândit că probele nu sunt apte să demonstreze vinovăția sa, însă în mod cert acestea existau, de aceea s-a și inițiat măsura arestării preventive față de inculpat și a durat până la momentul pronunțării acestei hotărâri).

Desigur și inculpatul a avut dreptul să-și constituie apărarea așa cum găsește de cuviință, cert este că în final a uzat de procedura simplificată și a recunoscut faptele în totalitate. De aceea consideră că modalitatea de executare a pedepsei și chiar limitele de pedeapsă (pentru că într-adevăr ele se reduc cu o treime), dar ținând seama de elementele statuate de disp. art.74 C.penal (despre care se face vorbire în hotărârea atacată) întemeiază această soluție.

Legat de aspectul susținut de apărare, că s-a adus în discuție aspectul circumstanțelor atenuante în motivarea hotărârii iar în dispozitiv nu au mai fost aplicate, consideră această critică nefondată.

Prin urmare, solicită admiterea apelului doar în ceea ce privește chestiunea legată de serviciul de probațiune, urmând a fi respins în rest.

În replică la concluziile puse de către procuror, avocat E. V. a precizat că inculpatul nu a procedat la nerecunoașterea faptelor pentru care a fost inculpat, el s-a aflat în Spania, s-a prezentat la organele de urmărire penală. Față de ceilalți coinculpați cauza s-a disjuns, el a înțeles să nu dea nicio declarație.

Cât privește reținerea circumstanțelor atenuante, în antepenultima parte a hotărârii judecătorul instanței de fond arată că se va ține seama de actele în circumstanțiere depuse (contract de muncă, faptul că a urmat niște cursuri, etc) care atrag aplicarea dispozițiilor art.75 lit.b, respectiv individualizarea și reducerea limitelor pedepsei cu o treime.

Reprezentantul Ministerului Public, precizează că cele susținute în sensul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor sunt consemnate și în încheierile de ședință de la Curtea de Apel Ploiești, în perioada imediat următoare arestării preventive a inculpatului.

Apelantul-inculpat B. R. G. având personal ultimul cuvânt declară că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța

CURTEA

1.Deliberând asupra cauzei penale de față, având ca obiect apelul formulat de apelantul inculpat B. R.-G., împotriva sentinței penale nr. 756/10.07.2015 pronunțate în dosarul nr._ /2014 al Tribunalului Dâmbovița, constată următoarele:

Actul de sesizare a instanței

2. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Biroul Teritorial Dâmbovița nr.37/D/P/2015 din 14.05.2015, înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița – Secția penală, la data de 15.05.2015 sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului B. R. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal.

3. S-a reținut că prin rechizitoriul nr.118/D/P/2014 al D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Dâmbovița s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C. I. A. și D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal și s-a disjuns cauza față de inculpatul B. R. G. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal.

4. Prin ordonanța din 02.12.2014s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, iar prin ordonanța din 26.02.2015 s-a dispus continuarea urmăririi penale față de C. F. A. și C. I. A. pentru aceeași infracțiune, constând în aceea că au înființat o cultură de cannabis și intenționau să comercializeze drogurile rezultate.

5. Ulterior, prin ordonanța din 17.03.2015 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de B. R. G. pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, iar prin ordonanța din 15.04.2014 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia pentru infracțiunea menționată.

6. Conform materialuluiu de urmărire penală a rezultta că în luna noiembrie 2014 C. I. A. a sădit semințe de cannabis pe proprietate bunicii sale C. M., în comuna Voinești, ., într-o anexă a gospodăriei, plantele rezultate fiind apoi transportate la domiciliul lui D. I. în comuna Priboieni, ., care s-a ocupat de creșterea răsadurilor.

7. S-a mai reținut că cei doi au început activitatea ilicită încă din luna ianuarie 2014, dezvoltând o primă cultură de cannabis la domiciliul lui D. I., din semințe furnizate de către C. I. A., care, la rândul său, le-a procurat de la B. R. G., din prima cultură rezultând aproximativ 100 de plante din cele 150 semințe sădite.

8. Următoarea cultură a fost înființată în lunile noiembrie – decembrie 2014, după cum s-a arătat, la îndemnul și cu suportul financiar al inculpatului B. R. G. zis „R.”.

9. Cea de a treia cultură a fost înființată în comuna Sălcioara, ., într-o casă închiriată de C. I. A. și B. R. G., fiind sădite circa 300 de semințe, din care au germinat 200, ajungând până la stadiul de răsaduri, activitatea ilicită fiind întreruptă de organele de cercetare penală.

10. Din materialul probator existent la dosar se reține că pentru înființarea, dezvoltarea și întreținerea culturii de cannabis costul s-ar fi ridicat la peste 1.000 euro, numai în primele 2 luni, potrivit interceptărilor telefonice efectuate în cauză, urmând ca investiția să fie amortizată, iar din veniturile obținute lui C. I. A. revenindu-i suma de 4.000 euro, care reprezentau doar plata muncii prestate pentru îngrijirea și dezvoltarea culturii.

11. Cu ocazia perchezițiilor efectuate la data de 03.03.2015 la imobilele situate în Târgoviște, comuna Sălcioara- .- . Priboieni-. au fost descoperite și ridicate diferite instalații necesare înființării, întreținerii și dezvoltării unei culturi de cannabis. Astfel, de la domiciliul inculpatul C. I. A. din . la D. I. din . ridicate 6 resturi (rădăcini) ale unor plante de cannabis; dar și suporți cu alveole, în care s-a pus în evidență delta 9 Tetrahidrocannabinol (THC).

12. Totodată, la percheziția domiciliară au fost găsite și cantități de droguri, cum ar fi: 1,71 grame fragmente vegetale care au pus în evidență delta 9 Tetrahidrocannabinol (THC)- la C. I. A. în . grame fragmente vegetale, în care s-a pus în evidență tutun și delta 9 Tetrahidrocannabinol (THC)- la C. F. A., în . de plante imature de culoare verde, în care s-a pus în evidență delta 9 Tetrahidrocannabinol (THC)- la inculpatul C. I. A. în . de plante imature de culoare verde, în care s-a pus în evidență delta 9 Tetrahidrocannabinol (THC)- la inculpatul C. I. A. și 1,14 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidență delta 9 Tetrahidrocannabinol (THC)- la D. I..

13. Cantitățile de droguri menționate au fost predate Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., care a concluzionat prin rapoartele de constatare tehnico-științifică nr._/10.03.2015 și nr._/ 10.03.2015 că probele ridicate de la domiciliile inculpaților au pus în evidență delta 9 Tetrahidrocannabinol (THC), substanță biosintetizată de planta cannabis, care face parte din tabelul nr.3 anexă la Legea nr.143/2000.

14. Tot cu ocazia perchezițiilore domiciliare efectuate au mai fost descoperite și ridicate un buletin de transfer monetar „Western Union” pentru 300 de euro, având ca expeditor pe B. R. G. și destinatar C. I. A.– de la domiciliul din Târgoviște al inculpatului C. I. A.; un laptop marca „Del” utilizat de către C. I. A., aparținând în fapt lui B. R. G. – de la locuința din . C. I. A. sau o unitate centrală purtând inscripția „Asus” și o tabletă marca „Vodafone Smart Tab 4” utilizate de către C. I. A. - de la domiciliul lui din Târgoviște.

15. Percheziția informatică autorizată prin încheierea nr.9/17.03.2015 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ a relevat existența unui număr de 10 fotografii înfățișându-l pe inculpatul B. R. G., despre care inculpatul C. I. A. a susținut că îi aparțin, în timp ce în tableta utilizată de către acesta din urmă au fost identificate un număr de 9 fotografii cu ghivece în care sunt cultivate plante de cannabis, instalație de ventilație, sistem de ventilație și reflexie, cu privire la care C. I. A. a declarat că le-a făcut pentru a le trimite inculpatului B. care dorea să vadă evoluția plantelor, în timp ce în cele două fotografii prezentând o bucată de hârtie pe care se pot vedea fragmente vegetale, C. I. A. a declarat că reprezentau cannabis în amestec cu tutun.

16. S-a apreciat că fapta inculpatului B. R. G. care împreună cu inculpații D. I. și C. I. A., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a înființat succesiv 3 plantații de cannabis de timp in door, în perioada 2014- 2015, în spații pe care le-a amenajat special, drogurile rezultate urmând a fi comercializate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal – 3 acte materiale.

17. Situația de fapt a fosat reținută în actul de sesizare pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză de la data începerii urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de sesizare din oficiu, procesele verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, procesul verbal de efectuare a percheziției informatice, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și a mesajelor scrise efectuate de către inculpați, procesele verbale rezumative, procesele verbale de constatare a unor situații de fapt, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. și declarațiile inculpaților.

18. Față de inculpatul B. R. G. a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea nr.16/22.04.2015 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 22.04.2015 și până la 21.05.2015, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.22/U/22.04.2015.

19. După înregistrarea dosarului la instanță la data de 15.05.2015, măsura preventivă a fost menținută, succesiv, de către judecătorul de cameră preliminară, prin încheierile din datele de 18.05.2015, 12.06.2015 și 22.06.2015, constatându-se că temeiurile care au determinat-o subzistă.

Soluția pronunțată de Tribunalul Dâmbovița- Secția penală în dosarul_ /2014

20. Prin sentința penală nr. 756/10.07.2015 pronunțată în dosarul nr._ /2014 s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și actualizată, cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal și art.375 alin. 2 rap. la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul B. R. G., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu art. 67 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 68 Cod penal.

În temeiul art.65 alin.1 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

În temeiul disp. art.72 alin.1 Cod penal, deduce perioada arestării preventive a inculpatului B. R. G. începând cu data de 22.04.2015 la zi.

În temeiul art. 91 alin. 1 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. 1 și 2 Cod penal, stabilește termen de supraveghere de 4 ani, ce se va calcula de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile la o instituție stabilită de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, dintre cele convenite cu autoritățile locale.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 96 alin. 1 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Prezenta hotărâre se va comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, potrivit art. 94 și urm. Cod penal.

În temeiul art.399 alin.3 lit.b Cod procedură penală, dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului B. R. G. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.22/U/22.04.2015 emis de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița în dosarul nr._, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul disp. art. 274 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul B. R. G. la plata sumei de 5.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care se include și suma de 5.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de desfășurarea urmăririi penale.”

21. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că prin rechizitoriul din 31.03.2015 întocmit în dosarul nr.118/D/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C. I. A. și D. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, reținându-se că împreună cu B. R. G., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale au înființat, succesiv, două plantații de cannabis de tip in-door, în perioada 2014-2015, în locații pe care le-au amenajat special în acest scop, drogurile rezultate urmând a fi comercializate, în sarcina fiecăruia dintre inculpați reținându-se săvârșirea a două acte materiale.

22. Prin același rechizitoriu s-a dispus și clasarea față de C. F. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, dar și disjungerea cauzei față de B. R. G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, reținându-se în ceea ce-l privește pe cel din urmă că urmărirea penală nu este completă cu privire la el.

23. Prin sentința penală nr.496/4.05.2015 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ s-a dispus condamnarea celor doi inculpați la pedepse de câte doi ani și trei luni închisoare, cu aplicarea disp. art.91 alin.1 Cod penal, stabilindu-se un termen de supraveghere, pentru fiecare, de trei ani.

24. S-a reținut cu acea ocazie de către instanță că din lucrările dosarului rezultă că inculpații C. I. A. și D. I. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, faptă comisă în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin înființarea succesivă a două plantații de cannabis, în perioada 2014-2015, în locații special amenajate de ei în acest scop, drogurile urmând a fi comercializate.

25. După finalizarea cercetărilor în ceea ce-l privește și pe B. R. G., în dosarul disjuns nr.37/D/P/2015, prin ordonanța din data de 15.04.2015 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de el pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, iar la data de 14.05.2015 s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea infracțiunii menționate.

26. Materialul probator administrat în cauză a relevat că începând cu luna ianuarie 2014 inculpatul B. R. G. a sprijinit înființarea unei culturi de cannabis, de către C. I. A., căruia i-a dat circa 150 de semințe de cannabis, pe care acesta din urmă le-a plantat la locuința din comuna Voinești, ., unde locuia și fratele său C. F. A., într-o magazie pe care a amenajat-o în acest scop.

27. Acest aspect este demonstrat prin delarațiile date de C. I. A. în cauza în care acesta a fost cercetat- nr.118/D/P/2014, acesta arătând că la începutul anului 2014 (declarație dată în calitate de inculpat) a primit de la prietenul său R., 150 de semințe de cannabis, pentru înființarea unei culturi în acest sens, pe care i le-a dus ulterior numitului „Frizeru”, identificat în persoana lui D. I., căruia i-a dat indicații cu privire la înființarea și întreținerea culturii de cannabis, din drogurile care urmau a fi comercializate urmând a primi, la o singură cultură, circa 4.000 Euro.

28. Declarația acestui inculpat se coroborează cu cea dată de fratele său C. F. A., care a arătat cu ocazia audierii sale în cauza în care a fost cercetat, că în cursul lunii martie 2014 s-a întors în România și la locuința sa din comuna Voinești, . său îi spusese că va cultiva plante de cannabis, el nedându-i însă acordul în acest sens, a găsit pereții magaziei căptușiți cu zăpadă artificială, iar într-o ladă cu pământ se aflau 6 tulpini înrădăcinate, înalte de aproximativ 5 cm, care erau însă uscate.

29. De asemenea, declarația dată de C. I. A. se coroborează și cu declarația dată în aceeași cauză de D. I., care a arătat că în luna ianuarie a anului 2014, B. R. G. i-a propus să înființeze o cultură de cannabis de tip in-door, la domiciliul său, la scurt timp vizitându-l o cunoștință trimisă de R., respectiv C. I. A., care i-a adus aproximativ 150 de semințe de cannabis, pe care le-a plantat în găleți și ghivece aduse de aceeași persoană, amenajând pentru aceasta o cameră în podul locuinței sale, pe care a izolat-o cu zăpadă artificială și vată de sticlă, numai o parte din semințe germinând și rezultând circa 90-100 de plante, despre evoluția lor ținându-l la curent pe C. I.. Ulterior nașterii copilului a distrus însă o parte din plante, păstrând câteva dintre ele pentru a nu fi învinuit că le-ar fi comercializat personal și spunându-i lui C. că s-au uscat.

30. Potrivit declarațiilor aceluiași inculpat- D. I., în lunile octombrie- noiembrie 2014, C. I. A. a venit la el cu încă o persoană și i-a adus 25-30 ghivece cu plante de cannabis, spunându-i că nu au evoluat normal până la acel moment și cerându-i să le crească el în continuare, lucru pe care însă nu l-a făcut, aruncând imediat marea majoritate a plantelor și păstrând numai cinci, în condițiile în care la acea dată mai avea și două plante din lotul din ianuarie 2014. D. I. a mai arătat și că până la sfârșitul lunii februarie 2015 a mai rămas doar cu două plante, moment în care l-a chemat pe C. I. A. pentru a i le arăta, acesta spunându-i că mai sunt necesare 2-3 luni până plantele vor ajunge la maturitate, el însă nemaiașteptând trecerea timpului, ci rupând plantele și aruncându-le la gunoi.

31. Aceste din urmă susțineri ale inculpatului D. I. se coroborează cu declarațiile date de C. F. A., care a arătat că l-a însoțit pe fratele său în orașul Topoloveni, atunci când au mers la locuința numitului „Frizeru”, despre care aflase că primise de la fratele său plante de cannabis, fără însă a le și vedea, respectivul refuzând să le arate.

32. De asemenea, inculpatul C. I. A. a confirmat susținerile lui D. I., arătând că în cursul lunii octombrie 2014 a primit de la B. R. G. un număr de 38 semințe de cannabis, pe care le-a sădit într-o anexă pe care a amenajat-o în locuința proprietatea bunicii sale în . anexă placată de el cu zăpadă artificială și dotată cu instalații de lumină și căldură, din semințele primite germinând însă doar 35.

33. Inculpatul C. I. A. a precizat că a transportat plantele de cannabis, la îndemnul lui R., la amicul acestuia numit „Frizeru”, în . le-a lăsat în îngrijire.

34. Același inculpat a relatat că într-o vizită făcută în Spania lui B. R. G. în luna decembrie 2014, acesta i-a propus să înființeze o nouă cultură de cannabis, pentru care era însă necesară închirierea unei locuințe departe de oraș, găsind împreună un anunț, pe un site, privitor la închirierea unei case în localitatea Ghinești și, de față cu el, care l-a învățat ce să discute, a vorbit cu proprietarul.

35. Întors în țară, la sfârșitul lunii decembrie 2014 a închiriat respectivul imobil, pentru suma de 300 Euro, banii fiindu-i dați de B. R. G. la plecarea din Spania, și, după ce a luat de la domiciliul din ., aparținând părinților lui R., conform instrucțiunilor acestuia, un laptop, dar și ambalaje în care se aflau semințe de cannabis și pământ de flori ambalat în saci, și după ce a cumpărat de la magazinele Dedeman și Practiker materiale necesare înființării unei culturi de cannabis, respectiv surse de lumină, cabluri, surse de căldură și lemne, înștiințându-l cu privire la achizițiile făcute pe R., a amenajat imobilul închiriat și a sădit aproximativ 350 de semințe, din care au răsărit circa 150-200 de plante.

36. Cu privire la evoluția acestora l-a informat în permanență pe amicul său R., zis „R.”, de regulă, prin intermediul sistemului messenger, ferindu-se să vorbească prin intermediul telefonului, de teama supravegherii, trimițându-i și fotografii, arhivate în laptopul ridicat cu ocazia percheziției.

37. Cu ocazia percheziției informatice asupra laptopului marca Del ridicat la data de 03.03.2015 de la locuința lui C. I. A., situată în . HDD marca Seagate Barracuda au fost identificate un număr de 10 fotografii, în care apare inculpatul B. R. G., fotografii despre care C. I. A. a arătat că îi aparțin.

38. Totodată, la percheziția clonei tabletei marca Vodafone Smart Tab 4, găsită la domiciliul din Târgoviște a lui C. I. Adtrian, cu ocazia percheziției domiciliare din data de 03.03.2015, au fost identificate 9 fotografii cu ghivece în care sunt cultivate plante de cannabis, instalație de ventilație, sistem de ventilație și reflexie, cu privire la care inculpatul C. a arătat că le-a făcut pentru a-i arăta inculpatului B. R. G. evoluția plantelor, în alte două fotografii fiind fixată o bucată de hârtie pe care se află fragmente vegetale, despre care C. I. A. a arătat că este cannabis în amestec cu tutun.

39. Susținerile inculpaților C. I. A. și D. I., coroborate cu cele date de C. F. A., privind înființarea unei noi culturi de cannabis în luna decembrie 2014, cu privire la care C. F. A. a arătat că probabil semințele de cannabis au fost aduse în țară de fratele său după întoarcerea din Spania, unde a stat la „Robotu”, se completează și cu rezultatele perchezițiilor domiciliare efectuate la data de 03.03.2015 atât la locuința din Târgoviște deținută de C. I. A., unde a fost descoperit un borcan cu capac, dar și la locuința lui C. F. A., situată în .-au găsit fragmente vegetale de culoare maro, ambalate într-o pungă din material plastic transparent, constituite din 156,80 grame fragmente vegetale, precum și 4 suporți de culoare neagră a câte 48 de alveole, alături de rezultatul percheziției efectuată la locuința inculpatului C. I. A. din ., unde au fost găsite 1,71 grame fragmente vegetale de culoare verde sau 200 fire de plante imature de culoare verde.

40. Probele ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare au fost supuse expertizării de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., fiind întocmite rapoartele de constatare tehnico-științifică nr._ din 10.03.2015 și nr._ din 10.03.2015, care au concluzionat că în toate probele înaintate s-a pus în evidență delta 9 Tetrahidrocannabinol (THC), substanță biosintetizată de planta cannabis, cannabisul făcând parte din Tabelul nr. III Anexă la Legea nr.143/2000.

41. Toate probele ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare, inclusiv drogurile găsite au fost confiscate de la inculpații C. I. A. și D. I., prin sentința penală nr.496/4.05.2015 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, prin care s-a dispus condamnarea lor.

42. Tot acest material probatoriu, care atestă sprijinul acordat de inculpatul B. R. G. atât în furnizarea semințelor de cannabis, dar și în finanțarea cu sume de bani a înființării și întreținerii culturilor de cannabis se coroborează și cu declarația acestui inculpat dată la 09.07.2015, când a arătat că recunoaște în întregime acuzațiile care i se aduc, dar și cu conținutul interceptărilor telefonice realizate în cauză, cum ar fi discuțiile avute de acest inculpat cu C. I. A. la data de 14.01.2015- când cei doi discută despre trimiterea în țară de către B. R. G. a unei sume de bani, C. spunând că „restul îi țin pentru… alea”, încunoștiințându-l pe R. despre faptul că „am luat lemne” și că „mai îmi trebuie o sobă !”, pe care urmează să o folosească peste 2-3 săptămâni, iar la întrebarea lui R.: „ Tu zici s-o bagi în camera aia?”, îi răspunde: „în…ca-me-re-le din spate…, că vine…o cameră, după aia intră cu un hol și cu bucătăria”, detaliindu-i astfel organizarea locuinței.

43. De asemenea, în discuția pe care cei doi o au la data de 01.03.2015, C. I. A. îi comunică lui R.: „bă frate, mă jur pe cei vrei tu frate că mi-am dat tot interesul, ce se întâmplă nu e din vina mea frate, își spun sincer ! Am încercat, și acuma…”, discuția continuând, C. spunându-i lui R.: „mă gândeam să mă duc la „Frizeru””,…”ce frate, n-am mai dus?”.

44. Aceste convorbiri telefonice vin să confirme deci susținerile inculpatului C. I. A. că a înființat o nouă cultură de cannabis, amenajând un nou spațiu în acest sens, cu bani primiți de la B. R. G., pe care îl informa cu privire la tot ceea ce făcea, aducându-i la cunoștință și că evoluția plantelor nu a fost corespunzătoare și, de aceea, ar putea fi mutate la „Frizeru”, așa cum s-a mai întâmplat și cu alte ocazii.

45. Raportat la acest material probatoriu, instanța de fond a apreciat că în cauză s-a dovedit vinovăția inculpatului B. R. G., cu privire la sprijinul acordat de acesta inculpaților C. I. A. și D. I. pentru înființarea succesivă a trei plantații de cannabis de tip in-door, în perioada 2014-2015, în locații amenajate special în acest sens, inculpatul B. fiind cel care a furnizat semințele de cannabis, dar care a asigurat și sume de bani necesare pentru întreținerea culturilor, fiind informat constant cu privire la evoluția plantelor, inclusiv prin trimiterea unor fotografii, plantele urmând a fi comercializate, în acest sens declarațiile date de D. I., care a arătat că urma să primească o remunerație în bani la momentul predării recoltei, fără a stabili cu exactitate cu B. R. G. suma pe care trebuia să o încaseze, coroborându -se cu cele date de inculpatul C. I. A., care a arătat că dintr-o singură cultură urmau să-i revină 4.000 Euro, alături de conținutul convorbirilor telefonice purtate de C. I. A. și B. R. G., edificatoare în acest sens fiind convorbirea din data de 14.01.2015, când B. îi spune amicului său „mă gândesc la banii pe care… trebuie să-i cheltuim. Că nu avem de unde să îi dăm, d-asta i-am zis și lu ăla „bagă-te mă acolo-șa” și poate-l facem și p-ăsta să luăm aia și suntem șmecheri! Dacă am luat aia avem și noi bani!”.

46. Instanța de fond a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpatului și relevate de probele anterior menționate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 și ținând seama de faptul că în realizarea aceleiași rezoluții infracționale au fost realizate trei acte materiale, activitatea infracțională fiind comisă în trei rânduri, urmează a fi reținute și disp. art.35 alin.1 Cod penal, texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatului.

47. La individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere prevederile art.74 Cod penal, referitoare la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, apreciat ca fiind deosebit de ridicat, fiind vorba de o infracțiune care afectează un număr mare de persoane, și în special tineri, de împrejurările și modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, conform probatoriului administrat, dar și persoana inculpatului.

48. În procesul de individualizare a pedepsei instanța de fond a ținut seama și de atitudinea de recunoaștere a învinuirii și de solicitarea ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ceea ce presupune reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Instanța de fond a mai ținut seama și de actele în circumstanțiere depuse de inculpat, potrivit cărora era integrat în societate, astfel cum rezultă din copia contractului de muncă, care chiar dacă a fost încheiat pentru o perioadă determinată, coroborat cu celelalte diplome care atestă absolvirea unor cursuri de formare profesională, relevă intenția inculpatului de a fi integrat în societate și de a obține venituri în mod licit. Totodată, s-a mai reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea

49. Prin urmare, instanța a considerat că se impune aplicarea unei pedepse într-o limită care să asigure scopul educativ, dar și sancționator al pedepsei, având în vedere și consecințele pe care le are în societate infracțiunea de trafic de droguri, devastatoare în rândul tinerilor. S-a apreciat că nu se impune ca executarea pedepsei să se realizeze cu privare de libertate, în condițiile în care prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, iar din comportamentul inculpatului, atât anterior săvârșirii faptelor, dar și ulterior, când a recunoscut cele reținute în sarcina sa rezultă că prin această formă de executare a pedepsei va fi realizată nu numai constrângerea, dar și reeducarea lui, înțelegând gravitatea faptelor săvârșite și putând fi îndreptat și reintegrat în societate și prin această modalitate de individualizare a executării pedepsei.

Procedura în fața instanței de control judiciar

50. Împotriva sentinței penale nr. 756/10.07.2015 pronunțate în dosarul nr._ /2014 al Tribunalului Dâmbovița, în termen legal imperativ inculpatul B. R. G. a exercitat calea de atac a apelului, înțelegând să critice hotărârea apelată cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și la stabilirea Serviciului de Probațiune Argeș ca instituția competentă să asigure supravegherea respectării obligațiilor specifice modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei pe care instanța de fond a aplicat-o în cauză.

51. În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat în esență că pedeapsa principală aplicată de instanța de fond este mult prea mare față de gravitatea faptei, având în vedere și atitudinea procesuală cooperantă adoptată de inculpatul apelant, care a recunoscut în mod constant implicarea sa în comiterea actelor pentru care a fost trimis în judecată.

52. De asemenea, tot în susținerea motivelor de apel, s-a mai arătat că în prezent domiciliul inculpatului apelant este pe raza teritorială a Județului Dâmbovița, astfel încât serviciul de probațiune competent să asigurare supravegherea inculpatului în intervalul aferent termenului de încercare este S. de probațiune Dâmbovița și nu serviciul competent teritorial la nivelul Județului Argeș.

53. După aducerea la cunoștință a dispozițiilor art. 420 alin. 4 Cpp relative la ascultarea inculpatului potrivit regulilor de la judecata în fond, inculpatul apelant a învederat că nu dorește să dea noi declarații, menținând poziția procesuală adoptată în fața instanței de fond.

54. În fața instanței de apel a fost administrată proba cu înscrisuri iar asistența juridică a inculpatului apelant a fost asigurată prin intermediul apărătorului ales cu împuternicire avocațială la dosar.

Dispoziții normative incidente în cauză

55.Verificând hotărârea atacată, conform art. 420 alin. 8 Cpp, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea va reține în esență că începând cu luna ianuarie 2014 inculpatul apelant B. R. G. a sprijinit înființarea unei culturi de cannabis, de către C. I. A., căruia i-a dat circa 150 de semințe de cannabis, pe care acesta din urmă le-a plantat la locuința din comuna Voinești, ., unde locuia și fratele său C. F. A., într-o magazie pe care a amenajat-o în acest scop.

56. Acest aspect este demonstrat prin delarațiile date de C. I. A. în cauza în care acesta a fost cercetat- nr.118/D/P/2014, acesta arătând că la începutul anului 2014 (declarație dată în calitate de inculpat) a primit de la prietenul său R., 150 de semințe de cannabis, pentru înființarea unei culturi în acest sens, pe care i le-a dus ulterior numitului „Frizeru”, identificat în persoana lui D. I., căruia i-a dat indicații cu privire la înființarea și întreținerea culturii de cannabis, din drogurile care urmau a fi comercializate urmând a primi, la o singură cultură, circa 4.000 Euro.

57. În mod judicios a reținut instanța de fond că declarația acestui inculpat se coroborează cu cea dată de fratele său - C. F. A., care a arătat cu ocazia audierii sale în cauza în care a fost cercetat, că în cursul lunii martie 2014 s-a întors în România și la locuința sa din comuna Voinești, . său îi spusese că va cultiva plante de cannabis, el nedându-i însă acordul în acest sens, a găsit pereții magaziei căptușiți cu zăpadă artificială, iar într-o ladă cu pământ se aflau 6 tulpini înrădăcinate, înalte de aproximativ 5 cm, care erau însă uscate.

58. De asemenea, declarația dată de C. I. A. se coroborează și cu declarația dată în aceeași cauză de D. I., care a arătat că în luna ianuarie a anului 2014, B. R. G. i-a propus să înființeze o cultură de cannabis de tip in-door, la domiciliul său, la scurt timp vizitându-l o cunoștință trimisă de R., respectiv C. I. A., care i-a adus aproximativ 150 de semințe de cannabis, pe care le-a plantat în găleți și ghivece aduse de aceeași persoană, amenajând pentru aceasta o cameră în podul locuinței sale, pe care a izolat-o cu zăpadă artificială și vată de sticlă, numai o parte din semințe germinând și rezultând circa 90-100 de plante, despre evoluția lor ținându-l la curent pe C. I..

59. În condițiile materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, în mod corect instanța de fond a reținut implicarea inculpatului B. R. G., în activitate de susținere a inculpaților C. I. A. și D. I. pentru înființarea succesivă a trei plantații de cannabis de tip in-door, în perioada 2014-2015, în locații amenajate special în acest sens. Mijloacele de probă administrate în cauză au arătat, așa cum în mod judicios a reținut și judecătorul fondului, că inculpatul B. este cel care a furnizat semințele de cannabis, dar care a asigurat și sprijinul financiar necesar pentru întreținerea culturilor, fiind informat constant cu privire la evoluția plantelor, inclusiv prin trimiterea unor fotografii, plantele fiind cultivate cu scopul de a fi comercializate.

60. Extrem de elocvente sunt în acest sens declarațiile date de D. I., care a arătat că urma să primească o remunerație în bani la momentul predării recoltei, fără a stabili cu exactitate cu B. R. G. suma pe care trebuia să o încaseze. Aceste declarații se coroborează cu cele date de inculpatul C. I. A., care a arătat că dintr-o singură cultură urmau să-i revină 4.000 Euro.

61. Relevante în cauză sunt și procesele verbale de redare în formă scrisă a conținutului convorbirilor telefonice purtate de C. I. A. și B. R. G., edificatoare în acest sens fiind convorbirea din data de 14.01.2015, când B. îi spune amicului său „mă gândesc la banii pe care… trebuie să-i cheltuim. Că nu avem de unde să îi dăm, d-asta i-am zis și lu ăla „bagă-te mă acolo-șa” și poate-l facem și p-ăsta să luăm aia și suntem șmecheri! Dacă am luat aia avem și noi bani!”.

62. Prin urmare, în cauză, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, stabilind că actele materiale pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată întrunesc conținutul constitutiv al unei infracțiuni de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. 1 al Legii nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen.

63. În fața instanței de fond inculpatul apelant a recunoscut implicarea sa în comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, optând pentru judecarea cauzei în baza procedurii bazate pe recunoașterea învinuirii prev. de art. 375 Cpp.

64. În aceste împrejurări, în mod legal și temeinic instanța de fond s-a orientat către aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 187/2012: ”cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea transportul, procurarea, cumpărarea,deținerea ori ale operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi”.

65. Având în vedere lipsa antecedentelor penale și poziția procesuală adoptată de inculpatul apelant, instanța de fond s-a orientat către aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimă, apreciind în mod judicios că se impune individualizarea în regim de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, pe perioada termenului de încercare inculpatul apelant având posibilitatea de a demonstra că scopul și funcțiile pedepsei pot fi atinse și fără executarea pedepsei aplicate în regim de detenție.

66. Instanța de control judiciar nu poate primi criticile formulate de apărătorul ales al apelantului inculpat în sensul că în cauză s-ar impune diminuarea pedepsei aplicate. Astfel, deși inculpatul apelant nu este cunoscut cu antecedente penale, în sarcina acestuia s-a reținut comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată. Or, din punct de vedere al naturii juridice infracțiunea continuată reprezintă o formă de agravare facultativă a pedepsei, demonstrând totodată un grad ridicat de potențial criminogen al autorului care, deși conștientizează încălcarea normei penale, persistă în această conduită, fiecare act material component al laturii obiective fiind de natură a-i întări convingerea că poate persista în conduita infracțională nefiind supus riscului de a fi depistat și adus în fața organelor judiciare.

67. În ceea ce privește motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, instanța de control juidiciar va avea în vedere substanțele traficate și bunurile găsite cu ocazia perchezițiilor domiciliare, aspecte care demonstrează că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului a avut ca scop obținerea unor sume substanțiale de bani, inculpatul apelant, deși necunoscut cu antecedente penale având cu certitudine reprezentarea consecințelor comiterii unor asemenea fapte.

68. Justificarea pedepsei aplicate inculpatului apelant de instanța de fond se impune a fi abordată și prin prisma persistenței în comiterea actelor ilicite, atitudine specifică infracțiunii continuate. Problema de ordin psihologic pe care literatura de specialitate a încercat să o lămurească pe acest plan este cea a „paradoxului criminal”. Întrebarea la care s-a căutat un răspuns adecvat este: de ce infractorul – și mai cu seamă persoana care persistă în activități ilicite – comite actele sale când știe că în cele din urma va fi pedepsit?. În explicarea acestui „paradox”, literatura de specialitate s-a referit la „legea secvenței temporale”, conform căreia: „un anumit act (infracțional) uman este determinat nu numai de consecințele lui, ci și de apariția în timp a respectivelor consecințe”. Cu alte cuvinte, conform literaturii de specialitate, „când o acțiune are două consecințe, una premială (pozitivă) și alta de sancțiune (negativă), ambele consecințe fiind (teoretic) egale ca pondere (echiprobabile), atunci situația (conflictuală) se rezolvă în funcție de consecința probabilă cea mai apropiată (ca apariție în timp). În cazul unui act infracțional, consecința imediată este premial pozitivă, în sensul că dă o satisfacție imediată morală sau materială, câtă vreme sancțiunea legală este mai îndepărtată în timp și comportă un grad de incertitudine. (…) În cazul delincvenților, deci, trecerea la actul infracțional este o activare a mecanismelor psihosociale ca reacție la excluderea și respingerea pe care o suferă. Neacceptarea, respingerea socială, conform studiilor de specialitate, este un motiv puternic de acțiune și, în această conjunctură, evident, comportamentul va fi direcționat antisocial. Impactul va fi cu atât mai violent cu cât subiectul va fi mai puternic convins că agentul frustrator a acționat cu intenție.”, (H. Eysenck M. Descifrarea comportamentului uman, Editura Teora, București, 1998).

69. Raportând aceste susțineri ale literaturii de specialitate la realitatea faptică a speței, instanța de apel va reține că inculpatul apelant, deși avea cu certitudine cunoștință de consecințele activității infracționale pentru care a fost trimis în judecată, existând chiar campanii mediatice de avertizare cu privire la pericolul pe care îl prezintă drogurile, aceste aspecte au contat mai puțin în adoptarea conduitei infracționale, scopul primordial fiind obținerea unui profit substanțial, indiferent de consecințele la adresa sănătății populației.

70. Natura și frecvența infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului demonstrează o recrudescență fără precedent a acestor activități. Cu privire la gradul de pericol social al acestor fapte, este bine cunoscut că problema abuzului de droguri și a traficului ilicit, devine tot mai îngrijorătoare, aspect reținut în mod legal și temeinic în considerentele sentinței apelate. Pericolul deosebit rezultă și din faptul că narcomania în rândul tinerilor este extrem de răspândită, astfel încât, în scopul obținerii unor profituri cât mai substanțiale, traficanții se îndreaptă către aceștia. Așa cum rezultă și din mijloacele de probă administrate în cauză, traficanții au căutat și au găsit alți „narcobusiness” prin intermediul cărora au intenționat să-și deschidă noi modalități de transport a substanțelor stupefiante în deplină siguranță, pentru ca apoi să se îndrepte „în liniște” spre noi cercuri de consumatori. Persoanele implicate în asemenea activități cunosc de regulă faptul că, odată intrat în acest cerc vicios, cel acaparat nu prea mai are scăpare, căci de la modelul imitativ se trece extrem de ușor la dependență, fiind semnalate foarte multe cazuri cu final tragic. Ca urmare a acestui fapt, persoanele cercetate sub aspectul acestui gen de fapte încearcă în permanent să se extindă și să aibă asigurată o rețea cât mai mare de distribuitori și de consumatori. În măsura în care nu sunt identificați și opriți la timp, dacă nu sunt dispuse măsuri corespunzătoare față de aceștia, există un risc extrem de ridicat de revenire la activități infracționale similare, fiind vorba de o sursă facilă a unui profit considerabil. Aceste aspecte transformă problema în una extrem de acută, astfel încât criminalitatea ce ține de traficul de droguri atentează la viața și la sănătatea celor cărora li se creează dependența.

71. În conținutul unui raport din anul 2007 al Departamentului de Stat American privind strategia internațională pentru controlul narcoticelor, se confirmă că România are probleme cu traficul de droguri, iar consumul de droguri va lua amploare. Conform aceluiași raport, în România se consumă în special heroină și marijuana iar România este folosită de traficanți pentru tranzit. Raportul mai arată că România nu este un producător semnificativ de narcotice ilicite, existând însă o producție internă de amfetamine. România se află pe o nouă rută de tranzit aflată în plină dezvoltare, care merge în sens invers, dinspre Europa Occidentală și de Nord către est. Poliția estimează că 80% din drogurile care intră în România ajung în Europa de Vest. Conform aceluiași raport, România nu încurajează și nici nu facilitează producția sau distribuția ilicită de narcotice, de droguri și nici spălarea veniturilor de pe urma tranzacțiilor ilicite.

72. Cu referire la gradul de pericol pentru valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare, instanța de control judiciar va mai reține că există un consens în practica judiciară a țărilor membre UE de a se sancționa mai ușor deținerea de canabis, maijuana, hașiș și derivatele lor pentru consum propriu, însă în Raportul Mondial asupra Drogurilor pe anul 2006 al Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (disponibil la adresa www.unodc.., în multe țări, infracțiunile referitoare la canabis sunt tratate mai tolerant decât cele referitoare la alte narcotice. Referindu-se la canabis, același raport se evidențiază faptul că acesta „a căzut” într-o zonă gri, iar acest drog, crescând în popularitate le-a depășit pe toate celelalte. Raportul atrage atenția că cedarea în fața canabisului este importantă pentru că acesta este cel mai popular drog ce se consumă ilicit pe plan mondial, existând date că, în unele țări, mai mult de jumătate din populația tânără a folosit acest drog. Planta de canabis a devenit tot atât de periculoasă pentru sănătatea consumatorilor ca și celelalte plante cum sunt cocajerul din care se extrage cocaina și macul din care se extrage opiul, deoarece traficanții au investit foarte mult în creșterea potenței efectelor euforice ale canabisului, făcându-l mult mai atractiv pe piața ilicită a drogurilor.

73. Prin urmare, studiile de specialitate arată că drogul de risc cunoscut sub denumirea „cannabis” nu mai este o iarbă inofensivă, așa cum deseori a fost prezentată, ci un drog psihoactiv care se impune a fi luat mult mai în serios.

74. Toate aceste aspecte demonstrează că instanța de fond s-a orientat către o pedeapsă al cărei cuantum a fost individualizat în mod corespunzător, cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de lege. Atitudinea procesuală a inculpatului apelant a fost de asemenea avută în vedere, poziția procesuală sinceră și cooperantă nefiind însă în mod constant o caracteristică a conduitei inculpatului. Astfel, în faza inițială a cercetărilor, desfășurate cu inculpatul apelant în stare de arest preventiv, acesta nu a adoptat aceeași poziție precum cea exprimată în fața instanței de fond sesizate cu judecarea cauzei. Prin urmare poziția de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa are loc după trimiterea sa în judecată, în condițiile în care a luat cunoștință de întregul material probator administrat în cauză, asfel încât solicitarea de aplicare a procedurii de judecată bazate pe recunoașterea învinuirii nu poate justifica aplicarea unei pedepse orientate sub limita minimă.

75. Din actele depuse la dosarul cauzei la acest termen de judecată rezultă că domiciliul actual al inculpatului apelant se află pe raza teritorială a Jud. Dâmbovița, în timp ce în sentința apelată, fiind aplicată măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a dispus obligarea inculpatului de a se prezenta la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, la datele fixate de acesta.

76. Potrivit art. 32 alin. 1 lit. a din Legea nr. 252 din 19 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune:”În desfășurarea activității de probațiune, consilierii de probațiune realizează evaluarea inculpaților, a minorilor aflați în executarea unei măsuri educative, respectiv a persoanelor supravegheate, din oficiu sau la solicitarea organelor judiciare, potrivit legii”. Potrivit art. 32 alin.(2) din același act normativ: ”Pentru desfășurarea activității prevăzute la alin. (1) lit. a) este competent serviciul de probațiune în a cărui circumscripție teritorială se află locuința persoanei evaluate. În situația în care persoana evaluată se află într-o unitate de arest preventiv, o unitate penitenciară, un centru educativ sau centru de detenție, competența teritorială se stabilește potrivit alin. (5) și (6)”.

77. Cum în cauză locuința persoanei condamnate în regim de suspendare a executării sub supraveghere se află în prezent pe raza teritorială a Jud. Dâmbovița, serviciul de probațiune competent conform art. 32 alin. 2 rap. la art. 32 alin. 1 lit. a din Legea nr. 252/2013 este S. de probațiune Dâmbovița.

78. Față de toate considerentele expuse mai sus. în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a Cpp, Curtea va admite apelul formulat de apelantul inculpat: B. R.-G., împotriva sentinței penale nr. 756/10.07.2015 pronunțate în dosarul nr._ /2014 al Tribunalului Dâmbovița.

79. Va dispune desființarea în parte a sentinței penale apelate și va pronunța o nouă hotărâre în sensul că în temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere va obliga inculpatul apelant să se prezinte la S. de Probațiune Dâmbovița, la datele fixate de acesta.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

80. Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelantul inculpat:

B. R.-G., fiul lui V.-V. și F., născut la 19.06.1983 în municipiul Târgoviște, județul, Dâmbovița, domiciliat în fiul lui V.-V. și F., născut la 19.06.1983 în Târgoviște, CNP_, domiciliat în Târgoivște, .. B., ..C, ., împotriva sentinței penale nr. 756/10.07.2015 pronunțate în dosarul nr._ /2014 al Tribunalului Dâmbovița.

Desființează în parte sentința penală apelată și pronunță o nouă hotărâre în sensul că în temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere obligă inculpatul apelant să se prezinte la S. de Probațiune Dâmbovița, la datele fixate de acesta.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2015.

Președinte, Judecător,

N. R. A. G. C.

Grefier,

M. M.

Fiind în concediu de odihnă

Prezenta se semnează de

P. grefier

Red.NRA

5 ex./25.09.2015

d.f._ /2014 Tribunalul Dâmbovița

j.f. A. M.

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3113/2006

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 827/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI