Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 7/2013. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2013 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 7/2013
Dosar nr._ - art. 13 din Legea nr. 678/2001 –
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 7
Ședința publică din 23 ianuarie 2013
Președinte A. T. L.
Judecător A. V.
Grefier B. C.
Ministerul Public – DIICOT – S. Teritorial Suceava reprezentat de procuror Cautiș D.
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de DIICOT – S. Teritorial Suceava și inculpații B. V. și S. D. A. împotriva sentinței penale nr. 38 din 01.03.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ /2012.
Dezbaterile au fost purtate în ședința publică din data de 16 ianuarie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru astăzi 23.01.2013, când,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 38 din data de 01.03.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, a fost condamnat inculpatul B. V. I. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, raportat la art.74 alin.1 lit. a și c Cod penal cu aplicarea art.76 alin.1 lit. a, alin.3 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
Potrivit art. 861 alin.1 și 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, calculat în conformitate cu prevederile art. 862 Cod penal.
În baza art. 71 al. 1 și 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Potrivit art.863 alin.1 și 2 cod penal, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava conform programului ce urmează a-i fi stabilit;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Potrivit art.863 alin.3 Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună și următoarelor obligații:
d) să nu intre în legătură cu inculpații B. I. F. și Șcheul D. A. și nici cu partea vătămată – parte civilă K. D. C. (fostă L.).
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin.1 cu trimitere la art. 83 și 84 Cod penal și art. 864 alin. 2 Cod penal.
Conform art.88 alin.1 Cod penal, din pedeapsa aplicată inculpatului s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 27.04.2011 până la 12.10.2011.
Potrivit art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată, dispusă față de inculpat (dispoziție executorie).
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei Șcheul D. A. prin rechizitoriul nr.53D/P/2011 din data de 02.06.2011 al DIICOT – S. Teritorial Suceava, astfel cum a fost schimbată prin încheierea de ședință din 14.11.2011, din infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, în infracțiunea de complicitate la trafic de minori, prev. de art.26 Cod penal raportat la art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, ca nefondată.
A fost condamnată inculpata Șcheul D. A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, art.109 Cod penal raportat la art.74 alin.1 lit. a Cod penal cu aplicarea art.76 alin.1 lit. b Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
Potrivit art. 81 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpată, calculat în conformitate cu prevederile art. 110 Cod penal.
În baza art. 71 al. 1 și 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal
Potrivit art.350 alin.3 Cod procedură penală, s-a constatat, cu caracter executoriu, încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatei Șcheul D. A. și s-a dispus anularea mandatului de arestare preventivă nr.58/2 din 29 aprilie 2011 emis de Tribunalul Suceava – Secția penală precum și a tuturor formelor de executare a acestuia.
În temeiul art.19 alin.1 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, raportat la art.118 alin.1 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 150 euro de la inculpatul B. V. I. (100 euro – contravaloare benzină și 50 euro – șpagă la vamă, restituite acestuia de inculpatul B. I. F.).
În temeiul art.346 alin.1 și art.14 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.998 vechiul Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată - parte civilă K. D. C. (fostă L.) în contradictoriu cu inculpatul B. V. I., care a fost obligat la plata sumei de 10.000 euro (sau echivalentul în lei la data plății efective) către partea vătămată – parte civilă, cu titlu de daune morale, precum și pe cea în contradictoriu cu inculpata Șcheul D. A. și partea responsabilă civilmente L. R., ce au fost obligate în solidar la plata sumei de 10.000 euro (sau echivalentul în lei la data plății efective) către partea vătămată – parte civilă, cu același titlu.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul B. V. I. la plata către stat a cheltuielilor judiciare, după cum urmează: 2600 lei, în fondul Ministerului Public, cu titlu de cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală (din care suma de 600 lei, reprezentând onorarii avocați oficiu, avansată în contul Baroului Suceava) și 1150 lei, în fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare din faza de judecată (din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu parțial avocat oficiu C. E. și suma de 50 lei, reprezentând onorariu parțial avocat oficiu G. M. desemnat pentru partea vătămată K. D. C., avansate în contul Baroului de Avocați Suceava).
În baza art. 191 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata Șcheul D. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente L. R., la plata către stat a cheltuielilor judiciare, după cum urmează: 1600 lei, în fondul Ministerului Public, cu titlu de cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală, și 500 lei, în fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare din faza de judecată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că prin rechizitoriul nr.144D/P/2009 din data de 23.05.2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – S. Teritorial Suceava s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B. V. I., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, constând în aceea, că în perioada mai – august 2009, în baza unei înțelegeri prealabile cu Șcheul D. A. și B. I. F., a recrutat-o pe victima minoră L. D. C., inducând-o în eroare prin false promisiuni privind obținerea unui loc de muncă în străinătate și a transportat-o până la . a fost preluată de către B. I. F.. Ulterior, Șcheul D. A. împreună cu B. I. F. au găzduit-o pe minoră în scopul exploatării și, prin amenințări și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, au obligat-o să practice prostituția și să sustragă din magazine diverse bunuri, în folosul lor.
Pentru a dispune astfel, P. a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul B. V. I. a lucrat o perioadă de aproape patru ani în G., unde s-a împrietenit și a locuit un timp împreună cu coinculpatul B. I. F., despre care știa că are preocupări infracționale, iar printre acestea se ocupa si cu traficul de persoane, activitate din care obținea venituri substanțiale. Prietenia dintre cei doi a continuat și după întoarcerea în țară a inculpatului B. V. I., acesta din urmă angajându-se să racoleze minore pe care, prin promisiuni false care constau in oferirea unui loc de muncă în baruri ca ospătărițe, să le transporte în G., de unde să fie preluate, găzduite si apoi traficate de inculpatul B. I. F. și concubina acestuia, inculpata Șcheul D. A., care urmau să le scoată la „produs”, obligându-le să comită furturi de bunuri din magazine și să se prostitueze în folosul lor.
Astfel, în cursul lunii mai 2009, inculpatul B. V. I. din ., profitând de faptul ca varul său, martorul B. C., o cunoștea, fiind prieteni, a racolat-o pe minora L. D. C., în vârstă de 17 ani, pe care a înșelat-o, propunându-i să meargă în A., G., unde ar urma să lucreze ca ospătăriță la un bar pentru suma de 800 de euro pe lună. B. V. I. i-a spus minorei că-i va asigura contravaloarea transportului până în G., fără ca aceasta să fie nevoită să-i restituie banii, și că, fiind minoră, o va ajuta să iasă din țară fără acordul expres al mamei sale. De asemenea a rugat-o să mai caute si alte tinere, colege de clasă sau prietene cu ea, care ar fi interesate să lucreze ca ospătărițe în G. împreună cu ea, pe care s-a oferit să le transporte în aceleași condiții, cu autoturismul personal și fără să fie nevoite să-i achite contravaloarea transportului sau a banilor pe care acesta urma să-i dea la frontieră pentru a le scoate din țară, fără să posede procurile necesare prin care se certifică acordul părinților necesar ieșirii din țară a minorilor.
Astfel minora, care avea de altfel încredere în martorul B. C., a fost ușor convinsă să accepte oferta și să plece de acasă, fără știrea mamei ei, inculpatul B. V. I. asigurând-o că va rezolva cu ieșirea sa frauduloasa din țară, fie cu ajutorul unei procuri semnate în fals de o altă persoană decât mama sa, fie prin tranzacționarea directă cu polițistul de frontieră de la punctul de ieșire din țară.
La data de 16.05.2009, conform înțelegerii dintre B. V. I. și B. I. F., L. D. C. a fost transportată de către B. V. I., cu un autoturism înmatriculat în G., și care, pentru ca minora să poată ieși din țară, a oferit o sumă de bani polițiștilor de frontieră. După ce cei doi au ajuns în localitatea S. din Bulgaria, l-au așteptat pe B. I. F., care, fiindu-i frică să încerce să treacă minora la punctul de frontieră fără ca aceasta să posede procura din partea unuia din părinți, i-a condus doar pe drumul cel mai scurt către frontiera bulgaro-elenă. Imediat ce au intrat pe teritoriul elen, B. I. F. a preluat-o pe L. D. C., pe care a transferat-o în autoturismul său, i-a făcut plata inculpatului B. V. I. pentru racolarea părții vătămate, acesta întorcându-se în România.
După ce a preluat-o pe minoră, B. I. F. a dus-o la domiciliul său din localitatea A. unde, împreună cu concubina sa, inculpata Șcheul D. A., au găzduit-o într-un apartament în care, în afară de cei doi, mai locuiau încă două persoane, respectiv un anume „D.” și o persoană de sex feminin al cărei prenume era „F.”, aceasta din urmă fiind prostituată într-un bordel din G., cunoscut sub numele „la magazinul 16”. Începând din ziua următoare, prin amenințări cu acte de violență și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, fiind singură, fără bani, într-o țară străină, inculpații B. I. F. și Șcheul D. A. au exploatat-o pe minora L. D. C. prin obligarea la practicarea prostituției și la comiterea de furturi din magazine, în folosul lor. În tot acest timp, B. I. F. și inculpata Șcheul D. A. o supravegheau în permanență pe minoră, căreia i-au obținut și o carte de identitate falsificată, pentru a trece mai ușor de eventualele controale ale poliției elene. Pe toata perioada șederii la locuința celor doi, partea vătămată a fost obligată să întrețină relații sexuale cu clienții găsiți de cei doi inculpați, care erau in medie 6-7 pe zi.
Minora L. D. C. a încercat de mai multe ori să fugă, însă de fiecare dată a fost prinsă și adusă înapoi cu forța de către B. I. F. și concubina sa, inculpata Șcheul D. A.. În jurul datei de 15.08.2009, partea vătămată a reușit să se întoarcă în România, după ce un client, respectiv martorul K. A.-G., i-a achitat lui B. I.-F. suma de 500 de Euro pentru ea, primind și cartea de identitate reală a acesteia. La sfârșitul lunii septembrie 2009, partea vătămată a plecat în G. împreună cu prietenul său Kovaks A.-G., unde s-a întâlnit din nou cu B. I.-F., care a încercat să o determine să practice prostituția, propunere respinsă categoric de către aceasta.
Sub aspectul laturii civile, partea vătămată K. (fostă L.) D. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 30.000 euro, câte 10.000 euro de la fiecare inculpat în parte, reprezentând daune morale.
Față de inculpatul B. V. I. a fost luată măsura preventivă a reținerii pe o perioadă de 24 de ore, de la ora 12:30, data de 27.04.2011, până la ora 12:30, data de 28.04.2011. La data de 28.04.2011 Tribunalul a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile (28.04.2011 – 26.05.2011), măsură menținută până la data de 12.10.2011.
La data de 29.04.2011, în baza încheierii nr. 58 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul Suceava a emis mandatul de arestare preventivă nr.58/2, prin care a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatei Șcheul D. A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării, și care nu a mai fost pusă în executare.
La termenul din 13 iulie 2011 instanța a dispus conexarea dosarului nr._ a Tribunalului Suceava la prezentul dosar, judecarea celor două cauze împreună fiind imperios necesară pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție.
Sub aspectul obiectului dosarului penal supus conexării, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul DIICOT - S. Teritorial Suceava nr. 53D/P/2011 din data de 02.06.2011, inculpata Șcheul D. A. a fost trimisă în judecată, fiind emis pe numele ei un mandat de arestare în lipsă, pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că, în perioada mai – august 2009, după ce, în baza unei înțelegeri prealabile, victima minoră L. D. C. a fost indusă în eroare prin false promisiuni privind obținerea unui loc de muncă în străinătate de către B. V. I., care a și transportat-o până la ., împreună cu B. I. F., a găzduit-o în scopul exploatării pe minora L. D. C., pe care, prin amenințări și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, au obligat-o să practice prostituția și să sustragă din magazine diverse bunuri, în folosul lor.
În urma analizei probatoriului administrat în cauză, pe larg expus în considerentele sentinței, instanța de fond a apreciat că prezumția de nevinovăție de care inculpatul B. V. I. beneficiază a fost înlăturată, dovedindu-se în mod indubitabil că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, sub modalitatea racolării și transportării victimei minore L. (actualmente K.) D. în G., în vederea exploatării prin obligarea la practicarea de relații sexuale cu diferiți clienți contra cost, în conlucrare cu inculpatul B. I. F..
Deși s-a susținut în cuprinsul rechizitoriului, ca și situație de fapt ce stă la baza trimiterii în judecată a inculpatului B. V. I., că racolarea și transportarea victimei în vederea exploatării a avut loc în înțelegere prealabilă atât cu B. cât și cu Șcheul, nu există nicio probă la dosar care să dovedească existența unei înțelegeri anterioare sau concomitente în acest sens între inculpații B. V. și Șcheul D. A., motiv pentru care instanța a reținut agravanta prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 (faptă comisă de două sau mai multe persoane împreună) prin raportarea activității infracționale de trafic de minori a fiecărui inculpat judecat în prezenta cauză exclusiv la inculpatul B. I. F..
Chiar dacă în cursul cercetării judecătorești s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii pentru care inculpata Șcheul D. A. a fost trasă la răspundere penală prin rechizitoriu, constatându-se că în speță sunt aplicabile și disp. art. 99 al. 3 Cod penal, instanța nu a considerat că se impune a se reține în sarcina inculpatului B. V. I. și agravanta prev. de art. 75 lit. c Cod penal (săvârșirea infracțiunii împreună cu un minor – dincolo de situația factuală despre care s-a făcut anterior vorbire, fiind de luat în considerare și aspectul că potrivit art. 28 alin. 2 Cod penal, circumstanțele reale se răsfrâng asupra participanților, în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut), în condițiile în care cei doi au acționat separat pe momente temporale, fiecare pe un anumit segment al traiectoriei infracționale, desigur cu același scop, dar nu în baza unei înțelegeri prealabile.
Aceasta fiind situația de fapt și încadrarea juridică a faptei penale imputate inculpatului B. V., instanța a dispus condamnarea lui la pedeapsa închisorii, individualizată în funcție de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, a avut în vedere că pe parcursul procesului penal desfășurat în primă instanță, inculpatul a manifestat interes în raport de procedurile judiciare. A participat la fiecare termen de judecată, ceea ce denotă interesul pe care îl manifestă față de situația sa, conștientizând riscul pe care îl presupune aplicarea unei sancțiuni penale, el având reale posibilități de reinserție socială.
Astfel fiind instanța a dispus condamnarea inculpatului B. V. I. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 raportat la art.74 alin.1 lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art.76 alin.1 lit. a, alin.3 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.
Ca și modalitate de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în temeiul art. 861 alin.1 și 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării, pe o durată de 7 ani, termen de încercare calculat în conformitate cu prevederile art. 862 Cod penal, prin raportare la persoana acestuia, instanța formându-și convingerea că scopurile pedepsei, astfel cum acestea sunt prevăzute de art.52 Cod penal pot fi atinse și prin acordarea acestui beneficiu, măsurile cărora urmează a se supune fiind de natură a asigura îndeplinirea scopurilor sancțiunii.
În baza art. 71 al. 1 și 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii, stabilind totodată, în temeiul art.863 alin.1 și 2 Cod penal, măsurile de supraveghere și obligațiilor cărora li se va supune.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin.1 cu trimitere la art. 83 și 84 Cod penal și art. 864 alin. 2 Cod penal (revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate în caz de săvârșire din nou a unei infracțiuni, respectiv în caz de neîndeplinire a obligațiilor civile stabilite prin prezenta, în cursul termenului de încercare, precum și în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse).
Conform art.88 alin.1 Cod penal, din pedeapsa aplicată inculpatului s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 27.04.2011 până la 12.10.2011, iar conform art. 350 alin. 4 Cod procedură penală, s-a constatat că dispoziția privind menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată, dispusă față de inculpat, este executorie.
Dând rezolvare acțiunii civile adiacentă celei penale, în ceea ce privește pretențiile reprezentând daune morale formulate de partea civilă L. (actualmente K.) D., instanța le-a apreciat că acestea sunt în totalitate întemeiate, ținând seama că victima a fost adusă în situație de adevărată sclavie, fiind obligată să întrețină relații sexuale în condiții josnice, cu bărbați de diferite condiții sociale. Partea vătămată a suferit cu siguranță profunde traume de natură morală, acestea evidențiindu-se și în momentul ascultării sale în cursul cercetării judecătorești, ea dovedind prin atitudinea temătoare, anxioasă și labilă în care s-a prezentat în fața instanței că nu a depășit încă momentele traumatizante parcurse pe perioada cât a fost victimă a traficanților.
Raportat la traumele fizice și psihice suferite de partea vătămată, văzând și acordul inculpatului B. V. I. de despăgubire a părții vătămate cu suma solicitată instanța, în temeiul art.346 alin.1 și art.14 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.998 vechiul Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată - parte civilă K. D. C. (fostă L.) și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 10.000 euro (sau echivalentul în lei la data plății efective) cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește pe inculpata Șcheul D. A. instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2011 s-a dispus schimbarea de încadrare juridică a infracțiunii pentru care inculpata Șcheul D. A. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu, din art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 în art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu reținerea art. 99 al. 3 Cod penal.
Deși inculpata Șcheul D. A., prin memoriul depus la dosar, a încercat să contureze o altă imagine a evenimentelor ce au avut loc în G., o motivație total diferită a atitudinii sale neprietenoase față de L. D. C. – stare de gelozie la baza căreia stătea bănuiala că aceasta avea o relație cu numitul B. F., susținerile acesteia nu se confirmă din perspectiva ansamblului probator existent la dosar la care instanța a făcut referire în mod detaliat în analiza situației de fapt în preambulul considerentelor prezentei hotărâri ca și legătură exclusivă între ea și victimă, încercând astfel să înlăture orice implicare în activitatea infracțională a cărei victimă a fost minora.
Din declarațiile părții vătămate L. (actualmente K.) D. C., coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, rezultă că odată ajunsă în G. cu B. I. F., acesta a cazat-o în apartamentul în care el locuia cu inculpata Șcheul D. A., precum și cu alte două persoane, un băiat pe nume D. și o fată pe nume F., despre aceasta din urmă aflând chiar în cursul aceleiași zile că lucra ca și prostituată la un bordel din A. – „La magazinul 16”. Începând cu a doua zi, profitând de situația de inferioritate în care se afla și în care chiar B. I. F., în conlucrare cu inculpatul B., o adusese (victima fiind singură în G., fără bani, fără acte și fără a cunoaște limba sau locul) precum și prin amenințare („mi-a explicat că din acel moment îi aparțin cu totul și că trebuie să fac exact ce spune el, altfel voi avea probleme, în sensul că voi fi supusă unor acte de violență” – declarație parte vătămată din timpul u.p. cu referire la numitul B. I. F.), aceasta a fost obligată să întrețină relații sexuale cu diferiți clienți, contra cost, în beneficiul atât a lui B. cât și a inculpatei Șcheul D. A. („arăt că eram în permanență supravegheată, atât de inculpatul B. cât și de prietena acestuia Șcheul D. A., ambii amenințându-mă cu acte de violență sau cu moartea dacă încerc să fug sau să mă opun în momentul în care mi se cere să întrețin relații sexuale cu clienții pe care cei doi îi găseau. Cel mai mult îmi insufla o stare de teroare inculpata Șcheul D. A., care mă amenința cu bătaia și în situațiile în care era nemulțumită de banii pe care îi produceam într-o zi din întreținerea de relații sexuale cu clienții. Atât B. I. F. cât și Șcheul D. A. mă supravegheau îndeaproape încât să nu pot să iau legătura telefonic cu cineva din familie sau să discut pe messenger cu verișoara mea și să spun cumva ce mi se întâmplă. În acest sens stăteau lângă mine când vorbeam cu prietenii sau rudele apropiate și mă obligau să spun că îmi merge foarte bine iar dacă uneori izbucneam în plâns la telefon mă amenințau cu bătaia și cu faptul că îmi vor interzice total să iau legătura cu cei de acasă.”).
Este adevărat că în fața instanței, audiată fiind partea vătămată, a menționat printre altele că „La un moment dat D. a vrut să mă ducă undeva departe, întrucât era geloasă pe mine, crezând că aș întreține relații sexuale cu F..” însă această relatare nu confirmă varianta susținută de inculpată (lipsă activitate infracțională, legătură exclusivă cu victima doar pe fondul geloziei datorate bănuielii că aceasta ar avea relație cu B.) și nici nu infirmă contribuția infracțională a inculpatei, declarația victimei inclusiv din fața instanței urmând a fi interpretată ca un tot unitar și nu fragmentat, pe pasaje scoase din context. Ori încă de la început partea vătămată a declarat astfel „Cu privire la cele întâmplate în G., la modalitatea în care am fost traficată, mențin întru-totul cele relatate la organele de poliție fără a le mai putea relata cu lux de amănunte.” Ori la organele de urmărire penală a dat detalii cu privire la implicația infracțională inclusiv a inculpatei Șcheul D. A..
Cele susținute de victimă sunt confirmate și de martorul K. A. G., singurul martor mai apropiat de evenimentele ce au avut loc în G. care, cu referire la contribuția inculpatei Șcheul D. A., a declarat astfel „D. a acceptat în cele din urmă să întrețină relații sexuale contracost cu diferiți clienți, dat fiind faptul că nu cunoștea limba și nicio altă persoană căreia să-i ceară ajutorul iar cartea sa de identitate se afla la B. I. F. și Șcheul D. - A., cea din urmă agresând-o fizic de mai multe ori când D. refuza să iasă cu clienții în vederea întreținerii de relații sexuale.”; „De asemenea, prietena lui B. F., Șcheul D., făcea presiuni asupra D., de multe ori lovind-o și reproșându-i faptul că aduce prea puțini bani acasă.”
Inculpata Șcheul D. A. a participat ea însăși la exploatarea victimei minore, punându-i la dispoziție hainele pentru a ieși la stradă, preluând banii pe care clienții îi plăteau victimei pentru serviciile prestate, amenințând-o chiar pe victimă atunci când cuantumul sumelor era mic și a găzduit-o în cunoștință de cauză, cunoscând scopul prezenței ei acolo, în vederea exploatării.
Ca activitate de traficare a victimei minore, găzduirea trebuie să fie efectuată în scopul exploatării acesteia, ceea ce s-a și întâmplat în cazul de față.
Inculpata Șcheul D. A. nu a exercitat efectiv asupra victimei acte de violență care presupune folosirea forței fizice, însăși partea vătămată fiind contradictorie în relatări asupra acestui aspect, dar probatoriul testimonial relevă proferarea la adresa acesteia de amenințări, care-i induceau desigur o stare de teamă. Mai mult decât atât, o altă formă de constrângere, utilizată de către B. F. și inculpata Șcheul D. A., pentru realizarea acțiunilor de traficare, s-a materializat în lipsirea acesteia de libertate, fiind practic ținută în captivitate și obligată să se supună pretențiilor traficanților, fiindu-i confiscate documentele, astfel că nu avea posibilitatea de a se deplasa în mod liber.
Aceasta fiind situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei în infracțiunea de complicitate la trafic de minori, prev. de art.26 Cod penal raportat la art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, ca nefondată.
Potrivit art. 26 Cod penal, complicitatea este acea formă de participație ce constă în înlesnirea sau ajutarea cu intenție, în orice mod, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Prin această formă de participație se creează autorului condiții favorabile în vederea săvârșirii faptei, iar complicele cooperează la săvârșirea acesteia prin activități indirecte de natură a sprijini latura obiectivă sau subiectivă, ceea ce atribuie contribuției sale, în general, caracter de participație accesorie secundară. Contribuția sa nu este determinantă, nu este nemijlocită, nu constituie o activitate de săvârșire directă a faptei. Actele de complicitate, spre deosebire de cele de coautorat, nu realizează ele însele fapta, nu reprezintă o contribuție indispensabilă în procesul comiterii ei. Contribuția complicelui nu se înscrie în acțiunea tipică a faptei săvârșite, ci este exterioară acesteia.
Ori, în condițiile în care, în casă locuind cu B., inclusiv inculpata Șcheul D. A. a găzduit-o pe perioada exploatării pe partea vătămată L. D., exploatare la care dealtfel inculpata a și participat împreună cu B., astfel cum s-a dezvoltat în cele ce preced, cea în cauză a comis infracțiunea sub forma autoratului.
S-a mai invocat de către apărare că inculpata Șcheul D. A. a fost ea însăși o victimă a concubinului său B. F., care în repetate rânduri s-a manifestat violent față de aceasta. Dincolo de faptul că această apărare a intervenit doar pe parcursul cercetării judecătorești, chiar dovedită situația de violență și abuz fizic, față de realitățile cauzei aceasta nu conduce la conturarea unei constrângeri psihice de o așa manieră încât să atragă incidența cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei, prev. de art.46 Cod penal, ci doar se poate constata existența unei stări de violență conjugală prezentă, din păcate, și acceptată în mod firesc în cazul cuplurilor cu un anumit nivel de trai și standarde joase de instruire, în care partenerii sau unul dintre ei sunt lipsiți de experiență de viață.
Având în vedere că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, ea însăși fiind minoră atât în momentul în care s-a împrietenit cu B. F., ceea ce denotă o imaturitate psihică în aprecierea faptelor, tribunalul a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, dată fiind și starea de minoritate în care se afla la data comiterii infracțiunii.
Instanța de fond a reținut circumstanța atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit. a Cod penal, pe lângă lipsa de antecedente penale, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei sub limita minimă specială (astfel cum a fost redusă anterior, la jumătate, datorită stării de minoritate) în lipsa oricăror circumstanțe personale agravante, făcând aplicarea art.76 alin.1 lit. b Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie, și aceasta întrucât la data condamnării inculpata este majoră.
Ca și modalitate de individualizare a pedepsei, în temeiul art. 81 alin.1 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării, pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpată, calculat în conformitate cu prevederile art. 110 Cod penal (dispoziții speciale cu privire la minori).
În baza art. 71 al. 1 și 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Cum pedeapsa aplicată trebuie să reflecte echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât și al cuantumului și modalității de executare și să nu arate în niciun caz un efect intimidant, datorită severității excesive, sau un efect indulgent, urmare a unei clemențe abuzive, nemăsurate, fiind întrunite condițiile obiective (relativ la condamnare) și subiective (privind persoana inculpaților), instanța a dispus suspendarea executării pedepselor la care i-a condamnat pe cei doi inculpați, în condițiile prev. de art. 861 Cod penal, respectiv art. 81 Cod penal.
În planul acțiunii civile, în temeiul art.346 alin.1 și art.14 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.998 și art.1000 alin.2 vechiul Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată - parte civilă în contradictoriu cu inculpata și partea responsabilă civilmente L. R. și le-a obligat, în solidar, la plata sumei de 10.000 euro (sau echivalentul în lei la data plății efective), către partea vătămată – partea civilă, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal (revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate în caz de săvârșire din nou a unei infracțiuni, respectiv în caz de neîndeplinire a obligațiilor civile stabilite prin prezenta, în cursul termenului de încercare).
Potrivit art.350 alin.3 cod procedură penală, instanța a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatei a dispus anularea mandatului de arestare preventivă nr.58/2 din 29 aprilie 2011 emis de Tribunalul Suceava – Secția penală precum și a tuturor formelor de executare a acestuia.
În temeiul art.19 alin.1 din Legea nr. 678/2001 raportat la art.118 alin.1 lit. b Cod penal, a dispus confiscarea specială a sumei de 150 euro de la inculpatul B. V. I. (100 euro – contravaloare benzină și 50 euro – șpagă la vamă, restituite acestuia de inculpatul B. I. F.), acestea fiind singurele sume asupra cărora există probe la dosar.
Nu s-a probat cu certitudine faptul că inculpatul B. V. I. a primit de la B. o sumă de bani drept contraechivalent al predării victimei în vederea exploatării, pentru a se dispune confiscarea ei. De asemenea, nu au fost confiscate sumele de bani obținute de inculpata Șcheul ca urmare a exploatării victimei prin obligarea la prestații sexuale deoarece cuantumul acestora nu poate fi cu certitudine stabilit (număr clienți, preț plătit, parte profit obținut de inculpata Șcheul).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public – DIICOT – S. Teritorial Suceava și inculpații B. V. I. și S. D. A., pentru motivele pe larg expuse în încheierea de dezbateri din data de 16.01.2013.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 371, 378 Cod procedură penală, Curtea constată că cel declarat de parchet este nefondat, iar cele declarate de inculpați sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpații apelanți au comis faptele în împrejurările constatate și pe larg expuse în considerentele sentinței penale atacate.
Astfel, în perioada mai – august 2009, inculpatul B. V. I., în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpata Șcheul D. A. și numitul B. I. F., a recrutat-o pe victima minoră L. D. C., inducând-o în eroare prin false promisiuni privind obținerea unui loc de muncă în străinătate și a transportat-o până la . a fost preluată de către B. I. F.. Ulterior, inculpata Șcheul D. A., împreună cu B. I. F. au găzduit-o pe minoră în scopul exploatării și, prin amenințări și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, au obligat-o să practice prostituția în folosul lor.
Situația de fapt astfel reținută se probează, printre altele, cu:
- declarația martorului B. C., din care rezultă că i-a făcut cunoștință inculpatului B. V. I. cu minora L. D. C., cu ocazia unei întâlniri care a avut loc la restaurantul Casa Albă din municipiul Rădăuți, în cadrul cărora inculpatul B. V. I. i-a propus să meargă împreună cu el la muncă în G. ca ospătăriță .-se să se ocupe de costul transportului până în G.. În aceeași împrejurare, inculpatul a discutat telefonic cu B. I. F., care se afla în G., despre detaliile transportului minorei L. D. C., dar și despre găzduirea acesteia la locuința lui celui din urmă pe timpul șederii în G..
- declarația martorei L. A. - S., prezentă la discuțiile din restaurantul anterior nominalizat, și căreia, de asemenea, inculpatul i-a propus, în aceleași împrejurări, să meargă în G. la muncă, dar care însă a declinat oferta.
- declarațiile martorului K. A.-G., din care rezultă că în cursul anului 2009, în timp ce se afla în localitatea A., i-a solicitat numitului B. I.-F., cunoscut ca traficant de persoane minore in vederea practicării prostituției, o tânără cu care să întrețină relații sexuale contra cost. Persoana ce i-a fost oferită a fost partea vătămată, care a relatat martorului situația în care se găsește, respectiv tratamentul abuziv la care este supusă și modalitatea în care a fost înșelată, transportată în G. de către inculpatul B. V. I., care a încredințat-o numitului B. I. F. contra unei sume de bani și forțată de către acesta și inculpata Șcheul D. A. să practice prostituția în folosul lor.
A mai relatat martorul că partea vătămată i-a povestit că, odată ajunsă în A., B. F. i-a reținut documentele de identitate și i-a procurat o carte de identitate falsă, a obligat-o să întrețină relații sexuale cu mai mulți clienți pe care îi găsea cel menționat mai sus, banii câștigați în acest fel fiind însușiți în totalitate de către acesta. De asemenea, prietena lui B. F., Șcheul D., făcea presiuni asupra ei, de multe ori lovind-o și reproșându-i faptul că aduce prea puțini bani acasă.
Toate aceste aspecte relevate de martorii audiați conduc la concluzia că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, în modalitatea expusă în actul de sesizare a instanței.
Rezultă de aici că inculpatul, care dealtfel a recunoscut la ultimul termen de judecată înaintea instanței de fond comiterea faptei, a fost cel care a racolat-o pe partea vătămată minoră L. D. C., după o înțelegere prealabilă cu numitul B. I.-F., prin inducerea acesteia în eroare asupra naturii activității ce urma să o desfășoare odată ajunsă la destinație, după care, reușind să o treacă granița fără acordul părinților ei, a transportat-o în G., cunoscând de la început ce activități urma, în realitate, să desfășoare acolo ajunsă. Acest din urmă aspect rezultă și din aceea că inculpatul nu a făcut nicio dovadă că s-ar fi ocupat în mod constant, împreună cu numitul B. I. F., de plasarea forței de muncă de ambele sexe pe teritoriul Greciei, eventual contra vreunui comision. Mai mult, fiind o cunoștință apropiată a acestuia, avea informații cu privire la preocupările sale din G., întrucât altfel nu ar fi promis la două tinere de sex feminin, pe care tocmai le cunoscuse, și în mod aparent dezinteresat, că le ajută să-și găsească loc de muncă în străinătate, achitându-le cheltuielile de transport și riscând să le scoată ilegal din țară, în condițiile în care erau minore.
Ajunși la destinație, inculpatul a predat victima numitului B. I.-F., primind de la acesta 150 de euro (contravaloare benzină și șpagă la vamă). Acesta din urmă a cazat-o la domiciliul unde locuia împreună cu inculpata Șcheul D. A., cei doi exploatând-o sexual, în condițiile amplu expuse de către prima instanță, nepermițându-i să plece. În final, numitului B. I.-F. a „vândut-o” martorului K. A.-G., numai în acest mod cel din urmă reușind să o salveze din locul în care, împotriva voinței ei, era silită să rămână.
A arătat inculpata că nu a avut nicio contribuție în ansamblul ilicit, cel care a cazat-o și exploatat-o sexual pe victimă fiind exclusiv numitul B. I.-F.. Or, aceste susțineri nu pot fi primite.
Martorul K. A. G., care a cunoscut întreaga situație în mod personal, dar și direct de la victimă, pe parcursul implicării ei în „activitatea” ce i-a fost impusă, a precizat că cea din urmă i-a relatat despre contribuția inculpatei la exploatarea sexuală la care a fost supusă, constând în găzduirea ei în domiciliul comun al celor doi concubini, dar și în actele de violență psihică (amenințare) și fizică (lovire) pe care le-a suportat „de mai multe ori când D. refuza să iasă cu clienții în vederea întreținerii de relații sexuale”. Aceste afirmații confirmă mențiunile părții vătămate inserate în declarația dată în faza de urmărire penală.
Mai mult, inculpata a participat în mod efectiv și nemijlocit la exploatarea victimei minore, punându-i la dispoziție hainele pentru a ieși la stradă, preluând banii pe care clienții îi plăteau pentru serviciile prestate, amenințând-o când sumele pe care le realiza erau mici și a găzduit-o în locuința comună în cunoștință de cauză, cunoscând scopul prezenței ei acolo, în vederea exploatării.
În situația în care nu ar fi fost de acord să procedeze astfel, chiar și dacă s-ar fi temut de eventualele manifestări violente la adresa sa venite din partea numitului B. I. F., ar fi avut posibilitatea să meargă la poliția din A. și să solicite protecție, ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Este real că în declarația dată în fața instanței, partea vătămată a încercat să minimizeze contribuția inculpatei în ansamblul ilicit, însă aceste relatări nu se coroborează cu poziția sa anterior manifestată sub prezentul aspect, susținută de mijloacele de dovadă anterior analizate. Chiar și în situația în care aceasta nu a exercitat efectiv asupra victimei acte de violență care presupun folosirea forței fizice, amenințările proferate la adresa ei i-au indus o stare de teamă.
Această contribuție a inculpatei în ansamblul ilicit mai sus relevată, la care se adaugă menținerea părții vătămate minore în captivitate, prin contribuția celor doi, în imposibilitate fizică de a pleca, buletinul său de identitate fiindu-i confiscat, se circumscrie activității specifice elementului material al laturii obiective a infracțiunii fapt consumat, neconstituind doar un ajutor dat numitului B. I. F., în vederea exploatării sexuale a victimei. Prin urmare, în mod corect prima instanță nu a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de complicitate la trafic de persoane, astfel cum inculpata a solicitat.
Nu se poate reține nici faptul că inculpata a procedat astfel constrânsă fiind de către numitul B. I. F., întrucât în acest caz i-ar fi putut aduce la cunoștință victimei situația în care ea însăși se află și ar fi fugit împreună ori ar fi încunoștiințat autoritățile elene, atunci când nu erau supravegheate de către acesta.
Prin urmare, fapta, în încadrarea juridică dată de către prima instanță, există și a fost comisă cu intenție de către inculpată, achitarea sa, astfel cum aceasta a solicitat, neputând fi dispusă în cauză.
Relativ la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, apreciază curtea că acesta poate fi diminuat, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante reținute în sarcina lor.
O pedeapsă, prin cuantumul concret individualizat raportat la natura infracțiunii comise, împrejurările săvârșirii ei și urmarea produsă, dar și la persoana inculpatului, trebuie să răspundă atât principiului proporționalității cu gravitatea faptei, cât și scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, respectiv cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare a persoanei căreia îi este aplicată.
Analizând situația particulară a inculpatului B. V. I., constată curtea că acesta a recunoscut fapta comisă, dovedind că a conștientizat efectele încălcării legii, iar în plan personal nu are antecedente penale, actualmente își câștigă existența în mod onest, fiind angajat în muncă. În plus și-a întemeiat, prin căsătorie, o familie. Toate aceste elemente creează instanței convingerea că o pedeapsă de 3 ani închisoare, chiar și în condițiile neprivării sale de libertate, este de natură a-l determina să nu se mai cantoneze, în viitor, în sfera ilicitului penal.
Constrângerile impuse inculpatului pe durata termenului de încercare (ce va fi redus, ca urmare a diminuării cuantumului sancțiunii aplicate, în conformitate cu prevederile art. 862 Cod penal), constând în măsuri de supraveghere și obligații, astfel cum sun ele reglementate de art. 863 alin. 1,2,3 Cod penal, sunt necesare pentru corectarea conduitei acestuia, nejustificându-se înlăturarea lor și aplicarea art. 81 și urm. Cod penal, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Relativ la inculpata Șcheul D. A., aceasta era minoră la data săvârșirii faptei, cu discernământul în formare, deci insuficient de matură din punct de vedere psihic pentru a înțelege pe deplin consecințele conduitei sale. Date fiind și ascendentul emoțional pe care numitul B. I. F. l-a avut asupra sa, în lipsa unei reale ocrotiri părintești, precum și aceea că anterior săvârșirii infracțiunii, dar și ulterior, a manifestat o bună conduită în familie și societate, apreciază curtea că o pedeapsă de 2 ani închisoare, chiar și în condițiile suspendării condiționate a executării ei, va produce o schimbare a comportamentului inculpatei, începând cu atitudinea sa față de valorile sociale și morale pe care le-a negat prin săvârșirea infracțiunii și continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor de conduită ulterioare.
Așadar, în cauză se justifică diminuarea pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpați, și nu majorarea acestora, astfel cum parchetul a solicitat.
Având în vedere că în favoarea inculpatului B. V. I. s-au reținut circumstanțe atenuante judiciare, și apreciind că pentru reeducarea sa nu se justifică stabilirea în sarcina acestuia, alături de sancțiunea principală, a unor pedepse complementare, curtea constată că în mod temeinic prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 76 alin. 3 Cod penal, motivul de apel formulat de către parchet în acest sens nefiind primit.
În latura civilă a cauzei, corect a reținut tribunalul ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 vechiul Cod civil, în vigoare la data comiterii faptelor, obligându-i pe aceștia la plata de daune morale către partea vătămată (și care au fost solicitate de la fiecare inculpat în mod individual - fila nr. 129 dosar fond -, ea renunțând astfel la beneficiul solidarității, instituit de lege în favoarea creditorului și cu privire la care el are drept de dispoziție). Totodată, având în vedere starea de minoritate a inculpatei la data comiterii faptei, obligarea sa în solidar cu partea responsabilă civilmente L. R. a fost corect dispusă.
Relativ la cuantumul sumelor stabilite cu acest titlu, constată curtea că ele au fost temeinic apreciate, prin prisma suferințelor fizice și psihice încercate de partea vătămată. Astfel, minoră fiind, aceasta a fost înșelată de către inculpat și transportată în G., unde a fost constrânsă la întreținerea, în mod repetat, de raporturi sexuale în beneficiul lui B. I. F. și al inculpatei. I-au fost astfel afectate echilibrul (fiind și în prezent traumatizată, manifestând anxietate și putere redusă de concentrare) și încrederea în oameni, precum și stima de sine și reputația de care se bucura în societate anterior racolării și exploatării ei prin înșelăciune, toate acestea cu caracter de durată.
Așa fiind, înlăturarea ori diminuarea întinderii daunelor morale la care inculpații au fost obligați a le achita părții vătămate, în baza celor de mai sus arătate, nu se justifică în cauză.
Cât privește cheltuielile judiciare stabilite în sarcina lor (minora în solidar cu partea responsabilă civilmente), acestea au fost corect apreciate, în baza actelor efectuate de către organul de urmărire penală și de instanța de fond, incluzându-se aici și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, neimpunându-se o reducere a acestora.
Pentru considerentele arătate, care se adaugă celor pe larg expuse de către prima instanță, curtea, constatând neîntemeiat apelul declarat de Ministerul Public – DIICOT – S. Teritorial Suceava, în conformitate cu disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală îl va respinge ca atare.
Constatând întemeiate apelurile declarate de inculpați, în baza prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, le va admite.
Va desființa în parte sentința penală atacată și, în rejudecare, va proceda în sensul celor mai sus arătate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de Ministerul Public – DIICOT – S. Teritorial Suceava împotriva sentinței penale nr. 38 din data de 01.03.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ .
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de inculpații B. V. I., fiul lui D. și S., născut la data de 24.01.1985 în municipiul Rădăuți, județul Suceava, cu domiciliul în ., nr.2274, județul Suceava, posesor a C.I. . nr._, CNP_, fără antecedente penale și S. D. A., fiica lui C. și R., născuta la data de 01.08.1991 în municipiul Rădăuți, județul Suceava, cu domiciliul în . Satu M., nr. 258, județul Suceava, posesoare a C.I. . nr._, CNP_, fără antecedente penale, împotriva aceleiași sentințe.
Desființează în parte sentința penală apelată și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul B. V. I., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, raportat la art.74 alin.1 lit. a și c Cod penal cu aplicarea art.76 alin.1 lit. a, alin. 3 Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (în loc de 4 ani închisoare).
În temeiul art. 862 Cod penal, stabilește termen de încercare pentru inculpat de 6 ani (în loc de 7 ani).
Condamnă pe inculpata Șcheul D. A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, art.109 Cod penal raportat la art.74 alin.1 lit. a Cod penal cu aplicarea art.76 alin.1 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (în loc de 3 ani închisoare).
În temeiul art. 110 Cod penal, stabilește termen de încercare pentru inculpată de 4 ani (în loc de 5 ani).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpați și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.01.2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.: A.V.
Dact.: B.C.
2 ex./11.02.2013
Jud. fond: C. G.I.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 336/2013. Curtea de... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
