Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 788/2012. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 788/2012 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 03-09-2012 în dosarul nr. 788/2012
Dosar nr._ - art. 1602 Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 788
Ședința publică din 03 septembrie 2012
Președinte B. O.
Judecător D. I. C.
Judecător H. L. M.
Grefier I. C.
Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Suceava – reprezentat de
procuror O. A. D.
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul G. C. împotriva încheierii din data de 29 august 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. _ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent G. C., în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales Ostaficiuc Laurian.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat C. R., în substituire pentru apărător desemnat din oficiu B. A., solicită acordarea onorariului parțial pentru aceasta, conform Protocolului încheiat între MJ și UNBR.
Instanța face precizarea că se va pronunța asupra acordării onorariului parțial pentru apărător oficiu după deliberare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat Ostaficiuc Laurian, având cuvântul, solicită admiterea recursului, iar pe fondul cauzei, punerea de îndată în liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, apreciind că, dat fiind profilul psihomoral al acestuia și stadiul procesual în care ne aflăm, această instituție este incidentă, fiind suficientă pentru desfășurarea în continuare a cercetării judecătorești. Opinează că instanța de fond nu a făcut altceva decât să aducă în discuție incidența temeiului prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, fără a face o analiză a oportunității admiterii unei asemenea cereri.
Astfel, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este incidentă și admisibilă în principiu și ca temeinicie, astfel că temeiurile legate de persistența temeiurilor prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu sunt suficiente pentru a o respinge. S-a făcut referire la gravitatea faptelor comise, procurorul de caz reținând infracțiunea mijloc de constituire a unui grup infracțional organizat, deși o cerință imperativă a laturii obiective a art. 7 din Legea nr. 39/2003 prevede prezența sau participarea la săvârșirea infracțiunii a trei sau mai multe persoane. Instanța de fond a reținut în mod arbitrar această infracțiune, deși a fost sesizată cu săvârșirea unei infracțiuni de către două persoane, față de celelalte persoane implicate în cauză operându-se o disjungere, ceea ce nu se impunea, apreciind că era un caz de indivizibilitate, fiind vorba de conținutul constitutiv al infracțiunii sub aspectul laturii obiective. De asemenea, nici ceilalți presupuși participanți la săvârșirea infracțiunii nu au aceeași forță procesuală sau nu se găsesc în același stadiu procedural, față de aceștia nedispunându-se punerea în mișcare a acțiunii penale. Mai mult decât atât, opțiunea procurorului care instrumentează urmărirea penală în dosarul disjuns a fost să nu sesizeze instanța cu propunerea de luare a unei măsuri preventive și de asemenea nu s-a dispus luarea vreunei măsuri restrictive la libera circulație. Apreciază astfel că, din punct de vedere al unei proporționalități a reacției organelor statului nu ne puteam raporta doar la gravitatea faptelor comise.
Inculpatul se află în a treia lună de arest preventiv, iar instanța de judecată a fost sesizată de mai bine de două luni cu soluționarea acestei cauze pe fond, timp în care nu s-a efectuat nicio activitate procedurală care să se circumscrie cercetării judecătorești, constatându-se că există o lipsă de procedură cu partea civilă, care nu a fost legal citată. De altfel, inculpatul a făcut precizarea că dorește judecarea cauzei prin procedura simplificată prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală, motiv pentru care apreciază că se impunea disjungerea laturii civile. Independent de orice fel de culpă procesuală procedurală sau procesuală a inculpatului, desfășurarea procesului penal a trenat, iar starea de incertitudine a acestuia s-a prelungit, astfel că, și din acest punct de vedere, în cauză este incidentă măsura liberării provizorii sub control judiciar. Mai mult decât atât, în dosarul disjuns inculpatul a fost citat în calitate de martor și a fost amenințat procedural cu întocmirea unui dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cazul în care nu dă declarație, ceea ce reprezintă o încălcare atât a principiului legalității, cât și a neautoincriminării.
Pentru aceste motive, apreciază că motivația prezentată de instanța de fond este de fapt una ascunsă, urmărindu-se de fapt obținerea unei declarații din partea inculpatului ce ar genera o autoincriminare, precum și o incriminare a celorlalte persoane.
Vizavi de temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în momentul în care nu se administrează niciun probatoriu în faza de cercetare judecătorească, chiar constatarea subzistenței acestui temei trebuie să se facă prin raportare la un element de probă, iar persistența pericolului concret pentru ordinea publică ar fi trebuit demonstrat prin raportare strict la anumite elemente de probă care să confirme o situație de fapt anterior constatată. Din acest punct de vedere, referirea la subzistența temeiului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală este arbitrară și nu are susținere în planul elementelor materiale de probă.
Trebuie de asemenea analizată cererea și din prisma egalității de tratament juridic, măsurile preventive fiind dispuse în considerația persoanei, dar apreciază că pentru simetrie juridică, într-o situație similară, reacția organelor statului trebuie să fie similară, ceilalți coînvinuiți fiind cercetați în stare de libertate. Apreciază astfel că detenția în continuare nu se mai justifică.
De asemenea, trecând peste atitudinea de recunoaștere a inculpatului, care este încadrat în muncă și nu are antecedente penale, presupusele acte materiale ale infracțiunii nu sunt în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu. Solicită de asemenea a se avea în vedere practica constantă a Curții de Apel Suceava, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea unui singur act material ce se circumscrie infracțiunii de contrabandă calificată, în cazuri similare neimpunându-se o detenție atât de prelungită față de alte persoane. Analizând în mod obiectiv estimarea unor activități procedurale, cât și persoana inculpatului și poziția procesuală a acestuia, nu există niciun element material de probă care să constituie un impediment în calea adoptării acestei instituții. Punerea în libertate a unei persoane însemnă de fapt reinstaurarea unei situații de normalitate, în cazul în care nu se mai impune privarea sa de libertate, astfel că măsurile corelative liberării provizorii sub control judiciar constituie garanții suficiente pentru buna desfășurare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât inculpatul are și un domiciliu stabil și și-a recunoscut fapta.
Solicită astfel admiterea cererii și punerea de îndată a inculpatului în stare de liberare provizorie.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că instanța de fond a motivat această hotărâre din perspectiva infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și de rolul pe care îl avea în cadrul grupării, analizând totodată elementele care privesc respectarea principiului oportinității, al legalității și temeiniciei. De asemenea, s-au analizat condițiilor prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală doar cu privire la legalitatea acestei măsuri preventive, iar ulterior și motivele care au fost avute în vedere de către petent, apreciindu-le nefondate în raport de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. S-a analizat de asemenea, oportunitatea și stadiul procesual, precum și implicarea pe care ar avea-o punerea în libertate a inculpatului, chiar și sub control judiciar (filele 6-7 din încheierea recurată). Nu în ultimul rând, s-a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru respectarea proporționalității măsurii preventive în raport de infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză se impune în acest stadiu procesual menținerea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât inculpatul urmează să se prevaleze de disp. art. 3201 Cod procedură penală.
Apreciază de asemenea că referirile apărării la procedura ascunsă promovată de procurorul de caz care efectuează urmărirea penală într-un alt dosar instanța nu pot fi avute în vedere, pe de o parte pentru că nu există probe în acest sens, iar pe de altă parte pentru că exced cadrului procesual, motiv pentru care solicită respingerea recursului, în sensul mai sus precizat.
Avocat Ostaficiuc Laurian, având cuvântul în replică, precizează că nu este de acord cu referirea repetitivă la gravitatea faptelor comise, independent de orice instituție dedusă judecății, inclusiv practica CEDO fiind constantă din acest punct de vedere.
Inculpatul G. C., având ultimul cuvântul, achiesează la concluziile apărătorului său.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului B., inculpatul G. C. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, motivând, în esență, că sunt întrunite condițiile de formă și temeinicie cerute de lege.
Prin încheierea de ședință din data de 29 august 2012 pronunțată de Tribunalul B., în temeiul art. 1608a alin.1 și 6 Cod procedură penală raportat la art.1602 alin.2 Cod procedură penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. C.,
Pentru a pronunța această încheiere s-au reținut următoarele:
Inculpatul G. C. a fost arestat preventiv prin încheierea nr.45 din 8 iunie 2012 a Tribunalului B., constatându-se incidența art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Astfel, s-a reținut că din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, rezultă presupunerea rezonabilă, respectiv există indicii temeinice, în sensul art.143 Cod procedură penală, că inculpatul G. C. împreună cu inculpatul G. D. au săvârșit infracțiunile de constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea 39/2003 și contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 cu aplicarea art. 274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Este vorba despre procesul-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de constatare, procese-verbale de identificare și inventariere, rapoarte ale lucrătorilor de poliție, declarația martorului cu identitate protejată P. I., procese-verbale de investigații, procese-verbale de percheziție corporală, domiciliară și auto; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și ambientale; adrese ale Serviciului Criminalistic din cadrul IJP B. privind identificarea urmelor papilare.
Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial B. din 28 iunie 2012, inculpatul G. C. a fost trimis în judecată alături de inculpatul G. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea de grup infracțional organizat, prev. de art.7 din Legea 39/2003 și contrabandă prev. de art.270 alin.3 cu aplicarea art.274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina acestora că:
În cursul anului 2012, inculpații G. C., G. D., împreună cu învinuiții P. G. și H. D., zis „D.” și alți cetățeni români și ucraineni, au constituit o grupare infracțională organizată în scopul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, rolul cetățenilor ucraineni fiind de a introduce ilegal în România peste frontiera verde cantități însemnate de țigări, iar a cetățenilor români de a prelua, transporta, depozita și vinde aceste bunuri în vederea obținerii unor importante foloase materiale.
Pentru organizarea în siguranță a actelor de contrabandă, gruparea infracțională organizată și coordonată de inculpatul G. C. și învinuiții P. G., H. D. au încercat să atragă în activitatea infracțională un lucrător de poliție din cadrul S.P.F. D., care să le furnizeze informații cu privire la modul de dispunere a patrulelor de poliție pentru supravegherea zonei de frontieră în care gruparea urmărea să comită fapte de contrabandă. În acest sens, liderii grupării au contactat telefonic un lucrător de poliție din cadrul S.P.F. D. căruia i-au propus să se implice în activitatea infracțională.
În vederea stabilirii situației de fapt, a identificării tuturor participanților, descoperirii modalităților de acțiune, locului de săvârșire a actelor ilicite și mijloacelor de transport folosite prin ordonanța nr. 10/A/2012 din 25.05.2012 a fost autorizată folosirea în cauză ca informator a martorului cu identitate protejată P. I., fiul lui I. și G., născut la data de 11.11.1982 în localitatea Corlăteni, jud. I., domiciliat în localitatea Pomîrla, județul B., CNP-_ (date fictive).
În perioada 25.05-02.06.2012, intenționând să comită fapte de contrabandă pe raza județului B., în zona de competență a SPF D., învinuitul P. G., singur sau împreună cu inculpații G. D. și G. C. s-au deplasat de mai multe ori, respectiv la datele de 25.05.2012, 31.05.2012și 02.06.2012 în municipiul D. și au purtat discuții cu martorul cu identitate protejată P. I. de la care doreau să obțină informații cu privire la modul de supraveghere a zonei de frontieră pentru a putea comite în siguranță faptele de contrabandă. În același scop s-a întâlnit în municipiul D. la data de 06.06.2012 cu martorul cu identitate protejată și inculpatul G. C., convorbirile purtate de către martorul cu identitate protejată cu cei sus-menționați fiind monitorizate tehnic în baza actelor de autorizare emise în cauză –procesele verbale de transcriere ale acestora fiind existente la filele 73-116 din dosar.
Inculpatul G. C. este polițist de frontieră din anul 2007, dată de la care a efectuat serviciul o perioadă de șase luni în cadrul I.J.P.F. B., ocazie cu care a cunoscut împrejurimile județului și locurile pretabile pentru comiterea unor acte de contrabandă, în prezent acesta desfășurându-și activitatea în cadrul I.T.P.F. Sighetul Marmației - STPF Rădăuți.
În vederea comiterii în siguranță a faptelor de contrabandă, învinuitul P. G. și ulterior inculpatul G. C. utilizănd apelativul „C.” au pus la dispoziția martorului cu identitate protejată P. I. două telefoane mobile cu cartele S., aspect dovedit atât de declarația martorului cu identitate protejată, de înregistrările convorbirilor ambientale purtate de aceștia, cât și de urmele papilare descoperite și ridicate de pe componentele și subansamblele acestor bunuri.
Supravegherea operativă a zonei de frontieră a evidențiat faptul că, în noaptea de 06/07.06.2012, gruparea infracțională organizată formată din inculpații G. C., G. D., învinuitul P. G. și alte două persoane a căror identitate nu a putut fi stabilită s-au deplasat în zona de frontieră aferentă stâlpilor de frontieră 880-881, pe raza localității Pomîrla, cu un număr de patru autovehicule, două autoturisme de teren marca Mitsubishi Pajero, un microbuz marca Iveco și un autoturism marca VW Passat,neînmatriculate în România pentru a nu putea fi identificați.
În timp ce inculpatul G. C. a asigurat supravegherea zonei adiacente și a căilor de comunicație mai întâi cu autoturismul și ulterior pe jos, inculpatul G. D. împreună cu învinuitul P. G. și două persoane a căror identitate nu a putut fi stabilită s-au deplasat cu celelalte autovehicule în apropierea liniei de frontieră și au preluat de la cetățeni ucraineni cantitatea de 48.977 pachete cu țigări de diferite mărci, de proveniență Republica M. și Ucraina, introduse în România prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat de către cetățeni ucraineni ,pe care au încărcat-o în cele trei autovehicule, cu intenția de a o scoate din zona de frontieră și a o transporta într-o locație de depozitare .
Fiind surprinși în timp ce încercau să transporte bunurile din zona de frontieră, pentru a evita prinderea lor, membrii grupării au acționat violent, impactând cu unul din autovehicule un lucrător de poliție care încerca să-i oprească, fiind necesară folosirea armamentului din dotare-situație însă care nu i-a impresionat pe autori care au reușit să părăsească în fugă locul comiterii faptei, abandonând cele trei autovehicule, reușindu-se prinderea în zonă doar a inculpatului G. D. care s-a opus imobilizării sale încercând chiar să deposedeze lucrătorul de poliție care l-a prins de arma din dotare, acesta fiind constrâns să recurgă la forță fizică pentru a-l imobiliza.
În apropierea zonei de frontieră, în spatele morii din localitatea Pomîrla, a fost identificat abandonat cu portiera descuiată autovehiculul marca VW Passat de culoare albastră cu numărul de înmatriculare_ utilizat de către inculpatul G. C. și aparținând fratelui acestuia, urmele papilare descoperite în acest autovehicul dovedind faptul că inculpatul s-a aflat la fața locului împreună cu unul din membrii grupării, respectiv cu învinuitul P. G., rolul său fiind de a supraveghea căile de acces spre zona de frontieră unde urma să se comită fapta de contrabandă pentru a evita depistarea autorilor și confiscarea bunurilor-convorbirile telefonice purtate de inculpat de la telefonul mobil al cărui număr de apel i l-a comunicat martorului cu identitate protejată înainte de comiterea faptei, dovedind cu prisosință acest lucru.
Cu ocazia cercetării la fața locului au fost identificate în apropierea frontierei de stat cu Republica Ucraina două din autovehiculele utilizate pentru transportul țigărilor, în interiorul acestora fiind descoperite diverse cantități de țigări. La o distanță de aproximativ trei kilometri de acestea, spre localitatea Pomîrla, a fost identificat încă unul din autovehiculele folosite pentru transportul țigărilor pentru oprirea căruia a fost necesară folosirea armamentului din dotare, aspecte evidențiate de urmele de gloanțe depistate cu ocazia verificării acestuia și în acest autovehicul fiind descoperită o cantitate însemnată de țigări.
Deși au fost organizate diverse filtre pe căile de comunicație și în zona de frontieră nu s-a reușit prinderea celorlalți participanți, zona împădurită permițând îndepărtarea acestora de la locul comiterii faptei. Ulterior, la domiciliul inculpatului G. C. și a altor participanți au fost efectuate percheziții domiciliare în vederea identificării acestora, însă inculpatul G. C. și învinuitul P. G. nu au fost găsiți la domiciliu și deși au fost contactați telefonic de către lucrătorii de poliție au refuzat să se prezinte pentru a fi conduși la organul de urmărire penală, inculpatul G. C. fiind depistat în dimineața zilei următoare și condus la organul de urmărire penală în baza mandatului de aducere emis pe numele acestuia.
Asupra inculpatului G. D. a fost găsită suma de aproximativ 1.800 lei, bani pe care acesta a declarat, cu ocazia percheziției corporale efectuate, că i-a primit de la o persoană pe nume „I.” pentru efectuarea transportului de țigări, probatoriul administrat în cauză dovedind însă participarea efectivă a acestui inculpat și la diverse activități de organizare a faptelor de contrabandă împreună cu învinuitul P. G. și inculpatul G. C., pe care i-a însoțit în județul B. pentru stabilirea detaliilor activităților infracționale ce intenționau să le desfășoare.
Prin activitatea infracțională desfășurată, inculpații G. D. și G. C., au cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 463.370 lei reprezentând contravaloarea taxelor vamale și fiscale datorate prin introducerea neregulată în țară a acestor bunuri.
Aceasta fiind situația de fapt dedusă judecății, instanța a apreciat că doar în legătură cu această situație trebuie cercetată cererea formulată, întrucât pentru aceeași situație s-a dispus arestarea preventivă.
Din punct de vedere al situației de drept aplicabilă cererii formulate, instanța a reținut că acordarea liberării condiționate sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile legale în materie.
Astfel, dispozițiile art.1601 alin.l Cod procedură penală, precizează că liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al instanței asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză.
În speță, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de art.1606 Cod procedură penală, pentru admisibilitatea în principiu a ei.
În ceea ce privește soluționarea pe fond a cererii, s-a constatat că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de contrabandă și evaziune fiscală care au determinat bugetului de stat un prejudiciu foarte mare, infracțiuni care sunt deosebit de frecvente în zona de frontieră cu Republica M. a Județului B., și nu numai.
Potrivit art.1602 pct.1 și 2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, liberarea provizorie neacordându-se în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte, în speță starea de libertate a inculpatului neputând servi scopului bunei desfășurări a procesului penal, el prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art.136 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin admiterea unei astfel de cereri.
În cauză, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luată invocându-se ca temei dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, în principal aspectul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Este real că pericolul pentru ordinea publică, în accepțiunea acestui articol, unul concret, nu se identifică cu pericolul social al faptei penale, care este unul abstract, avut în vedere de legiuitor la reglementarea unor fapte ca infracțiuni și stabilirea limitelor de pedeapsă în caz de comitere a lor.
Există însă anumite tipuri de infracțiuni, printre care și cele de contrabandă și evaziune fiscală care, odată comise, prin natura și gravitatea lor conduc la ideea că lăsarea în libertate a făptuitorului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, s-au avut în vedere natura infracțiunilor săvârșite de către inculpat, împrejurările în care au fost săvârșite, faptul că acesta avea calitatea de agent de poliție, aspecte din care rezultă că, până la acest moment, nu sunt suficiente elemente cu caracter probator, potrivit cărora să se constate că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură adecvată scopului pentru care a fost aplicată inculpaților măsura arestării preventive.
De altfel, dat fiind timpul relativ scurt de la data luării măsurii arestării preventive, temeiul de arestare prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală este incompatibil cu liberarea provizorie sub control judiciar, garanțiile de ordin personal prezentate de inculpat, precum și obligațiile prevăzute de art.1602 alin.3 și alin.31 Cod procedură penală, ce s-ar putea stabili în sarcina acestuia, nefiind de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică.
Comparând situația de fapt cu situația de drept sus arătată instanța a apreciat că cererea formulată nu este întemeiată, urmând să fie respinsă în considerarea faptului starea de libertate a inculpatului nu poate să servească scopului bunei desfășurări a procesului penal, el prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
D. urmare, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, cu aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G. C., motivele de recurs fiind prezentate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri.
În motivarea recursului, inculpatul a arătat în esență că încheierea este nelegală și netemeinică și a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Examinând recursul sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată următoarele:
În prezent inculpatul G. C., este trimis in judecata sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă, prev. de art. 270 alin. 3 cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. S-a reținut că în cursul anului 2012, inculpații G. C. și G. D., împreună cu învinuiții P. G., H. D. și alții - cetățeni ucraineni și romani, a căror identitate nu a putut fi stabilită, au constituit o grupare infracțională organizată în scopul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, rolul cetățenilor ucraineni fiind de a introduce ilegal în România peste frontiera verde cantități însemnate de țigări, iar a cetățenilor români de a prelua, transporta, depozita și vinde aceste bunuri în vederea obținerii unor importante foloase materiale, cetățeanul ucrainean H. D. având rolul de a organiza și coordona activitatea infracțională desfășurată de palierul ucrainean al grupării, iar inculpatul G. C. și învinuitul P. G. de a organiza și coordona activitatea desfășurată de palierul românesc al grupării.
Astfel, în baza acestei rezoluții infracționale, în noaptea de 06/07.06.2012, gruparea infracțională organizată formată din inculpații G. C.,G. D. și învinuitul P. G. și două persoane a căror identitate nu a putut fi stabilită s-au deplasat în zona de frontieră aferentă stâlpilor de frontieră 880-881, pe raza localității Pomîrla, cu un număr de patru autovehicule, două autoturisme de teren marca Mitsubishi Pajero, un microbuz marca Iveco și un autoturism marca VW Passat și în timp ce inculpatul G. C. a asigurat supravegherea zonei adiacente și a căilor de comunicație, inculpatul G. D. împreună cu învinuitul P. G. și celelalte doua persoane s-au deplasat cu trei autovehicule în apropierea liniei de frontieră și au preluat de la cetățeni ucraineni cantitatea de 48.977 pachete cu țigan de diferite mărci, proveniență Republica M. și Ucraina, introduse in România prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, pe care au încărcat-o în autovehicule, cu intenția de a o scoate din zona de frontieră și a o transporta într-o locație de depozitare..
Fiind surprinși în timp ce încercau să transporte bunurile din zona de frontieră, membrii grupării au abandonai cele trei autovehicule și au părăsit în fuga zona comiterii faptei, reușindu-se prinderea în zonă doar a inculpatului Găinat D..
În apropierea zonei de frontieră, în spatele morii din localitatea Pomîrla, a fost identificat abandonat cu portiera descuiată autovehiculul marca VW Passat de culoare albastră cu numărul de înmatriculare_ utilizat de către inculpatul G. C. pentru a se deplasa în zonă și a asigura supravegherea căilorde comunicație.
Prejudiciul total cauzat bugetului de stat prin activitatea infracțională desfășurată de cei sus-menționați este în sumă de 463.370 1ei, conform adresei nr._/B.T.V./08.06.2011 a părții vătămate A.N V.- Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale lași, sumă cu care partea vătămata înțelege să se constitui parte civilă în procesul penal.
Prin încheierea nr. 45 din 08.06.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, s-a dispus în baza art.1491 Cod procedură penală rap. la art.148 lit f Cod procedură penală arestarea preventivă a inculpaților G. C. și G. D., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de08.06.2012 pana la data de 06.07.2012 inclusiv.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținuta motivat de instanța de judecata.
Potrivit art. 1602 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În cazul îndeplinirii condițiilor formale cerute de textul mai sus prezentat pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar trebuie analizată și îndeplinirea condițiilor cerute de alin. 2 al art. 1602 Cod procedură penală și art. 136 Cod procedură penală.
Fără a nega posibilitatea oricărui inculpat de a cere liberarea provizorie sub control judiciar, în tot cursul procesului penal potrivit dispozițiilor art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O. și ale dreptului intern, Curtea reține că această posibilitate constituie o facultate pentru organul judiciar, iar garantarea dreptului legal al persoanei acuzate de a formula o atare cerere nu echivalează cu însăși admiterea cererii în orice condiții.
Pe lângă analiza condițiilor prezentate anterior ce creează vocația legală pe care ar avea-o inculpatul, instanța trebuie să analizeze și oportunitatea unei astfel de cereri, soluția contrară conducând la admiterea de plano a oricărei cereri, prin îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, ceea ce nu ar corespunde nici voinței legiuitorului, dar nici atribuțiilor funcționale ale instanței de judecată care în desfășurarea procesului este suverană în aprecierea tuturor măsurilor necesare bunei desfășurări ale instrucției penale.
Reanalizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. C., sub aspectul motivelor invocate, a particularității cauzei penale și a motivelor din recurs, Curtea își însușește soluția și motivarea primei instanțe.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul G. C., a săvârșit presupusele infracțiuni pentru care a fost cercetat si trimis in judecata.
Față de criteriile referitoare la faptă și la persoana inculpatului G. C., ce constituie condițiile de luare și de individualizare a măsurilor preventive, Curtea apreciază că în acest stadiu procesual liberarea provizorie sub control judiciar al inculpatului nu este oportună și nu satisface scopul măsurilor preventive prevăzute în art. 136 Cod procedură penală.
Alături de condiția referitoare la necesitatea asigurării bunei desfășurări în continuare a instrucției penale, în sprijinul neîndeplinirii condiției de oportunitate și de proporționalitate a admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar Curtea are în vedere si durata relativ redusă de timp de la punerea efectiva in executare a măsurii arestării preventive a inculpatului și până la data introducerii cererii de liberare provizorie sau a prezentului recurs.
Atitudinea adoptată de inculpatul G. C., pe parcursul urmăririi penale efectuate până în prezent și circumstanțele săvârșirii presupuselor infracțiuni reținute în sarcina acestuia nu oferă garanția că inculpatul odată pus in libertate va respecta obligațiile impuse de instanță.
Având in vedere faptul ca răspunderea penala este personala iar criteriile de individualizare a masurilor preventive se analizează și aplică pentru fiecare persoana în parte, Curtea apreciază criticile privind neaplicarea de către prima instanță a egalității de tratament sancționator pentru întreg consorțiul procesual, ca neîntemeiată.
Enunțate fiind criteriile de stabilire și individualizare a măsurilor preventive, respectiv cele legate de faptă și persoana inculpatului, Curtea reține că măsura arestării preventive se situează pe coordonatele legalității, aspecte analizate anterior, și este justificată, pe de o parte de scopul derulării în condiții bune a procesului penal, iar pe de altă parte de necesitatea izolării inculpatului de comunitatea din care fac parte
Față de cele prezentate, Curtea urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să respingă recursul declarat de inculpatul G. C., ca nefondat.
Onorariul parțial pentru avocatul desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul G. C., fiul lui G. și M., născut la data de 2 septembrie 1986 în municipiul Suceava, județul Suceava, C.N.P._, împotriva încheierii din data de 29 august 2012 a Tribunalului B. (dosar nr._ 12).
Obligă recurentul să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu (avocat B. A.), se va avansa din fondurile MJ în contul Baroului Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. B.O.
Dact: I.C.
3 ex/04.09.2012
Jud. fond: G. C-tin
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 5/2012. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 78/2014.... → |
|---|
