Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 761/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 761/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 37599/281/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 761

Ședința publică din data de 03 septembrie 2015

Președinte – I. N.

Judecător – C. R.

Grefier – C. M.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr. 307 din data de 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești privind pe inculpata Ș. G., fiica lui G. și L., născută la data de 06 iunie 1989 persoană privată de libertate în Penitenciarul Târgșor, prin aducere de la Penitenciarul G..

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatele inculpate A. I. Anișoara G. în stare privativă de libertate și asistată de avocat desemnat din oficiu B. V. din Baroul Prahova, substituind pe avocat N. G., cu delegație de asistență judiciară obligatorie nr._/2015 și Ș. G. G., în stare privativă de libertate și asistată de avocat desemnat din oficiu B. V., potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie nr._, lipsă fiind intimatele persoane vătămate N. M. și B. Doichița.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Conform dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatele aflate în stare de deținere a luat legătura cu acestea, susținând că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.

Din oficiu, Curtea pune în discuție părților cadrul procesual de față, raportat la motivele de apel formulate de unitatea de parchet.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că motivele de apel ale unității de parchet vizează numai pe inculpata Ș. G. G..

Avocat B. V. având cuvântul susține că din cuprinsul motivelor de apel formulate parchet rezultă că acestea se referă numai la intimata inculpată Ș. G., astfel că s-ar impune scoaterea din cauză a intimatei inculpate A. I. Anișoara G..

Curtea, luând concluziile părților, constatând că apelul unității de parchet o vizează doar pe inculpata Ș. G. G., dispune scoaterea din cauză a intimatei inculpate A. I. Anișoara G..

Curtea aduce la cunoștința apelantei – inculpate, în temeiul dispozițiilor art.420 alin. 4 Cod procedură penală, că are dreptul să fie ascultată și de instanța de control judiciar, iar aceasta după consultarea cu avocatul desemnat din oficiu, învederează că nu dorește să dea o nouă declarație.

Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că în opinia unității de parchet instanța de fond nu a avut în vedere situația juridică a inculpatei Ș. G. G., astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, respectiv că inculpata a săvârșit faptele din prezenta cauză la datele de 27 mai 2010 și 05 iunie 2010, în termenul de liberare condiționată.

Astfel, inculpata a fost liberată condiționat la data de 21 iulie 2009, cu un rest de 553 de zile, din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 107 din data de 15 februarie 2007 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 432 din 22 iunie 2007 a Tribunalului București.

Infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin această sentință penală au fost săvârșite în timpul minorității, în stare de pluralitate intermediară.

Ca atare, aplicând disp. art. 5 Cod penal, instanța de fond trebuia să aprecieze ca lege mai favorabilă inculpatei ca fiind Codul penal anterior, având în vedere tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, potrivit Noului Cod penal, dar și disp. art. 104 alin. 2 Cod penal, să condamne inculpata conform art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit.a) Cod penal vechi, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru fiecare dintre ele și a art. 33 lit. a) Cod penal anterior.

Totodată, în baza disp. art. 61 alin. 1 Cod penal din 1969, instanța trebuia să revoce beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 553 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 107 din data de 15 februarie 2007 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 432 din 22 iunie 2007 a Tribunalului București, să contopească acest rest cu pedepsele stabilite pentru infracțiunile din prezenta cauză, urmând ca în final, în baza disp. art. 33 lit. a) Cod penal anterior, ulterior să contopească cele două rezultante, ca urmare a revocării, inculpata având de executat pedeapsa rezultantă cea mai grea, cu aplic. art. 71 Cod penal din 1969 și 64 litl a) teza a II a și b) din același cod, pe toată durata executării pedepsei.

Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pe fond înlăturarea tuturor aspectelor de netemeinicie.

Avocat B. V. având cuvântul susține că apelul declarat de unitatea de parchet profită inculpatei, sens în care solicită admiterea acestuia.

Intimata - inculpată Ș. G. G., având ultimul cuvânt lasă la aprecierea curții cu privire la decizia ce se va pronunța.

CURTEA

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 307 din data de 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în temeiul disp. art. 396 alin. 2 Cod procedură penală și art. 396 alin 10 Cod procedură penală, rap. la art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal a fost condamnată inculpata Ș. G., fiica lui G. și L., născută la data de 06 iunie 1989 în municipiul G., județul G., cu domiciliul în municipiul G., .. 36, județul G., C.N.P._, în prezent aflată în Penitenciarul de Femei Târgșor la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru fapta din data de 27.05.2010.

În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală și art. 396 alin 10 Cod procedură penală raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru fapta din data de 05 iunie 2010.

Conform art. 38 alin. 1, 2 Cod penal rap. la art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite prin prezenta, în final inculpata urmând să execute, în regim de detenție, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

Prin aceeași sentință a fost condamnată și inculpata A. I. Anișoara G. pentru același gen de infracțiuni la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

S-a luat act ca inculpatele sunt arestate în alte cauze.

În latură civilă. s-a luat act că persoanele vătămate N. M. și Borsa Doichița nu s-au constituit parti civile în cauză.

Potivit art. 112 alin. 1, lit. e) Cod penal s-a confiscat de la inculpate sumele de 700 lei, respectiv 250 lei, reprezentand prejudiciul creat prin savarsirea infractiunilor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza materialului probator administrat în cauză, următoarele:

Prin rechizitoriul nr.5534/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești au fost trimise în judecată, în stare de libertate, inculpatele:

- Ș. G., fiica lui G. și L., născută la data de 06.06.1989 în mun. G., jud. G., cu domiciliul în mun. G., .. 36, jud. G., C.N.P._, în prezent aflată în Penitenciarul Bacău, trimisă în judecată pentru infracțiunile de furt, prev. de art. 228 alin. 1 Cp. (fapta din 27.05.2010) și furt, prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal (fapta din 05.06.2010), ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal;

- A. ANIȘOARA G., fiica lui I. și M., născută la data de 25.08.1976 în municipiul G., județul G., cu domiciliul în municipiul G., ., jud. G., C.N.P._, în prezent aflată în Penitenciarul de Femei Târgșor, trimisă în judecată, pentru infracțiunile de furt, prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal (fapta din 27.05.2010) și furt, prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal (fapta din 05.06.2010), ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal.

În fapt, s-au reținut în actul de sesizare, următoarele:

1. În data de 27.05.2010, în jurul orelor 13.30 inculpatele A. Anișoara G. și Ș. G. s-au prezentat la locuința persoanei vătămate N. M. unde, sub pretextul că oferă spre vânzare produse de uz casnic, au fost invitate de către aceasta în locuință, împrejurare în care, motivând că merge să prezinte astfel de produse și altor persoane din . a părăsit încăperea închizând ușa și a mers în celelalte camere căutând bani și bijuterii, iar din dormitor, de sub o plapumă ce se afla pe pat, a sustras suma de 700 lei.

2. În data de 05.06.2010, în jurul orelor 13.00, inculpatele A. Anișoara G. și Ș. G. s-au prezentat la locuința persoanei vătămate B. D., oferindu-i spre vânzare mai multe produse de uz casnic, respectiv detergenți, ocazie cu care au fost invitate în bucătăria locuinței, ulterior, sub pretextul că merge la toaletă, inculpata Ș. G. a ieșit din bucătărie iar din sufragerie, unde pe canapea a găsit o geantă de damă, a sustras suma de 250 lei.

Situația de fapt mai sus menționată s-a stabilit pe baza următoarelor mijloace de probă: plângere și declarații persoana vătămată N. M., proces verbal de cercetare la fața locului din data de 27.05.2010 și planșele fotografice anexate acestuia, raportul de expertiză dactiloscópică nr._ din 02.06.2010, declarațiile inculpatelor.

După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin încheierea pronunțată la data de 05 decembrie 2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, precum și legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 5534/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, dispunând începerea judecății.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, prima instanță a adus la cunoștința inculpatelor posibilitatea pe care o au de a solicita ca soluționarea cauzei să se facă în procedura recunoașterii învinuirii, în baza probelor care au fost administrate în faza de urmărire penală, în măsura în care acestea își însușesc aceste probe și recunosc faptele, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare.

Inculpatele, prin avocat, au arătat la termenul din 15 ianuarie 2015, că înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 374 alin 4 Cod procedură penală și au solicitat ca judecata să aibă loc în procedura recunoașterii învinuirii, învederând instanței că își însușesc probele administrate în faza de urmărire penală și le cunosc, nemaisolicitând administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor.

Înainte de a le fi luată o declarație, dând eficiență dispozițiilor art. 374 alin 2 Cod procedură penală, instanța de fond a explicat inculpatelor în ce constă învinuirea ce li se aduce prin actul de sesizare al instanței, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.

Instanța, având în vedere dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, referitoare la împrejurarea că până la începerea cercetării judecătorești, dacă se consideră lămurită iar inculpatul recunoaște în totalitate și necondiționat faptele reținute în sarcina sa și nu mai solicită probe noi fiind de acord cu cele administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește, a admis cererea formulată de către acesta, procedând la soluționarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii.

În urma analizării materialului probator administrat în cauză prima instanță a reținut în fapt, următoarele:

În data de 27 mai 2010, în jurul orelor 13.30 inculpatele A. Anișoara G. și Ș. G. s-au prezentat la locuința persoanei vătămate N. M. unde sub pretextul că oferă spre vânzare produse de uz casnic au fost invitate de către aceasta în locuință, împrejurare în care motivând că merge să prezinte astfel de produse și altor persoane din . a părăsit încăperea închizând ușa și a mers în celelalte camere căutând bani și bijuterii, iar din dormitor, de sub o plapumă ce se afla pe pat a sustras suma de 700 lei.

Astfel, din conținutul plângerii și declarației persoanei vătămate, N. M., rezultă faptul ca la data de 27 mai 2010, în jurul orelor 13.30, la locuința sa s-au prezentat inculpatele A. Anișoara G. și Ș. G. care i-au oferit spre vânzare mai multe produse de uz casnic respectiv detergenți. Persoana vătămată le-a invitat în bucătăria locuinței sale, unde acestea au scos dintr-o sacoșă mai multe cutii și peturi cu detergenți, așezându-le pe masă. La scurt timp inculpata Ș. G. a părăsit încăperea pretinzând că merge să prezinte astfel de produse și altor persoane din . inculpata A. Anișoara G. a închis ușa bucătăriei așezând in dreptul acesteia, pe interior, un scaun pe care s-a urcat și a început să curețe ușa pentru a-i arăta persoanei vătămate cum să folosească detergenții.

După aproximativ 10 minute a plecat și aceasta din urmă ce-i prezentase produsele, lăsând pe masă detergenții, moment în care persoana vătămată a constatat că din dormitor de sub o plapumă ce se afla pe pat i-a fost sustrasă suma de 700 lei.

Cu ocazia cercetării la fața locului au fost ridicate pentru cercetări două înscrisuri și bunurile abandonate în locuință de cele două inculpate, iar în urma examinării acestora în laborator au fost descoperite 6 (șase) urme papilare apte pentru comparație dactiloscopică.

Prin Raportul de Expertiză Dactiloscopică nr._ din 02 iunie 2010 al Serviciului Criminalistic Prahova, s-a stabilit că cinci din cele șase urme papilare descoperite și ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, au fost create de impresiunile degetelor: mare și mijlociu de la mâna dreaptă, respectiv arătător, mijlociu și mic de la mâna stângă a inculpatei A. Anișoara G..

Din declarațiile inculpatei Ș. G. rezultă că la sfârșitul lunii mai 2010, împreună cu inculpata Aii Anișoara G. s-au deplasat de la G. la Ploiești cu un taxi, au mers într-un cartier cu blocuri și au urcat la etajul I al unui .. La unul dintre apartamente le-a răspuns o femeie în vârstă căreia i-au spus că sunt reprezentantele unei firme și că au detergenți la promoție pentru pensionari, aceasta invitându-le in bucătăria locuinței. Conform înțelegerii prealabile, inculpata A. Anișoara G. a început să prezinte produsele pentru a o ține ocupată pe persoana vătămată în timp ce inculpata Ș. G. pretinzând că pleacă, a ieșit din bucătărie închizând ușa și a mers in celelalte camere căutând bani și bijuterii pe care să le sustragă în dormitor, sub o plapumă ce se afla pe pat, a găsit suma de 700 lei pe care a sustras-o, după care a părăsit locuința, a sunat-o pe inculpata A. Anișoara G. spunându-i că a terminat și împreună au împărțit suma de bani sustrasă, după care s-au întors la G. cu un microbuz.

S-a motivat că declarațiile inculpatei Ș. G. s-au coroborat cu cele ale inculpatei A. Anișoara G., care susține că la data de 27.05.2010, împreună cu inculpata Ș. G. s-au deplasat de la G. la Ploiești cu un microbuz, după care cu un autobuz au mers până în zona unor blocuri cu patru etaje. Au intrat în scara unui . la ușa unui apartament situat la etajul I, unde le-a răspuns o femeie în vârstă căreia i-au spus că au al promoție detergenți și alte produse de curățat, aceasta invitându-le în bucătăria locuinței. Aici aceasta a expus pe masă produsele pe care le aveau asupra lor pentru a o ține ocupată pe persoana vătămată, timp în care, conform înțelegerii prealabile, inculpata Ș. G., motivând că pleacă, a părăsit bucătăria închizând ușa și a mers în celelalte camere pentru a căuta bani și bunuri pe care să le sustragă. La scurt timp după ce a fost sunată de inculpata Ș. G. care i-a spus că a terminat, a părăsit locuința, întâlnindu-se cu aceasta în fața blocului, unde au împărțit suma de 700 lei sustrasă din locuință și au plecat la G., însă la plecare, la insistențele persoanei vătămate, pentru a evita iscarea unui scandal, a abandonat pe masă produsele.

2. În data de 05 iunie 2010, în jurul orelor 13.00, inculpatele A. Anișoara G. și Ș. G. s-au prezentat la locuința persoanei vătămate B. D. oferindu-i spre vânzare mai multe produse de uz casnic, respectiv detergenți, ocazie cu care au fost invitate în bucătăria locuinței, ulterior, sub pretextul că merge la toaletă inculpata Ș. G. a iești din bucătărie iar din sufragerie, unde pe canapea a găsit o geantă de damă a sustras suma de 250 lei.

Din conținutul plângerii și declarației persoanei vătămate B. Doichița a reieșit că în data de 05.06.2010, în jurul orelor 13:00, la locuința sa, s-au prezentat inculpatele A. Anișoara G. și Ș. G. care i-au oferit spre vânzare mai multe produse de uz casnic, respectiv detergenți, ocazie cu care le-a invitat pe acestea în bucătăria locuinței. Cele două i-au prezentat produsele, așezându-le pe masă și, pe rând, motivând că merg la toaletă, au părăsit bucătăria închizând ușa. La plecare, acestea i-au lăsat un bilet pe care erau trecute două nume și două numere de telefon, spunându-i să le contacteze dacă dorește să cumpere bunuri din cele prezentate. Ulterior a constatat că din geanta personală, ce se afla pe canapeaua din sufragerie i-a fost sustrasă suma de 250 lei.

Cu ocazia cercetării la fața locului a fost ridicat un bilet ce conținea două nume și două numere de telefon, bilet ce a fost lăsat în locuință de inculpate.

În urma audierii în calitate de martor a numitei D. F., aceasta a declarat că în data de 05.06.2010, în jurul orelor 13:00, întorcându-se la domiciliu, la intrarea în . de două persoane necunoscute, pe care însă le poate recunoaște atât fizic cât și după fotografie, care au însoțit-o până la ușa apartamentului său, explicându-i că dacă posedă un carnet eliberat de S.C. Billa, va primi gratuit un produs de curățat. Spunându-le că nu posedă un astfel de carnet, persoanele respective au plecat mergând la etajul 1 al blocului respectiv.

La data de 02 iulie 2010, numita D. F. a participat la efectuarea unei recunoașteri după fotografie, ocazie cu care, fără ezitare, le-a indicat pe cele două persoane care, la data de 05 iunie 2010, prezentându-se ca fiind reprezentante ale S.C Billa, i-au oferit detergenți, în persoana inculpatelor A. Anișoara G. și Ș. G..

Din declarațiile inculpatei A. Anișoara G. a reieșit că la începutul lunii iunie 2010 împreună cu inculpata Ș. G., s-au deplasat de la G. la Ploiești cu intenția de a pătrunde în locuințe și a sustrage bunuri și bani, folosind ca mijloc de transport un microbuz maxi-taxi. Au coborât în zona Gării de Sud și cu un autobuz s-au deplasat până în zona de Vest a municipiului, unde au intrat în scara unui . femeie ce locuia la parter, căreia i-au oferit spre vânzare detergenți. Aceasta nu a fost interesată, fapt pentru care au urcat la etajul I și au sunat la un apartament, unde le-a răspuns o femeie în vârstă cărei i-au prezentat detergenții, aceasta invitându-le în bucătăria locuinței. Aici a expus pe masă produsele de curățat pentru a o ține ocupată pe persoana vătămată, timp în care inculpata Ș. G. a ieșit din bucătărie, a închis ușa, iar după aproximativ cinci minute a fost sunată de aceasta, care i-a spus că a terminat și o așteaptă în fața blocului. A părăsit locuința și s-a întâlnit în fața blocului cu inculpata Ș. G., au împărțit suma de 250 lei pe care aceasta o sustrăsese din locuință și au plecat la G..

Declarațiile inculpatei Ș. G. s-au coroborat cu cele ale inculpatei A. Anișoara G. care confirmă întrutotul cele menționate de aceasta din urmă. Inculpata Ș. G. precizează în plus că la un moment dat, motivând că merge la toaletă a ieșit din bucătărie, închizând ușa și a mers în sufragerie, unde pe canapea a găsit o geantă de damă din care a sustras suma de 250 lei după care a părăsit locuința. A luat legătura telefonic cu inculpata A. Anișoara G., spunându-i că a terminat, s-au întâlnit în fața blocului, au împărțit suma de bani sustrasă și au plecat la G..

Prin Raportul de Expertiză Grafoscopică nr._ din 26 octombrie 2010 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Prahova, s-a stabilit că scrisul de pe biletul lăsat de autoarele furtului în locuința persoanei vătămate B. D. la data de 05 iunie 2010, a fost executat de inculpata A. Anișoara G..

Astfel, declarațiile inculpatelor, date în fața instanței, prin care au recunoscut faptele reținute în sarcina lor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare și care s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauza creează convingerea instanței că vinovăția a fost stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de proba fiind suficiente și lămuritoare sub aspectul situației de fapt.

Instanța de fond a mai constatat că în speță se impune a se aplica principiul mitior lex, principiu potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale, se va aplica legea penală mai favorabilă.

Principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.(5) că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art.23 alin.(12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.” De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultraactivitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale.

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile au fost avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).

Cu privire la limitele speciale de pedeapsă, s-a constatat că este evident favorabilă prevederea din Noul Cod penal, art. 228 - 229 din Noul Cod penal prevăzând limite de pedeapsă mai reduse față de vechea reglementare, însă cu toate acestea, instanța de fond a apreciat cu privire la determinarea legii penale mai favorabile că nu trebuie să se raporteze exclusiv la limitele de pedeapsă ci trebuie considerată mai favorabilă legea care în ansamblu (în ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, cele privind posibilitatea reținerii unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, posibilitățile de individualizare a executării pedepsei, etc) conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu în mod necesar, legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.

Având în vedere totuși că inculpatele au fost trimise în judecată pentru săvârșirea unor fapte în stare de recidivă postexecutorie, al cărei regim sancționator este mai favorabil conform dispozițiilor vechiului cod penal, instanța de fond a apreciat că lege mai favorabilă pentru inculpata A. G. este Codul penal din 1969.

În ceea ce o privește pe inculpata Ș. G., raportat la limitele de pedeapsa prevăzute de noua reglementare, a stabilit ca lege mai favorabilă Noul Cod penal.

Având în vedere că prin Decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată ȋn Monitorul oficial nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispozițiilor constituționale ale art.1 alin.(4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art.61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și s-a pronunțat in sensul că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a considerat ca lege mai favorabila pentru inculpata A. G. Codul penal din 1969, iar pentru inculpata Ș. G. Noul Cod penal.

În drept, s-a stabilit că fapta inculpatei A. Anișoara G. care, în data de 27.05.2010, în jurul orelor 13.30 s-a prezentat la locuința persoanei vătămate N. M. împreună cu inculpata Ș. G. unde sub pretextul că oferă spre vânzare produse de uz casnic au fost invitate de către aceasta în locuință, împrejurare în care sub pretextul că merge să prezinte astfel de produse și altor persoane din . a părăsit încăperea închizând ușa și a mers în celelalte camere căutând bani și bijuterii, iar din dormitor, de sub o plapumă ce se afla pe pat a sustras suma de 700 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a) Cod penal 1969.

De asemenea, fapta inculpatei A. Anișoara G. care în data de 05.06.2010, în jurul orelor 13.00, împreună cu inculpata Ș. G. s-au prezentat la locuința persoanei vătămate B. D. oferindu-i spre vânzare mai multe produse de uz casnic, respectiv detergenți, ocazie cu care au fost invitate în bucătăria locuinței, ulterior, sub pretextul că merge la toaletă inculpata Ș. G. a iești din bucătărie iar din sufragerie, unde pe canapea a găsit o geantă de damă a sustras suma de 250 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. si ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. a C. pen. 1969

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de furt constă în acțiunea de luare a sumelor de bani din posesia sau detenția altei persoane. Acest element este întrunit, deoarece bunul a fost luat de către inculpat, acesta fiind în proprietatea persoanei vătămate.

Urmarea imediată o reprezintă producerea unei pagube în sensul diminuării patrimoniului persoanei vătămate, aceasta fiind privată de bunul al cărei proprietar este. Prin fapta săvârșită de către inculpata, patrimoniul persoanei vătămate a fost diminuat cu sumele de 600 lei, respectiv 250 lei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat că inculpata a acționat cu intenție directă, în sensul art. 19 alin 3 lit. a) Cod penal, având reprezentarea faptelor sale și a consecințelor păgubitoare atât cu privire la fapta săvârșită contra patrimoniului părții vătămate, urmărind acest rezultat.

Având în vedere că inculpata A. Anișoara G. a executat o pedeapsă cu închisoarea de 7 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 555/29.09.2008 a Judecătoriei Sector 2 București, definitivă prin decizia penala nr. 682/26.11.2008 a Tribunalului București, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, acesta a săvârșit faptele ce fac obiectul prezentei cauze în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 alin. 1, lit. b) Cod penal și în stare de recidiva postcondamnatorie față de împrejurarea că inculpata a fost liberată condiționat la data de 13.10.2009 cu un rest de 909 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata prin sentința penală nr. 1280/2007 a Judecătoriei Oradea, definitiva prin neapelare la data de 09.10.2007, prima fapta fiind săvârșita la data de 27.05.2010, în interiorul restului de zile ramase neexecutat.

Față de aceste aspecte instanța a dispune, în temeiul art. 386 Cod procedură penală schimbarea incadrarii juridice a infractiunilor retinute în sarcina inculpatei A. A. G., din doua infractiuni prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal (fapta din 05.06.2010), ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal în două infracțiuni prev. și ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. a) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1, lit. a), b) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal 1969.

Totodată, s-a stabilit că fapta inculpatei Ș. G. care, în data de 27 mai 2010, în jurul orelor13.30 s-a prezentat la locuința persoanei vătămate N. M. împreună cu inculpata A. Anișoara G. unde sub pretextul că oferă spre vânzare produse de uz casnic au fost invitate de către aceasta în locuință, împrejurare în care sub pretextul că merge să prezinte astfel de produse și altor persoane din . a părăsit încăperea închizând ușa și a mers în celelalte camere căutând bani și bijuterii, iar din dormitor, de sub o plapumă ce se afla pe pat a sustras suma de 700 lei, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal

Fapta aceleiași inculpate care în data de 05 iunie 2010, în jurul orelor 13.00, împreună cu inculpata Aii Anișoara G. s-au prezentat la locuința persoanei vătămate B. D. oferindu-i spre vânzare mai multe produse de uz casnic, respectiv detergenți, ocazie cu care au fost invitate în bucătăria locuinței, ulterior, sub pretextul că merge la toaletă inculpata Ș. G. a iești din bucătărie iar din sufragerie, unde pe canapea a găsit o geantă de damă a sustras suma de 250 lei, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat că inculpata a acționat cu intenție directă, în sensul art. 19 alin 3 lit. a) Cod penal având reprezentarea faptelor sale și a consecințelor păgubitoare atât cu privire la fapta săvârșită contra patrimoniului părții vătămate, urmărind acest rezultat.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpate există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestora la o pedeapsă.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatelor pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 alin.1 Cod penal 1969, respectiv art. 74 Cod penal și a ținut seama, în acest sens, de limitele de pedeapsa fixate în textul de incriminare, de gradul de pericol social concret al infracțiunii având in vedere circumstanțele reale ale faptei și împrejurările săvârșirii acesteia, de modalitatea de comitere a infracțiunii, precum și circumstanțele personale ale inculpatelor.

În cadrul procesului complex de individualizare a sancțiunii penale, instanța a apreciat că activitatea infracțională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar și la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care au fost săvârșită, precum și la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului.

Astfel, inculpata A. Anișoara G. este in vârsta de 38 de ani, cetățean roman, căsătorită, studii 6 clase, fără ocupație și figurează în evidențele cazierului judiciare cu mai multe condamnări pentru săvârșirea de infracțiuni de aceeași natură cu cele pentru care s-au desfășurat cercetări in prezenta cauză, care atrag reținerea stării de recidivă.

Inculpata Ș. G. este în vârsta de 25 de ani, cetățean roman, necăsătorit, studii 5 clase, fără ocupație, figurează în evidențele cazierului judiciare cu mai multe condamnări pentru săvârșirea de infracțiuni de aceeași natura cu cele pentru care s-au desfășurat cercetări in prezenta cauza, în prezent aflându-se încarcerată în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Bacău.

În conformitate cu aceste criterii, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatelor prezintă un pericol social ridicat, având în vedere persoana acestora și antecedentele penale.

I. În temeiul art. 396 alin. 2 Cod procedură penală și art. 396 alin 10 Cod procedură penală raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost condamnată inculpata Ș. G. la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru fiecare dintre faptele de furt retinute în sarcina sa.

În baza art. 38 alin. 1, 2 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal 1969 s-a constatat concurența faptelor și au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta, inculpata urmând să execute pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite prin prezenta, inculpata urmând sa execute, în regim de detenție, pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare.

II. În temeiul art. 396 alin. 2 Cod procedură penală și art. 396 alin 10 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. a) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1, lit. a), b) Cod penal 1969, precum și a art. 5 Cod a fost condamnată inculpata A. ANIȘOARA G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru fapta din data de 27.05.2010.

În baza art. 61 alin 1 teza a II a Cod penal 1969 s-a revocat liberarea condiționată a inculpatei A. A. G. din executarea pedepsei de 3 ani închisoare stabilita prin sentința penală nr. 1280/2007 a Judecătoriei Oradea, definitiva prin neapelare și s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită în prezenta cauza cu restul de pedeapsa rămas neexecutat de 909 zile închisoare, în final inculpata executând pedeapsa de 3 ani închisoare.

Conform art. 396 alin. 2 Cod procedură penală și art. 396 alin 10 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. a) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1, lit. a), b) Cod penal 1969, precum și a art. 5 Cod penal a fost condamnată aceeasi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru fapta din data de 05.06.2010.

Potrivit art. 61 alin 1 teza a II a Cod penal 1969 s-a revocat liberarea condiționată a inculpatei A. A. G. din executarea pedepsei de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1280/2007 a Judecătoriei Oradea, definitiva prin neapelare și s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare stabilita în prezenta cauza cu restul de pedeapsa rămas neexecutat de 909 zile închisoare, în final inculpata executând pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a C.pen.1969 raportat la art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal 1969 s-a constatat concurența faptelor și s-a contopit pedepsele de 3 ani închisoare aplicate prin prezenta, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea, de 3 ani închisoare, in regim de detenție.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a), b) și c) Cod penal intervine de drept in cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și art. 3 din Protocolul nr.1 din Convenție, în principiu prin hotărârea pronunțata în cauzele Hirst v.Marea Britanie si S. și P. v. România, jurisprudența cu caracter general - obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție raportat la art. 46 din Convenție, instanța a interzis inculpatului doar acele drepturi prev. de art. 64 Cod penal, față de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita

Astfel față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptei și față de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reținute, instanța a apreciat ca acesta este nedemn de a mai exercita drepturile prev. de art. 64 litera a) și b), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cel de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În consecință a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 71, 64 litera a) și b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe lângă fiecare pedeapsă principală, cât și pe lângă pedeapsa rezultantă, pe durata executării pedepsei.

Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că persoanele vatamate N. M. și Borsa Doichita nu s-au constituit părți civile in cauza.

Totodată, potrivit art. 112 alin. 1, lit. e) Cod procedură penală s-au confiscat de la inculpate sumele de 700 lei, respectiv 250 lei, reprezentand prejudiciul creat prin savarsirea infractiunilor.

Împotriva sentinței penale nr. 307 din data de 13 feruarie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în termen legal a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, care a criticat soluția primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca lege penală mai favorabilă Codul penal în vigoare de la data de 01 februarie 2014, deoarece inculpata Ș. G. a fost trimisă în judecată pentru comiterea a două infracțiuni, prima, la data de 27 mai 2010 iar cea de-a doua, la 05 iunie 2010, ambele săvârșite în termenul de liberare condiționată din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 107 din 15 februiarie 2007 a Juddscătoriei Sector 3 București, defintivă prin decizia penală nr. 432 din 22 iunie 2007 a Tribunalului București, așa încât se impunea constatarea că legea penală mai favorabilă inculpatei este vechiul Cod penal, ce prevede cumulul juridic, inclusiv în ceea ce privește restul de pedepasă de 553 zile închisoare, cu privire la care se impunea revocarea beneficiului liberării condiționate.

Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărîri legale și temeinice.

Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, pe baza actelor și liucrărilor cauzei și a dispozițiilor legale incidente, constată că aceasta este temeinică și legală iar apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești este nefundat, pentru considerentele ce urmează:

Prin sentința penală nr. 307 din data de 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatei Ș. G. pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art.5 Cod penal, la pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare ( fapte din 27 mai 2010 și 05 iunie 2010), iar potrivit art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata să execute în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În acord cu argumentele avute în vedere de judecătorul fondului și contrar criticilor de nelegalitate și netemeinicie învocate de către apelant, se constată că prin aplicarea corectă a dispozițiilor cuprinse în art. 5 Cod penal, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Costituționale, s-a stabilit că în cazul inculpatei Ș. Anișoara, legea penală mai favorabilă este reprezentată de Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, în vigoare de la data de 01 februarie 2014.

În acest sens, în mod just a fost avută în vedere natura pedepselor din legile penale succesive, constatând întemeiat că în timp ce Codul penal din 1969 sancționează faptele comise de inculpată exclusiv cu pedeapsa închisorii, ale cărei limite se situau între 3 și 15 ani, actualul Cod penal, sancționează aceleași fapte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, alternativ cu amenda, regimul sancționator prevăzut de noul Cod penal fiind considerabil mai blând decât cel din 1969.

În egală măsură se constată că actualul Cod penal constituie lege penală mai favorabilă în cazul inculpatei Ș. G. și din perspectiva incriminării, constatând că în prezent, faptele penatru care a fost trimisă în judecată și condamnată întrunesc elementele constitutive ale înfracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal, circumstanța agravantă prevăzută în art. 209 alin. 1 lit. a) din vechiul Cod penal, respectiv furtul săvârșit de două sau mai multe persoane împreună, nemaifiind reținută în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 229 Cod penal și nici ca circumstanță agravantă în sensul prev. de art. 77 Cod penal, ceea ce impune concluzia că din perspectiva consecințelor condamnării, cum ar fi reabilitarea ori a grațierii condiționate, încadrarea juridică stabilită de instanța de fond, potrivit noului cod, este mai favorabilă, termenul de reabilitare fiind mai mic decât cel anterior, întrucât la intervalul fixat de legiutor se adăuga jumătate din durata pedepsei aplicate, ceea ce nu este cazul în prezent, astfel cum rezultă din art. 166 Cod penal.

Este real că din fișa de cazier judiciar a inculpatei aflată la filele 32-34 d.f., rezultă că aceasta a fost condamnată în mod repetat la pedepse privative de libertate, atât înainte cât și după săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, în prezent aflându-se în executarea unei pedepse definitive iar infracțiunile de furt deduse judecății au fost comise până la împlinirea termenului de liberare condiționată, și din acest motiv, potrivit disp. art. 61 alin.1 Cod penal din 1969, era posibilă revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 553 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 107 din 15 februarie 2007 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 432 din 22 iunie 2007 a Tribunalului București.

În același timp însă se constată că infracțiunile ulterioare nu fac parte din categoria celor în privința cărora legiuitorul a stabilit că revocarea este obligatorie, conform art. 61 alin. 2 Cod penal din 1969, așa încât, aplicarea disp. art. 61 alin.1 Cod penal din 1969, fiind facultativă, se impunea examinarea condiției legale, respectiv a gravității faptelor ulterioare, ceea ce instanța de fond nu a considerat necesar iar prin apelul de față, nu au fost formulate critici în acest sens.

Totodată, se impune sublinierea că în examinarea criticii vizând aplicarea greșită a disp. art. 5 Cod penal, trebuie pornit de la constatarea că, în evaluarea criteriilor prev. de art. 74 Cod penal, prima instanță a stabilit pedepse orientate către limita maximă prevăzută de lege, respectiv două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare ( maximul special fiind de 2 ani închisoare, ca urmare a incidenței disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală) și a dispus, în urma aplicării regulilor de la concursul real de infracțiuni, prev. de art. 39 alin.1 lit. b) rap. la art. 38 Cod penal, ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în regim de detenție.

Procedând în sensul celor solicitate prin calea de atac, ar rezulta, chiar și în situația aplicării de pedepse situate la limita minimă prevăzută de lege, respectiv două pedepse de câte 2 ani închisoare ( ce reprezintă minimul ca urmare a aplicării disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală) și revocării beneficiului liberării condiționate pentru restul de 553 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 107 din 15 februarie 2007 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 432 din 22 iunie 2007 a Tribunalului București, conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) Cod penal din 1969, cu referire la art. 61 Cod penal din 1969, ca pedeapsa rezultantă să fie aceea de 2 ani închisoare, prin urmare, identică cu cea aplicată de instanța de fond, motiv pentru care, contrar criticilor de netemeinicie invocate, se constată că în cazul inculpatei Ș. G. legea penală mai favorabilă este, așa cum a stabilit și instanța de fond, Codul penal în vigoare.

Cu atât mai mult, în cazul în care ar fi păstrate proporțiile în individualizarea pedepselor, în privința cărora nu au fost formulate critici de netemeinicie, ar rezulta că prin aplicarea de sancțiuni superioare limitei minime, ar rezulta, în urma aplicării regulilor concursului de infracțiuni și contopirii pedepsei rezultante cu restul neexecutat, potrivit Codului penal din 1969, o pedeapsă mult mai mare, o asemenea soluție neputând fi luată în considerare întrucât calea de atac a fost promovată în favoarea inculpatei, și ca atare, în cauză sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 418 Cod procedură penală.

Pentru considerentele anterior expuse, Curtea, constatând că sentința primei instanțe este temeinică și legală iar criticile invocate de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești sunt nefondate, în temeiul disp. art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, urmează să dispună respingerea căii de atac, ca nefondată.

Raportat la soluția adoptată și întrucât intimata inculpată a beneficiat de asistență juridică din oficiu, fiind incidente disp. art. 90 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, conform art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, se va dispune plata sumei de 260 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu, ce a fost stabilit potrivit art. 5 alin. 1 lit. a) din Protocolul Comun nr._/2015 al Ministerului Justiției și nr. 21-DCAJ-2015 al Uniunii Naționale a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr.307 din 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești privind pe inculpata Ș. G. G..

Dispune plata sumei de 260 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu intimatei inculpate din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 septembrie 2015.

Președinte, Judecător,

I. N. C. R.

Grefier,

C. M.

Red.I.N./tehnored. C.M

6 ex./ 01.10.2015

d.f._ -Judecătoria Ploiești

j.f. B. I.

Operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3113/2006.

← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 877/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 827/2015.... →

Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 761/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 761/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI