Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 78/2014. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2014 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 78/2014
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 78
Ședința publică din 21 mai 2014
PreședinteBiciușcă O.
GrefierTătaru L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava,
reprezentat de procuror C. C.
Pe rol, judecarea contestației formulată de contestatorul Z. C., fiul lui C. și C., născut la data de 11.07.1969, domiciliat în comuna Schitu D., . Iași, CNP –_, împotriva sentinței penale nr. 232 din 01 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul B..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat desemnat din oficiu T. S. pentru contestatorul Z. C., lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat din oficiu T. S., având cuvântul pentru contestatorul Z. C., solicită admiterea contestației, apreciind că, în temeiul art. 595 Cod procedură penală raportat la art. 6 alin. 1 Cod penal, în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru modificarea pedepsei pe care acesta o execută în sensul reducerii acesteia.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată întrucât pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 166/2011 a Tribunalului Iași nu depășesc maximul pedepsei prevăzută în noul Cod penal.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 6 februarie 2014, condamnatul Z. C. a solicitat a solicitat aplicarea legii mai favorabile în ce privește pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.166 din 22 martie 2011 a Tribunalului Iași, pe care o execută în prezent în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.220/2011 din 29 aprilie 2013.
Prin sentința penală nr. 232 din 01 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul B. s-au dispus următoarele:
A fost respinsă ca nefondată contestația privind aplicarea legii mai favorabile, formulată de condamnatul Z. C..
A fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 20 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.166 din 22 martie 2011 a Tribunalului Iași, menținută în latură penală prin decizia penală nr.133 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr.1446 din 26 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, contestatorul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor:
- prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal din 1969, la pedeapsa principală de 2 ani închisoare;
- prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a și c, art.76 alin.1 lit.a din Cod penal din 1969, la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II, b și c - dreptul de a fi asociat, administrator precum și dreptul de a ocupa vreo altă funcție de conducere la societăți comerciale – din Cod penal din 1969;
- prevăzută de art.209 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.a Cod penal din 1969, la pedeapsa principală de o lună închisoare,
- prevăzută de art.290 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.e Cod penal din 1969, la pedeapsa principală de 2 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, menționate mai sus și i s-a aplicat inculpatului Z. C. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art.35 alin.3 Cod penal din 1969, i s-a aplicat inculpatului Z. C., alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II, lit.b și lit.c – dreptul de a fi asociat, administrator, precum și dreptul de a ocupa o altă funcție de conducere la societăți comerciale – din Codul penal din 1969, pe o durată de 3 ani.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal din 1969, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II, lit. b și c – dreptul de a fi asociat, administrator, precum și dreptul de a ocupa o altă funcție de conducere la societăți comerciale – din Codul penal din 1969.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada septembrie-decembrie 2005, în complicitate cu inculpații B. I. N., D. M., C. D., R. I., B. E. și B. M., personal sau prin instigarea indirectă a numiților M. I., D. O. N., P. V., folosindu-se de ..R.L. Iași, administrată de M. I., S.C. MEMO COMP S.R.L. Iași, administrată de D. O. N., .. Iași administrată de P. V., a contribuit la prejudicierea părților vătămate S.C. CONEX DISTRIBUTION S.A Iași, .. București, S.C. G. XL COMPANY S.R.L. Iași, S.C. CRISANDRA IMPORT EXPORT SRL I., S.C. GLOBAL TECH S.R.L. Iași, S.C. ROMTRADING DISTRIBUTION S.R.L. Iași, .. IMPEX Voluntari, S.S. EXPERT M. TRADING S.R.L. Iași, care au fost înșelate prin ridicarea de marfă achitată cu file CEC fără acoperire bancară, cauzând un prejudiciu total în valoare de 1.211.947,03 RON; la data de 22 octombrie 2005 a plăsmuit un proces verbal prin care atesta nereal predarea mărfurilor recepționate de S.C. TOTAL DELTA S.R.L. Iași de la .. București în zilele de 14, 15, 21, 22 octombrie 2005 către administratorul M. I., în scopul producerii de consecințe juridice; în luna octombrie 2005, a plăsmuit două contracte de prestări servicii care atestau nereal faptul că între S.C. MEMO COMP S.R.L. Iași și .. Iași, pe de o parte și Primăria comunei Scobinți, județul Iași, pe de altă parte, au existat în cursul anului 2005, o . relații comerciale (prestări servicii) care ar fi fost remunerate de Primăria comunei Scobinți celor două societăți comerciale, acte ce au fost folosite pentru captarea încrederea reprezentanților legali ai S.C. EXPERT M. TRADICNG S.R.L. Iași.
Verificând incidența legii mai favorabile, în raport cu motivele invocate cât și din oficiu, instanța de fond a reținut că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză.
Potrivit art.6 alin.1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a acesteia a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit disp. art.4 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În speță, fapta prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003, cu referire la art.323 Cod penal din 1969, pentru care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, se regăsește în noul Cod penal în forma prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal, care prevede un maxim special de 5 ani închisoare, pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată acestuia, nedepășind acest maxim.
În privința infracțiunii de „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave”, prev. și ped. de art. 215 alin.1, 2, 3, 4 și 5 din Codul penal din 1969, se constată că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 244 alin.2 Cod penal, întrucât inducerea în eroare s-a produs prin mijloace frauduloase, iar pedeapsa prevăzută de lege este de la unu la 5 ani.
Cum maximul special prevăzut de Codul penal pentru această infracțiune nu depășește pedeapsa aplicată printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, contestația nu este fondată sub acest aspect, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru reducerea pedepsei aplicate.
În ce privește infracțiunile de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prevăzute de art.290 alin.1 Cod penal din 1969, respectiv art.290 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, s-a constatat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.322 Cod penal, respectiv art.322 cu aplic. art.35 alin.1, 36 alin.1 Cod penal, care prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă, pedepsele aplicate contestatorului, de 1 lună și, respectiv, 2 luni închisoare nedepășind maximul special de 3 ani închisoare.
De asemenea, pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II, lit.b și lit.c Cod penal din 1969, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, se regăsesc în art. 66 alin.1 lit. a, b, g Cod penal și nu depășesc durata maximă prevăzută de art. 66 alin.1 din noul Cod penal.
Legea mai favorabilă nu este aplicabilă nici sub aspectul dispozițiilor privitoare la infracțiunea continuată și concursul de infracțiuni, care conțin dispoziții mai favorabile în Codul penal din 1969.
Contestatorul a invocat în concluziile scrise probleme legate de familie și de starea sănătății, depunând în acest sens o . copii după acte medicale, care însă nu pot fi analizate în acest cadru procesual, situația familiei și starea de sănătate neavând relevanță în soluționarea cererii de aplicare a legii mai favorabile.
Așa fiind, a fost respinsă ca nefondată contestația privind aplicarea legii mai favorabile, formulată în temeiul art.23 din Legea nr.255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală, de contestatorul Z. C..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație condamnatul Z. C..
În motivarea contestației s-a solicitat aplicarea disp. art. 6 alin. 1 Cod penal și reducerea pedepsei.
Examinând contestația formulată de condamnat Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr.166 din 22 martie 2011 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr.1446 din 26 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, contestatorul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor:
- prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal din 1969, la pedeapsa principală de 2 ani închisoare;
- prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a și c, art.76 alin.1 lit.a din Cod penal din 1969, la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II, b și c - dreptul de a fi asociat, administrator precum și dreptul de a ocupa vreo altă funcție de conducere la societăți comerciale – din Cod penal din 1969;
- prevăzută de art.209 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.a Cod penal din 1969, la pedeapsa principală de o lună închisoare,
- prevăzută de art.290 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.e Cod penal din 1969, la pedeapsa principală de 2 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, menționate mai sus și i s-a aplicat inculpatului Z. C. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art.35 alin.3 Cod penal din 1969, i s-a aplicat inculpatului Z. C., alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II, lit.b și lit.c – dreptul de a fi asociat, administrator, precum și dreptul de a ocupa o altă funcție de conducere la societăți comerciale – din Codul penal din 1969, pe o durată de 3 ani.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal din 1969, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II, lit.b și c – dreptul de a fi asociat, administrator, precum și dreptul de a ocupa o altă funcție de conducere la societăți comerciale – din Codul penal din 1969.
Curtea constată că prima instanță a făcut o analiză corectă a dispozițiilor legale prevăzute în Codul penal din 1969 și a celor introduse prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Se constată că pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 166 din 22.03.2011 a Tribunalului Iași rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1446 din 26.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală nu depășesc maximul special prevăzut de noul Cod penal pentru fiecare infracțiune în parte, motiv pentru care nu sunt aplicabile disp. art. 6 alin. 1 Cod penal.
Astfel, pedepsele de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal din 1969, 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a b și c Cod penal din 1969, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4 și 5 Cod penal din 1969, 1 lună închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal din 1969 și 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal din 1969 nu depășesc maximul special al pedepselor prevăzute de art. 367 alin. 1 Cod penal, art. 244 alin. 2 Cod penal și art. 322 Cod penal.
Aceeași situație se regăsește și în materia pedepselor complementare, noul Cod penal prevăzând pedepse complementare identice ca și conținut în disp. art. 66 alin. 1.
Față de motivele prezentate, Curtea apreciază sentința penală pronunțată de Tribunalul B. ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care urmează să respingă contestația formulată de condamnatul Z. C. ca nefondată.
Onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge contestația formulată de contestatorul Z. C., ca nefondată.
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerul Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2014.
Președinte, Grefier,
Red. B.O.
Dact. T.L.
Ex. 3/30.05.2014
Jud. fond – T. L.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Cerere de eliberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
