Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 171/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Curtea de Apel SUCEAVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 171/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 171/2016

Dosar nr._ - art. 228 Cod penal -

Contestație în anulare

ROMÂNIA

C. DE A. S.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA NR. 171

Ședința camerei de consiliu din data de 16 februarie 2016

Președinte G. I. A.

Judecător B. I.

Grefier D. S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. S. – reprezentat prin

procuror C. C.

Pe rol, pronunțarea asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare formulată de condamnatul B. I. S., în prezent aflat în stare de detenție în Penitenciarul B., împotriva deciziei penale nr. 946 din data de 23 noiembrie 2015, pronunțată de C. de A. S. în dosarul nr._ .

Dezbaterile asupra contestației în anulare au avut loc în ședința camerei de consiliu din data de 1 februarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 16 februarie 2016.

După deliberare,

C.,

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 946 din data de 23 noiembrie 2015, pronunțată de C. de A. S. – Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de persoana vătămată C. D. și în consecință:

A fost desființată în totalitate sentința penală nr. 313 din 08.10.2015 pronunțată de Judecătoria S. și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel, inclusiv suma de 260 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției către Baroul S..

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr. 313 din 8 octombrie 2015, Judecătoria S., în temeiul art.231 alin.2 C.pen., art. 396 alin. 1 și 6 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) C.p.p., a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul B. I. S., a infracțiunii defurt, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 alin 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal, persoană vătămată C. D., ca urmare a împăcării părților.

În temeiul art.158 alin.2 C.pen., art. 396 alin. 1 și 6 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) C.p.p., a încetetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul B. I. S., cu aceleași date de identificare, a infracțiunii de amenințare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 206 alin 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal, persoană vătămată C. D., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

În temeiul art.158 alin.2 C.pen., art. 396 alin. 1 și 6 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) C.p.p., a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul B. I. S., cu aceleași date de identificare, a infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal, persoană vătămată C. D., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

În temeiul art.158 alin.2 C.pen., art. 396 alin. 1 și 6 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) C.p.p., a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul B. I. S., cu aceleași date de identificare, a infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută de art. 224 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal, persoană vătămată C. D., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

În temeiul art.158 alin.2 C.pen., art. 396 alin. 1 și 6 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) C.p.p., a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul B. I. S., a infracțiunii dedistrugere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 253 alin 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal, persoană vătămată C. D., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

A constatat că inculpatul B. I. S. a fost reținut în prezenta cauză de la data de 16.06.2015 ora 19.30 până la data de 17.06.2015 ora 19.30 și arestat de la data de 20.07.2015 până la data de 04.09.2015.

În baza art.25 alin.5 C.p.p a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul B. I. S. la plata către stat a sumei de 1820 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, suma de 920 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală(dintre care suma de 520 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu P. F.) iar suma de 900 de lei din faza de instanță(dintre care suma de 520 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu T. A. și 130 reprezentând onorariu parțial al apărătorului din oficiu T. A.).

În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b și d Cod procedură penală a obligat pe partea vătămată C. D., la plata către stat a sumei de 150 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, dintre care suma de 100 de lei din cursul urmăririi penale.

Onorariul apărătorului din oficiu din cursul urmăririi penale P. F., în sumă de 520 de lei, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.1964/17.06.2015, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului S., onorariu parțial al apărătorului din oficiu, T. A., în cuantum de 130 de lei, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.2197/13.07.2015, precum și onorariu apărătorului din oficiu, T. A., în cuantum de 520 de lei, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.2360/03.08.2015 se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului S..

Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:

Situația de fapt reținută prin actul de sesizare a fost probată cu următoarele mijloace de probă: declarația suspectului B. I. S. din data de 17.06.2015 (filele 21-22); declarațiile inculpatului B. I. S. din data de 17.06.2015 și din data de 26.06.2015 (filele 25-28); declarațiile părții civile C. D. din data de 16.06.2015, 17.06.2015 și 26.06.2015 (filele 42-45); procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică din data de 16.06.2015 (filele 33-41); declarația martorului B. D. (fila 50); declarația martorului Ț. C. R. (filele 51-53); declarația martorului Amagdaleni P. (fila 54); declarația martorului F. S. S. (fila 55); declarația martorului ȚibuAmfilofie (fila 56); declarația martorului R. M. (fila 57); declarația martorului R. N. A. (fila 58); declarația martorului R. F. A. (fila 59); declarația martorului C. D. (fila 60); declarația martorului U. I. (fila 61).

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 03.09.2015 instanța a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2818/P/2015 din 06.07.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S., privind pe inculpatul B. I. S., pentru săvârșirea în stare de recidivă a infracțiunilor concurente de amenințare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 206 alin 1 din Codul penal, lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin 2 din Codul penal, violare de domiciliu, faptă prevăzută de art. 224 alin. 1 din Codul penal, distrugere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 253 alin 1 din Codul penal și furt, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 alin 1 din Codul penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal și toate cu aplicarea art. 38 alin.1 din Codul penal, precum și legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală.

La dosarul cauzei a fost depusă fișa de cazier actualizat a inculpatului (filele 151-152).

La termenul de judecată din data de 2 septembrie 2015 instanța a procedat la audierea persoanei vătămate C. D. (declarație, fila 123), care a declarat că își retrage plângerea prealabilă introdusă cu privire la infracțiunile de amenințare, lovire sau alte violențe, violare de domiciliu și distrugere și că s-a împăcat cu inculpatul cu privire la infracțiunea de furt, și nu mai are nicio pretenție materială sau morală de la acesta.

Inculpatul a avut aceeași poziție procesuală și a declarat că s-a împăcat cu persoana vătămată cu privire la infracțiunea de furt (declarație, fila 124).

Analizând actele și lucrările dosarului, și având în vedere probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul 2818/P/2015 din data 06.07.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. a fost trimis în judecată, sub control judiciar, inculpatul B. I. S., pentru săvârșirea în stare de recidivă a infracțiunilor concurente de amenințare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 206 alin 1 din Codul penal, lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin 2 din Codul penal, violare de domiciliu, faptă prevăzută de art. 224 alin. 1 din Codul penal, distrugere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 253 alin 1 din Codul penal și furt, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 alin 1 din Codul penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal și toate cu aplicarea art. 38 alin.1 din Codul penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul B. I. S., în data de 16.06.2015, în jurul orelor 14:00, în timp ce se afla pe . Magazinului Alimentar AF Țibo din Orașul Salcea, jud. S., l-a amenințat cu moartea și l-a lovit pe C. D. cu pumnii în zona feței, provocându-i leziuni care necesită pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, iar, la scurt timp după ce persoana vătămată a plecat spre domiciliul său, din dorința de a exercita în continuare acte de violență asupra sa, a intrat în curtea imobilului fără consimțământul persoanei vătămate, a spart două geamuri de la ușile de acces în locuință și, după ce persoana vătămată a reușit să fugă, a distrus televizorul și s-a hotărât să sustragă un DVD player marca Majestic.

Inculpatul a avut aceeași poziție procesuală și a declarat că s-a împăcat cu persoana vătămată cu privire la infracțiunea de furt (declarație, fila 124).

Principiul oficialității ce domină procesul penal este știrbit și prin posibilitatea pe care o are persoana vătămată de a-și retrage plângerea prealabilă sau de a se împăca cu făptuitorul.

Împăcarea părților este posibilă numai în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede această modalitate prin mențiunea că „împăcarea părților înlătură răspunderea penală”, reprezentând un act bilateral de voință.

Conform art. 158 alin 1 și 2 C.pen. Retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile. Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.

Instanța a reținut că potrivit art. 16 alin.1 „ Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: (...) g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală,a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii”.

Potrivitart. 206 alin 2 din Codul penal, art. 193 alin 3 din Codul penal art. 224 alin. 3 din Codul penal și art. 253 alin 6 din Codul penal, acțiunea penală pentru aceste infracțiuni se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Conform art. 231 alin.2 C.p.p în cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și art. 230, împăcarea înlătură răspunderea penală.

În prezenta cauză, acțiunea penală a fost pusă în mișcarea la plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru infracțiunile de amenințare, lovire sau alte violențe, violare de domiciliu și distrugere.

Având în vedere manifestarea de voință a părților, exprimată neîndoielnic în ședință publică, instanța a constatat că împăcarea părților este totală și necondiționată.

Față de manifestarea de voință a persoanei vătămate C. D. și a inculpatului B. I. S., în baza art.231 alin.2 C.pen., art. 396 alin. 1 și 6 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) C.p.p., instanța a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul B. I. S. a infracțiunii defurt, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 alin 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal, persoană vătămată C. D., ca urmare a împăcării părților.

În temeiul art.158 alin.2 C.pen., art. 396 alin. 1 și 6 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) C.p.p., instanța a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul B. I. S. a infracțiunii de amenințare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 206 alin 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal, persoană vătămată C. D., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

În temeiul art.158 alin.2 C.pen., art. 396 alin. 1 și 6 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) C.p.p., a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul B. I. S., a infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal, persoană vătămată C. D., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

În temeiul art.158 alin.2 C.pen., art. 396 alin. 1 și 6 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) C.p.p., a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul B. I. S., cu aceleași date de identificare, a infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută de art. 224 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal, persoană vătămată C. D., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

În temeiul art.158 alin.2 C.pen., art. 396 alin. 1 și 6 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) C.p.p., a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul B. I. S., cu aceleași date de identificare, a infracțiunii de distrugere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 253 alin 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal, persoană vătămată C. D., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

Instanța a constatat că inculpatul B. I. S. a fost reținut în prezenta cauză de la data de 16.06.2015 ora 19.30 până la data de 17.06.2015 ora 19.30 și arestat de la data de 20.07.2015 până la data de 04.09.2015.

În baza art.25 alin.5 C.p.p a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

Având în vedere soluțiile dispuse în baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, a dispus obligarea inculpatului B. I. S. la plata către stat a sumei de 1820 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, suma de 920 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală(dintre care suma de 520 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu P. F.) iar suma de 900 de lei din faza de instanță(dintre care suma de 520 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu T. A. și 130 reprezentând onorariu parțial al apărătorului din oficiu T. A.).

Având în vedere soluțiile dispuse în baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b și d Cod procedură penală a dispus obligarea persoanei vătămate C. D. la plata către stat a sumei de 150 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, dintre care suma de 100 de lei din cursul urmăririi penale.

A dispus ca onorariul apărătorului din oficiu din cursul urmăririi penalePrisecaru F., în suma de 520 de lei, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.1964/17.06.2015, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului S., onorariul parțial al apărătorului din oficiu, T. A., în cuantum de 130 de lei, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.2197/13.07.2015, precum și onorariul apărătorului din oficiu, T. A., în cuantum de 520 de lei, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.2360/03.08.2015 să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului S..

Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel persoana vătămată C. D., care a arătat că pentru termenul de judecată din data de 30.09.2015 când a fost pronunțată sentința penală apelată nu a fost legal citat, întrucât potrivit dovezii de comunicare a procedurii de citare, citația emisă la data de 28.09.2015 a fost primită de persoana sa la data de 1.10.2015.

A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Examinând apelul declarat de persoana vătămată, sub aspectul motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, instanța de apel a reținut că potrivit dovezii de primire a citației atașată la fila 155 dosar fond, persoana vătămată C. D. a fost citată după finalizarea procedurii de cameră preliminară, pentru termenul de judecată vizând fondul cauzei, fixat la data de 30.09.2015, însă citația i-a fost comunicată la data de 1.10.2015 conform mențiunilor înserate în dovadă.

Față de această situație, instanța de apel a reținut că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu persoana vătămată C. D. pentru termenul de judecată din data de 30.09.2015 în fața primei instanțe.

Potrivit art. 353 alin. 1 teza I-a Cod procedură penală, judecata poate avea loc numai dacă persoana vătămată și părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită, iar potrivit art. 421 alin. 2 lit. b teza I-a Cod procedură penală, instanța judecând apelul pronunță admiterea apelului, desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a anunța instanța despre această imposibilitate.

Împotriva deciziei penale nr. 946/23.11.2015 a Curții de A. S. – Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr._, a formulat contestație în anulare contestatorul B. I. S., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 18.12.2015.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul B. I. S. a arătat, în esență, că nu s-a prezentat în fața instanței de apel întrucât a avut fața tumefiată din cauza unei măsele, provocată de curent, precizând că în ultimă instanță s-a împăcat cu partea vătămată, urmând să îi achite pretențiile solicitate, dar că se află în imposibilitatea de a rezolva lucrurile repede.

În drept, contestatorul B. I. S. a invocat dispozițiile art. 426 lit. a Cod procedură penală.

Procedând la examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare, în conformitate cu disp. art. 431 Cod procedură penală, C. constată că potrivit disp. art. 426 Cod procedură penală - Cazurile de contestație în anulare -,

„Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.”

Analizând contestația în anulare formulată de contestatorul B. I. S., C. constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi utilizată doar în acele situații în care, pentru restabilirea legalității și pentru asigurarea drepturilor esențiale ale părților din proces, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești trebuie sacrificată.

Principiul stabilității hotărârilor judecătorești definitive nu trebuie să sufere atingeri decât în cazurile în care garanțiile acordate de lege părților au fost încălcate, astfel încât judecata nu poate fi considerată ca reprezentând o justă stabilire a adevărului.

Prin urmare, determinarea precisă a ipotezelor și a condițiilor în care poate fi utilizată contestația în anulare constituie o garanție că această cale extraordinare de atac nu va face, din exercitarea ei, parcurgerea unei noi faze a judecății și nu o va transforma într-o posibilitate - la îndemâna oricui și oricând - de anihilare a efectelor principiului lucrului judecat și al stabilității hotărârilor definitive.

Din examinarea dispozițiilor art. 426 Cod procedură penală, rezultă că folosirea contestației în anulare nu trebuie admisă decât în acele situații în care prin desființarea hotărârii - care a dobândit putere de lucru judecat -, partea are posibilitatea de a-și valorifica drepturile și garanțiile procesuale nesocotite de instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se solicită.

C. reține că în conformitate cu dispozițiile prev. de art. 431 alin. 2 Cod procedură penală, cererea de contestație în anulare este admisibilă atunci când a fost făcută în termenul prevăzut de lege, când motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426, iar în sprijinul contestației s-au depus ori s-au invocat dovezi care sunt la dosar.

În acest sens, C. constată că în speță, doar două dintre condițiile sus-menționate sunt îndeplinite, respectiv contestația în anulare formulată de contestatorul B. I. S. a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 428 alin. 1 Cod procedură penală, de 10 zile de la data la care acesta a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare a solicitat-o, iar motivul pe care se sprijină contestația este cel prevăzut la art. 426 lit. a Cod procedură penală (când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate).

Însă, C. constată că în sprijinul contestației nu s-au depus și nici nu s-au invocat dovezi care se află la dosar.

Astfel, deși contestatorul B. I. S. a susținut faptul că nu s-a prezentat în fața instanței de apel întrucât a avut fața tumefiată din cauza unei măsele, provocată de curent, acesta nu a depus nicio dovadă în dovedirea acestor susțineri și nici nu a invocat dovezi care sunt la dosar.

Este de observat că pentru termenul de judecată din data de 23.11.2015, când au avut loc dezbaterile asupra apelului declarat de partea civilă C. D. împotriva sentinței penale nr. 313/08.10.2015 a Judecătoriei S., inculpatul B. I. S. (contestatorul din prezenta cauză) a trimis la dosar o declarație, dată în fața directorului Penitenciarului B., prin care precizase că nu dorește aducerea sa în instanță la nici un termen, solicitând să fie judecat în lipsă, aceasta purtând data de 23.11.2015 (f 23 – dosar apel).

Or, în situația în care inculpatul B. I. S. (contestatorul din prezenta cauză) ar fi avut vreo problemă medicală și nu s-ar fi putut deplasa la instanță, dar nici nu ar fi dorit ca soluționarea apelului să aibă loc în lipsa lui, acesta ar fi avut posibilitatea de a încunoștiința instanța de apel despre imposibilitate de a se prezenta și să precizeze că nu dorește judecarea apelului în lipsa lui.

În ceea ce privește motivul invocat de către contestator, în sensul că în ultimă instanță s-a împăcat cu partea vătămată, urmând să îi achite pretențiile solicitate, deși acest motiv s-ar încadra în dispozițiile art. 426 lit. b Cod procedură penală, C. constată că nici acest caz de contestație în anulare nu este dat, întrucât contestatorul nu a depus nicio dovadă în dovedirea acestor susțineri și nici nu a invocat dovezi care sunt la dosar.

Având în vedere cele reținute, C. va respinge ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. I. S. împotriva deciziei penale nr. 946/23.11.2015 a Curții de A. S. – Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr._ .

În temeiul disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, care prevede că „În cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea”, C. îl va obliga pe contestatorul B. I. S. la plata cheltuielilor judiciare către stat din contestație în sumă de 350 lei, din care suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului S..

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. I. S. împotriva deciziei penale nr. 946/23.11.2015 a Curții de A. S. – Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr._ .

Obligă pe contestatorul B. I. S. la plata cheltuielilor judiciare către stat din contestație în sumă de 350 lei, din care suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului S..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 16.02.2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red: B.I.

Dact: D.S.

Jud. apel: N. V.

B. O.

Nr. ex. 4/14.03.2016

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 290/2015. Curtea...		Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 30/2016. Curtea... →

Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 171/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 171/2016. Curtea de Apel SUCEAVA