Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 97/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 97/2016
Dosar nr._ - art. 193 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 97
Ședința publică din data de 03 februarie 2016
Președinte N. V.
Judecător B. O.
Grefier I. V.
Ministerul Public –P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava reprezentat prin procuror G. P. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul P. B., împotriva sentinței penale nr. 686 din 6 noiembrie 2015 a Judecătoriei D..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat ales F. V. și partea civilă intimată L. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Partea civilă intimată L. C. arată că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului P. B., sens în care s-a luat declarație acestuia, consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat F. V. pentru inculpatul apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare, a se dispune încetarea procesului penal în baza art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală, ca urmare a plângerii prealabile a persoanei vătămate.
Partea civilă intimată solicită admiterea apelului declarat, arătând că nu mai are nicio pretenție de la inculpat.
Procurorul, având cuvântul, solicită admiterea apelului și încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile și aplicarea disp. art. 275 alin. 2 lit. b Cod procedură penală.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și încetarea procesului penal.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio, potrivit disp. art. 369 Cod procedură penală, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința penală nr. 686 din 6 noiembrie 2015 a Judecătoriei D. a fost condamnat inculpatul P. B. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal la 10 luni închisoare.
În baza art. 96 alin. 4 Cod penal a revocat suspendarea executării pedepsei de 1(un) an și 2 luni de zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 980 din 28 .11.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D..
În baza art. 96 alin. 5 cu raportare la art. 41 alin. 1 și 43 alin.1 Cod penal a dispus executarea pedepsei de 1( un) an și 2 luni închisoare alături de pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând astfel ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de penitenciar.
A obligat inculpatul să plătească părții civile 1683 lei daune materiale și 600 lei daune morale.
A obligat inculpatul să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare, iar părții civile 500 lei cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D. nr. 1005/P/2014, înregistrat la această instanță sub nr._ din 19 februarie 2015, inculpatul P. B. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, faptă comisă prin aceea că în data de 19 iunie 2014, în jurul orelor 19,30 l-a lovit pe partea civilă L. C. cauzându-i astfel leziuni pentru care au fost necesare 15- 16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Examinând situația de fapt, instanța a reținut că în ziua de 19 iunie 2014 inculpatul și partea civilă s-au întâlnit în fața localului . localitatea Pomârla, jud. B.. Partea civilă i-a reproșat inculpatului că i-a cosit o cultură de lucernă de pe un teren aflat în extravilanul localității și pe acest motiv cei doi au avut o discuție contradictorie în care și-au adresat reciproc cuvinte jignitoare.
După acest incident, partea civilă s-a îndreptat spre locuința sa iar inculpatul s-a urcat la volanul mașinii sale și l-a urmărit iar în apropierea unui pod de lângă locuința numitului Z. V. a coborât din mașină și l-a lovit cu o bâtă pe partea civilă în zona capului și corpului.
La acel moment în zonă nu se afla nimeni însă imediat după ce partea civilă a fost lovită prin zonă a trecut martorul R. V. care l-a identificat pe inculpat la volanul mașinii, cum se deplasa din zona podului, iar pe partea civilă căzută lângă pod, murdară de sânge și cu urme de violență.
Susținerile inculpatului potrivit cărora nu ar fi el autorul faptei sunt înlăturate de probatoriul administrat dar și prin prezumția de netăgăduit că în afară de el nu se afla nimeni mai apropiat de partea civilă, cu care, cu câteva minute în urmă a avut acel conflict verbal care a degenerat în cuvinte jignitoare.
În urma loviturilor primite de la inculpat, partea civilă a suferit leziuni pentru care i-au fost necesare 15- 16 zile de îngrijiri medicale având o fractură a arcului axilar C 11.
În drept situația de fapt reținută întrunește elementele infracțiunii prev. și ped. de art. 193 alin. 2 Cod penal, text în baza căruia inculpatul va fi condamnat.
În cauză inculpatul, prin apărătorul său, a pretins că ar fi fost provocat de partea civilă.
Având în vedere împrejurările comiterii faptei, respectiv că loviturile aplicate de inculpat au intervenit după cearta pe care au avut-o părțile în fața acelui magazin sătesc, instanța a constatat că nu este dată circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal deoarece textul în sine impune ca reacția să fie imediată. Ori în situația dedusă judecății a trecut suficient timp ca emoțiile inculpatului să se atenueze. Oricum ele nu au fost de natura celor cerute de textul în discuție.
Pe cale de consecință s-a menținut încadrarea juridică a faptei inculpatului.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. în art. 74 Cod penal.
În acest sens s-a reținut că inculpatul este necăsătorit, cu studii medii, agricultor, că acesta nu și-a recunoscut fapta, având poziție procesuală oscilantă prin aceea că a cerut reținerea provocării iar pe de altă parte că acesta are antecedente penale, fiind recidivist în condițiile art. 41 alin. 1 Cod penal.
Față de cele reținute, instanța a constatat că scopul legii penale nu poate fi atins decât prin aplicarea unei pedepse cu închisoare îndreptată spre minimum special.
Având în vedere că prin sentința penală nr. 980 din 28 noiembrie 2003 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., jud. B., inculpatul a fost condamnat la un an și două luni de zile închisoare, cu suspendarea executări acesteia sub supraveghere, instanța în baza art. 96 alin. 4 Cod penal a revocat beneficiul acestei suspendări iar în temeiul art. 96 alin. 5 cu raportare la art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 1 Cod penal a dispus executarea pedepsei de un an și două luni alături de pedeapsa ce va fi aplicată prin prezenta sentință.
Cum în această situație inculpatul nu poate beneficia nici măcar de o suspendare condiționată a executării pedepsei sub supraveghere, instanța a dispus ca pedeapsa cumulată să fie executată în regim de penitenciar.
Partea civilă a pretins de la inculpat suma de 2.000 lei cu titlu de daune materiale și 4.500 lei cu titlu de daune morale.
Din probatoriul administrat rezultă că partea civilă este agricultor și că își câștigă existența cu munca în agricultură, iar această muncă se plătește cu 50 lei pe zi.
Din declarațiile martorilor rezultă că partea civilă nu a putut lucra circa 4 săptămâni de zile. Rezultă astfel suma de 1.500 lei pe care acesta a plătit-o diferitelor persoane pentru a-l ajuta la munca din gospodărie.
Mai este de observat că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei - filele 50 – 59 rezultă că partea civilă a mai cheltuit încă suma de 183 lei.
În ce privesc daunele morale, instanța a reținut că suferințele acesteia au fost limitate la circa 30 de zile și, pe de altă parte, în cadrul existențial al părților nu se poate realiza un venit mai mare decât venitul minim net garantat pe economie, respectiv suma de 600 lei.
Cum inculpatul se face vinovat de aceste pagube, instanța în temeiul art. 1357 cod civil a obligat pe inculpat la plata acestei sume.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul P. B..
În timpul judecării căii de atac, la termenul de judecată din data de 03 februarie 2016, persoana vătămată intimată L. C. a declarat că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului P. B., sens în care instanța a procedat la luarea unei declarații persoanei vătămate intimate.
În același sens, persoana vătămată L. C. a depus la dosar o declarație încheiată în formă autentică din care rezultă că a primit de la inculpatul apelant P. B. suma de 3.500 lei cu titlu de despăgubiri civile și că își retrage plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului.
Conform alin.2 art. 193 Cod penal, în cazul infracțiunii de lovire și alte violențe, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; iar potrivit art. 158 Cod penal, retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile, în acest caz, retragerea plângerii prealabile înlăturând răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.
Ori în speță, având în atenție dispozițiile legale anterior menționate, precum și declarația persoanei vătămate L. C. în sensul că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală urmează a admite apelul declarat de inculpatul P. B., să desființeze în totalitate sentința penală mai sus menționată și în consecință:
În baza art. 16 alin.(1) lit. g) Cod procedură penală urmează a înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului P. B. la plângerea prealabilă a persoanei vătămate L. C., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin.(2) Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
Totodată, în baza art. 25 alin.(5) Cod procedură penală, va lăsa nesoluționată acțiunea civilă.
Se va înlătura din sentință dispoziția de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă, în sumă de 500 lei și către stat a sumei de 300 lei și va obliga persoana vătămată să plătească statului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare de la instanța de fond, conform art. 275 alin.(2) lit. b) Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin.(3) Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul P. B. împotriva sentinței penale nr. 868/06.11.2015 a Judecătoriei D..
Desființează în totalitate sentința apelată și în rejudecare:
În baza art. 16 alin.(1) lit. g) Cod procedură penală, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului P. B. la plângerea prealabilă a persoanei vătămate L. C., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin.(2) Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art. 25 alin.(5) Cod procedură penală, lasă nesoluționată acțiunea civilă.
Înlătură din sentință dispoziția de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă, în sumă de 500 lei și către stat a sumei de 300 lei.
Obligă persoana vătămată să plătească statului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare la instanța de fond.
Cheltuielile judiciare din apel avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.02.2016.
Președinte,Judecător, Grefier,
Red.N.V.
Jud.fond M. I.
Dact.I.V.
2 ex./15.02.2016
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 336/2013. Curtea de... → |
|---|
