Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 774/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 774/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 23136/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.774
Ședința publică din data de 07.09.2015
Președinte – G. C.
Judecător – N. R. A.
Grefier - V. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul parte civilă G. O. F., domiciliat în Ploiești, ..G. nr.7 . ., împotriva sentinței penale nr. 490/06 martie 2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești în dosarul_, privind pe inculpatul V. I. D., fiul lui M. și E., născut la 29.01.1990, domiciliat în D., ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul parte civilă G. O. F., personal, lipsind intimatul inculpat V. I. D. pentru care a răspuns avocat desemnat din oficiu N. Milena din Baroul Prahova în substituire avocat Cojani S. din același barou potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/15.05.2015 aflată la fila 13 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar procesul verbal din 22.06.2015 întocmit de agentul șef principal V. C. din cadrul Poliției Orașului D. județul B. din care reiese că din verificările efectuate privind îndeplinirea mandatului de aducere a inculpatului V. I. D. a constatat că la domiciliul indicat din Orașul D. . județul B. a fost găsită mama acestuia care a declarat că fiul ei este plecat din luna aprilie 2015 la muncă în Danemarca și nu poartă corespondență cu acesta.
De asemenea, s-a depus la dosar procesul verbal de îndeplinire a mandatului de aducere întocmit de Secția 26 Poliție-Sector 4 București că la adresa din București, ..15 sector 4 s-a luat legătura cu numita M. L. în calitate de șef serviciu resurse umane din cadrul . a declarat că inculpatul V. I. D. a fost angajatul acestei societăți și a locuit în căminul de nefamiliști situat în incinta societății iar în data de 08.11.2015acesta a demisionat și nu cunoaște noua adresă de domiciliu a acestuia.
Curtea învederează că având în vedere procesele verbale înaintate de organele de poliție s-a depus la dosar la acest termen de judecată nota telefonică întocmită de grefierul arhivar al serviciului arhivă al instanței, la ora 10,00 din care reiese că a fost contactată telefonic de agentul șef M. I. din cadrul Poliției Orașului D. județul B. care avea de îndeplinit mandatul de aducere privind pe inculpatul V. I. D. la această dată și care a comunicat că acesta nu a fost găsit la domiciliu, urmând să înainteze actele în original, nefuncționând faxul.
La solicitarea instanței, avocat N. Milena învederează că nu a fost contactată de inculpatul V. I. D. și nu mai are alte cereri de formulat.
Partea civilă G. O. F. având personal cuvântul solicită soluționarea cauzei la acest termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public și partea civilă prezentă, având cuvântul arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, în raport de procesele verbale înaintate și aflate la filele 39-42 dosar apel și de nota telefonică depusă de grefierul din cadrul serviciului de arhivă al instanței și de împrejurarea că inculpatul V. I. D. a fost citat în condițiile legii prin afișare la ușa instanței, nu se mai impune acordarea altui termen de judecată, procedura fiind îndeplinită și luând act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Apelantul parte civilă G. O. F. având personal cuvântul arată că despăgubirile civile acordate de instanța de fond sunt prea mici având în vedere că a fost imobilizat 3 luni de zile. Precizează că nu formulează critici în latură penală, doar numai privind cuantumul laturii civile.
Arată că nu mai are partea osoasă a mandibulei, a suferit 3 fracturi și solicită majorarea daunelor materiale la suma de_ lei pe care o justifică prin planul de tratament stomatologic aflat la filele 14-20 dosar apel. Inculpatul nu l-a căutat niciodată și nu i-a achitat nici o sumă de bani până în prezent.
Solicită admiterea apelului și majorarea daunelor materiale de la suma de 4000 lei la suma de 55.383 lei.
Avocat N. Milena, având cuvântul pentru inculpatul V. I. D., solicită respingerea apelului formulat de partea civilă considerând că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a laturii civile.
La fila 101 dosar fond partea civilă se constituie parte civilă cu suma de_ euro reprezentând 25.000 euro daune morale și_ euro daune materiale. De la termenul din 17.07.2014 și până în anul 2015 partea civilă nu s-a mai prezentat în instanță pentru susținerea pretențiilor. Planul de tratament stomatologic depus la dosar este nesemnat și este adresat mamei inculpatului și în paranteză se specifică fiului și nu are cum să știe că inculpatul urmează acest tratament.
Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, apreciază că sunt întemeiate criticile apelantului parte civilă din care rezultă că sunt necesare sume mult mai mari pentru tratamentul stomatologic față de cele acordate de instanța de fond potrivit înscrisurilor doveditoare depuse la dosar. De asemenea să se aibă în vedere că partea civilă a necesitat 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare în urma vătămării corporale, traume ce au produs intervenții majore.
În consecință, solicită admiterea apelului formulat de apelantul parte civilă G. O. F. și majorarea despăgubirilor civile.
Avocat N. Milena, având cuvântul în replică pentru inculpatul V. I. D. arată că partea civilă nu a făcut dovada că ar fi început acest tratament stomatologic.
Apelantul parte civilă G. O. F., având cuvântul în replică, arată că nu a început tratamentul pentru că nu a avut bani, inculpatul nu i-a achitat nici o sumă de bani, nu l-a căutat niciodată, nu mai are partea osoasă a mandibulei și îi pică dinții rând pe rând.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 490/06 martie 2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești s-au dispus următoarele:
În baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplic art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul V. I.-D., fiul lui M. și E., născut la data de 29.01.1990 în D., județul B., domiciliat în Darabani, ., județul B., fără forme legale în București, .. 15, sector 4, CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii medii, având ocupația de sudor la . antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala, fapta din 19.12.2012.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal din 1968 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal din 1968 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 6 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 s-a constatat că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei este suspendată de drept executarea pedepselor accesorii.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În baza art. 397 raportat la art. 19, 86 Cod proc. penală, art. 1381 cod civil s-a admis în totalitate acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. Județean de Urgența Ploiești.
A fost obligat inculpatul V. lonuț-D. la plata către partea civilă S. Județean de Urgența Ploiești a sumei de 1635,52 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 397 raportat la art. 19, 86 Cod proc. penală, art. 1382 Cod civil. S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă G. O.-F., domiciliat în Ploiești, . G., nr. 7, .. A, ..
A fost obligat inculpatul V. lonuț-D. la plata către partea civilă G. O.-F. a sumei de 4.000 lei cu titlu de daune materiale si 10.000 lei daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc. penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1493/P/2013 din data de 08.08.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiesti, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul V. lONUȚ-D., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal .
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: la data de 19.12.2012, în jurul orelor 02:10, inculpatul V. lONUȚ-D. 1-a lovit eu pumnul și cu picioarele în zona feței pe partea vătămată G. O. F., producându-i acestuia o vătămare care necesită pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a actelor premergătoare; declarațiile părții vătămate G. O.-F.; declarațiile martorilor H. M., C. M., A. I., A. A. B.. B. C. C., T. I. D. și D. A.; procesul-verbal de vizionare al imaginilor surprinse de camera de supraveghere; certificatul medico-legal nr. 59/14.01.2013; declarațiile învinuitului V. lonuț-D..
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația părții civile G. O.-F., declarație martor H. M., declarație martor S. I. D., declarație martor A. A. B..
În baza art. 374 alin. 4 CPP, probele administrate în cursul urmăririi penale si necontestate de către părți nu au mai fost administrate. Acestea au fost puse in discuția contradictorie a părților și avute in vedere de instanță.
La solicitarea instanței, dosarului cauzei i s-au atașat: fișele de cazier judiciar a inculpatului.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 21.01.2013, partea civila G. O. F. a formulat plângere penala împotriva inculpatului V. lonuț-D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală și a solicitat identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei care 1-a lovit cu pumnul în față în data de 19.12.2012 în fața barului „La muscă" de pe ., provocându-i o fractură dublă de mandibulă.
Așa cum a rezultat din depozițiile martorilor H. M. și A. A.-B., în noaptea de 18/19.12.2012, în jurul orelor 21:00, inculpatul V. lonuț-D. a mers împreună cu martorii H. M. și A. A.-B. la barul . (La muscă) de pe ..
În acel bar se afla și partea civilă G. O. F. împreună cu martorii A. I. și B. C. C..
Pe fondul unor neînțelegeri de moment și al consumului de băuturi alcoolice, între partea civilă G. O. F., inculpat și martorul H. M. a avut loc o discuție contradictorie, cei trei ieșind din barul respectiv, în jurul orei 02:10.
Ajunși în fața barului, între cei trei a avut loc un scurt schimb de replici, în urma căruia inculpatul V. lonuț-D. 1-a lovit cu pumnul în față pe partea civila G. O. F.. Partea civila, pierzându-și cunoștința, a căzut pe trotuar, iar în timp ce aceasta se afla la pământ, inculpatul i-a mai aplicat câteva lovituri cu piciorul în zona capului.
Situația de fapt prezentată anterior a reieșit îndeosebi din declarațiile învinuitului și ale părții civile coroborate cu cele ale martorilor C. M. și H. M., care au văzut cum inculpatul V. lonuț-D. 1-a lovit pe partea civila G. O.-F. în zona capului, atât cu pumnul cât și cu piciorul, dar și din procesul-verbal de vizionare al imaginilor surprinse de camera de supraveghere din zonă și din declarațiile martorilor A. I., A. A. B., B. C. C., T. I. D. și D. A..
Astfel în depoziția dată, martorul C. M., agentul de pază al barului, a precizat că a ieșit din bar și a văzut că inculpatul a lovit-o cu pumnul pe partea civilă G. O.-F.. Martorul C. M. a intervenit pentru a îi acorda primul ajutor părții vătămate, timp în care martorul H. M. și inculpatul V. lonuț-D. au plecat din zonă.
Partea civila a fost transportată de către prietenii săi, printre care și martorul B. C.-C., cu un taxi, la S. Județean de Urgență Ploiești - Unitatea de Primiri Urgențe, unde a fost internat cu diagnosticul fractură dublă de mandibulă - col condil temporal stâng și fractură regiune mentonieră dreapta fără deplasare.
S-a mai reținut că în depozițiile date in cursul urmăririi penale și în fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, având în vedere succesiunea mai multor legi penale, de la data comiterii infracțiuni a Codului penal din 1968 și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 5 Cod penal instituind obligația de aplicare a legii penale mai favorabile. De asemenea, instanța a avut în vedere și decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global și nu pe instituții.
Față de modalitatea de individualizare a pedepsei, instanța a considerat mai favorabile dispozițiile Codului penal din 1968.
Fapta inculpatului V. lonuț-D. care la data de 19.12.2012, în jurul orelor 02:10,1-a lovit cu pumnul și cu picioarele în zona feței pe partea civila G. O. F., producându-i acestuia o vătămare care a necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 din Cod penal.
Astfel, din probele administrate în cursul urmării penale a rezultat că, prin fapta de lovire cu pumnul și cu picioarele în zona feței pe partea civila G. O. F., a fost realizat elementul material al infracțiunii de vătămare corporală gravă. De asemenea, coroborarea probelor mai sus enunțate a dovedit existența unei urmări imediate ce constă în leziunile corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, precum și raportul de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată.
În privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală cu intenție.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta săvârșită există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, în baza art. 181 alin. 1 din Codul penal din 1968 cu aplic. art. 5 Cod penal a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 Cod penal și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 Cos penal., respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art.181, alin.1din partea specială (închisoarea de la 6 luni la 5 ani), gradul de pericol social, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, instanța s-a raportat, pe de o parte la urmarea produsă, respectiv, numărul destul de mare de zile de îngrijiri medicale de care partea civila a avut nevoie, 50-55 de zile, dar si la conduita inculpatului imediat după producerea faptei, respectiv faptul că inculpatul a lăsat partea civilă căzută în stradă, nu a încercat să-i acorde primul ajutor, ci a plecat.
În ceea ce privește circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, instanța a avut în vedere faptul că acesta a avut o conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii, fapt ce a reieșit atât din caracterizările depuse la dosar, cât și din inexistența vreunei condamnări în fișa sa de cazier judiciar sau a unei amenzi administrative, dar și că a cooperat cu organele judiciare și s-a prezentat în fața acestora, insa toate acestea au fost contrabalansate de atitudinea avuta în fața instanței de judecată. Astfel, deși a fost legal citat la fiecare termen, inculpatul s-a prezentat doar la ultimul termen de judecată.
Prin urmare, instanța a aplicat aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta reținută în sarcina sa, într-un cuantum peste minimul special prevăzut de lege, și anume, o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Avându-se în vedere reținerea ca favorabila inculpatului a legii vechi, instanța în temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal. din 1969 a interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
Instanța s-a orientat, la aplicarea pedepsei, către pedeapsa închisorii, cu executarea în regim neprivativ de libertate, nefiind exclusă aplicarea unei alte modalități de individualizare judiciară a executării pedepsei, deoarece sunt întrunite cerințele legale prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. b sau art. 86/1 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și, respectiv, art. 83 ori art. 91 din Codul penal, referitoare la amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Instanța a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei, prev. de art. 81 din Codul penal anterior este mai favorabilă, ca modalitatea de executare având in vedere cu nu trebuie impuse inculpatului anumite obligații pe care trebuie să le respecte pe durata termenului de încercare. În plus, la împlinirea termenului de încercare persoana condamnată este reabilitată de drept în situația in care nu săvârșește o altă infracțiune pe perioada termenului de încercare.
Având în vedere că pedeapsa este mai mică de 3 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii (nu este cunoscut cu antecedente penale), de atitudinea sa sinceră avută încă de le început, precum și de posibilitățile sale de îndreptare ( este integrat din punct de vedere social) instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a acestuia, care a conștientizat consecințele negative ale faptei sale, în baza art. 81 Cod penal anterior, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
S. Județean de Urgența Ploiești s-a constituit parte civilă în cauză împotriva inculpatului V. lonuț-D. pentru suma de 1635,52 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea civila G. O. F..
Existența și cuantumul daunelor materiale pretinse rezultă din înscrisurile depuse de părțile civile.
În drept, instanța a reținut incidența următoarelor dispoziții legale:
Articolul 1381 din Codul civil prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite, b) săvârșite cu vinovăție, c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu, d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.
Același text legal nu face distincție în privința naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Ca și consecință, atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele deja menționate.
Pe de altă parte, art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede că (1) persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
În baza art. 397 raportat la art. 19, 86 Cod proc. penală, art. 1381 Cod civil s-a admis în totalitate acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. Județean de Urgența Ploiești.
A fost obligat inculpatul V. lonuț-D. la plata către partea civilă S. Județean de Urgența Ploiești a sumei de 1635,52 lei cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește daunele materiale și morale solicitate de partea civilă G. O. F., instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
S-a constatat astfel că nu este îndeplinită condiția ca prejudiciul să fie cert, în ceea ce privește întinderea lui, deoarece partea civilă nu a administrat probe în acest sens.
Or, potrivit Cod civil aplicabil și în materia răspunderii civile delictuale, cel care formulează o cerere în justiție trebuie să o probeze, deoarece imposibilitatea probării situației invocate echivalează cu inexistența acesteia: ubi est non esse .> Prin urmare, lipsa dovezilor certe privind cuantumul prejudiciului infracțional, imputabilă părții civile, face imposibilă acordarea de despăgubiri materiale in cuantumul solicitat (se ține cont și de faptul că instanța a avut rol activ și i-a pus în vedere reprezentantului părții civile să depună la dosar înscrisuri doveditoare).
Deși instanța a constatat că la dosarul cauzei partea civilă nu a depus înscrisuri doveditoare, cu toate acestea, soluția respingerii acțiunii civile ar echivala cu negarea existenței vreunui prejudiciu adus patrimoniului acesteia, motiv pentru care instanța a statuat în echitate si in temeiul art. 19 și art. 397 alin. 1 Cod proc. penală raportat la art. 1381 Cod Civil instanța a admis în parte acțiunea civilă și obligat inculpatul, la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând daune materiale, având în vedere faptul că partea civilă trebuie să-și efectueze intervenții dentare ca urmare a faptei săvârșite de inculpat.
Referitor la starea psihică a aceleași părți civile, instanța s-a raportat, în primul rând, la șocul suferit, la numărul mare de îngrijiri medicale.
Suferințe psihice i-au fost cauzate părții civile și de privațiunile impuse de prescripțiile medicale, de imobilizarea oarecum îndelungată, frustrările de a nu-și putea manifesta aptitudinile în plan familial, social ( înainte era o persoana energica, acum se deplasează doar cu un cadru metalic).
Pe de altă parte, un prejudiciu incontestabil i-a fost cauzat părții civile constând în dureri fizice, de o intensitate apreciată ca medie, având în vedere, pe de o parte, gravitatea vătămărilor, numărul de zile de îngrijiri medicale 50-55 zile.
În consecință, statuând în echitate (în lipsa unor criterii legale), instanța a apreciat că suma solicitată de partea civilă cu acest titlu este disproporționat de mare și că prejudiciul moral suferit poate fi reparat cu suma de 10.000 lei.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare:
Potrivit art. 274 Cod proc. penală (1) în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […].
În baza textului legal enunțat, față și de soluția dată pe latura penală a cauzei, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. penală.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, parte civilă G. O. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în privința laturii civile a cauzei, susținând, cu prilejul dezbaterilor, că la primul grad de jurisdicție, a fost determinat în mod greșit cuantumul prejudiciului material, iar suma stabilită cu titlu de daune materiale este insuficientă în vederea acoperirii întregului prejudiciu patrimonial suferit prin multiplele cheltuieli pe care a fost nevoit să le suporte ulterior săvârșirii infracțiunii.
Restrângându-și motivele de apel formulate inițial prin cererea scrisă, numai la cele ce vizează întinderea prejudiciului patrimonial produs, deci criticând numai cuantumul despăgubirilor materiale, partea civilă apelantă a depus înscrisuri în apel, constând în palanul de tratament stomatologic elaborat de clinica stomatologică „Dentfix” București (filele 14 – 20 dosar apel) și a arătat că despăgubirile civile stabilite de instanța de fond sunt insuficiente raportat la consecințele săvârșirii faptei constând în multiplele fracturi mandibulare care au determinat imobilizarea îndelungată a aparatului masticator, care nici actualmente nu este restabilit pe deplin, fiind necesar un tratament stomatologic complex ale cărui costuri partea civilă nu le poate suporta, cu atât mai mult cu cât intimatul-inculpat nu a manifestat nici un fel de interes față de consecințele faptei comise, astfel încât nu i-a achitat până în prezent nicio sumă de bani.
S-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței apelate în privința laturii civile, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor civile la suma de 55.383 lei, conform planului de tratament stomatologic depus la dosar.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, precum și în raport de probele noi completate în apel, conform art.420 alin.5 C.pr.penală, constată că apelul declarat de partea civilă este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, din care rezultă atât existența faptei pentru care intimatul inculpat V. I. D. a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege.
Pe baza mijloacelor de probă de probă legal administrate în cursul urmăririi penale astfel cum s-a constatat prin încheierea din 3 aprilie 2014 a judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond (prin care s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală față de inculpat și s-a dispus începerea judecății), coroborate cu cele administrate în cursul judecății în primă instanță, situația de fapt a fost reținută în mod corect la primul grad de jurisdicție, nefiind contestată de inculpat cu prilejul urmăririi penale, etapă în care a arătat că recunoaște și regretă săvârșirea faptei, descriind pe larg modul și împrejurările de comitere, astfel cum reiese din declarațiile date de inculpat la 20 februarie 2013 și 15 februarie 2013 la Poliția municipiului Ploiești (filele 12-14 dosar urmărire penală).
Astfel, în mod corect s-a reținut și rezultă că la data de 18/19 decembrie 2012, în jurul orelor 02,00, aflându-se într-un bar situat în Ploiești, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între inculpat și persoana vătămată s-a declanșat o discuție contradictorie, iar inculpatul V. I. D. a aplicat o lovitură cu pumnul persoanei vătămate G. O. F. în zona feței.
După căderea acestuia la pământ, urmată de pierderea cunoștinței, inculpatul i-a mai aplicat câteva lovituri cu piciorul, tot în zona capului, incident fiind observat de martorul C. M., agentul de pază al localului public, care a intervenit și a acordat primul ajutor victimei, timp în care inculpatul a părăsit localul.
Persoana vătămată G. O. F. a fost internată în intervalul 19 – 24 decembrie 2012 la S. Județean Ploiești, fiindu-i produse o fractură dublă de mandibulă și o fractură a regiunii mentoniere și fiind imobilizat în zona intermaxilară, externat apoi în curs de vindecare, fiindu-i produse leziuni traumatice care au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Este adevărat că în cursul judecății inculpatul nu s-a prezentat, nici pentru a formula cereri ori excepții privind legalitatea sesizării instanței și nici pentru a solicita administrarea de probe în combaterea acuzației aduse, instanța de fond efectuând integral demersurile impuse de lege, în sensul citării sale în mod repetat, inclusiv prin afișarea la ușa instanței, precum și emiterea de adrese pentru comunicarea unei eventuale încarcerări, cumulat cu emiterea unor mandate de aducere, atât la domiciliul ce figurează în evidențele stării civile (Orașul Darabani, ., județ B. – fila 128 dosar fond) cât și la ultimul loc de muncă cunoscut al inculpatului, respectiv la sediul ., ..15, sector 4, București (filele 212 – 214 dosar fond).
Aceste mandate au fost puse în executare de către lucrătorii de poliție care au constatat că la fostul loc de muncă inculpatul care a locuit în căminul de nefamiliști, a demisionat, fără a se putea stabili noua adresă (fila 212 dosar fond), iar în ceea ce privește mandatul de aducere emis la domiciliul inculpatului, acesta a fost executat potrivit procesului verbal de la fila 214 dosar fond, fiind identificată mama inculpatului – V. E., care a precizat că fiul său cunoaște despre existența cauzei pe rolul Judecătoriei Ploiești și a faptului că trebuie să se prezinte la această instanță la data la care a fost precizată.
Instanța de control judiciar a efectuat, de asemenea, propriile demersuri în vederea prezentării inculpatului și a audierii sale, prin citarea acestuia la domiciliu, la ultimul loc de muncă și prin afișare la ușa instanței, înștiințările fiind afișate ca urmare a absenței inculpatului, precum și prin emiterea de asemenea de mandate de aducere la domiciliu și la ultimul loc de muncă, care au fost puse în executare de lucrătorii de poliție abilitați.
Astfel, prin procesul verbal întocmit la 22 iunie 2015 de agentul de poliție din cadrul Secției 26 Poliție – sector 4 București, (fila 42 dosar apel) s-a confirmat împrejurarea că inculpatul nu mai este angajat al . nu mai locuiește în căminul de nefamiliști întrucât a demisionat la 8 noiembrie 2015, părăsind această adresă, fără a putea fi furnizate alte detalii în legătură cu locuința sa.
De asemenea prin procesul verbal încheiat la 22 iunie 2015 (fila 40 dosar apel) de agentul de polițe din cadrul Poliției orașului Darabani, județ B., s-a stabilit că inculpatul nu se află la domiciliu, mama acestuia V. E. precizând că este plecat din luna aprilie 2015 pentru a munci în Danemarca și nu poartă corespondență cu inculpatul.
În consecință, raportat la probele legal administrate în cursul urmăririi penale, astfel cum acestea au fost evidențiate în considerentele sentinței apelate, în principal constând în depozițiile martorilor oculari H. M., C. M. și apostol A. B., care au observat în mod direct loviturile aplicate de inculpat, curtea constată că existența faptei și săvârșirea ei cu vinovăție de către inculpat au fost corect reținute la primul grad de jurisdicție, fiind confirmate de declarațiile de recunoaștere a icnulpatului, aflate la filele 12-14 dosar urmărire penală, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu s-a prezentat nici în fața instanței de fond și nici la instanța de control judiciar pentru a administra probe în apărare, cu toate că a fost în mod repetat citat la toate adresele cunoscute unde au fost emise și mandate de aducere care au confirmat împrejurarea că acesta a avut cunoștință despre desfășurarea judecății, părăsind țara în cursul procesului.
Prin urmare, Curtea constată că încadrarea juridică a faptei comise de intimatul inculpat este legală, iar soluția de condamnare a acestuia pentru infracțiunea ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă legal administrate în decursul urmăririi penale și cercetării judecătorești.
Se mai constată, în egală măsură, că instanța de fond a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor art.5 alin.1 cod penal care reglementează aplicarea legii penale mai favorabile în cursul judecății, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia 265/2014 a Curții Constituționale a României, observând că prin efectul succesiunii legilor penale în timp generate de . parcursul judecății, respectiv la data de 1 februarie 2014, a dispozițiilor Noului cod penal, concomitent cu ieșirea din vigoare la aceeași dată a dispozițiilor codului penal anterior, se conturează în mod clar necesitatea aplicării legii penale mai favorabile.
Aceasta în mod judicios a fost identificată ca fiind codul penal din 1969, sub imperiul căruia a avut loc comiterea acțiunii ilicite, nu numai în considerarea faptului că, în condițiile identității de incriminare, tratamentul sancționator din cele două legi penale succesive este identic în privința limitelor de pedeapsă (singura diferență fiind instituirea sancțiunii alternative a amenzii în noua lege penală, sancțiune care însă nu a fost efectiv aplicată inculpatului), ci mai ales cu observarea împrejurării că, raportat la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins și fără executare.
Din acest punct de vedere, s-a apreciat în mod corect faptul că în regimul codului penal din 1969, suspendarea condiționată a executării pedepsei reglementată de art.81 nu presupunea instituirea unor obligații ori măsuri de supraveghere față de inculpat, spre deosebire de regimul juridic prevăzut de noua lege penală în cadrul căreia această modalitate nonprivativă de libertate este eliminată, fiind prevăzute modalități de individualizare judiciară a pedepsei care presupun în mod necesar obligații și măsuri de supraveghere.
Așadar, este evident că din acest punct de vedere dispozițiile codului penal din 1969 sunt net favorabile, cu atât mai mult cu cât instanța de fond nu s-a rezumat la o simplă comparare ci a aplicat efectiv această modalitate de executare a pedepsei nonprivative de libertate, definită de art.81 cod penal din 1969, realizând așadar o judicioasă aplicare a art.5 alin.1 cod penal.
În ceea ce privește soluționarea acțiunii civile alăturată celei penale, Curtea constată că, potrivit declarației persoanei vătămate G. O. F., dată în ședința publică de judecată din 17 iulie 2014 (filele 101-102 dosar fond), aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 40.000 euro, din care 15.000 euro daune materiale și 25.000 euro daune morale, susținând că își va dovedi prejudiciul cu martori și înscrisuri.
Este adevărat că la repetatele termene de judecată acordate la primul grad de jurisdicție partea civilă nu a depus înscrisuri în susținerea pretențiilor civile și nici nu a administrat proba testimonială considerente în raport de care instanța de fond a procedat în mod judicios, potrivit celor dispuse în încheierea de amânarea pronunțării de la 10.02.2015, când au avut loc dezbaterile, astfel încât a statuat în echitate prin admiterea în parte a acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata de daune materiale și morale, raportat la numărul mare de zile de îngrijiri medicale, suferințele psihice și șocul generat prin comiterea faptei.
În ceea ce privește criticile formulate în cadrul prezentei căi de atac, care vizează exclusiv întinderea despăgubirilor civile, Curtea le apreciază ca fiind întemeiate în raport de înscrisurile noi depuse în fața instanței de control judiciar, potrivit art.420 alin.5 Cod procedură penală rap. la art.100 Cod procedură penală, constând în planul de tratament stomatologic eliberat la data de 10 februarie 2015 de Clinica Dentfix București sector 2 (filele 14 – 20 dosar apel), la solicitarea mamei inculpatului.
Din examinarea acestuia reiese că actualmente părții civile îi sunt necesare ample tratamente și lucrări protetice, un număr de 16 dinți necesitând protezare prin coroană dentară, cumulativ cu efectuarea de operațiuni de chirurgie și implantologie, detaliind-se costurile tratamentului astfel: extracții - 200 lei, endodonție - 3000 lei, chirurgie -_ lei, implantologie - 24.233 lei și protetică - 15.600 lei, astfel încât totalul planului de tratament stomatologic elaborat individual, în raport de situația părții civile, este de 55.383 lei.
În consecință, curtea constată că, prin valorificarea dispozițiilor legale ce permit completarea probatoriilor în fața instanței de control judiciar, partea civilă apelantă a făcut dovada temeiniciei susținerilor sale și a pretențiilor formulate în ceea ce privește despăgubirile civile pretinse, în raport de art.19 alin.1 Cod procedură penală care statuează că acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, precum și a disp. art.19 alin.5 cod procedură penală care stabilesc că „repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.”
Prin urmare, alăturat răspunderii penale, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, ca o sancțiune specifică dreptului civil, este aplicabilă pentru săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, prin întrunirea cumulativă a condițiilor reglementate de art. 1.357 – 1.371 din actualul Cod civil, observându-se că prejudiciul îndeplinește condiția caracterului cert și actual, atât timp cât înscrisul nou depus în apel face referire la toate elementele necesare stabilirii existenței și cuantumului prejudiciului, cu precizie.
În raport de considerentele expuse, curtea constată că, se impune admiterea căii de atac promovată de partea civilă și conform art.421 alin.2 lit.a cod procedură penală, desființarea în parte a sentinței, în latură civilă, cu consecința pronunțării unei noi hotărâri în sensul că se va majora valoarea sumei acordate cu titlu de daune materiale, de la suma de 4.000 lei, la suma de 55.383 lei, astfel cum reiese din planul de tratament stomatologic elaborat individual.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Văzând și disp. art.275 alin.3 C.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul parte civilă G. O. F., domiciliat în Ploiești, ..G., nr.7, . județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 490/06 martie 2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești în dosarul_ .
Desființează în parte sentința apelată în latură civilă și pronunță o nouă hotărâre în sensul că majorează valoarea sumei acordate cu titlu de daune materiale de la 4000 lei la 55.383 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 260 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.09.2015.
Președinte, Judecător,
G. C. N. R. A.
Grefier,
R. V.
red.G.C./RV, MM
5 ex./ 15.09.2015
Dosar fond -_ Judecătoria Ploiești
Judecător fond – C. C.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr.3113/2006
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 801/2015.... → |
|---|
