Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 80/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Curtea de Apel SUCEAVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 80/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 80/2016

Dosar nr._ - art.270 din Legea nr. 86/2006 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 80

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2016

Președinte A. A. V.

Judecător I. T.

Grefier D. D.

Ministerul Public este reprezentat prin procuror C. C. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava

Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul D. C. C., fiul lui M. și I., născut la data de 04.08.1974 în municipiul București sector 4, cu același domiciliu, ..1, ., ., ., CNP-_, împotriva sentinței penale nr. 371 din data de 12.11.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ .

La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat Goloca A. în substituirea doamnei avocat ales R. O., pentru inculpatul apelant D. C. C., lipsă fiind acesta din urmă și reprezentantul părții civile intimate Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Avocat Goloca A., pentru inculpatul apelant D. C. C., solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât inculpatul, la începutul lunii februarie, urmează să primească o sumă de bani și dorește să achite o parte din prejudiciul cauzat, împrejurare pe care iar putea-o invoca în individualizarea pedepsei.

Procurorul, având cuvântul asupra cererii de acordare a unui nou termen de judecată formulată de inculpat, prin avocat, arată că în cauza de față s-a mai acordat un termen de judecată, așa încât se opune la admiterea unei astfel de cereri.

Avocat Goloca A. învederează instanței că într-adevăr s-a mai acordat un termen în cauză însă pentru pregătirea apărării, ori având în vedere că inculpatul apelant are posibilități financiare pentru a achita o parte din prejudiciu aspect ce ar fi în favoarea sa la individualizarea pedepsei, consideră să cererea sa este admisibilă.

Instanța, deliberând asupra cererii de acordare a unui nou termen de judecată formulată de inculpatul apelant, prin apărător, având în vedere motivele de apel, față de noile dispoziții ale Codului penal referitoare la condițiile în care se rețin circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și multitudinea de infracțiuni excluse de la aplicarea circumstanțelor atenuante în cazul acoperirii integrale a prejudiciului, o respinge.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat Goloca A., pentru inculpatul apelant D. C. C., solicită, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și în rejudecare, să se aplice inculpatului o pedeapsă într-un cuantum mai mic, având în vedere criteriile generale de individualizare ale pedepsei precum și circumstanțele atenuante ce pledează în favoarea acestuia.

Învederează instanței că inculpatul este infractor primar, a avut și are un comportament bun în familie și societate, a recunoscut și regretat fapta săvârșită, beneficiind de procedura simplificată la instanța de fond. În plus, inculpatul regretă enorm fapta comisă și dorește să acopere prejudiciul cauzat pentru a dovedi că este un bun cetățean. Din aceste considerente, apreciază că instanța de control judiciar poate să-i aplice o pedeapsă mai mică, iar ca modalitate de executare solicită amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță de 1 an și 4 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 91 Cod penal a fost corect stabilită, având în vedere împrejurările comiterii faptei și urmările cauzate.

Declarând închise dezbaterile ce au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio, în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, după deliberare,

CURTEA,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 371 din data de 12.11.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, inculpatul D. C. C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 al. 3 din Legea nr.86/2006, modificată și completată prin OUG nr.54/2010, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 an și4 luni închisoare, parte civilă fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b Cod penal, raportat la art. 45 al. 1 Cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a, b Cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. (1) Cod penal, inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Sector 2 București sau Primăriei Sector 3 București, pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.

În baza art. 112 al. 1 lit. a Cod penal, s-a dispus confiscarea cantitățiide2200 pachete cu țigări provenite din contrabandă, ridicată de la inculpat și predată la Camera de Corpuri Delicte a Poliției municipiului Rădăuți, județul Suceava, conform dovezii . nr._ din data de 20 februarie 2014 (fila nr. 50 din dosar).

În baza art. 112 al. 1 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a telefonului mobil marca Nokia 6085 IMEI,_/01/_/6 cu cartelă Vodafone seria_, cu numărul de apel_ (colet plic 381).

S-a restituit inculpatului tubul spray iritant cu piper tip „KO” cu vol. de 50 ml ridicat de la inculpat cu ocazia controlului corporal (fila nr. 45 și colet plic 381).

În baza art. 25 și art. 397 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași suma de 23.978 lei, reprezentând contravaloarea taxelor vamale și fiscale, respectiv contravaloarea prejudiciului cauzat prin fapta lor, precum și accesoriile fiscale aferente conform art. 120 Codului de procedură fiscală de la data comiterii faptei și până la achitarea efectivă a acestora.

În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Rădăuți a reținut că prin rechizitoriul nr. 709/P/2014 din data de 25 mai 2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți a fost trimis în judecată inculpatul D. C.-C., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, faptă prevăzută de art. 270 al. 3 din Legea nr.86/2006, constând în aceea că în ziua de 20.02.2014 a preluat contra cost de la o persoană neidentificată, a deținut și a transportat, folosindu-se de o mașină de ocazie, cantitatea de 2200 pachete cu țigări marca Viceroy, având banderolă fiscală emisă de autoritățile din Ucraina, în scopul introducerii acestora în mod fraudulos în circuitul comercial din România în vederea obținerii unui profit ilicit, bunuri despre care avea cunoștință că trebuiau supuse unui regim vamal, de la aplicarea căruia fuseseră sustrase, valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin eludarea taxelor vamale și fiscale fiind de 23.978 lei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 08 iunie 2015.

Prin încheierea din data de 01 octombrie 2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 709/P/2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Rădăuți, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.

Inculpatul a solicitat să fie judecat conform dispozițiilor art. 375, 377 Cod procedură penală, recunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Din analiza materialului probator, instanța de fond a constatat că în ziua de 20 februarie 2014, inculpatul a preluat contra cost de la o persoană neidentificată, a deținut și a transportat, folosindu-se de o mașină de ocazie, cantitatea de 2200 pachete cu țigări marca „Viceroy” având banderolă fiscală emisă de autoritățile din Ucraina, în scopul introducerii acestora în mod fraudulos în circuitul comercial din România în vederea obținerii unui profit ilicit, bunuri despre care avea cunoștință că ar fi trebuit să fie supuse unui regim vamal, de la aplicarea căruia fuseseră sustrase, valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin eludarea taxelor vamale și fiscale fiind de 23.978 lei, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, faptă prevăzută de art. 270 al. 3 din Legea nr.86/2006, modificată și completată prin OUG nr.54/2010.

Astfel, conform art. 270 din Legea nr. 86/2006: (1) Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi. Conform al. 3 al art. 270 din Legea nr. 86/2006: Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

În drept, fapta inculpatului de a transporta mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută art. 270 al.3 din Legea nr. 86/2006, modificată și completată prin OUG nr.54/2010.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii a constat în acțiunea de a transporta mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal. Inculpatul a încărcat aceste bunuri în autoturismul închiriat, ce a fost oprit pe o arteră de comunicație în timp ce le transporta.

Urmarea imediată a faptei a fost crearea unui prejudiciu constând în neaplicarea taxelor vamale și accize pentru țigările transportate în sumă de 23.978 lei, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu a fost dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare, a urmărit acest rezultat.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunii care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Având în vedere că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, acesta transportând un număr ridicat de pachete de țigări provenind din contrabandă, instanța de fond a considerat că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 al. 2 Cod penal.

Pentru aceste motive, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoare, îndreptată spre minimul prevăzut de lege pentru săvârșirea infracțiunii, cuantum suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei, în cauză instanța de fond aplicând și dispozițiile art. 396 al. 10 Cod procedură penală, privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a, b Cod penal, instanța de fond a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Instanța de fond a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor în art. 91 Cod penal condamnarea inculpatului fiind de 1 an și 4 luni închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Față de aceste considerente, în baza art. 91 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. (1) Cod penal, inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de aceste dispoziții legale.

În baza art. 91 alin. (4) Cod penal, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.

În baza art. 112 al. 1 lit. a Cod penal, instanța de fond a dispus confiscarea cantitățiide2200 pachete cu țigări provenite din contrabandă, ridicată de la inculpat și predată la Camera de Corpuri Delicte a Poliției municipiului Rădăuți, județul Suceava, conform dovezii . nr._ din data de 20 februarie 2014 (fila nr. 50 din dosar).

În baza art. 112 al. 1 lit. b Cod penal, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpat a telefonului mobil marca Nokia 6085 IMEI,_/01/_/6 cu cartelă Vodafone seria_, cu numărul de apel_ (colet plic 381), prin intermediul căruia acesta a comunicat cu persoana rămasă neidentificată în scopul obținerii informațiilor necesare identificării locului de unde au fost preluate țigările de contrabandă.

Instanța de fond a restituit inculpatului tubul spray iritant cu piper tip „KO” cu vol. de 50 ml ridicat de la inculpat cu ocazia controlului corporal (fila nr. 45 și colet plic 381), întrucât acest bun nu a servit la săvârșirea infracțiunii, nici ca mijloc de probă, nu a făcut obiectul unei măsuri asiguratorii și nu a fost purtat în condițiile art. 372 Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut că potrivit art. 1357 cod civil în vigoare la data comiterii faptei „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.

În conformitate cu dispozițiile art. 206 ind. 3 al. 12 Cod fiscal „import de produse accizabile înseamnă . de produse accizabile, cu excepția cazului în care produsele, la . Comunității, sunt plasate sub un regim sau sub o procedură vamală suspensivă, precum și ieșirea lor dintr-un regim ori o procedură vamală suspensivă”.

Conform dispozițiilor art. art. 206⁵din Codul fiscal „Produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul:

a) producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracției acestora, pe teritoriul Comunității;

b) importului acestora pe teritoriul Comunității.

În acest sens este și Hotărârea Curții (Camera a treia) din 29 aprilie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Østre Landsret — Danemarca) — Dansk Transport og Logistik/Skatteministeriet în care se dispune:

„Împrejurările în care mărfurile care sunt reținute, în momentul introducerii pe teritoriul vamal comunitar, de autoritățile vamale și fiscale locale în zona în care se află primul birou vamal situat la frontiera externă a Comunității și care sunt distruse simultan sau ulterior de autoritățile menționate, mărfurile rămânând în permanență în posesia acestora, intră în cadrul noțiunii de mărfuri „puse sub sechestru și confiscate simultan sau ulterior” care figurează la articolul 233 primul paragraf litera (d) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 955/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 1999, astfel încât datoria vamală se stinge în temeiul acestei dispoziții.

Mărfurile care sunt puse sub sechestru după ce au fost introduse ilegal pe acest teritoriu, și anume din momentul în care au ieșit din zona în care se află primul birou vamal situat în interiorul teritoriului respectiv, și care sunt distruse simultan sau ulterior de autoritățile menționate fără a fi ieșit vreun moment din posesia acestora nu sunt considerate într-un regim de „suspendare a accizelor”, în sensul dispozițiilor coroborate ale articolului 5 alineatul (2) primul paragraf și ale articolului 6 alineatul (1) litera (c) din directiva menționată, precum și ale articolului 84 alineatul (1) litera (a) și ale articolului 98 din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 955/99, și ale articolului 867a din Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1662/1999 al Comisiei din 28 iulie 1999, astfel încât faptul generator al accizei pentru aceste mărfuri se produce și, prin urmare, acciza devine exigibilă”.

Având în vedere dispozițiile susmenționate prin introducerea în țară de bunuri accizabile, la momentul în care aceste bunuri au fost introduse se naște faptul generator al obligației de plată a accizelor aferente acestor bunuri și implicit prin introducerea ilegală se produce prejudiciul la bugetul de stat, fapt pentru care în baza art. 25 și art. 397 Cod procedură penală, instanța de fond a obligat inculpatul la plata către partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași suma de 23.978 lei, reprezentând contravaloarea taxelor vamale și fiscale, respectiv contravaloarea prejudiciului cauzat prin fapta lor, precum și accesoriile fiscale aferente conform art. 120 Codului de procedură fiscală de la data comiterii faptei și până la achitarea efectivă a acestora.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat apel inculpatul D. C. C., considerând-o nelegală și netemeinică.

Deși legal citat, inculpatul apelant nu a fost prezent în instanță și nici nu a dezvoltat în scris motivele de apel.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul apelant, prin intermediul doamnei avocat Goloca A., în substituirea avocatului ales R. O., a solicitat aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, dându-se eficiență sporită circumstanțelor atenuante ce pledează în favoarea sa, iar ca modalitate de executare să se dispună amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei.

În susținerea acestei solicitări, s-a învederat faptul că inculpatul este infractor primar, a avut și are un comportament bun în familie și societate, a recunoscut și regretat fapta săvârșită, a beneficiat de procedura simplificată la instanța de fond și dorește să acopere prejudiciul cauzat pentru a dovedi că este un bun cetățean.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2 și art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale dat fiind că inculpatul D. C. C. nu l-a contestat și a solicitat judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii conform art. 375, art. 377 Cod procedură penală.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 al. 3 din Legea 86/2006 al cărei element material constă în aceea că, la data de 20.02.2014, a preluat, deținut și transportat, folosindu-se de o mașină de ocazie, cantitatea de 2200 pachete cu țigări marca Viceroy, având banderolă fiscală emisă de autoritățile din Ucraina,, bunuri care trebuiau plasate sub un regim vamal, cu valoarea în vamă de 23.978 lei.

Obiectul material este reprezentat de țigările care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție directă, cunoscând că transportă țigări de proveniență ucraineană, care sunt produse accizabile și pentru care nu aveau nici un document, fiind trecute ilegal pe teritoriul vamal comunitar.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, Curtea reține că respectă principiul proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al acestuia, instanța de fond dând eficiență criteriilor generale prev. de art. 74 Cod penal, împrejurărilor descrise detaliat în rechizitoriu, urmarea produsă, precum și gravitatea infracțiunii de contrabandă. Aspectele ce țin de conduita inculpatului converg către aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, care să aibă ca scop reinserția socială a inculpatului cu remodelarea comportamentului său într-un sens pozitiv.

Curtea consideră că suspendarea executării pedepsei își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, întrucât pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Făcând o analiză, din această perspectivă, a pedepsei care ar avea ca rezultat îndreptarea inculpatului și resocializarea lui, Curtea constată că stabilirea unei pedepse într-un cuantum mai mic nu este posibilă deoarece minimul pedepsei prev. de lege este de 2 ani, iar prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, ca urmare a aplicării procedurii recunoașterii învinuirii, limita minimă devine 1 an și 4 luni, exact pedeapsa aplicată inculpatului.

Instanța de control judiciar nu a identificat din actele dosarului împrejurări care să fie reținute ca și circumstanțe atenuante conform art. 75 Cod penal. Achitarea prejudiciului poate constitui circumstanță atenuantă legală într-o cauză penală, numai în condițiile în care sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prev. de art. 75 alin. 1 lit. d Cod penal. Ori, în speță, în afară de faptul că nu s-a achitat nicio sumă de bani, apărarea inculpatului în sensul că ar dori să facă acest lucru fiind pur formală, dispoziții legale amintite nu sunt îndeplinite.

Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului se încadrează în limite legale și asigură un just echilibru între fapta săvârșită, persoana acestuia și comportamentul său infracțional raportat și la consecințele infracțiunii.

Cât privește motivul de apel vizând amânarea aplicării pedepsei, Curtea reține că potrivit art. 83 alin. 2 Cod penal, nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare. Ori, în cauză, pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, legiuitorul prevede pedepse între 2 și 7 ani și interzicerea unor drepturi, iar prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege, conform art. 187 Cod penal, pedeapsa prevăzută de textul incriminator în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Aceeași situație este și în cazul instituției renunțării la aplicarea pedepsei prev. de art. 80 Cod penal care, în alin. 2 lit. d), prevede că nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani.

Cât privește latura civilă a cauzei, deși sentința nu a fost criticată, examinând din oficiu întinderea prejudiciului, Curtea apreciază că a fost corect acordat, în cauză fiind vorba de mărfuri (țigări) neregulat introduse în România – teritoriu al Comunității europene – iar datoria vamală nu se stinge prin confiscare.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat în cazul mărfurilor care provin din afara Uniunii Europene, în speță Republica Ucraina, și care au fost introduse ilegal în țară se compune din taxe vamale, accize și TVA.

În acest sens s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, statuând că toate taxele, indiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse în mod unilateral asupra mărfurilor ce traversează frontierele, fără a avea regimul strict al taxelor vamale, reprezintă taxă cu efect echivalent, iar în cazul țării noastre, acciza și TVA-ul reprezintă taxe cu efect echivalent, fiind incluse în drepturile de import.

Cum potrivit 224 din Codul vamal, precum și în raport de dispozițiile art. 202 din Regulamentul CCE nr. 2913/92 debitor vamal este și orice persoană care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în mod normal, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal, Curtea consideră că în mod corect au fost obligați inculpații la plata despăgubirilor materiale.

Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul D. C. C. împotriva sentinței penale nr. 371 din 12.11.2015 a Judecătoriei Rădăuți.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală inculpatul apelant va fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare determinate de judecarea apelului declarat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE :

În baza art. 421 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul D. C. C. împotriva S.p.371 din 12.11.2015 a Judecătoriei Rădăuți.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă apelantul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. I.T.

Tehnored. D.D.

Jud. fond: G. V.

5 ex./19.02.2016

← Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 7/2013....		Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 72/2016.... →

Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 80/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 80/2016. Curtea de Apel SUCEAVA