Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 124/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 124/2016
Dosar nr._ - art. 229 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 124
Ședința publică din data de 8 februarie 2016
Președinte G. I. A.
Judecător B. I.
Grefier D. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava – reprezentat prin
procuror C. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul A. C., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul B., împotriva sentinței penale nr. 2436 din data de 14 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 1 februarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 8 februarie 2016.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2436 din data de 14 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul A. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat prevăzută de art.32 alin. 1 Cod penal raportat la art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b și d, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art.33, art. 41 alin.1, art.43 alin.5 din Codul penal, art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art.65 din Codul penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, lit. b din Codul penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).
În temeiul art.66, art.67 din Codul penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b din Codul penal, menționate anterior, pe o durată de un an.
În temeiul art.399 alin.1 din Codul de procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului A. C..
În baza art.72 alin.1 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore, din data de 21 iulie 2015, și a arestării preventive de la 6 august 2015 la zi.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă L. G. și a fost obligat inculpatul să-i achite daune materiale în sumă de 50 lei.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, inculpatul a fost obligat să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 256 lei.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 520 lei, s-a dispus a se avansa Baroului B. din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 28 iulie 2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., emis în dosarul nr. 4068/P/2015 și care a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 28 august 2015 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b,d, alin.2 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.1 din Codul penal, constând în aceea că în noaptea de 20/21.07.2015, în jurul orelor 02:00, a pătruns prin efracție în incinta magazinului ÎI L. G., din orașul Flămânzi, ., județ B., cu intenția de a sustrage bunuri, dar fără a reuși, fiind surprins de proprietar ca urmare a declanșării sistemului electronic de alarmare.
S-a reținut că fapta reținută în sarcina inculpatului este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarația persoanei vătămate L. G. (filele 45-46), declarațiile inculpatului (filele 65-67); declarația persoanei vătămate L. G., administrator Í.I. L. G. (fila 45-46); proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 42 - 43); proces-verbal de cercetare la fața locului (filele 48-49); planșă fotografică (filele 79-87);
După înregistrarea dosarului pe rol s-a procedat, conform art. 344 din Codul de procedură penală, la comunicarea către inculpat a actului de trimitere în judecată, acesta având la dispoziție 20 zile pentru a formula cereri și a invoca excepții cu privire la legalitatea administrării probelor la urmărirea penală, legalitatea sesizării instanței de judecată.
Totodată, s-a procedat la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii preventive a arestării, măsură luată față de numitul A. C. la data de 31 iulie 2015 prin încheierea din aceeași dată a judecătorului de drepturi și libertăți de la Judecătoria B.. S-a reținut că prin încheierea menționată s-a dispus înlocuirea măsurii controlului judiciar (măsură luată pe o durată de 30 de zile prin încheierea nr.28 din 22 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în care s-a respins propunerea parchetului de arestare preventivă a inculpatului) cu măsura arestării preventive având în vedere că acuzatul, pe durata măsurii controlului judiciar, a săvârșit cu intenție, o nouă infracțiune de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin.1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 27/28 iulie 2015 a pătruns în incinta magazinului aparținând I.I. A. I., administrat de persoana vătămată A. D., de unde a sustras bunuri în valoare de 1.500 lei. Judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere și antecedentele penale ale acuzatului care, așa cum rezultă din cazierul judiciar, a comis anterior fapte de aceeași natură.
Apreciind că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul A. C. este proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva acestuia, că este necesară pentru prevenirea comiterii de infracțiuni, fiind date în continuare cerințele legale pentru menținerea ei, judecătorul de cameră preliminară a dispus menținerea măsurii preventive, conform art. 207 alin. 4 Cod procedură penală.
Prin încheierea din data de 09 octombrie 2015 judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.4068/P/2015 din 28 iulie 2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. privind pe inculpatul A. C., legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale și a dispus începerea judecății.
Persoana vătămată L. G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50 lei reprezentând contravaloarea geamului distrus de autorul faptei, precizând că nu i-au fost sustrase bunuri din magazin.
Inculpatul, ce se află în Penitenciarul B., a fost prezent la proces și a solicitat, în prezența avocatului din oficiu, aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 374 alin. 4, art. 375 din Codul de procedură penală.
Cererea inculpatului referitoare la modalitatea de judecare a cauzei a fost admisă de instanța de judecată ce a constatat ca fiind îndeplinite cerințele art. 374 alin. 4 din Codul de procedură penală; raportat la atitudinea procesuală a inculpatului care a recunoscut și regretat fapta. S-a avut în vedere și probatoriul administrat la urmărirea penală ce este complet, nu a fost contestat și permite stabilirea unei situații de fapt.
Acuzatul nu a propus probe în apărare și și-a exprimat acordul de a despăgubi partea civilă cu suma pretinsă.
Din analiza probatoriului administrat la urmărirea penală instanța de fond a reținut ca fiind dovedită următoarea situație de fapt:
Inculpatul A. C. locuiește în orașul Flămânzi, județul B. și a fost condamnat în mai multe rânduri pentru comiterea de infracțiuni contra patrimoniului, ultima dată fiind liberat condiționat la 18 decembrie 2013.
În noaptea de 20/21 iulie 2015, în jurul orelor 02:00, inculpatul s-a deplasat pe . Flămânzi, județ B., la magazinul aparținând Î.I. L. G. cu scopul de a pătrunde în interior și a sustrage bunuri. În fața unității, inculpatul a escaladat gardul împrejmuitor și cu ajutorul unei bucăți de fier beton găsită în curte a forțat o fereastră a magazinului al cărei geam s-a spart. Prin orificiul creat, inculpatul a acționat mânerul ferestrei pe care a deschis-o după care a pătruns în interior. Imediat s-a declanșat sistemul electronic de alarmare, motiv pentru care inculpatul A. C. a părăsit clădirea, fără a mai apuca să părăsească proprietatea persoanei vătămate sau să sustragă bunuri, ascunzându-se în spatele magazinului.
În același timp, pe drumul public din fața magazinului se deplasa martorul C. M., care a observat momentul în care inculpatul A. C. ieșea din magazin, fapt despre care a informat-o pe persoana vătămată care ieșise din locuință la declanșarea sistemului de alarmare.
Persoana vătămată și martorul C. M. l-au identificat pe inculpatul A. C. ascuns în spatele magazinului și l-au imobilizat până la sosirea lucrătorilor Poliției orașului Flămânzi care au fost sesizați prin SNAU 112.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul A. C. a recunoscut infracțiunea reținută în sarcina sa, pe care a justificat-o prin lipsa resurselor financiare, declarând totodată că la comiterea faptei a participat și numitul Amarei A., din ., un prieten de-al său. Inculpatul a afirmat că acesta a reușit să fugă în momentul declanșării sistemului de alarmare de la magazinul. În declarația dată la data de 2 iulie 2015 în fața judecătorului de drepturi și libertăți, acuzatul a revenit asupra celor afirmate inițial fără a mai face trimitere la implicarea altor persoane în comiterea faptei. De altfel probatoriul administrat în cauză nu confirmă participarea unei alte persoane la săvârșirea faptei descrise mai sus, susținerile inculpatului nefiind susținute și deci considerate nesincere.
S-a reținut că fapta inculpatului A. C., care în noaptea de 20/21 iulie 2015 a pătruns prin efracție în incinta magazinului aparținând Î.I. L. G. din orașul Flămânzi, cu scopul de a sustrage bunuri, intenție care nu a fost dusă până la capăt întrucât a fost surprins de proprietar ca urmare a declanșării sistemului de alarmare, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 lin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b din Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
De asemenea, s-a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a fi pătruns prin efracție în incinta magazinului aparținând persoanei vătămate, cu intenția de a sustrage bunuri. Acesta nu avea consimțământul persoanei vătămate de a lua bunuri din magazin, aspect ce rezultă din însăși modalitatea de comitere a faptei, confirmat și de declarațiile părților. Acuzatul nu a reușit să intre în posesia vreunui bun și deci să scoată un bun din sfera de stăpânire a persoanei vătămate întrucât imediat după pătrundere în clădire s-a declanșat sistemul de alarmare al magazinului ceea ce l-a determinat pe autor să renunțe la activitatea sa.
Infracțiunea de furt se consumă în momentul realizării celui de-al doilea act specific furtului respectiv în momentul imposedării, al trecerii unui bun în stăpânirea autorului, după ce s-a consumat primul act, al deposedării victimei.(constând în scoaterea bunului din sfera de stăpânire a posesorului sau proprietarului). În speța de față, instanța de fond a constatat că nu s-a realizat niciuna din aceste acțiuni, datorită unor cauze obiective, independente de voința inculpatului, astfel că nu s-a realizat consumarea infracțiunii.
Conform art.32 din Codul penal, tentativa constă în punerea în executare a intenției de a comite infracțiunea, executare ce a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul. A. C. și-a pus în executare intenția de a-și însuși, pe nedrept, bunuri din magazinul aparținând lui I.I. L. G. însă intenția nu a fost dusă până la capăt datorită declanșării sistemului de alarmă al magazinului. Urmarea imediată a acțiunii inculpatului a constat în pricinuirea unei pagube ce nu a fost reprezentată de lipsa vreunui bun ci de distrugerile provocate de acuzat în încercarea de a pătrunde în magazinul a cărei ușă de acces era încuiată.
S-a reținut că raportul de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul produs există și rezultă din modul de comiterea a faptei, descris și de inculpat în declarațiile sale.
Referitor la latura subiectivă, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, acesta urmărind prin pătrunderea în clădire să sustragă bunuri. Scopul acțiunii inculpatului a fost deci să-și însușească, pe nedrept, bunuri aparținând altei persoane.
În cauză, s-au reținut de către instanța de fond și elementele circumstanțiale agravante constând în comiterea infracțiunii pe timp de noapte (art.229 alin.1 lit. b din Codul penal) și prin efracție (art.229 alin.1 lit. d din Codul penal). De asemenea, s-a constatat că este vorba de o acțiune de pătrundere fără drept în sediul unei întreprinderi individuale, cu scopul însușirii pe nedrept a unor bunuri, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art.229 alin.2 lit. b din Codul penal.
În consecință, reținând existența infracțiunii de tentativă de furt calificat și vinovăția inculpatului A. C., instanța de fond a procedat la sancționarea autorului conform textului de lege incriminator. La stabilirea pedepsei ce i s-a aplicat infractorului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art.74 din Codul penal referitoare la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, gravitatea acesteia, natura și gravitatea rezultatului produs, antecedentele penale ale inculpatului, conduita acestuia după comiterea infracțiunii, situația sa familială, vârsta lui, educația.
În concret, s-a reținut că fapta a fost comisă pe timp de noapte, prin efracție și nu a avut consecințe grave. Inculpatul nu a sustras bunuri singurul prejudiciu cauzat persoanei vătămate constând în distrugerea unui geam al unei ferestre a clădirii. Cu privire la persoana inculpatului A. C., s-a constatat că este recidivist, în condițiile art. 41 alin. 1 Cod penal, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat (fiind eliberat condiționat la data de 18.12.2013, cu rest rămas de executat de 172 zile) iar la data de 4 februarie 2015 a fost arestat preventiv într-un dosar în care era cercetat pentru comiterea infracțiunii de furt. La data de 1 iulie 2015 A. C. a fost pus în libertate întrucât încetase măsura arestării preventive pentru ca la 21 iulie 2015 acesta să comită o nouă faptă, conform acuzațiilor formulate de parchet. S-a constatat astfel că inculpatul a manifestat perseverență infracțională iar pedepsele executate anterior nu l-au determinat să-și revizuiască atitudinea și să se conformeze normelor de drept și regulilor sociale. A. C. nu are un loc de muncă, o sursă de venituri, are o situație materială precară, situații ce favorizează comiterea de infracțiunii contra patrimoniului.
Raportat la cele menționate, s-a apreciat de către instanța de fond că se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate, singura permisă de lege și în măsură să asigure funcțiile și scopul pedepsei. Ca urmare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare cu executare în detenție.
La stabilirea cuantumului pedepsei, s-au avut în vedere și prevederile art.396 alin.10 din Codul de procedură penală ce prevăd că în cazul aplicării procedurii simplificate limitele pedepsei cu închisoarea se reduc cu o treime. De asemenea, se ține seama la dozarea pedepsei de prevederile art.33 alin.2 din Codul penal privind regimul sancționator al infracțiunii comisă în faza de tentativă; acest text prevede că tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate.
În temeiul art.66, art.67 din Codul penal, i s-a aplicat inculpatului, pe o durată de un an, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b din Codul penal, interzicându-i acestuia dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. La stabilirea acestei pedepse se au în vedere aspecte legate de natura infracțiunii comisă de inculpat, circumstanțele sale personale.
În temeiul art.65 alin.1 din Codul penal, acuzatului i s-a aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b din Codul penal, așa cum au fost enumerate anterior.
Întrucât A. C. a fost judecat în stare de arest preventiv, instanța de fond a reținut că are obligația ca prin sentință să dispună asupra măsurii preventive, conform art.399 alin.1 din Codul de procedură penală. Având în vedere modalitatea de comitere a faptei reținută în sarcina inculpatului, natura pedepsei aplicate prin prezenta sentință, persistența infracțională a inculpatului care mai este cercetat în alte cauze pentru același gen de infracțiuni, aspectul că deși inițial a beneficiat de o măsură preventivă mai blândă însă nu a înțeles să o respecte, instanța de fond a menținut starea de arest a acestuia. S-a apreciat în continuare că lăsarea în libertate a inculpatului constituie un pericol pentru comunitate, că există riscul săvârșirii de noi fapte, astfel că se impune menținerea stării de arest până la soluționarea definitivă a cauzei.
În baza art.72 alin.1 din Codul penal instanța de fond a dedus din pedeapsă durata reținerii inculpatului de 24 ore din data de 21 iulie 2015 și a arestării preventive de la 6 august 2015 la zi.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că persoana vătămată L. G. a formulat pretenții financiare în sumă de 50 lei reprezentând costul geamului distrus de inculpat și a cărui înlocuire a fost necesară. Suma pretinsă de partea civilă nu a fost contestată de acuzat care a fost de acord să o achite.
În condițiile în care s-a reținut că A. C. este autorul faptei cauzatoare de prejudiciu, instanța de fond a dispus obligarea lui la repararea pagubei cauzate. Articolul 1357 cod civil prevede că acela care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Raportat la aceste dispoziții și față de prevederile art.23 alin.3, art.25 alin.1 din Codul de procedură penală inculpatul va fi obligat să-i achite părții civile daune materiale în sumă de 50 lei.
În conformitate cu prevederile art.274 alin.1 din Codul de procedură penală instanța de fond l-a obligat pe inculpat să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate pe parcursul procesului în sumă de 256 lei.
Împotriva sentinței penale nr. 2436/14.12.2015 a Judecătoriei B. a declarat apel inculpatul A. C., criticând-o prin intermediul apărătorului ca nelegală și netemeinică, pentru motivele expuse în încheierea de ședință din 01.02.2016 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Examinând apelul se constată că este nefondat.
Inculpatul a criticat sentința atacată doar sub aspectul modalității de executare a pedepsei, solicitând să se facă aplicarea prevederilor art. 93 Cod penal, referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării, motivând că a recunoscut și regretat comiterea faptei, că starea sa de sănătate impune efectuarea unei intervenții chirurgicale, că tatăl său este bolnav, în vârstă și are nevoie de îngrijire.
Inculpatul A. C. a fost trimis în judecată și condamnat de către prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b,d, alin.2 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.1 din Codul penal, constând în aceea că în noaptea de 20/21.07.2015, în jurul orelor 02:00, a pătruns prin efracție în incinta magazinului ÎI L. G., din orașul Flămânzi, ., județ B., cu intenția de a sustrage bunuri, dar fără a reuși, fiind surprins de proprietar ca urmare a declanșării sistemului electronic de alarmare.
Potrivit art. 74 Cod penal, individualizarea pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite, cu periculozitatea infractorului care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii; starea de pericol creată; natura și gravitatea rezultantului produs; motivul săvârșirii faptei și scopul urmărit; antecedentele penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În cauza de față, chiar dacă pe de o parte inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, pe de altă parte se constată că tentativa de furt calificat a fost comisă pe timp de noapte, prin efracție, cu distrugerea unui geam al unei ferestre a clădirii în care se afla magazinul, inculpatul este recidivist, dând dovadă de perseverență infracțională – după cum a argumentat pe larg și prima instanță, astfel încât Curtea constată că pedeapsa aplicată la instanța de fond a fost corect individualizată.
Apoi, potrivit art. 91 alin. 1 lit. b și d Cod penal, pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii, este nevoie ca inculpatul să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an; instanța să aprecieze că aplicarea pedepsei este suficientă chiar și fără executarea acesteia; condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni.
Ori, condițiile anterior menționate nu sunt îndeplinite în cauză, pentru a se putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
După cum rezultă din cazierul judiciar foarte bogat al inculpatului ( filele 27, 58, 59 dosar urmărire penală), acesta a fost condamnat de mai multe ori, inclusiv la pedepse de 2 ani închisoare (sentința penală nr. 325/13.02.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 598/20.06.2012 a Curții de Apel Suceava; sentința penală nr. 452/01.03.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare; sentința penală nr. 348/16.02.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 386/18.04.201 a Curții de Apel Suceava, etc.)
Apoi, numeroasele condamnări anterioare ale apelantului scot în evidență persistența sa infracțională deosebită, astfel încât Curtea nu are cum să aprecieze că doar aplicarea pedepsei ar fi suficientă și, chiar fără executarea ei, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni.
Așa fiind, în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins apelul declarat de inculpatul A. C. împotriva sentinței penale nr. 2436/14.12.2015 a Judecătoriei B., ca nefondat.
În baza art. 422 Cod procedură penală, coroborat cu art. 72 alin. 1 Cod penal se va deduce în continuare din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a inculpatului, de la data de 14.12.2015 la zi.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. C. împotriva sentinței penale nr. 2436/14.12.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 422 Cod procedură penală, coroborat cu art. 72 alin. 1 Cod penal, deduce în continuare durata arestării preventive a inculpatului A. C., de la data de 14.12.2015 la zi.
Obligă pe inculpatul apelant A. C. la plata către stat a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.02.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red: G.I.A.
Dact: D.S.
Jud. fond: M. M.
Nr. ex. 5/12.02.2016
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 54/2016. Curtea de Apel SUCEAVA | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 146/2016. Curtea de... → |
|---|
