Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 812/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 812/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 65/283/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.812
Ședința publică din data de 14 septembrie 2015
Președinte – C. R.
Judecător – I. N.
Grefier – D. R. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA P., cu sediul în P., ..13, jud. Dâmbovița și inculpatul M. C., fiul lui C. și C., născut la data de 28 Decembrie 1970, domiciliat în Fieni, . nr.75, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 18 din data de 24 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria P..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat M. C., fiind asistat de avocat P. D., potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/2014, atașată la fila 17 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se procedează la identificarea apelantului inculpat M. C., CNP-_, care prezintă C.I. ._/02 februarie 2012, eliberat de S.P.C.L.E.P. Fieni.
Avocat P. D., pentru apelantului inculpat M. C. solicită încuviințarea depunerii unui set de înscrisuri în circumstanțiere, practică judiciară și cazier judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
Curtea, apreciind ca fiind relevantă soluționării cauzei, în temeiul art.100 Cod procedură penală, încuviințează proba cu înscrisuri, astfel cum a fost solicitată de către avocatul ales al apelantului inculpat și constată că această probă a fost administrată la termenul de astăzi.
Având în vedere că nu au fost formulate cereri prealabile și nici nu s-au invocat excepții, se constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, susține că prin sentința penală nr. 18 din data de 14 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria P. a fost respins acordul de recunoașterea vinovăției încheiat între P. de pe lângă Judecătoria P. și inculpatul M. C..
Apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică pentru următoarele considerente: la data de 12 decembrie 2014 între P. de pe lângă Judecătoria P. și inculpatul M. C. a fost încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției, privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de disp. art. 332 alin. 2 Cod penal, art. 336 Cod penal și art. 337 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 38 alin. 1 Cod penal, reținându-se, în fapt, că în noaptea de 25/26 ianuarie 2014, inculpatul a condus pe raza localității Fieni un autovehicul, în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, rezultând din buletinul de analiză toxicologică îmbibația alcoolică de 1,70 g/l alcool pur în sânge iar la data de 10 mai 2014, inculpatul a fost din nou oprit în trafic stabilindu-se că avea reținut permisul de conducere încă din data de 21 ianuarie 2014, iar la solicitarea expresă a organelor de poliție a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea faptelor și a solicitat încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, care s-a încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 478 Cod procedură penală, limitele și efectele acordului de recunoaștere a vinovăției fiind avizate și de către procurorul ierarhic superior, stabilindu-se următoarele sancțiuni penale: 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului, 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui autovehicul având dreptul de conducere suspendat, 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice, în aplicarea disp. art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, stabilindu-se o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru care s-a propus amânarea aplicării pedepsei, potrivit art. 83 Cod penal.
Totodată, s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. 1 și 2 Cod penal.
Se susține că prin sentința apelată instanța de fond a respins acordul de recunoaștere a vinovăției, cu motivarea, în principal, că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă, pedeapsa fiind blândă în raport cu gravitatea faptei și periculozitatea infractorului.
În motivarea soluției, instanța de fond a invocat faptul că procedându-se la actualizarea fișei de cazier a inculpatului s-a constatat că acesta a fost condamnat de Tribunalul de Primă Instanță AG Crailseheim la o pedeapsă de 60 de zile amendă, în valoare de 5 euro, pentru conducerea sub influența alcoolului, dispunându-se și anularea permisului de conducere.
Apreciază că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de recunoaștere a vinovăției, deoarece pedepsele stabilite prin acord sunt situate în limitele legale și sunt în acord cu practica instanței de fond în această materie.
Pe de altă parte, din sentința penală la care s-a făcut referire, ce a fost atașată motivelor de apel, rezultă că permisul de conducere a fost suspendat și nu anulat, pe o perioadă de 10 luni, sentința rămânând definitivă după săvârșirea faptelor care fac obiectul prezentei cauze.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și admiterea acordului de recunoașterea a vinovăției încheiat între procuror și inculpat.
Avocat P. D., pentru apelantului inculpat M. C., susține apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria P. și solicită admiterea apelului formulat de inculpat, desființarea în tot a sentinței penale atacate și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie admis acordul de recunoaștere a vinovăției.
Referitor la pedeapsa deosebit de blândă raportat la infracțiunile săvârșite dar și la periculozitatea apelantului, arată că acesta a recunoscut faptele săvârșite în anumite circumstanțe, prima din infracțiuni fiind săvârșită când mergea cu medicamente la părinți.
Învederează că fiecare infracțiune a fost individualizată dar instanța de fond și-a nesocotit propria practică și nu a ținut cont de circumstanțele personale ale apelantului, care are doi copii minori în întreținere, este conducător auto din anul 1990 și până în prezent nu a avut nici un conflict cu legea penală, singura amendă fiind cea pentru nepurtarea centurii de siguranță.
În ceea ce privește condamnarea din Germania, arată că a fost o eroare raportată la persoană apelantului, în cazierul judiciar actualizat neexistând această anulare a permisului.
Apreciază că acordul de vinovăție, prin pedeapsa stabilită și prin amânarea aplicării pedepsei, îi dă posibilitatea acestuia să muncească după expirarea celor 6 luni de suspendare, pentru a-și întreține familia, cu cei doi copii minori.
Mai arată că inculpatul este șofer profesionist din anul 1990 și își câștigă existența din această meserie.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul inculpatului, apreciază că motivele invocate sunt întemeiate și solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și să fie admis acordul de recunoaștere încheiat între P. de pe lângă Judecătoria P. și inculpatul M. C..
Inculpatul M. Constanti, având ultimul cuvânt, recunoaște faptele și le regretă. Solicită admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 18 din data de 24 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria P., în baza disp. art. 485 alin. 1 lit. b) Cod procedură penală, a fost respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria P. cu inculpatul M. C., fiul lui C. și C., născut la data de 28.12.1970 în orașul P., județul Dâmbovița, domiciliat în Fieni, ., nr.75, județul Dâmbovița, CNP_, căsătorit, cetățean român, de profesie sofer la . Buciumeni, față de care s-a pus în miscare actiunea penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de „conducere vehicul sub influenta alcoolului” faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin.1 Cod Penal, „conducere a unui vehicul fără permis de conducere și refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice” fapte prevăzute și pedepsite de art. 335 alin.2 și art.337 din Cod Penal – toate cu aplicarea art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal.
S-a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 13 ianuarie 2015, pe rolul Judecatoriei P., a fost înregistrat sub nr._, acordul de recunoaștere a vinovației încheiat de inculpatul M. C. cu prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria P., în conformitate cu procedura prev. de art. 478 și urm. Cod procedură penală.
În cuprinsul acordului (ale cărui efecte au fost avizate de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria P.), s-a propus stabilirea în ceea ce il priveste pe inculpatul M. C., a trei pedepse cu închisoare (1 an pentru conducere sub influenta alcoolului – art. 336 alin. 1 Cod penal, 6 luni pentru conducere autovehicul cu dreptul de conducere suspendat – art. 335 alin. 2 Cod penal și 1 an si 6 luni pentru refuz de recoltare probe biologice – art. 337 Cod penal, cu aplicarea art. 39 alin.1 lit. b) Cod penal, în modalitatea amânării aplicării pedepsei, prev. de art. 83 Cod penal.
În fapt, s-a învederat instanței că în noaptea de 25/26 ianuarie 2014, organele de politie au oprit în trafic, pe DN 71, în localitatea Fieni, autovehiculul marca F. Tempra cu nr. de înmatriculare YYY1585, la volanul căruia a fost identificat inculpatul. Acesta a fost condus la o unitate spitalicească în vederea recoltarii de probe biologice, rezultatul recoltării relevand o îmbibatie alcoolică de 1,7 g/%0.
La data de 10 mai 2014, orele 23:00, inculpatul a fost oprut din nou în trafic, în timp ce conducea același autovehicul, împrejurare în care s-a constatat că acesta avea permisul de conducere reținut iar la solicitarea expresă de a se supune recoltării de probe biologice, organele de politie au constatat scris refuzul de recoltare.
Faptele au fost recunoscute de inculpat atât în cursul urmaririi penale cât și în fața instanței, în procedura judecării propunerii parchetului de validare judecătorească a acordului de recunoastere a vinovatiei.
S-a reținut de către instanta de fond că în conformitate cu art. 485 alin. 1 lit. b)Cod procedură penală, acordul de recunoastere a vinovatiei poate fi respins, dacă apreciază că solutia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blandă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Raportat la datele spetei, instanța de fond a apreciat că inculpatul a beneficiat categoric de clemență nejustificată a organului de urmărire penală, în conditiile în care materialul probator (coroborat cu pozitia procesuala a inculpatului) a demonstrat săvârșirea de catre acesta a trei infracțiuni în mai putin de 6 luni, având în antecedente (chiar cu reținerea instituției reabilitarii de drept) o altă pedeapsă aplicată pentru încălcarea normelor de circulatie pe drumurile publice (1 an închisoare cu suspendare pentru art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002). Mai mult, în ceea ce privește prima faptă, instanța a reținut gradul ridicat de alcoolemie măsurat la scurt timp după oprirea în trafic - 1,7 g/%0 (rezultat necontestat de către inculpat).
Totodată, a reținut că organul de urmarire penală a omis să solicite un cazier actualizat al inculpatului, înainte de semnarea acordului de recunoaștere a vinovăției (12 decembrie 2014), cazierul aflat la fila 57 dup fiind din 29 septembrie 2014. Cazierul actualizat solicitat de instanța de judecată a relevat un aspect important cu privire atât la circumstanțele personale ale inculpatului cât și cu privire la modalitatea normativă a săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice cu permisul suspendat – așa cum a fost reținută în cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovatiei: prin sentința penală din 17 februarie 2014 a Tribunalului AG Crailsheim (definitiva la 01 mai 2014), același inculpat este condamnat la 60 de zile amendă la valoarea de 5 euro pentru conducere sub influența alcoolului, dispunându-se, totodată, „anularea permisului de conducere”.
În raport de cele expuse, instanța de fond a constatat că pedeapsa stabilită și modalitatea de executare sunt „nejustificat de blânde” și nu pot fi circumscrise unei atitudini de încredere manifestată de organul de urmărire penală în ceea ce privește posibilitățile de îndreptare ale inculpatului, în acest mod.
Fața de cele ce preced, prima instanță a respins acordul de recunoaștere a vinovăției, considerând că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport de gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului și a dispus trimiterea dosarului procurorului în vederea continuării urmaririi penale.
Împotriva sentinței penale nr. 18 din data de 24 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria P., în termen legal au declarat apel P. de pe lângă Judecătorisa P. și inculpatul M. C., care au criticat soluția primei instanțe de netemeinicie pentru motivele arătate în scris, filele 7-8, respectiv 18-22, susținute cu ocazia dezbaterilor, astfel cum au fost consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei.
În esență, s-a susținut de către apelanți că în mod greșit instanța de fond a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiet de P. de pe lângă Judecătoria P. și inculpatul M. C. întrucât în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 478 Cod procedură penală iar în privința pedepselor, s-a susținut că acestea se încadrează în limitele legale și sunt conforme practicii constante a respectivei instanțe.
În plus, apelantul inculpat, prin avocat ales, a susținut că în mod greșit s-a reținut ca temei al respingerii acordului de recunoaștere a vinovăției faptul că ar fi fost condamnat de către Tribunalul AG Crailsheim, pentru fapte de aceeași natură, în realitate, fiind vorba de o eroare asupra persoanei, sens în care a depus certificatul de cazier judiciar nr._ din 15 iunie 2015 din care rezultă că acesta nu figurează înscris în evidențele I.J.P. Dâmbovița.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea căilor de atac, desființarea sentinței și pronunțarea unei soluții legale și temeinice.
Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, constată că aceasta este legală și temeinică iar criticile de netemeinicie invocate de P. de pe lângă Judecătoria P. și inculpatul M. C. sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Așa cum rezultă din dispozițiile cuprinse în art. 485 alin. 1 lit.b) teza ultimă Cod procedură penală și s-a reținut și de către judecătorul primei instanțe, acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi respins în situația în care se apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Analizând din această perspectivă conținutul acordului și soluția propusă, se constată, contrar criticilor de netemeinicie invocate prin căile de atac, că soluția propusă este nejustificat de blândă, așa încât, fiind îndeplinite cerințele legale anterior menționate, rezultă că în mod temeinic și legal instanța de fond a dispus respingerea acordul de recunoaștere a vinovăției și a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
Astfel, așa cum reiese din cuprinsul acordului, s-a propus stabilirea în ceea ce îl privește pe inculpatul M. C. a trei pedepse cu închisoare ( un an pentru conducere sub influența alcoolului – art.336 alin. 1 Cod penal, 6 luni pentru conducere autovehicul cu dreptul de conducere suspendat - art. 335 alin.2 Cod penal, și 1 an și 6 luni pentru refuz de recoltare probe biologice - art. 337 Cod penal) iar în urma aplicării disp. art. 39 alin. 1lit. b) Cod penal, s-a propus amânarea aplicării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, conform art. 83 Cod penal.
Faptele reținute în sarcina inculpatului constau în aceea că în noaptea de 25/26 ianuarie 2014, inculpatul M. C. a condus pe drumurile publice, respectiv pe D.N. 71 în localitatea Fieni, autovehicul marca F. Tempra cu numărul de înmatriculare YYY1585, având o îmbibație alcoolică de 1,7 g/l alcool pur în sânge, iar la data de 10 mai 2014, în jurul orelor 23:00, a fost surprins din nou în trafic, conducând același autovehicul, împrejurare în care s-a constatat că avea permisul de conducere reținut iar la solicitarea expresă de a se supune recoltării de probe biologice, organele de poliție au constatat, scris, refuzul de recoltare.
După cum rezultă din situația de fapt expusă și conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției, inculpatul a fost cercetat pentru comiterea unei pluralități de infracțiuni, toate dintre cele arătate în Capitolul II. „Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice”, infracțiuni de pericol, cu un grad de pericol social relativ ridicat, determinat de nivelul mare al alcoolemiei, de 1,7g/l alcool pur în sânge și perseverența inculpatului în comiterea unor infracțiuni de același gen, toate faptele fiind săvârșite în mai puțin de șase luni.
Raportat la acestea, se constată că chiar și în condițiile în care inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptelor și se află la primul conflict cu legea penală, după cum a rezultat din fișa de cazier judiciar depusă în apel, pedepsele stabilite, orientate către minimul special, dar mai ales, modalitatea de individualizare propusă, respectiv amânarea aplicării pedepsei de 2 ani închisoare, potrivit art. 83 Cod penal, este excesiv de blândă, motiv pentru care se constată că soluția instanței de fond este justă și conformă legii, și drept urmare, nu se impune a fi desființată, așa cum s-a solicitat.
La adoptarea acestei soluții, Curtea are în vedere și frecvența comiterii unor astfel de infracțiuni, atât la nivelul zonei din care provine inculpatul, dovadă în acest sens fiind multitudinea cauzelor soluționate de aceeași instanță cât și din circumscripția de competență teritorială a instanței de control judiciar, consecințele produse de săvârșirea infracțiunilor îndreptate împotriva siguranței circulației pe drumurile publice ori care s-ar fi putut produce, atât asupra bunurilor persoanelor cât mai ales în privința integrității fizice ori chiar vieții celorlalți participanți la traficul rutier.
Raportat la cele ce preced, Curtea, constatând că sentința primei instanțe este legală și temeinică sub toate aspectele iar criticile de netemeinicie invocate de apelanți sunt nefondate, în temeiul disp. art.421 pct. 1 lit.b) Cod procedură penală, urmează să respingă apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria P. și inculpatul M. C., ca nefondate, iar potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, să dispună obligarea apelantului inculpat la cheltuieli judiciare către stat, reținând culpa procesuală a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit. b) Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria P. și inculpatul M. C. împotriva sentinței penale nr. 18 din 24 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria P..
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
C. R. I. N.
Grefier
D. R. D.
Red. I.N./Tehnored. C.M.
4 ex./ 08 .10.2015
Dosar fond_ Judecătoria Puciosa
Jud. fond M. O. O.
Operator de date caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr.... | Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 774/2015.... → |
|---|
