Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 72/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 72/2016
Dosar nr._ - art. 181 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 72
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2016
Președinte A. A. V.
Judecător I. T.
Grefier D. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de inculpatul U. S. fiul lui C. și E., născut la data de 25.08.1975 în ., cu același domiciliu în satul Ungureni, județul B., CNP-_ și de partea civilă G. C. domiciliată în comuna Ungureni, ., împotriva sentinței penale nr. 406 din data de 07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Săveni în dosar nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă partea civilă apelantă G. C., asistată de avocat ales M. N., lipsă fiind inculpatul apelant U. S. și reprezentantul părții civile intimate S. Județean de Urgență „Mavromati” B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat M. N., pentru partea civilă apelantă G. C., depune la dosar declarația de apel în original. Totodată, față de motivele de apel ce privesc atât latura penală a cauzei cât și cea civilă, solicită admiterea probei cu expertiza medico-legală.
Instanța învederează domnului avocat că această probă a fost respinsă prin Încheierea de ședință din data de 11 ianuarie 2016.
Atât avocat M. N. cât și reprezentantul Parchetului arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales M. N. solicită admiterea apelului declarat de partea civilă apelantă G. C., desființarea sentinței pronunțată de către instanța de fond în sensul admiterii în totalitate a cererii de constituire de parte civilă pentru motivele expuse pe larg în declarația de apel. Consideră că daunele morale dar și cele materiale acordate de prima instanță sunt într-un cuantum modic, iar în plus cheltuielile judiciare nu au fost acordate în cuantumul în care acestea au fost dovedite. Învederează faptul că în cursul urmăririi penale partea civilă a formulat două plângeri împotriva actelor emise de procuror, a doua plângere a fost admisă, cauza fiind reținută pentru rejudecare sub aspectul săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de vătămare corporală. Totodată, solicită obligarea inculpatului apelant la plata cheltuielilor judiciare din această fază procesuală conform chitanței pe care o depune la dosar în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelurilor formulate în cauză de către inculpat și partea civilă, ca nefondate și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind legală și temeinică. Apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just și proporțional individualizată, iar cuantumul daunelor materiale și morale corect stabilite de către prima instanță.
Declarând închise dezbaterile ce au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio, în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 406 din data de 07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Săveni în dosar nr._, în temeiul disp. art. 386 Cod procedură penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului U. S. din infracțiunea prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal, de vătămare corporală în infracțiunea prev. și ped. de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal, de lovire și alte violențe.
În baza disp. art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, cu aplicarea disp. art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. e Cod penal, inculpatul U. S. a fost condamnat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În temeiul disp. art. 71 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b Cod penal pe durata pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani și 2 (două) luni, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul disp. art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate prevăzute de art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza disp. art. 19, 397 Cod procedură penală, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. C. și inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 1.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza disp. art. 19,397 Cod procedură penală, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență „Mavromati” B. și inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 1345,12 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate G. C..
În baza disp. art. 7 alin. 1, 2 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul U. S. pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Săveni a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni sub nr._ din data de 09.01.2013, petentul G. C. a solicitat desființarea Rezoluției de scoatere de sub urmărire penală din data de 01.11.2012 dată în dosarul nr. 728/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni și a Ordonanței de respingere a plângerii nr. 257/II/2 din data de 13.12.2012 dată de P. procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni.
În motivarea plângerii petentul a arătat că existența infracțiunii de vătămare corporală rezultă din probatoriul administrat în cauză, autorul agresiunii fiind identificat în persoana intimatului U. S., context în care soluția dată de procuror este netemeinică și nelegală.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 728/P/2010 cuprinzând lucrările efectuate de P. de pe lângă Judecătoria Săveni, Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din data de 01.11.2012 dată în dosarul nr. 728/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni și a Ordonanța de respingere a plângerii nr. 257/II/2 din data de 13.12.2012 dată de P. procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni.
Prin Încheierea din data de 04 aprilie 2013, a fost admisă plângerea formulată de petentul G. C., iar în temeiul disp. art. 2781 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, rezoluția de scoatere de sub urmărire penală din data de 01.11.2012 și Ordonanța de respingere a plângerii din data de 13.12.2012 dată în dosarul nr. 728/P/2010 al Parchetului Judecătoria Săveni au fost desființate, cauza fiind reținută spre rejudecare sub aspectul săvârșirii de intimatul U. S. a infracțiunii de vătămare corporală, prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal, în complet legal constituit.
Prin încheierea din data de 17.05.2013, cauza a fost repartizată aleatoriu prin blocarea completului ce a pronunțat încheierea din data de 04 aprilie 2013.
Învestită cu soluționarea cauzei, prima instanță a procedat la audierea părții vătămate G. C., acesta precizând că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 lei, din care 10.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale (fila 50 dosar ).
De asemenea, a fost audiat inculpatul U. S., susținerile acestuia fiind consemnate în procesele verbale atașate cauzei (filele 54-55, 96-97 dosar), în cauză procedându-se și la audierea martorilor din lucrări G. M., G. M., M. Doinel M. și Chicăroșie G. (filele 66 – 68, 72 dosar), precum și a martorilor propuși de inculpat, C. D. și M. C. (filele 79-82 dosar) și de partea vătămată pe latură civilă, M. M. și I. V. (filele 86, 87 dosar).
Analizând materialul probator administrat în cauză, Judecătoria Săveni a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 29.09.2009, în jurul orelor 19:00-19:30, în timp ce pășuna ovinele aparținând fratelui săi pe o suprafață de teren aparținând acestuia, partea vătămată G. C. a scăpat oile pe terenul numitului U. C. cultivat parțial cu lucernă, teren ce se învecinează cu terenul fratelui său G. M. situat pe raza . „R.”. În scurt timp, la fața locului a venit cu un faeton inculpatul U. S., fiul numitului U. C., care i-a aplicat mai multe lovituri cu un băț peste cap, corp și mâini, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 28-30 de zile pentru vindecare.
Martorii C. I. și Chicăroșie G. în declarațiile date la urmărirea penală (filele 66-67, dosar UP) au arătat că, în ziua de 29.09.2009, s-au întâlnit cu numitul U. C. și fiii acestuia, U. S. și U. A., care le-au spus să pășuneze vacile pe un teren semănat cu lucernă proprietatea acestora din urmă. În timp ce pășunau vacile, s-au întâlnit cu partea vătămată G. C. care pășuna oile parțial pe terenul semănat cu lucernă aparținând numitului U. C., cât și pe miriștea numitului G. M., prilej cu care au atenționat-o pe partea vătămată să nu mai pășuneze în acel loc pentru a nu fi bătută de cei din familia U..
Cei doi martori au menționat că din locul unde U. C., U. S. și U. A. încărcau coceni de porumb, puteau să vadă pe partea vătămată pășunând oile pe terenul acestora cultivat cu lucernă și că a doua zi au aflat că partea vătămată a fost bătută de inculpatul G. C..
Declarațiile martorilor Chicăroșie G. și C. I. au conferit veridicitate declarațiilor martorului M. Doinel M. date la urmărire penală și în instanță, potrivit cărora acesta l-a văzut pe inculpat deplasându-se cu căruța în zona în care partea vătămată G. C. păștea oile și lovindu-l pe acesta cu o bâtă, în condițiile în care cocenii adunați de membrii familie U. nu puteau fi transportați decât utilizând un mijloc de transport.
Existența conflictului dintre părți a fost confirmată și de martorii G. M. și G. M. care l-au găsit pe partea vătămată în apropierea stânei acestora din tarlaua Ulmi târându-se pe jos și văicărindu-se și cărora partea vătămată le-a relatat că a fost bătut de inculpatul U. S..
Partea vătămată a fost transportată cu ambulanța la S. Județean „Mavromati” B., unde a fost internat în perioada 30.09-25.10.2009 cu diagnosticul „politraumatism prin agresiune, fractură închisă cu deplasare 1/3 medie MV mâna stângă, contuzie forte 1/3 medie AB stâng cu hematom important, contuzie forte umăr drept, coapsă stângă, cu echimoză tegumentară pe fața internă, plagă contuză 1/3 medie față anterioară gambă dreaptă, TCF acut cu plăgi excoriate hemifacies stâng cu echimoză preorbitară stângă, HTA stadiul III, bronșită Cronică”.
În data de 19.10.2009, petentul a fost examinat medico-legal, iar prin certificatul medico-legal nr. 1219/19.10.2009, s-a stabilit că acesta prezenta leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur alungit, ce pot data din data de 29.09.2009, pentru a căror vindecare necesita 28-30 de zile de îngrijiri medicale (fila 21, dosar UP ).
Prin raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. 25E/17.02.2012 eliberat de SML B. s-a stabilit că partea vătămată G. C. prezenta la data de 13 februarie 2012 când a fost examinat de medicul legist o fractură veche metacarp V mâna stângă, an ax anatomic consolidată prin calus și că acesta are capacitatea de muncă păstrată, neîncadrându-se în grad de invaliditate sau de handicap ( filele 25-26, dosar UP).
Inculpatul nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, nici în cursul urmăririi penale, nici cu prilejul audierii în primă instanță, acesta precizând că, la momentul incidentului se afla cu oile la pășunat pe imașul satului Sapoveni și că nu s-a întâlnit cu partea vătămată în ziua de 29.09.2009. Martorii M. C. și C. D., propuși în apărare de inculpat nu au dat declarații relevante în cauză.
Astfel, martorul C. D. a precizat că în ziua incidentului, s-a întâlnit cu inculpatul la iaz în jurul orei 14,30, martorul M. C. arătând că, în data de 29.09.2009, a plecat de la stâna familiei U. la ora 8,30 și s-a întors la stână la ora 22,00, fără a cunoaște ce a făcut inculpatul în acest interval de timp.
Față de situația de fapt descrisă mai sus și reținută pe baza probatoriului administrat, în drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului, care, în ziua de 29.09.2009, în jurul orelor 19:00-19:30, l-a lovit de mai multe ori cu un băț pe partea vătămată G. C., care se afla cu oile la pășunat pe terenul cultivat cu lucernă al familiei U., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 28-30 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 181 alin. 1Cod penal, de vătămare corporală.
Deoarece la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal, instanța de fond a analizat care din cele două legi penale succesive au aplicabilitate în cauza de față. Astfel, potrivit art. 5 din Codul penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Instanța va constata că mai favorabilă este legea penală veche, având în vedere posibilitatea reținerii de circumstanțe atenuante, precum și faptul că regimul de executare a pedepsei reglementat de Codul penal 1968 este mai permisiv sub aspectul obligațiilor stabilite prin lege în sarcina inculpatului. Chiar dacă legea nouă prevede pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii, raportat la cuantumul amenzii stabilit în sistemul zilelor amendă, că o astfel de pedeapsă este mult prea împovărătoare față de situația materială a acestuia.
Prin urmare, față de considerentele prezentate mai sus, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea acesteia fiind avute în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, precum și criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei determinat de împrejurările în care a fost comisă, inculpatul săvârșind fapta de agresiune asupra părții vătămate, deoarece l-a surprins pășunând oile pe terenul său, de urmările produse și de persoana inculpatului.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, are vârsta de 39 ani, studii opt clase, necăsătorit, ocupația – agricultor.
În raport de circumstanțele săvârșirii faptei și de circumstanțele personale ale inculpatului Urscahe S. instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea, orientată sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante (art. 74 lit. a Cod penal ).
În consecință, în baza disp. art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. e Cod penal, a aplicat inculpatului U. S. pedeapsa de 2 (dou ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art. 71 Cod penal a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, natura faptei săvârșite și implicit gradul de pericol social al acesteia conducând la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond, având în vedere că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și a stabilit un termen de încercare, conform art. 81 Cod penal combinat cu art. 82 Cod Penal.
Totodată, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, conform dispozițiilor art. 71 al. 5 Cod penal din 1969.
Instanța de fond a atras atenția inculpatului și asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării.
În baza disp. art. 7 alin. 1, 2 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul U. S. pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a reținut că partea vătămată G. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 lei, din care 10.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale reprezentând cheltuieli efectuate cu vindecarea sănătății și daune morale.
Instanța de fond a apreciat că existența prejudiciului moral este indubitabilă, rezultând de suferința fizică încercată de partea civilă ca urmare a agresiunii suferite, precum și din suferința morală cauzată de sentimentul de inferioritate în raport de agresor ca urmare a lezării onoarei și reputației sale, persona vătămată fiind în vârstă de 57 de ani.
Prin urmare, instanța de fond a considerat că, în raport de consecințele produse prin fapta inculpatului de vătămare a integrității corporale a părții civile, de natura leziunilor suferite și numărul mare de zile de îngrijiri medicale acordate pentru vindecare, de vârsta părții vătămate, dar și de împrejurările în care a fost comisă fapta, că pretențiile civile solicitate sunt întemeiate în parte, în limita sumei de 5.000 lei, pe care a considerat-o ca fiind echitabilă și suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de către partea civilă.
În ceea ce privește prejudiciul material, instanța de fond a reținut că partea vătămată a fost internată în spital timp de 25 zile și că ulterior externării i s-a recomandat menținerea imobilizării la mâna stângă timp de 21 de zile, perioadă în care acesta a fost în imposibilitatea de a munci și de a obține venituri. Din actele medicale depuse la dosar a rezultat că acestuia i s-a recomandat control medical la două trei zile la policlinica județeană și scoaterea firelor după 14 zile, fapt ce a determinat efectuarea de către partea vătămată de cheltuieli cu deplasarea. Deși partea vătămată nu deține înscrisuri prin care să facă dovada cheltuielilor efectuate, cu excepția celor pentru eliberarea certificatului medico-legal și al raportului de expertiză medico-legală, în mod evident aceste cheltuieli au fost efectuate de către acesta, pe care instanța de fond le-a evaluat la suma de 250 lei, la care a adăugat și câștigul nerealizat în perioada celor 45 de zile în care a fost în imposibilitatea de a munci în sumă de 750 lei, calculat în raport de salariului de bază minim brut pe țară stabilit prin HG nr. 1051/2008.
În consecință, în baza disp. art. 19, 397 Cod procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. C. și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale și 1.000 lei daune materiale.
În ce privește pretențiile civile formulate de partea civilă S. Județean de „Urgență” Mavromati B., instanța de fond a constatat că aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1345,12 lei (fila 29, dosar UP), pretenții pe care le-a considerat întemeiate, astfel că, în baza disp. art. 19, 397 Cod procedură penală raportat la disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență „Mavromati” B. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei menționate mai sus reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate G. C..
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 350 lei.
Împotriva sentinței penale nr. 406 din 07.07.2014 a Judecătoriei Săveni, în termen legal, au formulat apel inculpatul U. S. și partea civilă G. C..
Inculpatul apelant U. C. S. nu a motivat apelul declarat în cauză și, deși a fost legal citat, acesta nu s-a prezentat în fața instanței de apel la nici un termen de judecată.
Partea civilă G. C. a criticat soluția instanței atât în ce privește latura penală a cauzei cât și cea civilă. Astfel, în latură penală a considerat că în mod greșit instanța de fond a respins proba privind efectuarea unei noi expertize medico legale întrucât partea vătămată prezintă urme vizibile ale loviturilor aplicate de către inculpat, în prezent aceasta neputând să folosească brațul lezat la muncile agricole și nici la treburile din gospodărie. Ca o consecință a respingerii acestei probe, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă este prea blândă în raport de urmările produse ca urmare a comiterii infracțiunii.
Referitor la latura civilă a cauzei, partea civilă a arătat că suma privind despăgubirile este prea mică, că prima instanță nu a ținut cont la stabilirea daunelor materiale și a cheltuielilor judiciare de perioada petrecută în spital, de cheltuielile de spitalizare, de situația și de starea actuală a sa, că veniturile sale s-au diminuat, faptul că au existat două plângeri împotriva actelor procurorului, precum și de cheltuielile de judecată din faza de judecată efectuate.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2 și art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Curtea constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, efectuând o cercetare judecătorească corespunzătoare, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final, pe baza interpretării corecte a probatoriului, la concluzia că inculpatul U. S. se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, dând faptei încadrarea juridică corectă, în considerarea disp. art.5 Cod penal.
Inculpatul a contestat în mod constant declarațiile martorului M. Doinel M., având în vedere că acesta a fost identificat și audiat la un interval de timp relativ mare față de momentul săvârșirii faptei, însă în mod corect a reținut și prima instanță că susținerile sale sunt constante în decursul procedurilor și se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, martorii C. I. și Chicăroșie G. au arătat că, la data incidentului s-au întâlnit cu persoana vătămată și au avertizat-o că va fi bătută de către inculpat dacă pășunează pe terenul acestuia, întrucât se întâlniseră anterior cu acestea și familia sa. Existența conflictului a fost confirmată și de martorii G. M. și G. M. care l-au găsit pe partea vătămată în apropierea stânei acestora din tarlaua Ulmi târându-se pe jos și văicărindu-se și cărora partea vătămată le-a relatat că a fost bătut de inculpatul U. S..
Declarația martorului M. Doinel M. se coroborează atât cu declarațiile sus-menționate, cât și cu declarația persoanei vătămate sau constatările medico-legale – acestea evidențiind că persoana vătămată a fost lovită cu un corp dur alungit. Astfel, în urma agresiunilor exercitate de inculpat asupra persoanei vătămate, aceasta a suferit un „politraumatism prin agresiune, fractură închisă cu deplasare 1/3 medie MV mâna stângă, contuzie forte 1/3 medie AB stâng cu hematom important, contuzie forte umăr drept, coapsă stângă, cu echimoză tegumentară pe fața internă, plagă contuză 1/3 medie față anterioară gambă dreaptă, TCF acut cu plăgi excoriate hemifacies stâng cu echimoză preorbitară stângă, HTA stadiul III, bronșită Cronică”. Din certificatul medico-legal nr. 1219/19.10.2009, s-a stabilit că persoana vătămată prezenta leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur alungit, ce pot data din data de 29.09.2009, pentru a căror vindecare necesita 28-30 de zile de îngrijiri medicale, iar prin raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. 25E/17.02.2012 eliberat de SML B. s-a stabilit că persoana vătămată G. C. prezenta la data de 13 februarie 2012 fractură veche metacarp V mâna stângă, an ax anatomic consolidată prin calus și că acesta are capacitatea de muncă păstrată, neîncadrându-se în grad de invaliditate sau de handicap. În condițiile în care fapta a fost săvârșită în urmă cu peste 6 ani, iar în cauză au fost efectuate constatări de către medicul legist precum și un raport de expertiză medico-legală traumatologică, în mod corect a reținut prima instanță că efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală, în principal pe baza înscrisurilor persoanei vătămate, nu se impune.
De asemenea, susținerile inculpatului referitoare la aceea că la momentul incidentului se afla cu oile la pășunat pe imașul satului Sapoveni și că nu s-a întâlnit cu partea vătămată în ziua de 29.09.2009, nu au fost confirmate de către martorii M. C. și C. D., propuși chiar de către inculpat în vederea dovedirii acestei împrejurări de fapt.
Coroborând aceste probe, și reținând motivarea primei instanțe, Curtea constată că s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptei inculpatului apelant U. S., precum și o corectă aplicare a dispozițiilor art. 5 Cod penal.
În mod corect s-a apreciat astfel că legea penală mai favorabilă este legea penală veche și în raport de această încadrare pedeapsa principală aplicată de prima instanță a fost în mod judicios individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 din Codul penal din 1969 (câtă vreme s-a stabilit că incriminarea veche este lege penală mai favorabilă), dar și de circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal. Deși persoana vătămată a criticat și modalitatea de individualizare a pedepsei, Curtea constată că acest motiv de apel este nefondat, având în vedere că reacția inculpatului a fost determinată de pășunarea oilor pe terenul său de către persoana vătămată, numărul de zile de îngrijiri medicale (îndreptat către minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută), împrejurarea că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, precum și intervalul mare de timp scurs de la data săvârșirii faptei.
Sub aspectul laturii civile, instanța de apel constată că la judecată în primă instanță, persoana vătămată G. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 lei, din care 10.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale reprezentând cheltuieli efectuate cu vindecarea sănătății și daune morale.
Ținând cont de situația de fapt reținută în vederea angrenării răspunderii penale a inculpatului, și de dovezile prezentate de partea civilă pentru justificarea daunelor materiale, Curtea constată că în mod corect instanța de fond, reținând că sunt fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei faptei ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu precum și a vinovăției inculpatului, l-a obligat pe acesta la plata daunelor materiale, în sumă de 1000 lei și 5000 lei daune morale.
Sub aspectul daunelor morale, instanța de apel reține că orice suferință fizică se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suporta astfel, în mod automat, și o suferință psihică - așa cum este și cazul părții civile, în speța de față. Însă oricât de dificilă ar fi operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe (cu consecințe directe în stabilirea nivelului dezdăunărilor morale), instanța nu statuează însă în mod arbitrar asupra acestei chestiuni, ci are la îndemână drept criterii orientative o . aspecte.
Astfel, pe de o parte, Curtea se raportează la gravitatea suferinței de ordin fizic suportate de către partea civilă, care în speța dată, s-a apreciat că nu este deloc neglijabilă, având în vedere trauma suferită - leziuni corporale care au fost stabilite în mod obiectiv, prin actele medico-legale existente la dosar. Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța de apel are în vedere ca sumele de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victima și să nu constituie amenzi excesive pentru inculpat care prin fapta sa ilicită a stat la originea lor și care pentru aceasta a suferit deja o condamnare penală. De asemenea, Curtea are în vedere și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile.
Ori, din perspectiva tuturor aceste aspecte, instanța de apel apreciază că valoarea daunelor morale acordate de către prima instanță este echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite de partea civilă, apreciind că un cuantum de 5000 lei reprezintă o compensare corespunzătoare a prejudiciului nepatrimonial cauzat acesteia de către inculpat prin fapta sa.
În ceea ce privește daunele materiale, acestea pot fi acordate nu prin apreciere în baza unor criterii stabilite prin jurisprudență (ca în cazul daunelor morale), ci pe bază de probe referitoare la cheltuielile efectiv făcute sau venitul nerealizat.
Așa fiind, solicitarea părții civile de a se proceda la majorarea acestor despăgubiri nu poate fi primită.
În consecință, în baza art. 421 alin. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpatul U. C. S. și partea civilă G. G. C. împotriva S.p.406 din 7.07.2014 a Judecătoriei Săveni.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul apelant U. C. S. și apelantul parte civilă G. G. C., fiecare, la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpatul U. C. S. și partea civilă G. G. C. împotriva S.p.406 din 7.07.2014 a Judecătoriei Săveni.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă apelantul inculpat U. C. S. și apelantul parte civilă G. G. C., fiecare, la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. A.A.V.
Tehnored. D.D.
Jud. fond: A. L. L.
6 ex./24.02.2016
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 92/2016.... → |
|---|
