Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 146/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 146/2016
Dosar nr._ - art. 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 146
Ședința publică din data de 10 februarie 2016
Președinte A. D.
Judecător H. L. M.
Grefier M. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava –
reprezentat prin procuror A. L.
Pe rol, judecarea apelului declarat de partea civilă . Vatra Dornei – prin reprezentant legal P. V. V. împotriva sentinței penale nr. 167 din 04 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, inculpat intimat fiind P. A. R., fiul lui V. și F. T., născut la data de 30.07.1989 în municipiul Vatra Dornei, județul Suceava, cu același domiciliu, ., județul Suceava, CNP_.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă P. V. V. în calitate de reprezentant legal al părții civile apelante, și avocat M. C., desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat P. A. R., acesta fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosar, prin serviciul arhivă al instanței, o cerere formulată de inculpatul intimat prin care aduce la cunoștință faptul că nu se poate prezenta în instanță, întrucât este plecat în străinătate pentru a strânge banii care-i datorează părții civile, după care:
Se procedează la legitimarea persoanei prezente P. V. V. care prezintă CI . nr._, CNP –_. Acesta depune la dosar note de concluzii scrise și o . facturi ce urmează a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția tardivității apelului declarat de partea civilă și, nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul părților și participanților la proces pentru dezbateri atât cu privire la excepția invocată cât și pe fondul cauzei.
Reprezentantul legal P. V. V., pentru partea civilă apelantă, susține că excepția invocată de instanță nu este întemeiată, apreciind că apelul a fost declarat în termenul legal. Pe fondul cauzei, arată că este nemulțumit de soluția primei instanțe întrucât s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.700 euro, dar a fost admisă doar în parte acțiunea civilă. Mai susține că s-a întâlnit de curând cu inculpatul intimat care i-a comunicat faptul că muncește pentru a-i putea plăti despăgubirile, cu precizarea că suma pretinsă este de 12.000 lei.
În concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale pronunțate de instanța de fond și obligarea inculpatului intimat P. A. R. la plata sumei de 6.000 lei, reprezentând jumătate din prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptei.
Avocat oficiu M. C., pentru inculpatul intimat, solicită admiterea excepției invocate apreciind că apelul a fost formulat după expirarea termenului legal. Pe fondul cauzei, solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea sentinței penale pronunțate de instanța de fond, considerând că toate aspectele invocate în cererea de apel au fost lămurite de către prima instanță în baza probatoriului administrat, fiind stabilită în mod corect valoarea prejudiciului creat prin săvârșirea faptei.
Procurorul pune concluzii de admitere a excepției tardivității apelului declarat în cauză, iar cu privire la fondul cauzei apreciază că apelul este întemeiat, față de precizările făcute de reprezentantul legal al părții civile apelante, în sensul obligării inculpatului intimat P. A. R. la plata a jumătate din valoarea prejudiciului creat prin comiterea faptei, întrucât cauza a fost disjunsă cu privire la cel de-al doilea inculpat.
Declarând dezbaterile închise, ce au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio, potrivit disp. art. 369 Cod procedură penală, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința penală nr. 167 din 04 noiembrie 2015 a Judecătoriei Vatra Dornei, în baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod Penal din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968, a art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal din 1968, a art. 76 lit. d Cod penal din 1968 și a art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, inculpatul P. A. R. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat”, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat în temeiul art. 81 Cod penal pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni stabilit conform art. 82 Cod penal din 1968, iar conform art. 404 alin. 3 teza a 2 a Cod de procedură penală s-a pus în vedere acestuia prevederile art. 83 Cod penal din 1968 referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, cu consecința executării în regim de detenție a ambelor pedepse, care nu se vor contopi.
În temeiul dispozițiilor art. 71 alineatul 2 Cod penal din 1969, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alineatul 1 literele a teza II și b Cod penal, pe durata executării pedepsei, iar în baza art. 71 alineatul 5 Cod penal din 1969 s-a suspendat condiționat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 25 rap. la art. 397 alin 1 Cod de procedură penală și a art. 1357 cod civil s-a admis acțiunea civilă alăturată acțiunii penale de partea civilă și în consecință a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3282 lei către partea civilă ., cu titlu de prejudiciu produs prin săvârșirea infracțiunii.
S-a dispus disjungerea dosarului cu privire la inculpatul Parnic G. A..
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc. pen., inculpatul P. A. R. a fost obligat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Vatra Dornei a reținut că, prin rechizitoriul nr. 1520/P/2012 din 26.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, înregistrat pe rolul instanței la data de 06.03.2015 sub nr._, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații P. A. R. și Parnic G. A. pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat” prev. de art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare s-a arătat că, în perioada mai 2012 – 01.11.2012, inculpatul P. A. R. a fost angajat în probe la . Vatra Dornei - punct de lucru centrul de colectare al fructelor de pădure, în calitate de conducător auto pe autoturismul marca Volkswagen Transporter cu numărul de înmatriculare_ . La același centru de colectare a lucrat și inculpatul Parnic G. A. din anul 2007 și până în luna noiembrie 2012, în calitate de sortator al bureților colectați.
În perioada iulie – august 2012, pe timpul nopții, în jurul orei 01.00 – 02.00, P. A. R. împreună cu Parnic G. A. au pătruns de două ori în magazia frigorifică aflată în incinta centrului de colectare, folosind cheie potrivită, de unde au sustras cantitatea de aproximativ 130 kg hribi cubulețe calitatea I, care se aflau depozitați în 7 saci. Cei doi au încărcat această cantitate de bureți în autoturismul Volkswagen Transporter cu numărul de înmatriculare_ și s-au deplasat pe . nou, unde îi aștepta numitul Bozdoro I. M. cu autoturismul său marca Volkswagen Golf 3 cu numere de înmatriculare de Harghita și care era însoțit de F. M. și P. S. V., în baza înțelegerii efectuate în prealabil cu acesta, au transferat cei 7 saci cu hribi în autoturismul lui Bozdoro, după care, a doua zi, Parnic G. A. s-a întâlnit cu acesta și a primit în contul hribilor suma de 600 lei, bani pe care i-a cu P. A. R..
Într-o noapte din perioada 25 – 30 august 2012, cei doi inculpați au mai sustras din magazia frigorifică a centrului de colectare încă 3 saci cu hribi cubulețe calitatea I, procedând identic ca și prima dată, bureți pe care i-au transportat în aceeași noapte în zona domiciliului lui Bozdoro I. M. și i-au transferat în portbagajul mașinii acestuia care se afla descuiată, conform înțelegerii avute cu acesta în prealabil. A doua zi, Parnic G. A. a primit de la Bozdoro suma de 500 lei în contul acestor bureți, bani pe care i-a împărțit cu P. A. R..
La jumătatea lunii octombrie 2012, P. A. R. a fost contactat din nou de către inculpatul Bozdoro I. M., care i-a spus că are nevoie de o cantitate de aproximativ 100 kg hribi. Astfel, pe timp de noapte, în jurul orei 19.30, inculpații P. A. R. și Parnic G. A. au pătruns din nou în incinta magaziei frigorifice a centrului de colectare, folosind cheie potrivită, de unde au sustras 12 cutii de carton în care se aflau hribi congelați calitatea I, cutii pe care le-au încărcat în autoturismul Volkswagen Transporter cu numărul de înmatriculare_ . P. A. R. l-a sunat pe Bozdoro, care i-a cerut să transporte bureții până în Cîmpulung Moldovenesc unde a fost așteptat de către numitul I. D., care le-a achitat lui și inculpatului Parnic G. A. suma de 1.400 lei, respectiv 14 lei /kg de bureți. Când au revenit în municipiul Vatra Dornei cei doi inculpați au fost așteptați de către Bozdoro I. M. căruia i-au dat suma de 500 lei, iar restul de 900 lei au împărțit-o între ei pe din două.
În data de 01.11.2012, în jurul orei 13.00, inculpații P. A. R. și Parnic G. A., folosind același mod de operare, au sustras din incinta camerei frigorifice 6 cutii de carton în care se aflau hribi congelați calitatea I. P. A. R. l-a rugat pe un alt angajat al societății pe nume Cociorhan M. să pună cutiile în mașina lui cu numere de Bulgaria, după care s-au deplasat împreună în zona străzii Oborului, unde au oprit și au transferat bureții în autoturismul Volkswagen Transporter cu numărul de înmatriculare_ condus de P. A. R., după care Cociorhan M. a plecat de la fața locului. La aproximativ 10 minute, P. s-a întâlnit cu Bozdoro I. M. în zona Parcului, i-a dat acestuia cutiile cu bureți, iar la interval de câteva ore a primit de la Bozdoro suma de 300 lei, bani pe care i-a împărțit pe din două cu Parnic G. A..
Din declarația martorilor P. S. V. și F. M. rezultă faptul că în intervalul iulie – august 2012, în jurul orelor 22.00 – 00.00, s-au deplasat împreună cu numitul Bozdoro I. M. pe . Vatra Dornei cu autoturismul acestuia marca Volkswagen Golf 3 cu numere de înmatriculare de Harghita, unde Bozdoro s-a întâlnit cu numiții P. A. R. și Parnic G. A. care i-au dat acestuia 7 saci conținând hribi prelucrați calitatea I.
Cu ocazia reconstituirii efectuată la data de 04.09.2013, inculpatul P. A. R. a indicat în prezența reprezentantului persoanei vătămate și a martorilor asistenți modul și etapele parcurse la momentul comiterii infracțiunii.
Numitul P. V. V., administrator al ., în baza Procurii generale de administrare societate autentificată notarial cu nr. 295 din data de 10.03.2011, a arătat faptul că în urma inventarului efectuat la data de 02.11.2012 a constatat că a fost sustrasă cantitatea de 544 kg hribi calitatea I prelucrați, motiv pentru care a înțeles să participe în procesul penal ca parte vătămată și s-a constituit parte civilă cu suma de 2.700 Euro, reprezentând contravaloarea cantității de hribi sustrasă.
Prejudiciul creat în dauna persoanei vătămate . Vatra Dornei este de 6.564 lei, conform adresei de la . Dorna Arini, nerecuperat.
Fiind audiat în calitate de suspect, P. A. R. a recunoscut și regretat fapta comisă, arătând totodată faptul că Bozdoro I. M. a cunoscut de la început că hribii pe care îi primea erau sustrași de la centrul de colectare a fructelor de pădure. P. A. R. nu a putut fi audiat în calitate de inculpat, stabilindu-se că este plecat în Anglia (proces verbal existent la dosar).
Fiind audiat în calitate de suspect, Parnic G. A. nu a recunoscut fapta comisă, arătând că de fapt P. A. R. a sustras de unul singur bureții, pe care ulterior îi vindea numitului Bozdoro I. M.. Din acest motiv, la data de 18.09.2013, între P. A. R. și Parnic G. A. a fost efectuată o confruntare, însă cei doi și-au menținut poziția cu privire la aspectele declarate anterior. Parnic G. A. nu a putut fi audiat în calitate de inculpat, stabilindu-se că este plecat în Anglia (proces verbal existent la dosar).
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele probe: plângerea numitului P. V. V. (f. 4); proces verbal de cercetare la fața locului și planșă foto (f. 5-11); proces verbal de reconstituire și planșă foto (f. 76- 86); declarațiile reprezentantului persoanei vătămate P. V. V. (f. 12-15); declarațiile martorului Cociorhan M. (f. 58- 61); declarațiile martorului I. D. (f. 62 -63); declarația martorului P. S. V. (f. 64- 65); declarația martorului F. M. (f. 66-67); declarația martorului L. A. (f. 68- 69); declarația martorului B. D. I. (f. 70- 71); declarațiile martorului P. R. V. (f. 72- 73); declarația martorului T. Ș. P. (f. 74); declarația martorului P. D. (f. 75); declarațiile inculpatului P. A. R. (f. 32-37); declarațiile inculpatului Parnic G. A. (f. 42- 45); declarațiile inculpatului Bozdoro I. M. (f. 49- 56); proces verbal de confruntare (f. 46- 48); inventarul efectuat la . Vatra Dornei (f. 17- 18); adresă prejudiciu de la . Dorna Arini (f. 19).
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în data de 13.05.2015, în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 1520/P/2012 din 26.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, privind pe inculpatul P. R. A., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de - „furt calificat” prev. de art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal., a administrării probelor si a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus totodată începerea judecății cauzei privind pe inculpatul și s-a fixat termen în data de 3 iunie 2015.
Partea vătămată . s-a constituit inițial parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaților la plata despăgubirilor în cuantum de 2700 euro reprezentând contravaloarea cantității de hribi sustrasă.
Inculpatul Parnic G. A. nu a recunoscut săvârșirea faptei, motiv pentru care, având în vedere procedura specială reglementată de art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală instanța de fond a dispus disjungerea cauzei în ceea ce-l privește pe acest inculpat.
Inculpatul P. R. A., în prezența apărătorului numit din oficiu, a acceptat să dea declarație în prezenta cauză, aceasta fiind consemnată separat și atașată la dosarul cauzei prin care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește, în conformitate cu prevederile art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală.
Analizată fiind cauza din perspectiva incidenței art 374 alin. 4 Cod procedură penală, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor legale ce dau conținut articolului menționat: „în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i Ia cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10). Judecata poate avea ioc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți. Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse…Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii."
În procesul penal pendinte instanța de fond a regăsit toate condițiile impuse de art. 374 Cod procedură penală, pentru ca acest articol să-și producă efectul de drept substanțial referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în sensul că acesta a declarat personal, în fața instanței de judecată, că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței; infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului nu este pedepsită de lege cu detențiunea pe viață, pentru a nu deveni astfel incidente dispozițiile prev. de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Instanța de fond s-a considerat pe deplin lămurită numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind că fapta inculpatului este complet și corect stabilită și, de asemenea, există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse, fără a mai fi necesară administrarea de probe sub acest aspect.
Analizând coroborat ansamblul probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost corect reținută, respectiv că în perioada iulie 2012 – 01.11.2012 inculpatul P. A. R. împreună cu o altă persoană, folosind o cheie potrivită, au pătruns în mod repetat, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, în incinta magaziei frigorifice a centrului de colectare a fructelor de pădure aparținând . Vatra Dornei, de unde au sustras cantitatea de 544 kg hribi calitatea I prelucrați, pe care au vândut-o numitului Bozdoro I. M.
Ca atare, instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului P. A. R. există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către acesta.
Astfel, în drept, fapta inculpatului P. A. R. reținută și descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1. art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din C. pen. (Legea nr. 15/1968) cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C. pen. (Legea nr. 15/1968, întrucât acesta a săvârșit infracțiunea în formă continuată.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de furt calificat a fost realizat prin actul de sustragere a unei cantități de hribi congelați din patrimoniul părții civile fără consimțământul acesteia, în scopul de a și le însuși pe nedrept. Activitatea inculpatului se află în strâns raport de cauzalitate cu urmarea imediată a faptei, legătura de cauzalitate dintre fapta acestuia și urmarea imediată rezultând din probatoriul administrat în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt cu intenție directă ca formă de vinovăție, prevăzând că prin acțiunea sa aduce pagube părții vătămate prin deposedarea acesteia și urmărind producerea acestui rezultat.
Având în vedere că fapta a fost săvârșită de două persoane împreună, instanța de fond a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. a C. pen. (de două sau mai multe persoane împreună), infracțiunea fiind realizată prin acte de coautorat, participând doi coautori. Astfel, actele de executare au fost efectuate de inculpatul P., împreună cu o altă persoană, acest fapt exercitând o influență complexă de natură obiectivă și subiectivă în comiterea furtului, în acest interval de timp fiind create condiții care au înlesnit săvârșirea infracțiunii: întărirea hotărârii infracționale, conferirea unei siguranțe.
De asemenea, instanța de fond a dat eficiență și circumstanței agravante prevăzute de art. 209. alin. 1 lit g C. pen. (în timpul nopții), unele acte de executare fiind efectuate în timpul în care întunericul era efectiv instalat, exercitând o influență complexă de natură obiectivă și subiectivă în comiterea furtului, în acest interval de timp fiind create condiții care au înlesnit săvârșirea infracțiunii: întărirea hotărârii infracționale, diminuarea atenției și puterii de supraveghere și de art. 209 alin. 1 lit. i C. pen. (prin efracție), întrucât ambii inculpați au intrat în interiorul imobilului folosind o cheie potrivită, aspect ce dă măsura pericolului social sporit al faptei.
Față de cele arătate mai sus, pentru infracțiunea săvârșită instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea la a cărei individualizare a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările în care a fost comisă, modalitatea concretă de comitere a faptei, săvârșirea infracțiunii de două persoane împreună prin efracție, în timpul nopții, prejudiciul creat prin săvârșirea faptei, faptul că inculpatul a recunoscut și regretat fapta, nu are antecedente penale și nu a zădărnicit în niciun fel aflarea adevărului, poziția procesuală a acestuia exprimată conform prev.art.396 alin. 10 din Cod de procedură penală, precum și natura relațiilor juridice vătămate, gradul de pericol social ridicat ce caracterizează faptele de furt calificat.
Față de cele relevate mai sus, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului P. A. R. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alineatul 1 literele a, c Cod penal, cărora le-a dat eficiență conform dispozițiilor art. 76 alineatul 1 litera d Cod penal, în acord cu prev. art.396 alin. 10 din Cod de procedură penală.
În consecință, prima instanță a condamnat pe inculpatul P. A. R. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „Furt calificat” prev de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit a, g și i rap. la art. 41 alin. 2 Cod penal. Având în vedere faptul că inculpatul se află la prima faptă cu caracter penal, față de conduita bună avută înainte de săvârșirea infracțiunii și apreciind că scopul pedepsei și reeducarea acestuia, menționate în art.52 Cod penal, pot fi atinse și prin executarea pedepsei în stare de libertate, instanța de fond a dispus, în temeiul prevederilor art. 81 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare și a stabilit un termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, cu respectarea dispozițiilor art. 82 Cod penal.
Totodată, instanța de fond a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, cu consecința executării în regim de detenție a ambelor pedepse, care nu se vor contopi.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, potrivit dispozițiilor art. 71 alineatul 2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. l lit. c, d si e. De asemenea, instanța de fond a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și, prin urmare, nu a interzis nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-l-a.
Instanța de fond a avut în vedere, în baza art. 414 alin. 3 din Cod de procedură penală, decizia 74 din 5 noiembrie 2007 a înaltei Curți de Justiție și Casație date în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 din Codul penal.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere, în baza art. 20 alin. 2 din Constituția României (care prevăd faptul că aceasta este ținută a interpreta legea internă în lumina tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte) hotărârea pronunțată de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza S. și Pîrcalab, conform căreia interzicerea drepturilor părintești constituie o ingerință în dreptul la respectarea vieții familiale, precum și hotărârea pronunțată în cauza Hirst c. Marii Britanii conform căreia „interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând o încălcare a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenție".
De aceea, cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și b Cod penal, instanța de fond a interzis, în baza art. 71 alineatul 2 Cod penal, exercitarea acestora pe durata executării pedepsei, reținând că natura faptei săvârșite și circumstanțele personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul legal menționat respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice .
În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal, instanța de fond a constatat că împrejurările în care a fost săvârșită fapta nu relevă o nedemnitate de natură a conduce la concluzia interzicerii exercițiului dreptului prevăzut de textul legal menționat, motiv pentru care nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate.
Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 71 alineatul 2 instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alineatul 1 literele a teza II și b Cod penal, pe durata executării pedepsei, iar în temeiul art. 71 alineatul 5 Cod penal instanța de fond a suspendat condiționat executarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă . Vatra Dornei și, în baza art. 25 rap. la art. 397 alin 1 Cod de procedură penală și a art. 1357 Cod civil și în consecință a obligat inculpatul P. A. R. la plata sumei de 3282 lei către partea civilă . Vatra Dornei, cu titlu de prejudiciu produs prin săvârșirea infracțiunii.
Împotriva acestei sentințe, la data de 08.12.2015 (data menționată pe ștampila Judecătoriei Vatra Dornei, fila 4 dosar), a declarat apel partea civilă . reprezentată legal de P. V. V., prin apărătorul ales la instanța de fond, avocat V. N., criticând-o pentru netemeinicie doar sub aspectul laturii civile și solicitând admiterea căii de atac în sensul obligarea inculpatului P. A. R. la plata a ½ din prejudiciul creat, cu care s-a constituit parte civilă în cauză, respectiv 2.700 euro (12.000 lei).
La termenul de judecată de astăzi, din oficiu, instanța a invocat excepția tardivității apelului declarat în cauză și a pus în discuția părților și participanților la proces această excepție.
Examinând astfel cu prioritate excepția invocată, Curtea constată că acesta a fost declarat după expirarea termenului prevăzut de lege, iar întârzierea nu a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare pentru a se da curs prevederilor art. 411 Cod procedură penală.
Astfel, deși partea civilă . Vatra Dornei a primit copie de pe dispozitivul sentinței pronunțate de Judecătoria Vatra Dornei la data de 18.11.2015, când a fost afișată înștiințarea întrucât la sediul societății nu era vreo persoană, astfel cum rezultă din dovada de primire, existentă la fila 74 – verso, ds. fond, a declarat apel abia la data de 08.12.2015, cu depășirea termenului prev. de lege.
Potrivit disp. art.410 Cod procedură penală, termenul de apel este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel și curge de la comunicarea copiei minutei. Pe de altă parte, conform art.264 coroborat cu art.260 Cod procedură penală, constatând absența destinatarului, persoana însărcinată să comunice actul procedural menționat va afișa pe ușa acestuia din urmă o înștiințare prin care îi aduce la cunoștință data și motivul pentru care s-a procedat astfel, respectiv că nu sunt îndeplinite condițiile de înmânare a plicului conținând copia minutei pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei Vatra Dornei, mențiunea termenului stabilit de instanța de judecată care a emis actul procedural în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a-i fi comunicat (în speță 7 zile), precum și mențiunea că în cazul în care nu se prezintă pentru comunicarea acestuia în termenul stabilit, actul procedural se consideră comunicat la împlinirea acestui termen.
În cazul de față, la data de 18.11.2015 ora 14,00, factorul poștal a procedat în sensul dispozițiilor legale anterior menționate, înștiințând partea civilă . Vatra Dornei reprezentată legal de P. V. V., că în termen de 7 zile - termen ce se calculează conform art. 269 alin.2 Cod procedură penală - este în drept să se prezinte la Judecătoria Vatra Dornei pentru înmânarea plicului conținând minuta nr.167/04.11.2015 pronunțată în dosar nr._, precum și consecințele acestei neprezentări, însă cu toate acestea reprezentantul legal al societății nu a făcut acest lucru.
În acest context, termenul de apel de 10 zile de la comunicare prevăzut de lege, curge de la momentul expirării celor 7 zile, calculate de la data de 18.11.2015, respectiv de la data de 26.11.2015 și se împlinește la data de 07.12.2015, acesta fiind de altfel ultima zi de declarare a căii de atac (conform art.269 alin.3 Cod procedură penală, câtă vreme ultima zi a termenului menționat cădea în data de 06.12.2015, într-o zi de duminică). Ori promovând calea de atac a apelului abia la data de 08.12.2015, partea civilă a depășit termenul de 10 zile prevăzut de textul de lege menționat.
Faptul că la data de 07.12.2015, ora 13.00, avocatul părții civile de la prima instanță, V. N. a primit copia minutei pronunțate în cauză nu echivalează cu o comunicare de natură să repună partea într-un nou termen de declarare a căii de atac.
Pentru considerentele ce preced, Curtea, constatând întemeiată excepția tardivității declarării apelului, în temeiul art. 421 pct.1 lit. a Cod procedură penală, urmează a respinge apelul ca tardiv formulat.
Dată fiind excepția tardivității căii de tac reținută, Curtea nu va mai analiza aspectele invocate de partea civilă ce vizează fondul cauzei.
Văzând că inculpatul intimat P. A. P. a beneficiat de asistența juridică obligatorie, precum și disp. art.275 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.a teza a I a Cod procedură penală respinge, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă . Vatra Dornei, prin reprezentant legal P. V. V. împotriva sentinței penale nr.167 din 04.11.2015 a Judecătoriei Vatra Dornei.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă partea civilă apelantă să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Dispune avansarea sumei de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat P. A. P. (av. M. C.), din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi.10.02.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. A.D.
Dact. M.L.
6 ex./16.02.2016
Jud. fond – M. F.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 124/2016. Curtea de... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
