Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 161/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 2722/120/2015/a5
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia penală nr. 161
Ședința publică din data de 07 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. R. A.
GREFIER: M. M.
¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Ploiești - a fost reprezentat de procuror G. S..
S-a luat în examinare cauza penală de față având ca obiect contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. Teritorial Dâmbovița, în temeiul art. 206 Cpp, împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 23 septembrie 2015 de Tribunalul Dâmbovița în dosarul_ 15, privind pe inculpații
Ș. Zabar, fiul lui D. și L., născut la 25 iunie 1996 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni,
L. V.-M. zis „M.”, fiul lui G. și C., născut la data de 12 octombrie 1989 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în .. 278, județul Dâmbovița, CNP_ și
L. F. zis „F.”, fiul lui P. și M., născut la 11 martie 1968 în Târnăveni, județul M., cu domiciliul în Târgoviște, ., nr.3, ., ., CNP_,
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:
intimatul-inculpat Ș. Zabar, personal în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu Z. A.-M. din cadrul Baroului Prahova (delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/06.10.2015)
intimatul-inculpat L. V. M. personal, în stare de arest preventiv asistat de avocat Z. A.-M. în substituire pentru avocat M. R., delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/06.10.2015),
intimatul-inculpat L. Francis personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat P. N. din cadrul Baroului Dâmbovița (împuternicire avocațială . nr._/2015)
Procedura de citare este legal îndeplinită prin raportare la disp. art. 206 alin. 3 Cpp.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorilor să ia legătura cu intimații-inculpați.
Avocat Z. A.-M. având cuvântul pentru intimații-inculpați Ș. Zabar și L. V. M. precum și avocat P. N. apărătorul ales al intimatului-inculpat L. F., arată că nu au excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu sunt alte chestiuni prealabile de discutat.
Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acesteia reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că s-a formulat contestație împotriva încheierii din data de 23 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, fiind invocate motive de nelegalitate și de netemeinicie. Astfel, prin încheierea contestată, Tribunalul Dâmbovița a dispus în temeiul disp. art.242 alin.2 C.pr.penală, înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de cei trei inculpați cu măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 23 septembrie 2015 până la data de 22 octombrie 2015, inclusiv. Ministerul Public apreciază că această încheiere este nelegală, întrucât deși, așa cum rezultă din încheierea pronunțată, instanța de fond a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, totuși nu se face nicio referire și nu se dă nicio soluție cu privire la constatarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive ci doar judecătorul se mărginește să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, reținând dispozițiile art.242 alin.2 C.pr.penală. Or, ținând seama de cadrul discuțiilor purtate la acea dată, instanța era datoare potrivit dispozițiilor procedurale să rezolve și chestiunea legată de legalitate ași temeinicia măsurii arestării preventive și nu doar să se rezume la înlocuirea măsurii preventive. Modalitatea tehnică aleasă, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive este posibilă din punct de vedere teoretic, dar vine într-un mod subsecvent celeilalte instituții privind legalitatea și temeinicia măsurii dispuse inițial. Practic, a mai arătat reprezentantul Ministerului Public, această discuție, potrivit dispozițiilor procedurale, se poartă periodic pe întreg parcursul procesului penal. În cauză există și motive de netemeinicie, în sensul că se apreciază că instanța de fond era necesar să mențină măsura arestării preventive a inculpaților, iar înlocuirea cu arestul la domiciliu este o măsura care în sine nu este aptă să asigure scopul prevăzut de art.202 c.pr.penală. Niciunul dintre cele două elemente prevăzute de art.242 alin.2, respectiv atitudinea procesuală a inculpaților și împrejurările concrete ale speței, nu sunt elemente care ar fi putut fi apte să conducă la o asemenea măsură. Astfel, sub aspectul împrejurărilor cauzei, este cert că arestul la domiciliu nu este o măsură aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal și nici cel de prevenție generală și specială, existând riscul ca inculpații să facă demersuri insidioase în vederea denaturării aflării adevărului în cauză, în raport cu alte persoane care vor fi audiate în cursul procedurilor judiciare. Sub acest aspect mai trebuie reținut că cercetarea judecătorească încă nu a început și până la stabilirea poziției procesuale a inculpaților în fața instanței o asemenea măsură nu este una constructivă pentru procesul penal. De altfel, a mai arătat reprezentantul Ministerului Public, de la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpați nu a trecut o durată care ar putea fi apreciată ca fiind nerezonabilă, măsura arestării preventive fiind în continuare proporțională cu gravitatea faptelor imputate și nu ar fi fost nici un fel de element din această perspectivă care să conducă instanța la aplicarea unei asemenea măsuri. Motivele scrise pentru care D. a exercitat calea de atac a contestație se axează și pe motivarea judecătorului de fond, care nu este aptă să susțină măsura luată. Din acest punct de vedere, solicită a se ține seama de faptul că sub aspect probator nu s-ar putea pune problema că s-ar fi produs schimbări ce țin de substanța probelor administrate pentru a se dispune o atare măsură și nu s-au pus în discuție nici circumstanțe de natură personală care să impună o atare măsură.
Având în vedere motivele scrise cât și cele formulate oral, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii pronunțate și pe fond să se constate legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, menținându-se starea de arest a inculpaților, precum și înlăturarea dispozițiilor referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Pentru intimații-inculpați Ș. Zabar și L. V. M. avocat Z. A. M., apărător desemnat din oficiu, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulate de Ministerul Public, menținerea ca legală și temeinică a încheierii, măsura arestului la domiciliu fiind legală și temeinică. Deși pe scurt, instanța de fond a motivat care sunt considerentele pentru care a procedat la înlocuirea arestului preventiv și a apreciat că de la momentul privării de libertate, respectiv de la data de 15 mai 2015 a trecut o perioadă de timp de 4 luni suficientă. Judecătorul fondului a apreciat corect că sunt îndeplinite dispozițiile art.218 și cele ale art.242 alin.2 C.pr.penală și a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Prin măsura dispusă se asigură în continuare buna desfășurare a procesului penal.
Avocat P. N., având cuvântul pentru intimatul-inculpat L. F., consideră că încheierea contestată este legală și temeinică, iar criticile formulate nu pot fi primite. Cauza s-a judecat la tribunal la data de 22.09.2015, fiind amânată pronunțarea la 23.09.2015 iar dosarul a revenit în instanță abia pe 1 octombrie 2015. Termenele procesuale prevăzute de lege sunt de strictă interpretare și există obligația în faza de judecată ca această punere în discuție a legalității și temeiniciei măsurii să fie cu 5 zile înainte de expirarea termenului. Instanța de fond a procedat în mod corect dar, iată că până în acest stadiu au trecut 2 săptămâni de la momentul când măsura a fost pusă în discuție. Legiuitorul a avut în vedere probabil ca discuția să aibă loc înaintea termenului și eventuala contestație să fie soluționată înainte de împlinirea termenului. De aceea în cauză se poate reține încălcarea drepturilor inculpaților care, după trecerea unei perioade atât de lungi, să aibă o înrâurire negativă asupra soluției ce se va pronunța.
S-a susținut în motivele de contestație formulate că instanța de fond nu s-a pronunțat sub aspectul legalității măsurii, dar instanța arată clar că pericolul concret și social al faptelor există și la momentul punerii în discuție și, neexplicitând în concret în dispozitiv ideea că s-a verificat legalitatea, o asemenea omisiune este complinită prin motivarea relativă la gravitatea faptei. În opinia sa, acest punct de vedere nu poate fi primit și critica care trebuie examinată este cea legată de netemeinicie. Instanța de fond a arătat clar care este perioada rezonabilă a arestului preventiv. Deși în motivarea contestației se consideră că perioada de 4 luni de arest preventiv nu a depășit un termen rezonabil, legiuitorul nu a definit expres ce înseamnă perioadă rezonabilă, dar într-un asemenea context în care s-a depășit urmărirea penală, faza camerei preliminare și s-a început faza de judecată, o perioadă de 4 luni constituie o începere a executării pedepsei, reprezintă un început al condamnării, care se presupune a fi pronunțată numai în modalitatea de individualizare ca și închisoare. La acest moment, nu se exclude de la modalitatea de individualizare a pedepsei o altă modalitate decât cea a închisorii în regim de executare. Instanța de fond va avea posibilitatea la analizarea în mod concret a datelor substanțiale și personale să se orienteze și către o altă modalitate. Într-adevăr, la momentul reținerii și arestării sale, inculpatul pe care îl asistă și-a rezervat dreptul la tăcere, dar acesta este un drept al lui, după care în fața Curții de Apel Ploiești și-a recunoscut faptele, a mers la procuror, a solicitat să fie reaudiat, de fiecare dată în ultimul cuvânt, când s-au pus în discuție măsurile preventive, a recunoscut faptele. Nu există nicio îndoială că el va opta pentru faza prescurtată a judecății bazate pe recunoașterea învinuirii.
În final, solicită respingerea contestației formulate de Ministerul Public ca nefondată.
Intimatul-inculpat L. F. având personal ultimul cuvânt declară că recunoaște și regretă fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Intimatul-inculpat Ș. Zabar având personal ultimul cuvânt declară că recunoaște și regretă fapta, dorește să fie alături de familie și nu persista în activități infracționale.
Intimatul-inculpat L. V. M. având personal ultimul cuvânt solicită respingerea contestației formulate de Ministerul Public, menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în temeiul căreia s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
CURTEA
1.Deliberând asupra cauzei penale de față, având ca obiect contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.. B. Teritorial Dâmbovița, împotriva încheierii de ședință pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, Secția penală la data de 23 septembrie 2015 în dosarul_ 15, constată următoarele:
Încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, Secția penală la data de 23 septembrie 2015 în dosarul_ 15
2. Prin încheierea de ședință atacată pe calea contestației exercitate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.. B. Teritorial Dâmbovița s-au dispus următoarele:
„În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpații Ș. Zabar, fiul lui D. și L., născut la 25 iunie 1996 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal și complicitate la infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art.48 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal; L. V.-M. zis „M.”, fiul lui G. și C., născut la data de 12 octombrie 1989 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în ., .. 278, județul Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, trimis îm judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal, cu aplic. 41 alin. 1 Cod penal și L. F. zis „F.”, fiul lui P. și M., născut la 11 martie 1968 în Târnăveni, județul M., cu domiciliul în Târgoviște, ., nr.3, ., CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal, complicitate la infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 48 alin. 1 rap.la art. 211 alin. 1 Cod penal și proxenetism prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23.09.2015 până la data de 22.10.2015, inclusiv.
În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală impune inculpaților obligația de a nu părăsi imobilele în care locuiesc situate după cum urmează: în municipiul Târgoviște, județ Dâmbovița, ., judet Dâmbovița (cazul inculpatului Ș. Zabar), în ., .. 278 (cazul inculpatului L. V.-M.) și respectiv în Târgoviște, ., nr.3, ., . (cazul inculpatului L. F.), fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.
În baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpații au următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să nu comunice cu coinculpații, cu persoanele vătămate R. L., Z. G. sau cu membrii de familie ai acestora și cu martorii O. I.-S., R. M., M. N.-D., Ș. D., Bobleac I. L., B. G. și S. A..
În baza art. 221 alin. 4 Cod procedură penală atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Dispune punerea în libertate a inculpatului Ș. Zabar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 28/UP/2015 emis de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița la data de 15 mai 2015 în dosarul nr._, a inculpatului L. V. M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 29/UP/2015 emis de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița la data de 15 mai 2015 în dosarul nr._, precum și inculpatului L. F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 30/UP/2015 emis de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița la data de 15 mai 2015 în dosarul nr._, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
În baza art.275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.”
3. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut în esență că prin rechizitoriul întocmit la data de 08.06.2015 în dosarul nr.95/D/P/2015 au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații Ș. Zabar, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal și complicitate la infracțiunea de trafic de minori prevăzute de art.48 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal; L. V.-M. zis „M.”, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art.211 alin.1 Cod penal, cu aplic. 41 alin. 1 Cod penal și L. F. zis „F.”, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art.211 alin.1 Cod penal, complicitate la infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 48 alin. 1 rap.la art. 211 alin. 1 Cod penal și proxenetism prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal,.
4. S-a reținut, în cuprinsul actului de sesizare a instanței că în perioada iunie- octombrie 2014 inculpatul Ș. Zabar a recrutat, adăpostit și exploatat prin practicarea prostituției pe minora R. L., în vârstă de 15 ani iar în perioada octombrie 2014- februarie 2015 l-a sprijinit în activitatea infracțională pe B. R. G., prin găsirea de clienți care să întrețină relații sexuale cu minora Ș. I. D..
5. În ceea ce-l privește pe L. V. M. s-a reținut că în perioada începutul anului 2015 – mai 2015 a recrutat, adăpostit și exploatat prin practicarea prostituției pe minora Z. D. G., în vârstă de 16 ani, iar cu privire la inculpatul L. F. că în perioada iunie – octombrie 2014 a transportat și găsit clienți pentru minora R. L. în vârstă de 15 ani, primind în schimb cote părți din sumele de bani obținute din practicarea prostituției de către aceasta; de asemenea, în perioada începutul anului 2015 – mai 2015 l-a sprijinit în activitatea infracțională pe inculpatul L. V. M. prin găsirea de clienți care să întrețină relații sexuale cu minora Z. D. G., primind parte din sumele de bani obținute din practicarea prostituției, dar și că în perioada începutul anului 2015- mai 2015 a facilitat practicarea prostituției de către O. I. S., în vârstă de 18 ani, găzduind-o și obținând foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către aceasta.
6. Inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, măsură dispusă prin încheierea nr.22/15.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița, care a considerat ca fiind incidente disp. art.223 alin.2 Cod procedură penală, respectiv că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă în sensul că cei trei inculpați au comis infracțiunile pentru care erau cercetați, dar și că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
7. După sesizarea Tribunalului Dâmbovița prin rechizitoriu, dosarul a fost repartizat în mod aleatoriu judecătorului de cameră preliminară în conformitate cu disp. art. 344 alin.1 din Codul de procedură penală, procedandu-se la termenele din 11.06.2015, 9.07.2015 ;I 3.08.3015 la verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților, astfel cum prevad disp. art.348 alin.2 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară dispunand menținerea măsurii arestării preventive față cei trei.
8. Prin încheierea din data de 3.08.2015 judecătorului de cameră preliminară a pronunțat începerea judecății conform disp. art. 346 alin. 2 Cod proced. penală.
9. La termenul de judecată din 10.08.2015, procedând potrivit disp. art. 362 Cod proc. penală la verificarea măsurilor preventive în cursul judecății, instanța de fond a apreciat că acestea sunt legale și temeinice, apreciind că în cauză subzistă în continuare temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive.
10. Probele administrate în cauză, in cursul urmăririi penale, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a debutat încă, respectiv:
- procesele verbale de investigație întocmite în cauză,
- procesele verbale de constatare a unor situații de fapt,
- procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice din 27.11.2014 și 16.02.2015 purtate de inculpatul Ș. Zabar, care discuta cu diferiți bărbați, referindu-se la femeile pe care acesta le avea „la produs”,
- procesele verbale din datele de 08.02.2015, 16.02.2015 ori 29.04.2015 privind convorbirile purtate de către inculpatul L. F., când discuta inclusiv despre tarifele care urmau a fi plătite de către interlocutori pentru a întreține relații sexuale cu tinere puse la dispoziție de inculpat, precum și cele din datele de 12.03.2015 ori 26.03.2015, în care inculpatul L. V. M. discuta fie cu persoana vătămată Z. D. G., fie cu alți bărbați, despre posibilitatea întreținerii unor relații sexuale cu diverse tinere,
- declarațiile persoanei vătămate R. L., potrivit căreia a fost găzduită la scurt timp după părăsirea domiciliului, în luna mai 2014 de către Ș. Zabar, care i-a oferit adăpost și i-a propus să practice prostituția în folosul lui, ocupându-se de găsirea clienților cu care ea să întrețină relații sexuale, o parte din banii astfel obținuți revenindu-i acestuia, fiind transportată în locurile de întâlnire și înapoi la domiciliul bărbatului de către L. F., care, de asemenea, beneficia de banii obținuți de ea din practicarea prostituției,
- declarația persoanei vătămate Z. D. G. fiind în același sens, respectiv că practică prostituția din luna iulie 2014, fiind într-o relație de concubinaj cu L. V. M., de găsirea clienților ocupându-se L. F., care îl suna pe inculpatul L. și negociau sumele de bani care urmau a fi plătite de către clienți pentru întreținerea de raporturi sexuale cu ea, ambilor revenindu-le procente din banii câștigați de către minoră,
- depozițiile martorilor audiați în cauză, respectiv R. M., mama persoanei vătamate R. L., care a confirmat că fiica sa a locuit împreună cu inculpatul Ș. Zabar circa 4-5 luni,
- declarațiile martorilor S. A. și B. G., care au confirmat că inculpații erau cei care căutau clienți pentru practicarea prostituției de către persoanele vătămate ori care au confirmat că minora R. L. a locuit la inculpatul Ș. Zabar și practica prostituția, inculpatul propunând și martorei Bobleac I. L. să facă același lucru, confirmă în continuare suspiciunea rezonabilă conform căreia inculpații intimați ar fi participat la comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.
11. Conform considerentelor încheierii contestate, respectivele fapte sunt sancționate cu închisoarea de maxim 12 ani, in condițiile în care inculpații Ș. Zabar și L. V.-M. nu se află la primul contact cu legea penală, primul fiind sancționat administrativ iar cel din urmă cunoscut cu antecedente penale ce ar putea atrage starea de recidivă, suferind anterior nu mai puțin de șapte condamnări pentru infracțiuni contra patrimoniului dar și cu violență, ceea ce confirmă incidența disp. art. 223 alin.2 din Codul de procedură penală - existența unei stări de pericol pentru ordinea publică, pentru înlăturarea căreia este necesară și la acest moment privarea de libertate a inculpaților.
12. Concluzia se desprinde în mod indubitabil din evaluarea gravității faptei și a modului și circumstanțelor în care aceasta a fost comisă, îndeosebi infracțiunile de trafic de minori prezentând o gravitate deosebită, exprimată și prin limitele mari de pedepsă prev. de textul incriminator, prin urmarea produsă și atingerea adusă sănătății fizice și psihice a tinerelor, raportat la modul și împrejurările în care rezultă din materialul probatoriu că inculpații ar fi acționat, respectiv după ce au intrat în relații cu minorele, le-au găzduit și le-au propus să practice prostituția, ocupându-se și de găsirea clienților, cu care negociau tariful pe care aceștia urmau să-l plătească pentru serviciile sexuale oferite de tinere, oprindu-și mare parte din sumele de bani obținute de acestea și ținând seama de perioada de timp în care inculpații se presupune că ar fi desfășurat astfel de activități ilicite, confirmă într-adevăr o anumită stare de pericol pentru ordinea publică pe care ar produce punerea lor în libertate.
13. Este adevărat că natura și gravitatea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată urmează a fi avute în vedere la momentul individualizării unei eventuale pedepse care ar fi aplicată inculpaților în situația în care ar fi găsiți vinovați de săvârșirea vreunei fapte de natură penală, se mai arată în considerentele încheierii contestate, însă aceste aspecte nu pot fi ignorate la momentul prezentei analize, în condițiile în care trebuie verificat în ce măsură prezența în comunitate a inculpaților ar aduce atingere ordinii de drept, iar amploarea acestui fenomen infracțional și valorilesociale prin comiterea unor astfel de infracțiuni impun ca reacția autorităților față de persoanele cercetate pentru săvârșirea unor astfel de fapte să fie fermă, pentru a descuraja comiterea lor și pe viitor dar si pentru a asigura prevenția generală, dar nu se poate proceda la menținerea lor în detenție preventivă în ciuda trecerii timpului mai ales că au apărut și împrejurări noi, precum și aceea că 3 dintre persoanele vătămate au declarat că nu au pretenții civile de la inculpații, ceea ce denotă, potrivit judecătorului de cameră preliminară împrejurarea că faptele ce fac obiectul cercetărilor nu au vătămat material sau moral victimele.
14. De altfel, se mai reține în motivarea încheierii contestate, și în jurisprudența CEDO s-a statuat că gravitatea unor infracțiuni și reacția publicului la săvârșirea lor justifică luarea și ulterior menținerea unor măsuri preventive, cel puțin pentru o perioadă de timp, de vreme ce există motive verosimile de a bănui că o persoană a săvârșit fapte de natură penală, iar privarea sa de libertate este necesară pentru protejarea ordinii de drept, judecătorul de cameră preliminară apreciind că aceste aspecte nu se regăsesc in speță întrucât după circa 4 luni de arestare preventivă s-a atenuat pericolul prezentat inițial de inculpați, iar măsura arestului la domiciliu poate asigura protecția eficiență a ordinii de drept.
15. Totodată, s-a mai apreciat că măsura arestării preventive nu mai este proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesare pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin.1 Cod procedură penală, în condițiile în care se poate asigura buna desfășurare a procesului penal și conștientizarea inculpaților prin dispunerea față de aceștia a măsurii mai ușoare a arestului la domiciliu, măsura aptă prin caracterul său și obligațiile ce le implică să asigure întrutotul scopul susmenționat.
16. Ținând seama de faptul că de la momentul luării măsurii privative de libertate - 15.05.2015, cele peste 4 luni de arest preventiv nu mai pot constitui un termen rezonabil raportat la complexitatea cauzei, ceea ce alături de împrejurarea că temeiurile avute în vedere la momentul lipsirii de libertate au suferit modificări apte să justifice concluzia că o eventuală menținere a stării de arest s-ar face în condiții de netemeinicie și totodată că sunt îndeplinite întru totul condițiile prev de art. 218 Cod procedură penală așa cum au fost anterior detaliate, în cauză instanța de fond a procedat la înlocuirea măsurii arestării preventive față de cei 3 inculpați cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile.
Procedura în fața instanței de control judiciar
17. Împotriva soluției de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu a formulat contestație P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.. B. Teritorial Dâmbovița, solicitând în esență admiterea căii de atac, desființarea încheierii contestate și rejudecând să se constate legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive cu consecința menținerii acestei măsuri privative de libertate.
18. În motivarea căii de atac s-a arătat în esență că hotărârea este nelegală și vădit netemeinică. Deși instanța de fond a apreciat în mod corect că: „respectivele fapte sunt sancționate cu închisoarea de maxim 12 ani, in condițiile în care inculpații Ș. Zabar și L. V.-M. nu se află la primul contact cu legea penală, primul fiind sancționat administrativ iar cel din urmă cunoscut cu antecedente penale ce ar putea atrage starea de recidivă, suferind anterior nu mai puțin de șapte condamnări pentru infracțiuni contra patrimoniului dar și cu violență”, a apreciat în mod greșit că măsura arestării preventive nu mai are caracter proporțional. Soluția este vădit contradictorie, se mai arată în motivarea contestației, întrucât tot în considerentele aceleiași încheieri se reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 223 alin. 2 Cpp, respectiv existența unei stări de pericol pentru ordinea publică pentru înlăturarea căreia este necesară și la acest moment o măsură cu caracter custodial.
19. Conform motivelor de contestație depuse la dosar, prima instanță a pronunțat o soluție vădit nelegală și netemeinică care nu se justifică. Menținerea măsurii arestării preventive sub imperiul căreia se aflau deja inculpații era absolut necesară în contextul în care cercetarea judecătorească nu a fost începută. Instanța de fond, analizând natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată apreciază în mod greșit că aceste elemente vor putea fi avute în vedere în procesul de individualizare a unei eventuale pedepse.
20. Ignorând criteriile de condiționalitate pe care le impun dispozițiile art.242 alin. 2 Cpp, instanța de fond a reținut că: „nu se poate proceda la menținerea inculpaților în detenție preventivă în ciuda trecerii timpului mai ales că au apărut și împrejurări noi, precum și aceea că 3 dintre persoanele vătămate au declarat că nu au pretenții civile de la inculpații, ceea ce denotă împrejurarea că faptele ce fac obiectul cercetărilor nu au vătămat material sau moral victimele. Această concluzie superficială a instanței de fond, se mai arată în motivarea contestației, a condus la pronunțarea hotărârii nelegale, determinat de faptul că fiind nelegal îndeplinită procedura de citare la termenul din 22.09.2015, întrucât Ministerul Public are posibilitatea ca până la începerea cercetării judecătorești să exercite acțiunea civilă în numele victimelor minore traficate.
21. Tribunalul nu a dat eficiență dispozițiilor art. 202 alin. 3 Cpp care prevede că orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia. Măsura preventivă a arestului la domiciliu este apreciată ca fiind mult prea blândă în raport cu gravitatea acuzației aduse celor trei inculpați, dar și în raport cu împrejurările concrete ale cauzei, împrejurări ce se impuneau a fi evaluate pentru a se aprecia dacă măsura preventivă mai ușoară este sau nu suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cpp.
22. În ceea ce privește condiția reglementată de art. 242 alin. 2 Cpp, referitoare la verificarea conduitei procesuale a inculpaților a fost încălcată, se mai arată în motivele scrise depuse la dosar, întrucât la acest moment procesual nu a fost începută cercetarea judecătorească, nefiind audiați inculpații. Prin urmare se apreciază că măsura arestului la domiciliu nu garantează o bună desfășurare a procesului penal, existând pericolul influențării persoanelor vătămate dar și a martorilor audiați în fața organelor de urmărire penală.
23. Nelegalitatea hotărârii pronunțate rezultă și din faptul că judecătorul fondului a dispus ca în perioada arestului preventiv la domiciliu, inculpații să nu comunice numai cu o parte din participanții la procesul penal, respectiv părți, subiecți procesuali principali și alți subiecți procesuali. Interdicția nu o vizează și pe persoana vătămată Z. D. – G., respectiv pe reprezentanta sa legală – Z. V.. per a contrario, din modul în care a fost pronunțată încheierea rezultă că inculpații intimați ar putea comunica atât cu victima minoră cât și cu reprezentantul legal al acesteia.
24. În cursul judecării contestației formulate nu au fost administrate alte mijloace de probă.
25. Asistența juridică a inculpaților intimați Ș. Zabar și L. V. M. a fost asigurată prin intermediul apărătorului din oficiu. Inculpatul intimat L. F. a fost asistat de apărătorul ales.
Dispoziții normative incidente în cauză
26. Verificând hotărârea atacată conform art. 4251 alin. 4 Cpp pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea va reține că inculpații intimați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de minori și proxenetism constând în aceea că în perioada iunie - octombrie 2014 inculpatul Ș. Zabar a recrutat, adăpostit și exploatat prin practicarea prostituției pe minora R. L., în vârstă de 15 ani iar în perioada octombrie 2014- februarie 2015 l-a sprijinit în activitatea infracțională pe B. R. G., prin găsirea de clienți care să întrețină relații sexuale cu minora Ș. I. D..
27. În ceea ce-l privește pe L. V. M. s-a reținut că în perioada începutul anului 2015 – mai 2015 a recrutat, adăpostit și exploatat prin practicarea prostituției pe minora Z. D. G., în vârstă de 16 ani, iar cu privire la inculpatul L. F. că în perioada iunie – octombrie 2014 a transportat și găsit clienți pentru minora R. L. în vârstă de 15 ani, primind în schimb cote părți din sumele de bani obținute din practicarea prostituției de către aceasta. De asemenea, tot în sarcina inculpatului L. Fracisc s-a reținut că în perioada începutul anului 2015 – mai 2015 l-a sprijinit în activitatea infracțională pe inculpatul L. V. M. prin găsirea de clienți care să întrețină relații sexuale cu minora Z. D. G. – în vârstă de 16 ani, primind parte din sumele de bani obținute din practicarea prostituției, dar și că în perioada începutul anului 2015- mai 2015 a facilitat practicarea prostituției de către O. I. S., în vârstă de 18 ani, găzduind-o și obținând foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către aceasta.
28. Mijloacele de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale de natură a permite reținerea presupunerii rezonabile conform căreia inculpații contestatori ar fi participat la comiterea faptelor pentru care au fost trimis în judecată sunt: declarațiile persoanelor vătămate: Z. D. G., R. L. și Ș. D. I., depozițiile martorilor O. I. S., R. M., M. N. D., Ș. D., Bobleac I. L., B. G., S. A., declarațiile inculpaților L. Fracisc și L. V. M., procesele verbale de redare a comunicațiilor intreceptate în baza mandatului de supraveghere tehnică, procesele verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor domiciliare, procesele verbale întocmite cu ocazia constatării unei situații de fapt, referatele de evaluare inițială întocmite de Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Ploiești.
29. Astfel, din declarația persoanei vătămate Ș. I. D., dată la 22 aprilie 2015 rezultă că aceasta din urmă are o relație de prietenie cu B. R. G. zis „G.” iar de aproximativ 7 luni locuiește cu acesta în apartamentul familiei lui. „Precizez că eu în urmă de trei ani am fost luată de la casa de copii iar de doi ani practic prostituția. În prezent concubinul meu este în penitenciar, fiind cercetat pentru trafic de minori și acuzat că m-ar fi băgat pe mine la prostituție. Ș. Zabar este vărul meu, la fel ca și Ș. V. F. zis N.. Eu am o relație bună cu aceștia și știu că prietenul meu se cunoaște cu ei. Pe la sfârșitul anului trecut, rudele mele au aflat că practic prostituția, din acest motiv m-am certat cu ele, însă Ș. Zabar a început să-mi facă rost de clienți dintre cunoștințele lui din Târgoviște. Nu știu dacă Ș. Zabar făcea bani din treaba asta, adică dacă primea partea lui de la clienți, dar eu nu-i dădeam decât câte un pachet de țigări. Arăt faptul că Ș. Zabar a început să-mi aducă mie bărbați pentru a întreține relații sexuale pe bani după ce R. L., fosta lui concubină, care de asemenea, se ocupa cu prostituția, plecase de la el de acasă. Din câte am aflat eu, vărul meu Ș. Zabar a cunoscut-o pe R. L. în vara anului 2014 prin Târgoviște. Și în aceeași zi a luat-o la el acasă, în „P.” să locuiască împreună. (…) NU știu câți bani făcea R. L., deoarece când o întrebam, ea îmi spunea că lua 200 de lei de la un client, iar Ș. Zabar îmi spunea că aceștia plăteau câte o sută de lei.(…) Nu îl cunosc personal pe numitul L. F. zis „F.” dar am auzit-o pe R. L. vorbind despre un anume Feri, care era taximetrist în Târgoviște. Știu de la ea că Feri îi făcea și el rost de clienți și venea și o lua cu mașina și o ducea la întâlnirea cu aceștia. R. L. se întâlnea cu taximetristul în parcarea hipermarketului „Penny” din micro 11.”
30. De asemenea și persoana vătămată R. L., audiată la data de 27 aprilie 2015 în fața organelor de urmărire penală a arătat în esență că: „ la scurt timp Ș. Zabar a început să-mi spună B. R. G. și Ș. I. D. duc o viață bună și nu le lipsește nimic întrucât aceasta din urmă face mulți bani din practicarea prostituției iar noi suntem săraci și amărâți. Mi-a mai spus că trebuie să se apuce de furat ca să avem bani să trăim și că multă lume se duce la pușcărie din această cauză. Din spusele lui am înțeles că mă îndeamnă să încep să practic prostituția. Am fost de acord cu acest lucru, întrucât îl iubeam pe Ș. Zabar și pentru că nu aveam altă soluție pentru a câștiga bani. Arăt că noi aveam o viață destul de grea deoarece doar tatăl lui Ș. Zabar muncea la canalizări dar avea salariu mic și cheltuia mulți bani pe băutură. De altfel, au fost perioade când noi mâncam o dată pe zi, din mâncarea pe care ne-o aducea mama mea. Am început să caut clienți, adică intram în vorbă cu bărbați și le dădeam numărul de telefon, spunându-le că întrețin relații sexuale pe bani. De asemenea, îmi găseam clienți și prin intermediul unor taximetriști din Târgoviște, cum ar fi Fază și Feri. Atunci când mă duceam la întâlnirea cu clienții, eu le plăteam taximetriștilor cursa și le lăsam și ceva bani în plus, cum ar fi 10 – 15 lei, doar pentru că voiam eu. Nu știu dacă taximetriștii luau bani și de la clienți. Totodată și prietenul meu Ș. Zabar îmi găsea clienți. Arăt faptul că eu mergeam singură la întâlnirile cu clienții și întrețineam relații sexuale cu aceștia la moteluri sau în apartamentele lor. (…) Pentru a pleca la combinații, atât eu cât și prietenul meu apelam la cei doi taximetriști. Feri se ferea să intre în „P.” pentru a nu fi văzut împreună cu mine, astfel că de cele mai multe ori mă întâlneam cu acesta în parcarea hipermarketului „Penny”.
31. Prin urmare, așa cum a reținut și judecătorul fondului, mijloacele de probă administrate în cauză de la data începerii urmăririi penale și până la deschiderea procedurii de cameră preliminară nu au modificat în nici o măsură presupunerea rezonabilă conform căreia inculpații contestatori ar fi participat la comiterea faptelor prevăzute de legea penală pentru care au fost trimiși în judecată.
32. Conform art. 223 alin. 2 Cpp. „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
33. Potrivit art. 362 alin. 2 Cpp: „În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.”
34. De asemenea, conform art. 208 alin. 4 Cpp: „În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.”
35. Din analiza acestor dispoziții legale incidente în cauză, Curtea va reține că o primă condiție ce trebuie avută în vedere când se examinează legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în cursul judecății este aceea dacă în cauză există mijloace de probă care să permită reținerea presupunerii rezonabile că persoana în cauză a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea. Există asemenea mijloace de probă atunci când din datele existente rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta imputată. Asemenea indicii, în speță au existat, motiv pentru care s-a și declanșat urmărirea penală, în scopul de a se stabili adevărul, limitele și gradul de vinovăție al persoanelor implicate. Organele de urmărire penală au avut la dispoziție acte și probe testimoniale, potrivit cărora inculpații intimați, cercetați în stare de arest preventiv ar fi participat, la desfășurarea activității descrise în actul de sesizare, aspect reținut în mod legal și temeinic și în motivarea încheierii contestate.
36. Potrivit art. 242 alin. 2 C.p.p., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p.
37. Analiza cauzei, relevă că, în fapt, s-a reținut că în perioada iunie - octombrie 2014 inculpatul Ș. Zabar a recrutat, adăpostit și exploatat prin practicarea prostituției pe minora R. L., în vârstă de 15 ani iar în perioada octombrie 2014- februarie 2015 l-a sprijinit în activitatea infracțională pe B. R. G., prin găsirea de clienți care să întrețină relații sexuale cu minora Ș. I. D.. În ceea ce-l privește pe L. V. M. s-a reținut că în perioada începutul anului 2015 – mai 2015 a recrutat, adăpostit și exploatat prin practicarea prostituției pe minora Z. D. G., în vârstă de 16 ani, iar cu privire la inculpatul L. F. că în perioada iunie – octombrie 2014 a transportat și găsit clienți pentru minora R. L. în vârstă de 15 ani, primind în schimb cote părți din sumele de bani obținute din practicarea prostituției de către aceasta.
38. De asemenea, tot în sarcina inculpatului L. Fracisc s-a reținut că în perioada începutul anului 2015 – mai 2015 l-a sprijinit în activitatea infracțională pe inculpatul L. V. M. prin găsirea de clienți care să întrețină relații sexuale cu minora Z. D. G. – în vârstă de 16 ani, primind parte din sumele de bani obținute din practicarea prostituției, dar și că în perioada începutul anului 2015- mai 2015 a facilitat practicarea prostituției de către O. I. S., în vârstă de 18 ani, găzduind-o și obținând foloase materiale de pe urma practicării prostituției.
39. Susținerea potrivit căreia dispunerea măsurii arestului la domiciliu a inculpaților intimați nu împiedică buna desfășurare a procesului penal deoarece nu ar există riscul ca inculpații să se sustragă de la judecată și că în raport de durata detenției provizorii aceasta trebuie să fie rezonabilă nu în raport de complexitatea cauzei, ci în raport de gradul de pericol și persoana inculpaților, iar după aproape 4 luni pericolul s-a atenuat foarte mult, este contrară reglementării instituției înlocuirii prev. de art. 242 alin. 2 Cpp, care impune ca temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă să se fi modificat.
40. În consecință, Curtea va reține faptul că, atât la arestarea preventivă cât și la prelungirile succesive ale acestei măsuri privative de libertate s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că lăsarea în libertate a inculpaților intimați prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ultima procedură în care acest aspect a fost analizat și stabilit fiind chiar încheierea pronunțată la termenul din 10 august 2015, cu consecința menținerii măsurii arestării preventive.
41. Prin urmare, în acest moment procesual, ceea ce poate fi supus analizei în cadrul posibilității de înlocuire a măsuri preventive privative de libertate cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă, chiar cu caracter custodial, este împrejurarea dacă de la ultima menținere a arestului preventiv, dispusă, de asemenea, cu autoritate de lucru judecat, pentru perioada august - octombrie 2015 și până la data analizei posibilității de înlocuire a acestei măsuri preventive, cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă, au intervenit elemente noi ori probe noi, care să releve că o măsură preventivă mai puțin restrictivă se impune, deoarece detenția nu mai este rezonabilă sau legitimată de motive pertinente și suficiente. În absența probelor, o asemenea susținere este cu adevărat neîntemeiată.
42. Curtea, analizând motivul pe care se întemeiază dispoziție de înlocuire, respectiv faptul că inculpații intimași se află în stare de arest preventiv de o perioada de 4 luni, va reține că, acesta nu constituie un indiciu serios al acordării beneficiului unei măsuri preventive mai puțin intrusive.
43. Argumentele în acest sens trebuie să pornească de la indiciile puternice că inculpații intimați ar fi comis faptele pentru care sunt în prezent cercetați în stare de arest preventiv și care prin natura lor au fost îndreptate contra libertății psihice a persoanei, fiind apte să producă numeroase consecințe asupra unui segment semnificativ de populație de la nivelul întregii țări, nu doar de la nivelul zonei în care și-au derulat inculpații activitatea infracțională. Infracțiunea prev. de art. 211 C.pen presupune o acțiune de recrutare, transportare, transferare, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia. În sensul art. 211 C.pen, prin transferare se înțelege transmiterea victimei traficului de minori de la un traficant la altul, prin vânzare, schimb sau orice alte mijloace asemănătoare în scopul exploatării acestuia.
44. Practica demonstrează că de cele mai multe ori victimele traficului de minori sunt vândute precum o marfă pentru sume de bani derizorii. Victimele își dau seama că au fost vândute doar atunci când sunt deposedate de acte, duse în locuri izolate și permanent supravegheate, unde sunt lipsite de orice mijloc de comunicare, nu li se permite să intre în contact cu alte persoane și sunt supuse la tratamente dezumanizante pe fondul cărora devin foarte vulnerabile și ușor de exploatat.
45. Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea constată că și aceasta este îndeplinită, mai ales în contextual recrudescenței fără precedent a unor asemenea fapte infracționale. În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 223 alin. final Cod procedură penală), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, caracterul elaborat și organizat in care inculpații ar fi acționat, dar și gradul ridicat de vulnerabilitate al persoanelor vătămate, acestea fiind minore, lipsite de posibilități materiale și de o instrucție școlară de natura a le conferi posibilitatea de reprezentare a activităților în care se implică. Prin urmare, manifestarea de voință a unei persoane vătămate conform căreia nu ar avea nici un fel de pretenție la adresa persoanelor acuzate nu poate avea nici un fel de valoare sub aspectul măsurii preventive dispuse în cauză, natura cauzei justificând și posibilitatea exercitării din oficiu a acțiunii civile.
46. Probele administrate până în acest moment al procesului penal au relevat, cu suficientă rezonabilitate că inculpații intimați ar fi ajuns în posesia unor sume substanțiale de bani care proveneau din activitățile infracționale pentru care sunt cercetați în cauză.
47. Inculpații intimați sunt acuzați de infracțiuni comise împotriva libertății unor persoane minore, fiind angrenați într-un mecanism ce a presupus un mod de operare planificat în mod detaliat, în care fiecare participat a deținut un anumit rol în ansamblul activității infracționale, fapte care prin definiție prezintă mai multe dificultăți pentru autorități în determinarea derulării acestora, implicaților și răspunderii fiecărui participant.
48. În acest context, se poate afirma cu suficient temei că, în cauză, cercetările s-au derulat consecvent si continuu, inclusiv în decursul celor aproximativ 4 luni de când inculpații sunt arestați preventiv, probatoriul necesar lămuririi cauzei fiind continuu administrat, astfel încât, perioada de detenție (starea de arest preventiv totalizând aproximativ 120 zile) prin raportare la anul începerii cercetărilor, 2014, a fost și continuă să fie justificată de motive pertinente (în acest sens: Arestarea preventivă și detenția în jurisprudența CEDO, ediția a 2-a, revăzută și adăugită, de D. B., Editura Hamangiu, Bucuresti, 2011, p. 176 – 177).
49. Analiza efectuată în considerentele încheierii de înlocuire nu corespunde respectării obligației de a analiza toți factorii pertinenți prin raportare concretă la situația fiecărui inculpat și s-a bazat pe relevarea unui singur factor care militează pentru eliberare – trecerea timpului și odată cu aceasta faptul că cercetarea judecătorească nu se va extinde pe un interval semnificativ de timp, inculpații intimați dorind să recurgă la procedura de judecată bazată pe recunoașterea vinovăției – dar nu s-a raportat la circumstanțele cauzei și nu a arătat de ce măsura preventivă mai puțin restrictivă este oportună, în condițiile în care de la ultima menținere (dispusă cu autoritate de lucru judecat sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică) nu s-a administrat nici o probă că s-ar fi diminuat pericolul. Or, diminuarea pericolului concret nu se prezumă prin raportare la trecerea timpului și nici prin raportare la aspecte cu caracter circumstanțial care au fost evaluate încă de la momentul dispunerii măsurii preventive, ci prin raportare la probe care să releve elemente diferite de cele avute în vedere la prelungirea și la menținerea arestării dispuse cu autoritate de lucru judecat.
50. De asemenea, Curtea, fără a trece cu vederea faptul că o cerere similară a acelorași inculpați a fost examinată la data de 10 august 2015, judecătorul sesizat cu judecarea cauzei penale apreciind inițial că se impune menținerea măsurii arestării preventive (existând obligația de a examina din oficiu și posibilitatea de a dispune o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă), va reține că, prin prisma modului premeditat în care faptele au fost comise, inculpații profitând de ascendentul pe care îl aveau asupra victimelor - persoane minore, lipsite de experiență de viață sau de instrucție școlară, lipsite de resurse financiare, provenind din familii lipsite de surse constante de venit - a acuzațiilor aduse care plasează inculpații într-un loc important al organizării activității infracționale, măsura preventivă restrictivă de libertate nu este oportună.
51. Conform unui studiu solicitat de Organizația Internațională pentru Migrație, (Organizația Internațională pentru Migrațiune, B. din București, Vulnerabilitatea tinerelor din România față de traficul de ființe umane – Centrul pentru Sociologie Urbană și Regională, Institutul de Cercetare a Calității Vieții și Mercury Research and Marketing Consultants 2001) în România au fost identificați o . factori care determină vulnerabilitatea tinerelor – amplasarea geografică avantajoasă, România fiind calificată drept țară de origine, de tranzit și de destinație. De asemenea, comunitatea devine o cauză în cazul localizării geografice într-o zonă mai puțin favorizată economic – majoritatea persoanelor de pe urma cărora inculpații au obținut substanțiale foloase provin din M. sau din Muntenia, având rezidența într-o aglomerare urbană, în care locuri de muncă se găsesc foarte greu iar șomajul devine exponențial. Practic, se poate spune că sărăcia, șomajul, discriminarea pe piața muncii, violența domestică sau abuzul determină pentru femei și tinere, în general, nașterea unei dorințe de „evadare către o lume mai bună”, astfel încât ofertele inculpaților au fost acceptate cu ușurință, persoanele neavând practic altă opțiune și expunându-se unei situații de vădită vulnerabilitate prin crearea unei veritabile dependențe față de inculpații intimați. Modul în care activitatea infracțională a fost concepută în cauză justifică reținerea presupunerii conform căreia persoanele implicate în comiterea acestui gen de infracțiuni sunt persoane cu un grad mult mai ridicat de potențial criminogen, cunoscând cele mai adecvate metode de a vulnerabiliza persoana prin intermediul căreia sunt obținute venituri substanțiale.
52. Traficul de ființe umane și implicit,exploatarea semenilor sunt activități infracționale de o complexă periculozitate socială, cu multiple și, de multe ori,iremediabile efecte asupra victimelor, în special, dar și asupra societății, în general. Ele au început să se amplifice în ultima perioadă a secolului trecut, pregnant la nivelul Europei și fostei Uniuni Sovietice, odată cu prăbușirea regimurilor totalitare, cu redobândirea libertății de mișcare; astfel țări din zonele amintite au devenit furnizoare de carne vie iar altele, piețe de desfacere; exacerbarea fenomenului a generat luarea de măsuri internaționale și universale, flagelul căpătând valențe tot mai pronunțate de criminalitate organizată. Traficul de persoane –copii, femei și bărbați realizat prin diferite modalități: exploatare sexuală, muncă forțată, prelevare ilegală de organe ori alte forme ce aduc atingere demnității ființei umane, pe care infractorii nu pregetă să le inoveze - este considerată o activitate aducătoare de profit în mai mare măsură decât traficul cu droguri întrucât o doză de cocaină poate fi vândută o singură dată, în schimb o persoană poate fi vândută de mai multe ori.
53. Dimensiunea reală a traficului de ființe umane nu este cunoscută din multiple cauze, precum: subteranitatea și obscuritatea fenomenului, neputința victimelor de a opune rezistență, versatilitatea infractorilor, complicitatea comunităților sau chiar a autorităților. Ceea ce este cert, însă, în legătură cu acest fenomen, sunt multiplele acțiuni de prevenire, combatere și diminuare întreprinse de autorități, de societatea civilă, de comunitatea națională și internațională,ce presupun capacitare de forțe umane și materiale.
54. Recrudescența fără precedent a acestui gen de infracțiuni impune un răspuns adecvat din partea organelor judiciare, chiar dacă, conform celor susținute în apărare, unele activități infracționale ar fi fost derulate cu acordul victimelor care ar fi acceptat să practice prostituția. Potrivit statisticilor Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane, structură ce funcționează în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, a rezultat faptul că, în perioada 2004- 2009, numărul total al victimelor traficate a fost de peste 10.000. S-a mai stabilit că o mare parte a victimelor sunt racolate cu predilecție din rândul fetelor și tinerelor femei cu vârste cuprinse între 13 și 33 de ani, dar și din rândul bărbaților cu putere de muncă, necalificați profesional sau calificați în meserii ce presupun munca brută.
55. Lipsa de informare, nivelul scăzut de educație, dar și situația materială precară reprezintă facturi favorizanți ai traficului. Proveniența dintr-o familie dezorganizată sau dintr-un mediu în care persoana a suferit abuzuri crește exponențial riscul de a accepta o falsă propunere. Orașele mari din zonele sărace ale României sunt principalul mediu de racolare a victimelor. (a se vedea în acest sens Raportul anual pe anul 2009 al Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane).
56. Pe de altă parte, susținerea avocaților inculpaților, în sensul că au recunoscut comiterea faptelor, au colaborat cu organele judiciare și doresc să recurgă la procedura de judecată bazată pe recunoașterea învinuirii, este lipsită de relevanță juridică întrucât simpla recunoaștere a faptei nu determină inexistența stării de pericol pentru ordinea publică. Arestarea preventivă nu are natura juridică a unei sancțiuni pentru atitudinea de negare ci reprezintă o măsură reglementată pentru a asigura scopurile prev. de art. 202 alin. 1 C.pr.pen. iar lăsarea în liberate, prin dispunerea unei măsuri preventive mai puțin restrictivă, nu este o recompensă pentru recunoașterea faptei.
57. În consecință, instanța de control judiciar va reține că în acest stadiu al procesului penal nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, măsura arestării preventive fiind în continuare singura măsură preventivă necesară și proporțională, aptă să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cpp.
58. În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată în susținerea motivelor de contestație, conform căreia, chiar în condițiile dispunerii înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă, instanța de fond ar fi avut obligația de a constata legalitatea și temeinicia măsurii preventive dispuse inițial, Curtea va reține că instanța de fond a procedat la o asemenea verificare la data de 10 august 2015, ocazie cu care a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înlocuirea măsurii arestării preventive fiind o instituție care presupune existența unei stări de arest legală și temeinică. Lipsa caracterului legal și temeinic al măsurii arestării preventive ar putea atrage incidența dispozițiilor art. 242 alin. 1 Cpp relative la revocarea măsurii și nu la înlocuirea acesteia cu o altă măsură.
59. Prin urmare, în cauză, în condițiile în care instanța de fond a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, dispoziția de constatare ca legală și temeinică a măsurii arestării preventive nu se mai impunea a fi pronunțată, în contextul în care o asemenea măsură nici nu ar fi fost apreciată ca temeinică de judecătorul primei instanțe, din moment ce prin aceeași încheiere a dispus înlocuirea măsurii arestării. Practic, dispunând înlocuirea arestării preventive, pe motivul depășirii termenului rezonabil, judecătorul fondului nu ar mai fi avut cum să rețină și caracterul legal și temeinic al măsurii arestării preventive.
60. Ca urmare a faptului că dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive este apreciată de instanța de control judiciar ca neîntemeiată, măsura arestării preventive având în continuare caracter necesar și proporțional, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 206 Cpp urmează a admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.. B. Teritorial Dâmbovița, cu consecința desființării încheierii contestate și rejudecând va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților intimați Ș. Zabar, L. V. M. și L. F..
61. În baza art. 362 alin.2 Cpp rap. la art. 208 alin. 4 Cpp va menține măsura arestării preventive a inculpaților intimați.
62. Măsura dispusă se va comunica administrației locului de detenție, care o va duce la cunoștința persoanelor private de libertate.
63. Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina statului.
64. Conform art. 272 alin. 1 Cpp se va dispune decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat Z. A. M., delegație_/06.10.2015, în cuantum de 260 lei pentru fiecare inculpat intimat (Ș. Zabar și L. V. M.), din fondurile MJ către SAJ Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 206 Cpp admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.. B. Teritorial Dâmbovița, împotriva încheierii de ședință pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, Secția penală la data de 23 septembrie 2015 în dosarul_ 15
Desființează încheierea contestată și rejudecând:
Constată legalitate și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților intimați Ș. Zabar, L. V. M. și L. F..
În baza art. 362 alin.2 Cpp rap. la art. 208 alin. 4 Cpp menține măsura arestării preventive a inculpaților intimați:
Ș. Zabar, fiul lui D. și L., născut la 25 iunie 1996 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni;
L. V.-M. zis „M.”, fiul lui G. și C., născut la data de 12 octombrie 1989 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în ., .. 278, județul Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni,
L. F. zis „F.”, fiul lui P. și M., născut la 11 martie 1968 în Târnăveni, județul M., cu domiciliul în Târgoviște, ., nr.3, ., ., CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni.
Măsura dispusă se comunică administrației locului de detenție, care o va duce la cunoștința persoanelor private de libertate.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
Conform art. 272 alin. 1 Cpp dispune decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat Z. A. M., delegație_/06.10.2015, în cuantum de 260 lei pentru fiecare inculpat intimat (Ș. Zabar și L. V. M.), din fondurile MJ către SAJ Prahova
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 octombrie.2015
Președinte, Grefier,
N. R. A. M. M.
Red/tehn NRA 8 ex
Dosar_ 15
Încheiere 23.09.2015
Tribunalul Dâmbovița, Secția penală
Judecător fond: M. D.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Hotărâre din 27-04-2015, Curtea... → |
|---|
